Ascultă Online Radio Cernăuți

29 dec. 2011

Revista presei nordbucovinene.

CONCORDIA din 01.01.2012.
DACA ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS
PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ CU INSTRUMENTUL "LUPA"

DIN PROGRAMUL “PICASA” SAU DESCĂRCA PAGINILE DIRECT DE AICI:
https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/ConcordiaDin01012011?authuser=0&feat=directlink

LIBERTATEA CUVÂNTULUI din 29.12.2011.
DACA ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS
PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ CU INSTRUMENTUL "LUPA"
DIN PROGRAMUL “PICASA” SAU DESCĂRCA PAGINILE DIRECT DE AICI:
https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/LibertateaCuvantuluiDin29122011?authuser=0&feat=directlink

MONITORUL DE HLIBOCA din 29.12.2012.


DACA ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS
PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ CU INSTRUMENTUL "LUPA"

DIN PROGRAMUL “PICASA” SAU DESCĂRCA PAGINILE DIRECT DE AICI:
https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/MonitorulDeHlibocaDin29122012?authuser=0&authkey=Gv1sRgCP_anP2eu7v_bA&feat=directlink

28 dec. 2011

Stimaţi conaţionali!

Vă felicit cordial cu ocazia sărbătorilor de iarnă!
Pentru noi toţi, aceste zile sunt unele de bucurie, încărcate de lumină, veselie, cadouri, căldură sufletească şi credinţă. În perioada acestor sărbători oamenii se gândesc, speră la un viitor mai bun, la împlinirea tuturor viselor. Vă doresc din tot sufletul ca în anul care vine să aveţi parte de multă sănătate, fericire, pace sufletească. Fie ca anul 2012 să vă aducă doar gânduri bune, inspiraţie în activitatea creativă şi încredere în calea pe care aţi ales-o.
Fie ca steaua ce vesteşte Naşterea Domnului să vă călăuzească în viaţă şi să vă umple sufletele cu lumină divină.
Sărbători Fericite!
Cu multă stimă şi respect,
Vasile BÂCU,
preşedintele Societăţii pentru cultură românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi

Sărbătoarea evreiască a minunilor, a victoriei în războiul dintre sfinţenie şi impuritate.

Comunitatea evreiască din Cernăuţi şi Bucovina a celebrat Hanukkah (Sfinţirea).

Potrivit legendei, invadatorii au intrat în templu, spurcându-l, au depus pe altar un porc, măcelărindu-l şi stropind cu sânge de porc chiliile interioare al templului.
Evreii au revenit la templu, au curățit altarul, au sculptat dintr-un copac un nou Menorah (Suport pt. lampă). Însă ei au găsit doar un singur ulcior nespurcat de invadatorii cu ulei de măsline, aprinzând şi plasând lămpile în locurile cele mai vizibile şi Dumnezeu a făcut o minune - ulei a fost suficient pt. opt zile de ardere - timpul necesar pentru producerea uleiului nou.
Programul sărbătorii prevede ca în fiecare seara să se aprindă cate o lampă în plus.
În calitate de oaspeți de onoare au fost invitați oficialii regiunii şi orașului - Secretarul consiliului orășenesc Cernăuți Mihailişin V.M. şi preşedintele Administrației regionale de stat Cernăuți Papiev M.N., care au aprins ultima lampă de pe suport în acompaniamentul orchestrei.

HAUCA NICOLAE

Fotografii de autor.
Descarcă toare fotografiile de aici: https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/2011?authuser=0&feat=directlink

Imagini din arhive: MALANKA. CHEAGOR - SITY. Chernivtsi region., Ukraine. 14.01.2010.


Фотографии в альбоме «”MALANKA’’. CHEAGOR - SITY. Chernivtsi region., Ukraine. 14.01.2010.» euromedia46 на Яндекс.Фотках

DSCN1069.jpg

Vernisarea expoziţiei de fotografie artistică de către Organizaţia regională a Uniunii Naţionale a Artiştilor Fotografi din Ucraina la Muzeul de Artă Cernăuţi./Выставка Черновицкой областной организации Национального Союза фотохудожников Украины. 27.12.2011.


Expoziția se compune din cincizeci de lucrări din zone cu caracter diferit şi tehnici de performanţă de executare. Organizaţia regională a Uniunii Naţionale a Artiştilor Fotografi din Ucraina există de peste 15 ani şi are 15 membri cu vârste între 25 şi 70 de ani. Expoziţia actuala de fotografie este un rezultat al activităţii din ultimii doi ani. În această perioadă artiștii fotografi din Nordul Bucovinei au luat parte la zeci de expoziţii personale şi colective din Cernăuţi, Kiev, Sumy, Lviv, Viniţa, Feodosia. Şi-au expus lucrările în străinătate în diverse oraşe din Austria, Polonia şi România. Membrii ei participă la concursuri naţionale şi internaţionale, se expun în galerii, au realizări semnificative şi premii importante.
Expoziţia de fotografie artistica este deschisă pt. vizitatori până pe data de 18 ianuarie 2012.
Nicolae Hauca.
Fotografii de autor.
Descarcă toate pozele de aici: https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/Spilka?authuser=0&authkey=Gv1sRgCN-3mprBgu6LjgE&feat=directlink



FOTO - https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/27122011#slideshow/5690924038022464162


Розмаїття художньої фотографії на фотовиставці Чернівецької ОО НСФХУ
Серед добрих традицій, що вже давно посіли своє поважне місце в культурному житті Чернівців, є звітна виставка художньої фотографії, яка презентується наприкінці кожного року в Чернівецькому художньому музеї. Її організаторами є Чернівецька обласна організація НСФХУ та, власне, сам музей. Ось і цього року, напередодні новорічних свят, відбулося відкриття чергової виставки спілчан. Власні творчі роботи у виставковій залі музею представили 14 із 15-и членів Спілки.

Але, все ж таки, цього року виставка буковинських фотомитців є особливою. В першу чергу тому, що звітують спілчани за два останніх роки, а в цей час у Спілці багато що змінилося. Про це під час відкриття експозиції сказав голова ЧОВ НСФХУ Тарас Перун: «В нашій спілці протягом двох останніх років дуже багато чого відбулося, змінилося. Ми звільнилися від так званих «мертвих душ», які просто числилися, не займалися творчою фотографією. Зате в колектив влилися молоді талановиті люди, які вміють і бажають працювати. Особливо я радий тому, що з нами зараз відомий буковинський фотомитець Броніслав Тутельман. Його досвід, його вміння нам стане в пригоді. І не тільки молодим членам спілки».

На виставці можна побачити багато різних напрямків фотографії і технік її виконання. Роботи різни за характером і можуть зацікавити будь-кого із шанувальників фотомистецтва. Перед нами - чорно-білі фото, сепія, кольорові фотографії, фотоколажі, аналогові та цифрові фотороботи. «І саме це потрібно глядачеві, саме тому виставка така яскрава і цікава, викликає бурю емоцій! І якщо це подобається багатьом – це, безумовно, тенденція», - зауважила директор музею пані Інна Кіцул.

Нагадаємо, що ЧОО НСФХУ існує вже більше 15-и років. Члени Спілки різного віку – від 25 до 70 років. Протягом усього часу свого існування буковинські фотомитці прийняли участь у багатьох колективних виставках як на території України, так і за кордоном, презентували численні персональні фотовиставки та здобули премії та нагороди на найпрестижніших фестивалях, конкурсах та салонах художньої фотографії. Київ, Вінниця, Львів, Суми, Феодосія, Хмельницький, різні міста Австрії, Польщі та Румунії – ось неповний перелік географії Чернівецької НСФХУ...

Зокрема, Тарас Перун – володар двох золотих і бронзової нагород НСФХУ, ще один «золотий» медаліст – Ігор Тимофійчук, Ігор Бесараба здобув золоту і срібну медалі FIAP (міжнародна асоціація фотомитців), Андрій Сауляк має блакитну стрічку FIAP, Роман Остапчук – дипломант НСФХУ, а Ілля Пероган отримав приз на престижному фотоконкурсі щоденної всеукраїнської газети «День».

Кожен бажаючий може ознайомитися з фотовиставкою ЧОО НСФХУ в Чернівецькому художньому музеї до 16 січня 2012 року.

Альберт Комарі

27 dec. 2011

CE MI-E SUFLETUL...

"Ce mi-e sufletul cînd cînt –
codru răvăşit de vînt,
fluviu revărsat spre zare
doina mea potopitoare.
Ce mi-e inima cînd plîng –
pasăre rănită -n crîng,
tăinuită-n ramuri ude...
Plînsul cine i-l aude?
Maică, ce-am să mă răsfac,
că mi-s falnic dar sărac?.."

Ilie MOTRESCU (1941 - 1969).

(Portret de M.Bendas)



ÎN CĂMAŞA DE FORŢĂ A REALITĂŢII

Anii 1966-1969 ai secolului trecut. Aici, la noi, era totalitarism, zid ideologic chinezesc. Cu toate acestea, ajungea şi la Cernăuţi, din Patria istorică, ceva cărţi de Sadoveanu, Arghezi, Labiş, Bogza, de Nichita Stănescu, Ioan Alexandru... Nu mai vorbesc de operele lui Eminescu, Creangă, Alecsandri şi ale altor clasici ai literaturii române. În bibliotecile din vechea capitală a Bucovinei, afară de cotidianele social-politice bucureştene, mai găseam “Contemporanul”, “Luceafărul”, “Gazeta Literară”, “Viaţa românească”... Astăzi, în această privinţă, Cernăuţiul şi întregul septentrion bucovinean ca şi cum ar face parte din centrul Saharei. Zic, în toiul totalitarismului sovietic două librării cernăuţene primeau literatură în limba română aproape cu regularitate. Tone, vagoane întregi, domnilor! La preţuri accesibile chiar şi pentru studenţii de atunci (cei de acum vin la lecţii cu taxiul). Un volum din “Biblioteca pentru toţi” se putea procura cu 20 de copeici. Toată lumea citea foarte mult, inclusiv tineretul. Majoritatea zoriştilor erau foarte tineri, într-un timp, vârsta medie a colaboratorilor de la “Zorile” era de 27 ani. Pe marginea celor citite, despre ierarhia valorilor literare etc. în redacţie se desfăşurau adevărate dispute, în mijlocul cărora se afla mai totdeauna şi proaspătul angajat al ziarului Ilie Motrescu. Venise dinspre Carpaţi, de la Crasna, şi adusese cu el câte ceva din zestrea spirituală a muntenilor. În plus, era un erudit, format la şcoala marilor noştri înaintaşi, pentru care avea un cult aparte. Dar îşi găsea şi “oponenţi” merituoşi, inclusiv pe poeţii Ion Gheorghiţă, Ion Ţâbuleac (ambii din Larga academicianului Mihai Cimpoi), de la câmpie, tot atât de recalcitranţi şi imparţiali ca şi munteanul Ilie Motrescu. Cu judecata-i ageră, de o logică ireproşabilă, apelând la cunoştinţele-i bogate, crăsneanul adesea încerca să-şi dezarmeze interlocutorii, silindu-i apoi să capituleze. Şi zâmbea — nu victorios, nu trufaş, ci aşa cum zâmbeau toţi motreştii, o bună parte din crăsneni, cum zâmbeau Lipanii lui Sadoveanu, convinşi până în măduva oaselor că omul (dacă e om) e dator mai întâi de toate să fie echitabil, nepărtinitor, integru şi onest. Particularităţile juvenile, cu adieri
maximaliste ale acelor discuţii adesea făceau ca o simplă controversă să degenereze în adevărate polemici ce se aprindeau, uneori, aidoma rugurilor la înteţirea rafalelor de vânt. În asemenea ipostaze cu toţii erau admirabili.
Avea un caracter vulcanic şi, totodată, era gingaş ca un miel. De aceste adevăruri m-am convins nu o dată în perioada anilor 1966-1968, când l-am cunoscut mai îndeaproape, fiind găzduiţi un timp — Ilie Motrescu, Ion Ţâbuleac şi cu mine — de paznicul redacţiei ziarului “Radianska Bukovyna”(Bucovina Sovietică). De cele mai multe ori, discuţiile dintre Motrescu şi Ţâbuleac continuau până hăt după miezul nopţii. Dar nici acestea nu-l împiedicau pe crăsnean să-şi facă însemnările zilnice într-un carneţel. Mai întâi credeam că îşi consemnează nişte idei, rime, sau frânturi de versuri, însă treptat mi-am dat seama (dar poate, totuşi, greşeam) că ţinea un fel de jurnal intim, ceva mai ferit de ochii lumii.
Deşi cu studii superioare terminate, într-un fel mi se părea a fi un autodidact, Ilie Motrescu numărându-se printre acei rari cititori care memorizează pasaje întregi, subliniind ceea ce, după opinia lor, merită să fie întipărit în minte. Anume acele lecturi cu creionul în mână serveau adesea drept puncte de pornire pentru disputele la care-i angaja de obicei pe colegi.
A fost un frondor faţă de regim, un maximalist? Cu siguranţă că nu. Dacă ar fi să admitem o oarecare opoziţie motresciană, apoi ea era una din acelea care astăzi sunt considerate cu totul fireşti. E aproape o axiomă că presa trebuie să fie în opoziţie cu puterea, contribuind astfel la transparenţa activităţii ei. Desigur, aşa se consideră astăzi (dar şi acum nu pretutindeni şi nu întotdeauna), însă pe timpul regimului sovietic, în cămaşa de forţă a realităţii de atunci maximalismul motrescian putea fi ceva ieşit din comun. De altfel, el, acest maximalism, era caracteristic pentru perioada romantică a primilor ani ai apariţiei “Zorilor”, era caracteristic pentru majoritatea tinerilor colaboratori ai redacţiei noastre, care o fi crezând că prin scrisul lor, chiar dacă nu vor reuşi să răstoarne munţi, să întoarcă îndărăt, spre izvoarele carpatine, apele din Prut şi Siret, măcar vor schimba un pic cursul albiei lor.
Şi totuşi, Ilie Motrescu avea un ceva deosebit, numai al său ce se întrevedea deja cu ochiul liber în versuri, până şi în cele mai simple articole, reportaje, etc. apărute în “Zorile” şi semnate de el. Cel ce a văzut lumina zilei şi a feciorit în preajma povârnişurilor abrupte ale unor ramificări carpatine, în sunete de tulnice, buciumuri şi tălăngi, în mijlocul unor oameni care duceau o viaţă deosebit de austeră, dar deţinători ai unei comori folclorice neordinare, era mai altfel decât noi toţi ceilalţi. Dar, repet, acestea nu-i dădeau temeiul de a fi (şi nu era!) nici arogant, nici orgolios. Avea o semeţie a sa, un aer suveran de om de la munte. Şi ţin să recunosc acum, peste decenii, că era poetul din Crasna şi mai sincer decât noi
— cu sine şi cu toată lumea. Şi mai temerar. Scria undeva: “Mai mândru, drăgăstos şi frumos”. Mărturii în acest sens se pot găsi în aducerile-aminte ale acelora care l-au cunoscut, dar şi în creaţiile antume şi postume. În special, în cartea postumă, apărută la Chişinău sub îngrijirea neobositului şi bunului său prieten Ion Ţâbuleac. Pesemne, acest fel de a fi — mai sincer şi mai temerar decât semenii săi — a făcut să i se stingă lumânarea vieţii sale. De o astfel de soartă au parte Icarii. Iar Ilie Motrescu a fost unul din ei...
...Adevăratele dimensiuni ale dramei trăite de intelectualitatea de creaţie de la noi în timpul regimului comunist, dar şi avatarurile de mai târziu sunt doar fragmentar studiate şi evocate. Cazul Ilie Motrescu este unul revelatoriu. Cometa vieţii lui a fost una de foarte scurtă du rată. Era în urcuş, încă departe de bolta poeziei române, când zborul său avântat spre înalturi a fost săgetat şi răpus în modul cel mai brutal. Câte cărţi n-a fost să fie scrise, lăsând pentru vecie unele rafturi goale în bibliotecile neamului...

Grigore CRIGAN
*******************************************************************************
POEZIE NĂSCUTĂ DIN MONADELE FIINŢEI
Într-o notaţie-blitz din manuscrisele sale, care sunt nişte jerbe de sidefuri pe buza unui Graal de ingenuitate, Ilie Motrescu se destăinuieşte: “Deşi străbunii mei s-au făcut de mult una cu pământul, spiritele lor sunt vii şi mă însoţesc pretutindeni... În cele mai grele, (mai) deznădăjduite clipe, vocile lor răspicate îmi spun: “Eşti bărbatul neamului tău, fii tare în credinţa de neam”. În alt loc, poetul reifică: “Drumul meu începe de la cimitir: mă petrec strămoşii, dându-mi sfaturi cum să fiu în viaţă”. Tot în mărturisitoarele sale dezvăluiri de taină el reţine afectiv, cu fibra intimităţii depline, două entităţi genetice de esenţă: “tăria sângelui” şi “idealul-torţă (citiţi: cel al înainte-mergătorilor) în mâna de oţel” a urmaşilor, pentru a confia răscolitor un palpitant legământ de inimă: “Pe buză port... fiorul lespezilor sure de pe mormintele străbunilor”. Acest postulat de viaţă (şi de moarte!) se materializează, ca un conjunct revelatoriu, în întregul demers liric al autorului, cu rotunjire osmotică în memorabila poezie “Semn” — o metaforă - simbol concentrată in extremis, un topoi al inefabilului, înţeles dialectic şi răstălmăcit alegoric drept argument de afirmare a neamului nostru carpatic în istorie:
“Sub muntele bătrân şi-mpădurit
molizii grei se prăbuşesc în mit,
străbunii mei se prăbuşesc şi ei
cu vremile de-a valma peste zei.
Şi-aşa cum vin din coame de Carpaţi,
se-ntunecă genunea de bărbaţi
scoborâtori din semeţia dacă,
se luptă aici cu moartea şi se-mpacă.
Până aici veniră să se-nfrunte
virtuţile romane cu cremenea de munte;
molizii tari şi brazii aici s-au prăbuşit
peste mânia turcului pocit.
Cu braţul vlăguit de grele arme
sub muntele acesta Ştefan doarme...
Sub muntele acesta neamul meu,
răsare-ntre Pământ şi Dumnezeu”.
Născut din monadele fiinţei, enunţul poetic este trăit adânc, sublimat de flăcările unei mistuitoare simţiri patriotice, într-o clipă miruită de har, sub candela inspiraţiei divine.
“Plămadă de neoromantic”, cum îl caracterizează criticul Mihai Cimpoi, şi pretendent “pentru cel mai bun cântec al lui Orfeu”, cum se autodefineşte, Ilie Motrescu se dezvăluie (îşi “scrie numele ca poet”) sub “toaca singurătăţii”, într-un spaţiu închis, obstruat prematur de neîndurătoarea seceră a morţii, dar efectiv comprimat artistic şi bine conturat valoric, întreţinut de irigaţii catalitice viabile, izvorând din mănăstirea lecturii, atestate puternic de consemnările manuscriptice. Notele distincte ale creaţiei sale sunt antinomice (“Contrariilor le şade bine împreună”, zice Heraclit): intimitatea paralel cu endofazia, colocvialitatea paralel cu extravertirea. Ion Țibuleac, care i-a publicat opera, analizând-o cu o exemplară acribie şi păstrând ca editor o ireproşabilă discreţie (aviz nechemaţilor insoliţi şi
ignari!), observă undeva cu pertinenţă că “tot ce a scris Motrescu este un dialog, o conversaţie cu cineva de alături, cu cineva din inimă sau şi din inimă”, un fel de dublu al lui Diderot. Conştient de faptul că bipolaritatea este o instituţie a artei, însuşi poetul visa un regim de alteritate, o evoluţie în dedublare, concomitent, o retragere în datele dialecticii fiinţiale şi o fixare în obiectivitate: (“Să-mi găsesc un alter ego al meu, cu gura lui să aprob, să comentez, să condamn”), pentru ca, într-un context similar, să declare în cheie metaforică: “Sunt orga materiei”, adică un armoniu spiritualizat contrapunctic, zămislitor de polifonii complinitoare, de sonuri contigui.
Autorul “Semnului”, piesă antologică, emblematică pentru poezia nord bucovineană, este un liric structural de turnură organicistă, care profesează un vers-atitudine, evocă pentru a se invoca, aleas a-şi trezi energiile intime în stare de germinaţie, a răscoli spuza alchimică a talentului şi a aprinde talazul benefic al focului sacru. Plasma meditaţiei curge pe o albie deschisă în două direcţii, ca o luptă între latenţe, altfel spus, într-o diadă dihotomică: spre o permanentă întâlnire cu sine şi cu lumea. Poetul se adresează unor cititori şi comentatori inteligenţi, cultivaţi artistic şi, transfigurând verbul, îi dă o ţinută stilistică aleasă, întraripată, infralogică, uneori chiar absconsă, antrenând inspiraţia lecturii şi interpretării aşa cum gimnastica antrenează bioenergia corpului fizic. Astfel, creând un stil propriu de expresă originalitate, autorul se creează de fapt pe sine însuşi (un genus semnificans) într-o nedeie a stării de graţie, care mişcă literatura, arta în genere. Or, creaţia este un blestem prin strădanii şi o sărbătoare a sufletului prin căutări şi împliniri.

Mircea LUTIC
**************************************************************************************

CURAT CA O BUCATĂ DIN LIMPEZIMEA ZĂRII
I.
Ca un vultur carpatin cu aripile retezate poetul Ilie Motrescu stă pe creasta unui început de munte. Şi de acolo, de sus, cu privirile-i vultureşti scrie pe cerul înnorat de de-asupra Crasnei sale:
...Până aici veniră să se-nfrunte
virtuţile romane cu cremenea de munte;
Cu braţul vlăguit de grele arme
Sub muntele acesta Ştefan doarme...
Sub muntele acesta neamul meu
răsare-ntre Pământ şi Dumnezeu.
Ochii lui obosiţi de atâta veghere văd „şi lachei, şi cavaleri, şi mişei”, care continuă să-l ţină, ca şi atunci, în vizorul armelor îndreptate spre el, vrând să-l doboare de acolo, de sus, de unde străjuieşte depărtările.
Pentru că a fost şi a rămas pentru totdeauna „falnic şi înalt ca uliul”.
Pentru că avea zborul „neatins ca slava”.
Pentru că gândul lui cel tainic era „sprinten şi frumos”.

II.
Parcă altele şi totuşi aceleaşi vânturi reci dinspre miază-noapte îi zburlesc penele.
Parcă altele şi totuşi aceleaşi ploi acidate îi înceţoşează privirile.
Parcă altele şi totuşi aceleaşi voci mieroase, curgând de după uşi capitonate, încearcă să-i astupe auzul.
Ca să nu poată desluşi clar din care parte continuă să vină primejdiile pentru fiii şi fiicele neamului său, nevoiţi tot mai mult să se târâie vitregiţi prin istorie, decât să meargă în picioare dârji şi siguri în puterile şi-n dreptatea lor.
Ca să le strecoare în oase viermele îndoielii, al fricii şi al învrăjbirii dintre fraţi.
Ca să-i facă să umble cu capul plecat stăpâniţi de sentimentul supuşeniei şi al slugărniciei.
În timp ce el ca un vâslaş ce-a „cutezat” spre larg „c-o zdreanţă de credinţă legată de catarg” şi-un „cântec cât nu-s mările de larg”, nu şi-a dorit altceva şi nici nu-şi doreşte altceva mai mult decât să-şi vadă consângenii păşind prin istorie cu fruntea sus.
Neînduplecaţi. Neintimidaţi. Neîngenunchiaţi.
Stând drepţi ca brazii printre furtunile vieţii, precum a fost el: cu firea dreaptă ca tulpina.



III.
Dar, vai! Lecţia de demnitate naţională, pe care a încercat s-o predea în scurta-i maturitate nu mai găseşte acum solul necesar şi mănos pentru ca boabele ei să încolţească şi să sloboadă rădăcini adânci şi viguroase în inimile şi-n mintea conaţionalilor săi, care ascultă acum de alţi profesori ce-i conduc pe drumul pierzaniei.
Al uitării de neam. Al uitării de ţară.
Tineri specialişti, şcoliţi la universitatea minciunii, scriu cu tridentul istoria ţinutului nostru, precum au făcut-o alţii înaintea lor cu secera şi ciocanul proletar.
Astfel, ne-am prins cu toţii – „prieteni şi duşmani”– într-o imensă horă „pe-un ţărmure de ani”. E „hora vieţii” lui, e hora vieţii noastre în care el a intrat ca să-şi „vindece” dorul aprinsei sale firi:
„Nerăbdător ca paşii, ca steaua din priviri, Neobosit ca vântul, ori ca furtuna mării, Curat ca o bucată din limpezimea zării”. Acum, când chipul lui „nu are umbră”, când sufletu-i de cuvânt nu mai este ca un „codru răvăşit de vânt”, când realitatea pe care o trăim şi felul de a fi al multora moştenit nimic”, vocea-i răsună peste vremi nu numai către contemporanii săi: „Vă mulţumesc de moarte, petreceţi sănătoşi!”, ci şi către generaţiile mai tinere, către admiratorii conjuncturali şi entuziasmatele cronicăriţe ale posterităţii lui, care fără a-i urma exemplul de verticalitate ce l-a dat în scurta-i viaţă pământească, se lasă uşor despărţiţi de ai lor „puţinii” petrecându-şi viaţa „cu străinii”.
În timp ce el ca un vultur, împietrit în străjuirea-i solitară pe creasta unui început de munte, ne mărturiseşte însingurat şi parcă „asurzit de voci străine”: „Am o moarte şi eu şi vreau s-o trăiesc”.
De 43 de ani, poetul Ilie Motrescu îşi trăieşte moartea supravieţuind-o prin trăire.

Vasile TĂRÂŢEANU
******************
"ZORILE BUCOVINEI" DIN 21.12.2011.

24 dec. 2011

Festivalul „Florile Dalbe” – 2011.


SURSA:Sfincs18
Cernăuți. 24.11.2011. Astăzi în sala Palatului Academic al Universităţii Bucovinene de Medicină (str. F. Schiller, 11), a fost organizată Tradiţionala Sărbătoare a obiceiurilor de iarnă „Florile Dalbe” de către Societatea pt. cultură româna „Mihai Eminescu” din Nordul Bucovinei.



Formaţii artistice şi solişti aparte s-au prezentat în faţa publicului cu diverse numere propuse în prealabil pt. program. Organizatorii au rămas surprinşi de numărul mare al participanţilor doritori, dar nu au refuzat pe nimeni să evolueze pe scena sălii de spectacole.
Pe parcursul a trei ore spectatorii de la parter şi de la toate balcoanele arhipline au întrerupt cu aplauze evoluarea tinerilor artiști de diferite vârste de pe scenă, care le-au dăruit momente de mare satisfacție şi care au fost răsplătiţi cu cadouri din parte lui Moș Crăciun (Gheorghe Ungureanu) şi Crăciuniţei (Daniela Bâcu), ultimii fiind şi autorii scenariului manifestării.
În final Nicolae Șapcă, vicepreședintele Societăţii pt. cultură româna „Mihai Eminescu” din Cernăuți, a adresat sincere mulțumiri celor prezenți - oameni simpli, profesori, diplomați, scriitori, pedagogi, care au avut plăcerea să fie alături de organizatori la sărbătoare.
„Sărbătoare, care pentru a șaptesprezecea oara ne-a adunat sub sigla Festivalului Florile Dalbe - unul dintre cele mai frumoase festivaluri, care se organizează la Cernăuți pe parcursul anului.
Festivalul de astăzi a fost încă o dovadă în plus cât de bogat poate fi sufletul românului şi una dintre cele mai mari bucurii ale noastre este faptul , că am ştiut să ne păstrăm peste secole tradițiile şi obiceiurile , a continuat Nicolae Şapcă.

Evident la fiecare obicei se adaugă ceva nou , însă în esența ele rămân acea zestre, pe care am moștenit-o de la străbuni».
Nicolae Hauca. Fotografii de autor.
Descarcă toate fotografiile de aici: https://picasaweb.google.com/5341374821/FESTIVALULFLORILEDALBE2011?authuser=0&feat=directlink

CORUL DRAGOŞ VODĂ



«ALUNELUL» DIN HORBOVA.

ALEXANDRU TĂRÂŢEANU


«СAII» DIN MOGOŞEŞTI.


DIANA FRUNZĂ din IGEŞTI, r-nul STOROJINEŢ.

ANSAMBLUL VOCAL FOLCLORIC «PERLA»



VICTORIA COSTINEAN, lucrător emerit al culturii din Ucraina, împreună cu fiul Bogdan.

FRAŢII ADRIAN şi IGOR COSTEA

ANA MARIA CALANCEA

ANSAMBLUL «IZVORASUL», CALUŢUL ŞI TEATRUL POPULAR «IRODUL» DE LA BOIAN. Vezi aici detalii despre piesă si Boian in genere: http://www.mareleboian.com/ob_i_irod.html



IGOR COSTEA

VEZI AICI: Imagini din arhivă - Festivalul "Florile Dalbe"-2010: http://euromedia-ucraina.blogspot.com/2010/12/festivalul-florile-dalbe-2010.html

23 dec. 2011

GAZETA de HERŢA din 23.12.2011.


DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS
PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ CU INSTRUMENTUL "LUPA"

DIN PROGRAMUL “PICASA” SAU DESCĂRCA PAGINILE DIRECT DE AICI:
https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/GAZETADeHERTADin23122011?authuser=0&feat=directlink

Imagini din arhivă: Festivalul "Florile Dalbe"-2010.


26.12.2010./Palatul "Tineretul Bucivinei"
http://bukovina.biz.ua/rub_detail.php?id=2610
http://euromisto.cv.ua/node/183
Descarcă toate fotografiile de aici:
https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/FLORILEDALBE2010?authuser=0&feat=directlink





Calutii de la Boian la Festivalul "Florile Dalbe".






http://www.youtube.com/watch?v=S7CdQVSsWRY
http://www.youtube.com/watch?v=ZyKXkgvrJG0

Crăciunul în comuna Boian din Bucovina în imagini foto si video.






22 dec. 2011

Prezentare de carte în incinta Bibliotecii ştiinţifice universale „Myhailo Ivasiuk” din Cernăuţi.

Cernăuți. 22.11.2011. Astăzi în incinta Bibliotecii ştiinţifice universale „Myhailo Ivasiuk” din Cernăuţi
a avut loc o lansare de carte: Mircea Lutic "ÎN LUMINA CUMINECĂRII" - o ediţie bilingvă româno - ucraineană în traducerea lui Vitalii Kolodii, unul din scriitorii ucraineni de anvergură, cunoscut ca poet , prozator, dramaturg, publicist, traducător, critic literar.

Mircea Lutic este unul din scriitorii români de seamă din Ucraina. S-a afirmat ca poet, publicist, traducător, cercetător literar, istoric al culturii.

Doamna Antonina Ivaniţka, directoarea Bibliotecii ştiinţifice universale „Mihailo Ivasiuk” din Cernăuţi le-a mulţumit autorilor pentru efortul depus în munca de creaţie şi clipele de revelaţie, pe care autorii le-au dăruit celor prezenţi în sală.
Fotografii de Nicolae Hauca.

Descarcă toate fotografiile de aici:
https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/LansareDeCarteLaBibliotecaRegionalaDinCernauti?authuser=0&feat=directlink
***************************************************
Veşti din nordul Bucovinei // Oameni care ştiu să „uimească” şi să „unească” două popoare
Vitalie ZÂGREA, Cernăuţi | sursa foto: Nicolae Hauca

În preajma frumoaselor sărbători de iarnă, când bucovinenii se pregătesc din plin de naşterea Domnului, Sfântul Crăciun, sărbătorit la Cernăuţi atât pe stil nou, cât şi pe stil vechi, la Biblioteca ştiinţifică universală “Mihailo Ivasiuk” din centrul regional a fost organizată o serată literară, în cadrul căreia a avut loc lansarea de carte a cunoscutului scriitor, traducător si istoric literar bucovinean Mircea Lutic. Este ştiut faptul că „distinsa personalitate a trudit ca un ocnaş la cuptorul literelor române. Ca şi regretatul Vasile Leviţchi, ceea ce a făcut Mircea Lutic pentru bucovineni nu are egal”, menţiona într-un interviu poetul Vasile Tărâţeanu. Mircea Lutic, ca şi alţi oameni de litere români din nordul Bucovinei, este membru a trei uniuni scriitoriceşti - din Ucraina, România şi Republica Moldova. După cum spunea cunoscutul jurnalist Vasile Carlaşciuc, un bun prieten al scriitorului, “de Chişinău este legată şi o parte din viaţa sa. Aici a obţinut studii superioare şi s-a afirmat în calitate de poet şi publicist. Anume pentru editurile chişinăuiene a tradus în română opere de referinţă din literatura universală”.

În ultima vreme scriitorul român Mircea Lutic colaborează foarte fructuos cu cunoscutul poet ucrainean Vitalii Kolodii. În urma acestor colaborări, numai în ultimii ani au apărut la editurile din Cernăuţi numeroase culegeri de versuri în limbile română şi ucraineană. Ultima culegere bilingvă româno-ucraineană de poeme “În lumina cuminecării”, semnată de Mircea Lutic, a apărut zilele acestea la editura “Bukrek” din Cernăuţi, în colecţia de referinţă “Poezie europeană”. Traducerea în limba ucraineană aparţine scriitorului bucovinean Vitalie Kolodii, care fiind prezent la serata literară a poetului-prieten Mircea Lutic, luând cuvântul în faţa publicului a ţinut să menţioneze rolul însemnat pe care-l joacă scriitorul cernăuţean Mircea Lutic în dezvoltarea literaturii române în nordul Bucovinei, dar şi în relaţiile literare ucraineano-române, în general.

Un gând sincer şi frumos despre colegul de condei, a spus preşedintele Reuniunii Scriitorilor Români din Cernăuţi, domnul Ilie Tudor Zegrea. Despre creaţia scriitorului Mircea Lutic a vorbit în discursul său poetul Vasile Tărâţeanu. Cunoscuta prezentatoare a emisiunilor în limba română de la radio “Ucraina-Internaţional” doamna Ecaterina Gujuc a recitat câteva poeme frumoase scrise cu mult suflet de “vinovatul” seratei literare de la Cernăuţi – Mircea Lutic. Înainte de a interpreta o “Glosă” pe versurile poetului, îndrăgita interpretă de muzică folk şi jurnalista Carolina Jitaru, laureată a festivalului “Două inimi gemene” din Chişinău a povestit publicului prezent la serată, cum a apărut această ideie de a pune pe muzică poemele cunoscutului scriitor român Mircea Lutic. Câteva decenii la rând a lucrat alături de autorul culegerii de poeme “În lumina cuminecării”, scriitorul şi criticul literar Grigore Crigan, care s-a referit în discursul său lă numeroasele lucrări şi opere literare traduse din diferite limbi ale lumii în dulcea limbă românească. În încheierea seratei literare de la Cernăuţi doamna Antonina Ivaniţka, directoarea Bibliotecii ştiinţifice universale „Mihailo Ivasiuk” din Cernăuţi le-a mulţumit celor doi autori – Mircea Lutic şi Vitalii Kolodii pentru efortul depus în munca de creaţie şi pentru clipele de revelaţie oferite publicului bucovinean în ajunul sărbătorilor de iarnă.

Admin Union sursa: Vitalie ZÂGREA, Cernăuţi

20 dec. 2011

La Universitatea din Cernăuţi s-a desfăşurat un eveniment cultural românesc cu participarea mai multor scriitori şi parlamentari din Republica Moldova

Catedra de Limba şi Literatura Română din cadrul Universităţii „Iurii Fedkovici” din Cernăuţi, Ucraina, a găzduit luni, 19 decembrie 2011, un eveniment cultural cu participarea mai multor personalităţi din Ucraina, România şi Republica Moldova.

Poetul şi parlamentarul Ion Hadârcă, eseistul, ziaristul şi poetul Arcadie Suceveanu, redactorul-șef al ziarului “Arcașul” editat la Cernăuți, Vasile Țărâțeanu, sunt doar câteva dintre personalităţile care le-au vorbit studenţilor Universităţii.

Cu acest prilej, directorul management programe din cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Radu Cosma, s-a întâlnit cu reprezentanţii mai multor asociaţii româneşti din Ucraina. În cadrul reuniunii, au fost abordate aspecte legate sesiunea de finanţare a proiectelor pentru anul 2012. Sursa: www.dprp.gov.ro
***********************************************************************
La Cernăuţi a fost adusă o importantă donaţie de carte pentru grădiniţele româneşti
Datorită eforturilor depuse de Departamentul pentru Relaţiiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României, a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi a Reuniunii Scriitorilor Români din Cernăuţi în nordul Bucovinei a fost adusă o impresionantă donaţie de carte românească pentru instituţiile preşcolare din regiunea Cernăuţi. O delegaţie numeroasă în frunte cu domnul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Ambasadorul Moldovei în Ucraina, domnul Ion Stăvilă, oameni politici, senatori, scriitori au venit la Cernăuţi pentru a se întâlni cu oficialităţile locale, dar şi pentru a aduce această impresionantă donaţie de carte micilor cititori din nordul Bucovinei. Primul popas oaspeţii basarabeni l-au făcut la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale “Iuri Fedkovici”, unde s-au întâlnit cu profesorii universitari, studenţii români, scriitorii cernăuţeni.

Scriitorul Arcadie Suceveanu a prezentat oaspeţii sosiţi de la Chişinău, referindu-se, în linii generale, la scopul vizitei lor în nordul Bucovinei. “Ne-am pornit la Dumneavoastră de apropae două săptămâni, însă situaţia tragică, decedarea colegei noastre Leonida Lari, ne-a făcut să ne
reţinem la Chişinău, a declarat Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Împreună cu colegii mei: oameni politici, senatori, scriitori, am reuşit să aducem acest lot de carte importantă la Cernăuţi. Am depozitat cărţile la gimnaziul românesc nr. 6 din centrul regional şi sper că ele vor fi repartizate grădiniţelor şi şcolilor primare din regiunea Cernăuţi. Am început-o cu Dumneavoastră, pentru că sunteţi la nord, în oraşul Cernăuţi, oraşul emblemă al culturii româneşti. Vrem şi încercăm cu tot dinadinsul să-i menţinem acest statut de oraş în care se dezvoltă limba, istoria, cultura, civilizaţia românească. Şi este important să spunem lucrul acesta în prezenţa studenţilor, deoarece ei sunt viitorii profesori de limbă română”, a conchis Arcadie Suceveanu.
Timp de trei zile se va afla la Cernăuţi Ambasadorul Republicii Moldova în Ucraina, domnul Ion Stăvilă. Fiind prezent la acea întâlnire cu tinerii studenţi cernăuţeni, domnia sa a declarat:: „Mă bucur mult să mă întâlnesc cu dumneavoastră, studenţi şi profesori, scriitori, cu acei care faceţi un lucru bun, menţineţi valorile culturii şi civilizaţiei noastre, identitatea noastră naţională şi vreau să vă spun că faceţi un lucru foarte mare, care din punct de vedere al istoriei are o valoare deosebită.”
Gazda întâlnirilor de suflet, domnul Gheorghe Jernovei, şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii cernăuţene a mulţumit domnului Radu Cosma şi Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni pentru colaborarea care există de-a lungul anilor între DRP şi această instituţie superioară de învăţământ.

„Avem planuri comune pentru anul viitor, a recunoscut domnul Jernovei, şi mă bucură faptul că în această colaborare este implicată şi Republica Moldova, deoarece, Universitatea noastră se află în cadrul unui consorţiu universitar care este semnat între universităţile din România, Ucraina şi Republica Moldova. Şi în cadrul acestui consorţiu noi avem acţiuni comune, programe transfrontaliere. În cazul dat şi manifestarea de astăzi este o dovadă a acestor legături fructuoase şi binevenite şi cu o perspectivă foarte frumoasă pentru viitor”, a menţionat profesorul universitar Gheorghe Jernovei.

La rândul său, reprezentantul DRP-ului prezent la Cernăuţi, domnul Radu Cosma a ţinut să mulţumească în primul rând Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru că promovează identitatea românească nu numai în Republica Moldova, acolo unde populaţia românească este majoritară, dar şi în Ucraina. „Noi suntem parteneri cu orice organizaţie sau instituţie, care merge pe acest drum. Aş vrea să-i spun domnului decan al Universităţii cernăuţene, a continuat domnul director al DRP, Radu Cosma, că instituţia pe care o reprezint este un partener loial Universităţii „Iuri Fedkovici” din Cernăuţi. Vom continua aceste legături de parteneriat şi la anul viitor şi în anii care vor urma. Anul acesta chiar am început să culegem nişte roade. Avem deja câteva acţiuni organizate împreună, cum ar fi Simpozionul internaţional, Omagiu scriitorului Grigore Bostan, precum şi stagiu de perfecţionare pentru profesorii şi studenţii”, a conchis domnul Cosma.


Frumoasa idee a DRP-ului şi a celor implicaţi în aducerea donaţiei de carte pentru micuţii românaşi din regiunea Cernăuţi a fost salutată şi de doamna Lora Bostan, profesor universitar care a spus că este la curent cu situaţia în ce priveşte lipsa cărţilor româneşti în instituţiile preşcolare din regiune. „De câte ori au plâns educatoarele că nu au cărţi în limba română. Eu cred că acesta este cel mai mare cadou care putea fi adus la Cernăuţi, pentru că copiii încep să înveţe limba română de acasă. Fiecare grădiniţă de copii, fiecare clasă primară o să vă fie recunoscătoare pentru acest cadou, aceste cărţi atât de necesare micuţilor românaşi din frumoasa Bucovină”.
Vitalie ZÂGREA, Cernăuţi.
Fotografii de Nicolae Hauca. Descarcă toate fotografiile de aici:
https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/ParlamentariSiScriitoriDinRepublicaMoldovaLaUniversitateaDinCernauti?authuser=0&feat=directlink

18 dec. 2011

FESTIVALUL LITERAR INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAMĂ

În atenţia românilor de pretutindeni cu har liric sau epigramatic.
VĂ INVITĂM SA PARTICIPAŢI LA


Înscrierile se fac pe www.romeojulietalamizil.ro si textele se trimit tot acolo.
Invitatul de onoare la premiere este acad. prof.univ.dr. Solomon Marcus. Vor mai participa:
acad. prof.univ.dr. Eugen Simion,
prof. univ. dr. Constantin Titus Vîjeu,
prof.univ.dr. Ştefan Cazimir, Mihai Stănescu, Corneliu Leu,
conf. univ. dr. Daniel Cristea Enache, Efim Tarlapan,
prof .univ. dr. ing. Corneliu Berbente etc.
Cu aleasă preţuire,
prof. Bădicioiu Laurențiu , coordonatorul proiectului badicioiu_laurentiu@yahoo.fr

16 dec. 2011

Concert "Mozart ROCKS" la Cernăuţi, în Ucraina / Концерт "Моцарт ROCKS" в Черновцах, Украина


Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a organizat vineri, 16 decembrie 2011, un concert "Mozart ROCKS" la Cernăuţi, în Ucraina, în colaborare cu Societatea Filarmonică LYRA din Brăila și Filarmonica de Stat din Cernăuți. Concertul, dirijat de maestrul Liviu Buiuc, s-a înscris în linia relaţiilor bilaterale româno-ucrainene şi este dedicat Zilei Naţionale a României.
Concertele „Mozart ROCKS” sunt un proiect cultural educativ și experimental inițiat de către Societatea Filarmonică LYRA, în care lucrări ale unor mari compozitori clasici (Mozart, Beethoven, Bizet), dar și piese "clasice" ale rock-ului modern sunt interpretate deopotrivă de orchestra simfonică şi instrumentele specifice muzicii rock.
Animați de dorinţa de a căuta noi mijloace de expresie în arta sunetelor, artiștii "Mozart ROCKS" au reușit de fiecare dată să ofere publicului de toate vârstele un act artistic autentic și inedit.
Biroul de presă al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național

De la Concert "Mozart ROCKS" la Cernăuţi, în Ucraina / Концерт "Моцарт ROCKS" в Черн�
Descarcă toate fotografiile de aici:
https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/ConcertMozartROCKSLaCernautiInUcrainaROCKS?authuser=0&authkey=Gv1sRgCOzou-bh2tLxJA&feat=directlink

https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/ConcertMozartROCKSLaCernautiInUcrainaROCKS?authuser=0&authkey=Gv1sRgCOzou-bh2tLxJA&feat=directlink














15 dec. 2011

Universitatea Națională «Iuri Fedkovych» din Cernăuți - deținătoarea Certificatului UNESCO./Cертификат ЮНЕСКО - центральному корпусу Черновицкого университета.

http://bukovina.biz.ua/news/21064
Universitatea din Cernăuţi a primit Certificatul de includere în lista UNESCO
Fosta Reşedinţă a mitropoliţilor Bucovinei şi Dalmaţiei, actualmente Universitatea naţională „Iuri Fedkovyci” din Cernăuţi care a fost inclusă în Lista UNESCO la cea de-a 35-a sesiune a Comitetului pentru patrimoniul mondial din iunie anul curent, în cele din urmă a obţinut Certificatul respectiv.




DESCARCĂ DE AICI TOATE FOTOGRAFIILE: https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/UniversitateaDeStatDinCernautiIURIIFEDIKOVICIInListaMonumentelorUNESCO?authuser=0&feat=directlink



Momentul festiv a avut loc în după amiaza zilei de 15 decembrie în Sala de Marmură a universităţii cernăuţene, la care au participat reprezentanţi ai autorităţilor locale, istorici, savanţi şi oameni de ştiinţă din Ucraina şi România, lideri ai asociaţiilor naţional-culturale din nordul Bucovinei, peste 300 de invitaţi.
Şeful Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi, Myhailo Papiev fiind prezent la acest eveniment festiv, care va intra cu siguranţă în istoria Bucovinei, i-a felicitat pe cernăuţeni şi pe oaspeţii oraşului cu acest prilej, înmânând Certificatul care confirmă că Reşedinţa de cândva a Mitropoliei Bucovinei, a fost inclusă în Lista UNESCO, rectorului Universităţii naţionale „Iuri Fedkovyci” domnului Stepan Melniciuk.
Printre oaspeţii din România prezenţi la această ceremonie oficială s-a numărat Tatiana Popa, Consul General al României la Cernăuţi, Adrian Graur, rectorul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, istorici şi oameni de ştiinţă din sudul Bucovinei, care au adresat mesaje de felicitare bucovinenilor, împărtăşind bucuria pe care o trăiesc în aceste zile alături de colegii lor cernăuţeni.
Amintim că Reşedinţa mitropoliţilor Bucovinei şi Dalmaţiei, actualmente Universitatea naţională „Iuri Fedkovyci” din Cernăuţi, se numără printre puţinele obiective din Ucraina, care a primit acest statut, fiind al patrulea obiectiv, după Complexul Lavra Pecerska şi Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, precum şi după centrul istoric al oraşului Lviv. În prezent fosta reşedinţă a mitropoliţilor bucovineni, care şi-a păstrat forma ei iniţială, constituie o adevărată comoară a Bucovinei, fiind considerată cartea de vizită a oraşului Cernăuţi
Sursa: Vitalie Zâgrea, Cernăuţi | sursa foto: Nicolae HAUCA
*****************************************************************************************

Cernăuţi.15.12.2011.Astăzi în sala de marmură a Universităţii Naționale «Iuri Fedkovych» din Cernăuți a avut loc ceremonia oficială de înmânare a Certificatului cu privire la includerea clădirii centrale a universităţii, fosta reședință a mitropoliţilor de Bucovina şi Dalmaţia, în lista Comitetului patrimoniului mondial UNESCO. Reamintim ca această Hotărâre a fost adoptată la Sesiunea 35-a UNESCO la 28.06.2011.
Mihaylo Papyev, şeful Administraţiei regionale de Stat Cernăuți i-a felicitat cu acest eveniment pe toţi participanţii şi oaspeţii la ceremonie şi i-a înmânat pentru «păstrare veșnica» Certificatul UNESCO rectorului Universităţii dlui Stepan Melniciuk .
Printre mulții oaspeți prezenți la ceremonie, care i-au felicitat pe cei prezenți în limba română şi care au apreciat în mod deosebit semnificația evenimentului, merită menționați D-na Consul General Tatiana Popa de la Consulatul General al României la Cernăuți şi dl. Adrian Graur, rectorul Universităţii din Suceava.
Vivat, Academia! Vivat, Bucovina!
VEZI AICI SLIDESHOWUL CU ACESTE DOUÂ CUVÂNTĂRI:

Nicolae Hauca
Fotografii de autor.
DESCARCĂ DE AICI TOATE FOTOGRAFIILE: https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/UniversitateaDeStatDinCernautiIURIIFEDIKOVICIInListaMonumentelorUNESCO?authuser=0&feat=directlink


Cертификат ЮНЕСКО - центральному корпусу Черновицкого университета.

Чернови́цкий национа́льный университе́т — одно из главных высших учебных заведений Украины в Черновицкой области (Буковина).
Основан в 1875 году на базе духовной семинарии в составе 3 факультетов: богословского, юридического и философского. В период вхождения территории в Австро-Венгерскую империю до 1918 года преподавание велось на немецком языке.
27 июня 2011 года 35-я сессия комитета Всемирного наследия ЮНЕСКО приняла решение о включении в список Всемирного культурного наследия центрального корпуса университета — бывшей резиденции митрополитов Буковины и Далмации.
De la Universitatea de stat din Cernăuţi "IURII FEDIKOVICI" - în lista monumentelor UNESCO.
На фото: ректор С. Мельничук з Сертифікатом ЮНЕСКО.
Фото М. Гавки

14 dec. 2011

Exod în Verde ... sau Turizmul rustic în Nordul Bucovinei.


Sorocul drumeţiilor: mai ales, lunile de vară. Anotimp consacrat odihniştilor şi, chiar oamenilor de afaceri. Cadrul exotic: poienile, luminişurile, luncile, iazurile. Întrebarea e dacă cineva vrea, ştie şi poate să tragă şi foloase din aceste „descălecări în sânul naturii”? Câştiguri pentru sine? Pentru chiar vatra dată de Dumnezeu pentru convieţuirea omului (şi o vorbă mai bizară, poate: „cu fraţii lui mai mici”? Carpaţii noştri – înţelegând aici, mai ales partea nord-bucovineană a Munţilor – genetic moştenesc „chemarea Verdelui” chiar şi în sezonul de toamnă-iarnă. Acele exoduri în priveliştea de basm a măgurilor, codrilor de conifere – cu adevărat nişte „clinici vindecătoare” pentru concetăţenii hărţuiţi de neregulile ecologice în oraşe şi megapolisuri. Acele exoduri ar putea fi şi nişte „şcoli corecţional-educative” pentru cei care încep să creadă că pădurile, apele (aşijderea şi vieţuitoarele acelui mediu), mă rog, rabdă, orice răutăţi le-ar face omul...
Cumpătatea şi înţelepciunea – marea cuminţenie de convieţuire cu tot ce ne înconjoară pe această mirifică Planetă Pământ – am reîncercat s-o pătrundem foarte şi foarte recent, având fericita ocazie să facem o drumeţie de serviciu prin zona premontană şi montană (raioanele Chiţmani şi Vijniţa) din regiunea Cernăuţi.
Exodul l-am făcut noi, o echipă de jurnalişti de la mediile electronice şi tipărite de limbă ucraineană şi română, invitaţi de Direcţia pentru Infrastructură şi Turism a ARS Cernăuţi. Însoţitor: Roman Leapciuk. Numitul departament a ţinut, mai ales, ca noi „să vedem pe viu” ce s-a făcut, ce se face şi ce mai rămâne de făcut în zona carpatică pentru dezvoltarea zisului „turism verde” („turism rural” sau „rustic”...). S-a mai ţinut ca noi să putem dialoga cu oamenii care vor să facă o afacere din această ocupaţie. Având grijă, totodată – pe lângă crearea unor noi locuri de muncă pentru populaţie – să plaseze cu cumpănire obiectele de distracţie (sălile de sport, „cluburile de noapte” etc., cabanele şi restaurantele), ca ele să nu aducă vreun prejudiciu, vreun rău oarecare terasamentelor, albiilor râurilor de munte. Să nu provoace astfel alunecări de teren, urmări nefaste ale inundaţiilor. De altceva nu vorbesc aici, pentru că „n-am cercetat cazul”. Bunăoară, în ce măsură va fi protejată fauna, care ştim că – legal sau fraudulos uneori – „este pusă sub trăgaci vânătoresc”... În acea zi de început de iarnă – şi în Carpaţi fără nici un fulg de nea! – am fost purtaţi, zic, prin cabane şi hoteluri mai mari, complexe de agrement sau sportiv. Toate cu capital privat. Care asigură clienţilor (deocamdată mai mult virtuali...) confort de categorie „lux”, „medie” sau „socială” (cu preţuri mai reduse pentru clienţi). Fotografiile colegului meu, reporterul foto Nicolae Hauca, sper să facă o imagine deplină a frumuseţii (designului) cu care patronii acelor obiective de turism – clădiri mai ales construite din bârne şi având mai toate serviciile de confort (saună, terasamente, chiar dansante; termoficare, etc.), obişnuite pentru clienţii (din Ucraina, chiar din Canada, Austria, Bielarusi, Republica Moldova, Federaţia Rusă etc.). Mai peste tot s-au amenajat drumuri de acces (ce-i drept, la cabane, mai puţine locuri de parcare a maşinilor).
Mai toate unităţile vizitate de noi au şi adrese electronice, aşadar, ieşire în Internet.
Dar, tot aproape fiecare patron – persoane energice, dar şi cu o anumită experienţă în businessul turistic, ne-au spus: „ Noi nu dăm prea mare ghes cu publicitatea TVR, contând, mai ales, pe faptul că clientul nostru, venit odată pe la noi, să revină numaidecât şi la vară. Cu alţi prieteni, cu rudele!..”.
O altă concluzie trasă de mine, nevrednicul: patronii proprietari şi prestatori de servicii turistice ne-au spus că pun pe masa clienţilor bucate făcute nu din produse de la piaţă, ci, mai ales, cumpărate de la vecini sau chiar obţinute în propriile gospodării. Acestea din urmă – plasate în mediul montan – mici ferme de porcine, păsări şi crescătorii de zarzavaturi. Evident, mici de proporţie.
Culinăria conţinând bucate (exotice pentru turiştii străini, dar tradiţionale pentru huţulii din zonă sau vizitatorii de mai departe: „banuş”, „gusleancă” (lapte dres), „sarmale” şi, să zicem, „zeamă cu bureţi”...
În topul distracţiilor intră, – după sezonul turistic – strânsul bureţilor, pescuitul; călăria şi plimbările cu trăsura (la „Stihjok” din Berhomet, raionul Vijniţa. Directoarea complexului: doamna Olga Savka).
Îmbucurător e faptul că locurile din hoteluri, cabane, respectiv restaurante şi cafenele încep să fie închiriate din timp şi pentru termene convenite. Astfel, patronii au posibilitatea „să joace profitabil” cu gama prestărilor de servicii, cu aprovizionarea din timp cu cele necesare şi, bineînţeles, cu preţurile.
Încă o învăţătură (de fapt, a întreprinzătorilor cu care am vorbit): patronii n-au luat bani cu împrumut de la bănci, investind resurse proprii. Respectiv, ale partenerilor, rudelor, tot persoane private.
Şi altceva. Pentru încălzirea în sezonul rece proprietarii contează pe: gazul natural (acolo unde gazificarea s-a făcut); dar se pregătesc şi stive de lemne uscate.
„N-am cercetat temeinic fenomenul”, dar presupun că în unele cazuri autorităţile lucrează bine cu capitalul privat. În alte cazuri, „turistomanii” sunt supăraţi pe autorităţi. De, cică, acestea din urmă, abuzează de controale, verificări etc.
Potenţialul investitor de capital – străin sau autohton – „ocheşte bine” şi modul în care parteneriatul-tandem business – autorităţi funcţionează cu randament.
Ar merita, cred eu, un sondaj mai detaliat al conlucrării ARS Cernăuţi cu parteneri din regiunile vecine. Ivano-Frankivsk, de-o vorbă, dar şi din ţările învecinate. Acestea – România, Republica Moldova, în particular – fiind implicate în derulări de proiecte transfrontaliere.
Poate, cândva, vă vom putea oferi date concrete şi la acest subiect.
Deocamdată – ca o altă concluzie de încheiere: „turismul verde” văzut de noi, publiciştii, în exodul de care vorbim aici – am vrea să reţineţi, dragi cititori. Complexul sportiv-întremător de sănătate „Bogatyri” din centrul raional Vijniţa, cu patronul Petro Nikorak (dumnealui maestru în sport la luptele orientale) şi soţia sa, Svetlana, au amplasat întreprinderea (o modernă sală sportivă, teren pentru tenis în aer liber, saună, treninguri şi aerobică) le-au pus, aşadar, pe un terasament (acum vecin cu stadionul), care în perioada sovietică... de fapt, se transformase într-o enormă gunoişte...
Patronii evacuaseră de aici, dacă nu chiar 100 camioane de deşeuri. Printre care erau şi... plite funerare din cimitirul evreiesc din Vijniţa.
Plitele au fost duse şi puse cu grijă în acel vechi cimitir iudaic...
Deşi nu şi-a recuperat cheltuielile, domnul P. Nikorak vrea să mai construiască camere hoteliere deasupra sălii sportive. Deocamdată, îl stinghereşte litigiul în instanţă judiciară între două structuri vecine, deţinătoare de terenul pe care contează patronul.
Un complex sportiv (cu pârtii schi)-turistic „Răsărit de soare montan” – enorm şi foarte modern – e amplasat în localitatea montană Migove. Cu 370 de locuri în hoteluri, cabane, restaurante. Clienţii fiind deserviţi cu prestări de servicii „pălăria jos!”.
Aici „am fost purtaţi” prin camere de hotel, în unele dintre care masa era cioplită... dintr-un enorm trunchi rădăcinos. Patul (pentru două persoane) iarăşi cioplit pe la margini din „bârne cioturoase” date cu lac. Toate foarte atrăgătoare, intrigante.
Păcat că la Migove am ajuns seara târziu şi n-am putut vedea pârtiile...

...Poate, „ca o recompensă vizuală ratată”, mi-am amintit de ceea ce văzuserăm – ziua mare, la începutul exodului! – în extraordinarul muzeu zoologic (păsări, ciute, mistreţi, vidre şi câte, câte cele!) creaturi împăiate. Adunate cândva de soţii Ivan Vakarciuk, fie-i ţărâna uşoară, şi soţia Ludmila, dă-i, Doamne, sănătate! – amândoi pedagogi la Zeleniv, raionul Chiţmani. Muzeu condus acum de fiica lor, Olga Dudcenko, şi patronat de Parcul Naţional Vijniţa, care, iarăşi prea poate, va acorda muzeului acel milion de grivne, promis pentru reexpoziţionare...
Doamna directoare ne-a demonstrat lucruri chiar neverosimile: colţi de mamut, descoperiţi cândva – după nişte alunecări de tren – chiar la Zeleniv.
Apoi, ne-a vorbit – poetic, captivant – despre exponatele de aici. Despre privighetori (care, pui fiind, ştiu să cânte, „în traducere păsărească” 8-10 motive, „împrumutate” de la alte cântătoare. Pasărea matură „ştie pe de rost” cam 90 de rulade...).
Apoi, ni s-a vorbit despre „imitatorul de „nechezat”, „miorlăit” etc.: graurul. Despre bursucul, „care îşi şterge picioarele înainte de a intra în vizuină. În vizuina în care – dovedesc analizele de laborator a solului – patrupedul trăieşte pe acelaşi loc sute şi chiar o mie de ani. Evident, dacă nu-l stinghereşte cineva. Mai ales, omul.
În vecinătate cu Zeleniv – pe Prutul cu sectoare de izvoare termale – la Ciortoria – înainte de a zbura în nordul Africii, peste Marea Mediterană cocostârcii „fac stol de rămas bun” pe muntele Sfânta Ana, cu Mănăstirea de maici din Vaşcăuţi.
Pe izvoarele termale din preajmă iernează lebede...
Antuan de Sent-Exupery spunea că trebuie numaidecât să convieţuim armonios cu toate vietăţile de pe această Planetă Pământ – un analog al Arcăi lui Noe – altminteri vom cădea în vâltorile Potopului Dispariţie.
„Un verde ne vede!..”, avea să zică poetul nemuritor Grigore Vieru.
Verdele, care – rugăm Cerurile să fie Corabia noastră izbăvitoare, – am zice noi...
Ilie GAVANOS
Fotografii de Nicolae HAUCA


DESCARCĂ TOATE FOTOGRAFIILE DE AICI: https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/TurizmulRusticInBucovina?authuser=0&feat=directlink

Bibliotecile - inima unei societăţi informaţionale

În zilele de 7 şi 8 decembrie, în incinta Bibliotecii ştiinţifice universale „Myhailo Ivasiuk” din Cernăuţi şi-a desfăşurat lucrările conferinţa ştiinţifico-practică internaţională cu tema: „Bibliotecile publice moderne şi potenţialul informaţional: probleme, comunicare, perspective”.
De la BIBLIOTECA MIHAILO IVASIUK
Acţiunea de la Cernăuţi este o continuare a celor desfăşurate în comun de către biblioteca cernăuţeană şi Biblioteca Bucovinei „Ion Zbiera” din Suceava, România în cadrul proiectului Uniunii Europene intitulat „Bibliotecile porţi deschise către cunoaştere”, proiect care este o parte componentă a programului operaţional „Ucraina-România-Republica Moldova”, prevăzut pentru anii 2007-2013.

Descarcă toate foto de aici: https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/BIBLIOTECAMIHAILOIVASIUK?authuser=0&feat=embedwebsite

Conferinţa de la Cernăuţi a întrunit manageri ai centrelor bibliotecare şi lucrători ai bibliotecilor din regiunea Cernăuţi şi judeţul Suceava, reprezentanţi ai Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi, experţi în domeniu din Ucraina şi România, reprezentanţi ai mass-media. Organizatorii conferinţei urmăresc ca scop dezvoltarea cooperării transfrontaliere dintre cele două instituţii, precum şi facilitarea unui schimb consistent de carte pentru comunitatea ucraineană din România şi, respectiv, pentru cea românească din Ucraina. Participanţii la conferinţă au făcut un schimb de experienţă în vederea folosirii potenţialului informaţional al bibliotecilor, care asigură necesităţile cititorilor datorită aplicării cu succes în practică a programelor „Bibliomist” („Pod între biblioteci”) în Ucraina şi, respectiv, „Biblionet” în România. Aplicarea respectivelor programe a fost favorizată de către Consiliul cercetărilor internaţionale IREX.

Doamna Antonina Ivaniţka, directoarea Bibliotecii ştiinţifice universale „Mihailo Ivasiuk” din Cernăuţi s-a arătat a fi convinsă că asemenea acţiuni comune, organizate de către bibliotecile din România şi din regiunea Cernăuţi contribuie la dezvoltarea tradiţiilor culturale şi literare, la îmbunătăţirea asigurării cu carte atât a comunităţii ucrainene din România, cât şi a celei româneşti din Ucraina. Se are în vedere prestarea acelor servicii informaţionale moderne, pe care le oferă bibliotecile noastre. Este o frumoasă realizare, pe care o datorăm, în primul rând, partenerilor noştri din Suceava. Cred că asemenea proiecte trebuie să cunoască o continuare pentru că ele constituie un mare ajutor pentru bibliotecile din ambele ţări. Aceste acţiuni contribuie la ridicarea prestigiului bibliotecilor în rândul populaţiei, mai ales, în mediul tinerilor. Bibliotecile, mai ales cele de la sate, sunt, poate, unicul centru de iluminare, a spus doamna director, Antonina Ivaniţka.

La rândul său, domnul Gabriel Cărăbuş, managerul Bibliotecii Bucovinei „Ion Zbiera” din Suceava, a subliniat importanţa schimbului fructuos de experienţă între cele două biblioteci atât celui teoretic din sala de conferinţe, cât şi schimbului practic, care se efectuează nemijlocit la centrele de iluminare din localităţile săteşti sau din centrele raionale. Potrivit domniei sale, încă o parte componentă a proiectului este punerea în acţiune a bibliotecilor mobile, ce urmează să staţioneze o anumită perioadă în localităţile cu populaţie românească din Ucraina şi în cele populate de ucraineni din România. Mai sunt unele chestiuni de ordin tehnic, care necesită definitivare. Se au în vedere formalităţile vamale..

Proiectul mai prevede şi instruirea bibliotecarilor din Suceava şi Cernăuţi în ceea ce priveşte însuşirea tehnologiilor moderne, cu care sunt dotate aceste instituţii, a subliniat doamna Mălina Aniţoaiei, manager al centrului de INTERNET din cadrul bibliotecii „Tudor Flondor” a municipiului Rădăuţi.

Cunoscutul scriitor şi traducător, Mircea Lutic, laureat al mai multor premii internaţionale, participant la lucrările conferinţei, a oferit în dar 180 de cărţi de-ale sale, în total 24 de titluri, bibliotecilor din Siret, Rădăuţi, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei şi Fălticeni.

În data de 8 decembrie participanţii la conferinţă s-au aflat în centrele de iluminare raionale din Herţa şi Storojineţ, precum şi la bibliotecile din Crasna, Oprişeni şi Tereblecea.

Dumitru VERBIŢCHI

Fotografii de

Nicolae HAUCA

13 dec. 2011

Prezidiul Societăţii de Cultură Română „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi

Vă invită cu drag la tradiţionala Sărbătoare a obiceiurilor de iarnă „Florile Dalbe”, care
De la FLORILE DALBE
va avea loc sâmbătă, 24 decembrie 2011, în sala Palatul Academic al Universităţii Bucovinene de Medicină din Cernăuţi (str F. Şchiller, 11), între orele 12.00-15.00
Ne adresăm la toţi oamenii de bună credinţă, persoane fizice şi juridice care doresc să sprijine această acţiune: suntem deschişi pentru o colaborare informativă, sau publicitară reciproc avantajoasă şi ne vom bucura de orice propunere.
Rugăm conducătorii formaţiilor artistice, soliştii să ne informeze despre numerele propuse în program. Organizatorii îşi rezervă dreptul de a reduce durata evoluării participanţilor cu scopul încadrării în limita timpului prevăzut de condiţiile arendării sălii de spectacole. Aşteptăm propunerile dumneavoastră până la 20 decembrie 2011.
De asemenea, rugăm persoanele juridice şi fizice, oamenii de bună credinţă să contribuie după posibilităţi la organizarea manifestării. Vă mulţumim anticipat.
Conturile noastre bancare:Товариство румунської культури ім. М. Емінеску п/р 26004000254387 в ПАТ Укрсоцбанк, МФО 300023, м. Київ (în grivne) şi 57: /UKRSOTSBANK, KIEV, SWIFT UKRSUAUX, 59:/ 26003010073281 (EUR) TOV Rumunskoyi kultury, Tsentralna ploshcsha 9, CHERNIVTSI, CERNIVTSI REGION. (cu menţiunea – ajutor nerambursabil pentru activitatea Societăţii „Mihai Eminescu”)
Informaţii suplimentare, sugestii, propuneri de colaborare cu potenţialii sponsori – tel. (0038) 050-627 41 56; e-mail: vasilebycu@gmail.com .
Vă aşteptăm cu drag!

12 dec. 2011

ZILELE CULTURII TRADIŢIONALE ROMÂNEŞTI ŞI ZILELE TINERETULUI EUROPEAN LA CERNĂUŢI - 2011

Bucovina cu două inimi

În perioada 10-11 decembrie, 2011, la Cernăuţi-Ucraina a avut loc Festivalul Internaţional ,,Să-mi cânţi, cobzar!”, la care a participat Ansamblul folcloric mixt ,,Rodniciok”-,,Gura Izvorului” din comuna Vatra Moldoviţei.
Voi preciza că membrii ansamlului sunt ucraineni şi români, deoarece în această pitorească zonă de munte a Bucovinei, convieţuiesc de sute de ani, în bună înţelegere.
Cu colaci frumos aşezaţi pe ştergare ţesute, cu urşi şi capre, buhai şi fluiere, alaiul huţanilor a pornit ,,pe lună plină, din frumoasa Bucovină”, cu datini şi obiceiuri de iarnă, pe la patru de dimineaţă, la fel ca străbunii lor, care, treceau munţii, spre fălosul Cernăuţi de odinioară.
Cu un aer arhitectural de poveste, vechea capitală a Bucovinei ne-a primit în mod special: istoria, geografia, limbile ucraineană şi română, folclorul, se împleteau armonios în simţirile unor oameni simpli şi frumoşi, de sus, de pe vârful munţilor. Elevii au fost plăcut impresionaţi când au trecut pe lângă statuile Olgăi Kobyleanska şi a lui Mihai Eminescu, studenţilor din grup le-a mişcat inima Universitatea ,,Yuri Fedkovici” (din păcate, au putut vedea doar exteriorul), cei mai în vârstă au comunicat în ambele limbi cu trecătorii impresionaţi de frumuseţea costumelor.
În centrul oraşului, sâmbătă, s-a desfăşurat prima parte a Festivalului. Invitaţi de seamă ai Sucevei, dar şi din Bucovina de Nord s-au întrecut în a binedispune publicul încântat şi extraordinar de numeros.(cu această plăcută ocazie, organizatorii au lansat un C.D. special, realizat în cadrul unui Program ,,Rumunia-Ukraina-Republika Moldova-2007-2013”, prin colaborarea celor mai renumiţi artişti ai folclorului bucovinean, care s-a intitulat ,,Kvite bukovenskoii pisni”).
Ucrainenii din satul Ciumârna au dus cu ei pe scena cernăuţeană obiceiuri de iarnă străvechi, pe care le-au interpretat şi colegii lor de grup, românii. Extraordinară este comunicarea dintre aceşti oameni. Ucraineni şi români laolaltă, învaţă şi acceptă limba şi obiceiurile celorlaţi, dovedind un interes profund şi necondiţionat faţă de modalitatea de exprimare a folclorului local.,,Boh Predvicinei narodevsea”, ,,Oi, na Riţi, na Iordani”, Hoi, dai Boje!”, ,,Oi, Mariciko!” sunt cîteva dintre bijuteriile ucrainenilor pe care le fredonează şi românii din grup, repetând şcolăreşte pentru a se putea exprima corect, pentru a nu fi ironizaţi de huţani.(mai greu, cu toate felurile de ,,e” şi cu ,,h”-urile!)
Şi, să ne întoarcem la bucuria trăită la fraţii ucraineni! Ne-am simţit mai propiaţi, întru limba mamelor noastre. Multiculturalitatea a fost la ea acasă. Horile şi kolomeicile şi-au cântat legănat dorurile, iar sufletele au vibrat. Colacii au fost aplecaţi până la pământ din partea ucrainenilor bucovinei româneşti. Gazdele, după ce-au sărutat pâinea ca pe cea mai sfântă dintre icoane, au închinat-o tuturor celor prezenţi. Copiii au urmărit scena cu ochii mari, iar bătrânilor li s-au muiat sufletele, umezidu-li-se pe furiş genele.
După ce-am povestit în joc şi cântec cât e simplă şi gustată e viaţa ucrainenilor şi a românilor din munţi, dar şi câtă profunzime şi înţelepciune poţi culege din fumuseţea relaţionării unor oameni, care învaţă unii de la alţii că se merită sătrăieşti frumos şi să activezi într-un ansamblu mixt.
Seara, la Hotel ,,Smereka”, a continuat veselia. Badea Costan, (ucrainean sadea, cu opinci şi obiele din pănură albă ca ,,helgea”) şi fluierul său, au depănat legănat, în limba strămoşilor, purtaţi parcă în vremuri demult apuse, cântece de dragoste şi cătănie, presărate cu sensibilitate şi umor, iar Micuţi şi Ivancik au tradus cu răbdare pentru ,,ucenicii” români din ansamblu.
Latura comică a petrecerii până târziu în noapte a continuat a doua zi dimineaţă, când, un echipaj al poliţiei din zonă, care a auzit veselia, a verificat seriozitatea domnului Filuţă, şoferul unui microbuz nou-nouţ de care se bucură UUR-Ţinutul Bucovina. Spre echipajului cu girofar, cu un profesionalism ,,la dungă”, şoferul a demonstrat că seviciile sale şi maşina sunt ireproşabile iar ,,doba” lui Dumitru şi-a continuat ritmul, ţinând pasul vioi după fluierul huţanilor.
Gala laureaţilor a fost un regal al sunetului şi culorii, o feerie a bucuriei. Domnul Iurie Levcic, organizatorul fesivalului, nu mai contenea, în ambele limbi, să-şi exprime bucuria revederii cu prietenii dragi din Ucraina, România şi Moldova. La solicitarea domnului Vitalie Zâgrea, co-organizator al festivalului, am dat un interviu câtre Radio Ucraina Internaţional, cu privire la desfăşurarea în gospodărie şi în afara acesteia a profan/sacrului obiceiurilor de iarnă la ucrainenii din satul Ciumârna.
Spre seară, tot alaiul s-a întors spre obcinile bucovinene.
Am trăit experienţa unei întâlniri de neuitat, a unor momente emoţionante. Fiecare dintre noi s-a întors la activitatea de acasă. Oameni diverşi în viaţa cotidiană, care, de dragul folclorului, aşteaptă cu plăcere un telefon, care să dea startul unei noi plecări, unor infinite bucurii şi trăiri întru frumos.
,,Vinovaţi” de realizarea unui act deosebit de inter şi multiculturalitate, intre oameni care simt, gândesc, cântă şi joacă ucraineşte şi româneşte în acelaşi timp, sunt Domnii Ştefan Buciuta şi Ioan Bodnar, către care se îndreaptă alesele mulţumiri ale unor oameni simpli de la munte, ucraineni şi români, care în acest caz, nu pot fi separaţi. Mulţumesc Doamnei Inspector pentru minorităţi, Lucia Mihoc şi colegului Ilie Sauciuc care promovează cultura şi ucrainenii din zonă, sărut mâna, doamnei Mihaela – secretara UUR-Suceava şi ...,,drum bun!” domnule Filuţă, oriunde v-aţi afla!
Sărbători fericite tuturor!
Prof. Ilaria Puşcă
Şcoala cu cl. I-IV Ciumârna

Cu prilejul Zilei Naţionale a României,Centrul Bucovinean de Artă pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale româneşti Cernăuţi în parteneriat cu Centrul cultural Bucovina, Suceava, şi Liga Tineretului Român „Junimea” din Cernăuţi, cu sprijinul Ministerului pentru Cultură al Ucrainei şi Administraţia Regională de Stat Cernăuţi, a organizat, în perioada 10-11 decembrie 2011 ZILELE CULTURII TRADIŢIONALE ROMÂNEŞTI ŞI ZILELE TINERETULUI EUROPEAN LA CERNĂUŢI


DESCARCĂ TOATE FOTOGRAFIILE DE AICI:
https://picasaweb.google.com/101973884105341374821/ZILELECULTURIITRADITIONALEROMANESTISIZILELETINERETULUIEUROPEANLACERNAUTI?authuser=0&feat=directlink





Din program: 10 decembrie 2011 12.00 - Deschiderea festivă a ediţiei a V-a a Festivalului Internaţional de folclor autentic românesc „SĂ-MI CÂNŢI, COBZAR” or. Cernăuţi, Piaţa Integrităţii. 19.00 - Spectacol folcloric Căminul cultural Boian, raionul Noua Suliţă.

11 decembrie 2011 10.00 - Simpozionul de folclor şi etnografie "Vatră dulce strămoşească” 13.00 - Spectacol de gală.

Ansamblul Etnofolcloric ”Crenguța de Iederă” al Universității de Stat din Moldova, conducători: Maria Iliuț, Nicolae Gribincea, Ion Proca.
-



1






Urături pt. Iurie Levcic -
Ukr -
Ukr -

CHISINĂU -





BT - RO

Perla -

Ro -


Dragos Voda -





Semanatul -
Capra -
Plugusor -
Hutulca -
Hutulca – 2_