Ascultă Online Radio Cernăuți

31 mai 2014

De Ziua Înălțării Domnului (Ziua Eroilor) (29. 05. 2014.) pe aleea soldaților români din cimitirul cernăuţean. Video reportaj şi fotografii realizate de Nicolae Hauca de la acest eveniment.


ZIUA EROILOR, MARCATĂ LA CERNĂUŢI


La praznicul Înălţării Domnului, clopotele bisericilor noastre româneşti din nordul Bucovinei au bătut în unison cu cele ale locaşurilor de închinare din Ţară şi străinătate întru pomenirea şi păstrarea memoriei tuturor eroilor, care s-au sacrificat pentru CREDINŢĂ, NEAM  ŞI  LIBERTATE.
La Cernăuţi, în ziua marii sărbători creştine – Înălţarea Domnului Iisus Hristos, de Ziua Eroilor, unde durerea înstrăinării de fraţi şi de Ţară mocneşte în multe inimi de români, flacăra sacră a memoriei se aprinde şi mai viu în sufletele celor care îşi poartă veacul cu dor şi tristeţe, care, ca şi familia noastră (buneii Nicolae Nichita al lui Gheorghe din Hruşăuţii Hlibocii (Adâncata) şi Dumitru Iacoban din Lihucenii Noua Suliţei au decedat la Onega) au pierdut pe cineva scump şi drag şi  numai cel de Sus ştie unde le odihnesc osemintele. 
Cu simţul datoriei şi sentimente de pietate faţă de cei 400 de martiri osândiţi, împuşcaţi de NKVD-işti în închisoarea din Cernăuţi în primul an de ocupaţie sovietică, faţă de răposaţii deportaţi, exterminaţi în lagărele morţii şi închisori, faţă de toţi acei sacrificaţi pe crucea Golgotei Neamului Românesc, faţă de toţi militarii români, căzuţi la datorie, pe câmpurile de luptă, care şi-au jertfit tinereţea pentru apărarea Ţării, pentru Reîntregirea Neamului şi pentru Libertate, faţă de  cei 695 de ostaşi şi ofiţeri români, care şi-au găsit liniştea veşnică, fiind înhumaţi  în Cimitirul Eroilor din Cernăuţi, tineri în floarea vârstei, intelectuali români cu flori argintii la tâmple, s-au unit, într-o oază de reculegere, la Complexul Memorial al Militarilor şi Martirilor Români din capitala Bucovinei, înălţat  cu sprijinul financiar al Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor din Bucureşti, înveşnicirea eroilor orfani, care au murit pentru Glie şi Credinţă, înfăptuindu-se, cu ani în urmă, cu mari probleme şi piedici din partea fostelor autorităţi ucrainene, prin osârdia şi insistenţa celor două Societăţi „Golgota” – orăşenească şi regională.  Adevărul e că, împărtăşind acelaşi simţ al datoriei, Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” din Ucraina, care a evocat momentele dificile şi eforturile pe care le-a depus societatea pe care o conduce pentru a obţine permisiunea autorităţilor de a înălţa memorialul, ţine mereu vie amintirea martirilor, organizând, în fiecare an, de Ziua Eroilor, parastasul de pomenire a celor care s-au sacrificat la ALTARUL  IUBIRII  DE  NEAM.
Emoţionanta liturghie, oficiată la monumentul-simbol din Cimitirul Evreiesc din Cernăuţi întru pomenirea martirilor de către preoţii Gheorghe Basaraba de la Biserica Sfânta Parascheva şi Oleg Poleanko de la Biserica Sfânta Olga din Cernăuţi, a picurat cu lacrimi în sufletele celor prezenţi la comemorarea  Eroilor Neamului Românesc, care s-au jertfit pentru NEAM şi ŢARĂ. În cucernica sa predică preacuviosul părinte Gheorghe ne-a amintit că tragedia românilor rupţi de la sânul Patriei-mamă nu s-a sfârşit cu masacrul de la Lunca şi Fântâna Albă, ci a continuat cu deportările şi exterminările în masă a românilor în lagăre şi închisori. Iar decizia pomenirii eroilor în ziua Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos a fost adoptată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 şi consfinţită prin alte două hotărâri sinodale mai recente, din anii 1999 şi 2001, care au proclamat ziua ca sărbătoare naţională bisericească. Deci, Legea nr.379 din 2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, praznicul Înălţării Domnului - Ziua Eroilor –  sărbătoare naţională a poporului român. „Evident, fiind „eliberaţi” de sovietici în 1940,  nimeni nu ne-a întrebat dacă dorim să ne rupem de la Patriarhia României, dar acum slujitorii bisericilor noastre româneşti din nordul Bucovinei, care se supun Patriarhiei Moscovei, au frică să se rupă de la ea. Încă prin anii’90 Patriarhul Filaret a investit Biserica Română din ţinut cu dreptul de a-şi crea un vicariat  pe teritoriul Bucovinei, iar cu timpul puteam cere să ne unim cu  Patriarhia României, însă, spre regret, mulţi preoţi se temeau şi se tem că vor rămânea fără parohii şi am rămas bătând pasul pe loc. Consider că frica ar trebui să dispară ca să nu uităm că ocupanţii ruşi au fost înşelători şi vicleni, precum sunt şi în prezent. De aceea trebuie să uităm de frică şi să mergem înainte”, a îndemnat preacucernicul părinte.
Praznicul Înălţarea Domnului e ziua când ne cinstim eroii, ne aplecăm frunţile şi rostim o rugăciune pentru acei ce au murit departe de cei dragi, luptând pentru o cauză dreaptă. Un pios omagiu a adus eroilor ce nu şi-au trădat Ţara şi sacrele idealuri pentru care au luptat, domnul Edmond Neagoe, consul la Consulatul General al României la Cernăuţi, sensibilizând că la sosirea sa la Cernăuţi a fost invitat la o asemenea acţiune de suflet, de cinstire a gloriei eroilor neamului, marcată la Mahala prin grija şi disponibilitatea dnei primar Elena Nandriş, prezentă şi dumneaei la recviemul din vechiul cimitir din Cernăuţi, dând citire telegramei adresate de Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi,  cu ocazia elogierii eroilor căzuţi în lupte de-a lungul veacurilor pentru CREDINŢĂ, LIBERTATE, pentru APĂRAREA şi REÎNTREGIREA  NEAMULUI,  martirilor ce s-au sacrificat pentru aceste sfinte idealuri.
Graţie hărniciei cercetătorului Petru Grior, directorul Centrului de cercetări istorice şi culturale din Cernăuţi, au fost identificate numele de familie a 26 de ostaşi români, decedaţi în anii 1941-1942 şi îngropaţi aici, în Cimitirul Eroilor.
Conștientizând că a trebuit să treacă zeci de ani pentru a ni se permite să ne comemorăm eroii, o eroare nemaiîntâlnită în nici o ţară civilizată, scriitorul Dumitru Covalciuc a evocat momente de tristă pomină, când nu ni se permitea să ne omagiem eroii, consideraţi duşmani ai poporului ucrainean. „Până anul acesta n-am avut dreptul să avem eroi. În anii trecuţi vecinii ieşeau în stradă şi strigau „Haniba!” la adresa noastră. Azi, slavă Domnului, îi putem omagia. Aceşti eroi, care poate au fost plugari, ciobani, intelectuali, au executat un ordin, au fost încorporaţi precum în prezent ucrainenii pentru a-şi apăra ţara de agresori, iar războiul din 1941 a fost Războiul pentru Reîntregire, au fost priviţi ca duşmani. Armata română a fost privită ca o forţă ce a atacat uniunea sovietică, dar nicicând nu s-a amintit că Stalin a început războiul şi nu Antonescu. Cu ani în urmă am avut onoarea să asist la procesul de reabilitare a lui Antonescu la Timişoara. Am făcut parte din curtea de juraţi şi mi-am pus semnătura pe un document de importanţă istorică. La dezbateri s-a accentuat că n-a trebuit armata română să treacă Nistrul, ci să se oprească să-şi ia pământurile pierdute pentru a le administra. Erau 2 generali şi un colonel care au ajuns până la Stalingrad. Toţi 3 erau din Cernăuţi şi am îndrăznit să-i întreb: „De ce aţi trecut Nistrul?”. „Ruşii ne împuşcau din faţă, iar nemţii – din spate”, mi-au răspuns. Dacă la Berlin s-a discutat: să mai existe monumentul ostaşilor sovietici sau nu, Angela Merkel a spus – „să fie , căci ei sunt de-acum istorie, dar nu vrăjmaşii noştri”. Astfel şi administraţiile din ţinut nu trebuie să se teamă de  eroii care şi-au făcut datoria de cetăţean şi care-s în lumea umbrelor. Noi ştim care-s hotarele Bucovinei. Ce-au căutat sovieticii  în ţinutul Herţa? N-au ţinut cont de convenţie, au luat cât au dorit, iar când căpitanul Boroş, locotenentul Dragomir şi ostaşul Solomon au ieşit în faţa tancurilor, încercând să-i oprească, au fost împuşcaţi. Or, eroii şi-au dobândit un loc în cer şi mulţi dintre ei au rămas necunoscuţi”.
De ani la rând, Ştefan Rotaru, preşedintele Fundaţiei „Pro-Rădăuţi”, şi colonelul Nicolae Nicolovici, reprezentant al Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, filiala Rădăuţi, cu un cuvânt de elogiere şi încurajare a tinerei generaţii, care are o datorie sacră de a îngriji mormintele eroilor, de a le păstra amintirea, sunt alături de Societatea „Golgota” pentru a comemora eroismul şi sacrificiul ostaşilor români şi populaţiei civile, nimiciţi de cuceritorii  sovietici. „Nu trebuie să ne fie frică să ne omagiem eroii. Toate popoarele lumii îşi comemorează eroii, amintirea buneilor şi străbuneilor”, a îndemnat Ştefan Rotaru.
Prezenţi  la recviemul în panteonul românilor din Cimitirul Eroilor, profesorul Octavian Voronca s-a referit la cea mai îngrozitoare şi cea mai amplă deportare a românilor nevinovaţi din ţinut şi din satul Mahala ce a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1940, iar Alexandra Jar din Mihorenii Herţei, printr-un vers a înălţat o rugă fierbinte celui de Sus: „Fă, Doamne, pentru noi dreptate/, Să fie Ţara-n hatul ei cel sfânt...”. O lumânare în veşnicia celor ce şi-au dat viaţa pentru  LIBERTATE  şi ŢARĂ, a aprins, alături de elevul său Octavian Bivolaru, de liderii societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinut, de jurnalişti şi alţi intelectuali români din nordul Bucovinei şi din Ţară, ucraineanul Nicolai Hanchevici, prietenul românilor,  care nu-i poate vedea cu ochi buni pe asupritorii ruşi, e îngrijorat de faptul că „rusul îşi arată din nou colţii, din frate mai mare a devenit duşman şi cuceritor”. Cu pioşenie  s-au închinat eroilor neamului, tineri bucovineni, îmbrăcaţi în frumosul şi veritabilul costum naţional, care au venit să-şi îndeplinească datoria creştinească faţă de cei ce s-au sacrificat pentru glia străbună. Or, ei au sfânta menire de a  păstra mereu vie candela memoriei în sacra catedrală a eroilor neamului.
Felicia NICHITA-TOMA
Fotografii de autor şi de Nicolae HAUCA


SURSA: http://www.zorilebucovinei.com/news/show/659/ 

























MIRCEA LUTIC LA 75 DE ANI


MIRCEA LUTIC – LA VÂRSTA DE BALSAMURI ŞI DE FLORI

   SURSA http://www.zorilebucovinei.com/news/show/653/
A pornit din Baştina luminii cu Colind prin zodii de cuvinte şi astăzi, stând la Fereastra de veghe a Limbii Române ca  Pelegrinul tainic cu Noima îmbrăţişat,  îl încearcă Motive de graţie ca în Arminden cu heruvimi, amintindu-i de Zăpada mieilor, iar Datul întru fiinţă îl iluminează ca un Eon în flăcări într-un veşnic Ecou de foc al hărniciei şi cutezanţei În lumina cuminecării cuvântului matern, Înluminările în prour aducându-i Ofranda întemeietoare a slujirii fără preget Neamului şi Credinţei străbune, „Culturii româneşti din Bucovina”.
Astăzi, la ora împlinirilor, la vârsta de balsamuri şi de flori, fericitul  creator şi omul sensibilităţii Mircea LUTIC, poetul premenirii şi îndrăgostitul în frumuseţea şi forţa slovei materne, culege laurii recunoştinţei, rămânând de veghe la Cetatea Graiului Românesc.
Drag şi scump coleg!
 La ceas aniversar, când destinul vă zâmbeşte cu noi şi frumoase realizări de creaţie într-o nouă primăvară a vieţii, vă dorim un munte de sănătate, să rămâneţi mereu tânăr şi viguros precum aţi fost la începutul carierei ziaristice la cotidianul nostru, unde aţi activat fructuos  zeci de ani secretar general de redacţie, precum şi sunteţi puternic în rădăcini şi idealuri, statornic în crez şi aspiraţii.
Să trăiţi, să înfloriţi, întru mulţi ani fericiţi!
Colectivul ziarului „ZORILE  BUCOVINEI”
Foto de N. Hauca

LITURGHIA SUFLETULUI LUI MIRCEA LUTIC



Ieri şi azi şi mâine se împreună,
Şi un mănunchi învolt străjuieşte veacul.
Vârsta, troienindu-mă-n opal de lună,
Îmi retranspune în zăpezi zodiacul...
Sărbătorit la cei 75 de ani,  în oaza prieteniei şi fraternităţii,  inundat de o mare de flori, înnobilat de zâmbete de copii şi îmbrăţişări de prieteni, scriitorul Mircea LUTIC a cules laurii incomparabilului rod al creaţiei sale. Oricât ar părea de banală afirmaţia, surprins de atâţia admiratori şi preţuitori ai neasemuitului său talent, încât spaţioasa  sală aBibliotecii Regionale „Myhailo Ivasiuk” din Cernăuţi ce a găzduit jubileul corifeului literaturii române să devină neîncăpătoare, Mircea LUTIC, modest din fire şi retras în captivitatea ideilor sacrale, cel care printr-un „Colind prin zodii de cuvinte”, încearcă  o invadare  spre „spaţiile generoase ale sacralităţi”, nedeprins cu elogierile, poate  că nici nu s-a gândit la o festivitate de rezonanţă. Dar, evident, o merită pe deplin pentru că în cei 75 de ani pe care i-a sărbătorit, a lăsat urme însemnate nu numai în spiritualitatea românească din ţinut, ci şi în cea din întreaga lume, pretutindeni unde bate o inimă de român.
 Or, nu întâmplător ziua de naştere a celui care reprezintă elita intelectualităţii româneşti din nordul Bucovinei, a coincis cu praznicul Înălţarea Domnului, fiindcă întreaga sa activitate este un însemn al sacralităţii, al dumnezeirii întru cuvânt, întru dăruire şi dăinuire a Limbii şi Culturii Româneşti, întru perpetuarea valorilor naţionale. „Mircea Lutic este un om modest, de o înaltă cultură, căruia nu-i prea plac laudele, e mereu retras la masa de scris şi nu e deprins cu luările de cuvânt în faţa tribunei”, şi-au exprimat frumoasele gânduri  moderatorii sărbătorii – academicianul Vasile Tărâţeanu, preşedintele Fundaţiei Culturale „Casa Limbii Române”, şi Tatiana Zaiaţ, metodistă la Biblioteca Regională „M. Ivasiuk”.
Atras de frumuseţea şi sacralitatea locurilor natale,  pe care le poartă în suflet ca pe o icoană la care se închină,  cu sufletul plin de dragoste şi mândrie pentru strămoşi, Omul sensibilităţii, Mircea Lutic,  făuritorul ce îşi soarbe harul din izvoarele murmurânde din „Baştina luminii”, inspirat din taina frumuseţilor divine ale plaiului natal, satul Iordăneşti, locuitorii căruia se mândresc cu eruditul lor consătean, e legat prin sacru legământ de glie şi străbuni. O solie a Iordăneştiului – grupul vocal de pe lângă Căminul Cultural, condus de Ion Costinean,  însoţit de cel mai de frunte gospodar al localităţii, primarul Gheorghe Lutic,  cu un buchet de cântece populare, culese pe Valea Siretului, au venit să-l bucure la ceas aniversar, readucându-l imaginar pe sărbătorit pe aripile timpului şi întinerindu-l cu cel puţin 50 de ani.
Înnobilând cu prezenţa sa  sărbătoarea, cuvinte de gratitudine pentru personalitatea care a clădit punţi de legătură între culturile română şi ucraineană a adresat dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, exprimându-şi respectul faţă de Mircea Lutic ca personalitate marcantă a culturii, dar şi ca om cu un destin ce ne înalţă spre alte culmi mai luminoase, Excelenţa sa  a prezentat mesajul de felicitare al domnului Stejărel Olaru, Secretar de Stat pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, în care se specifică „postura de adevărat bucovinean, apostol al limbii române din Bucovina”, Mircea Lutic fiind onorat ca o „personalitate polivalentă”, înzestrată „cu multtalent şi dorinţa de a se pune în slujba literaturii române şi celei universale” ca istoric literar, reputat tălmăcitor din literatura ucraineană şi rusă. Iar prin activitatea-i poetică Mircea Lutic dezvăluie fibra sa intimă ce vibrează pentru Bucovina natală, pentru oamenii dragi, pentru tradiţia românească.
La cea de-a 75-a aniversare a scriitorului Mircea Lutic, sudul Bucovinei a fost reprezentat de prietena noastră, scriitoarea Doina Cernica, de consilierul judeţean Ioan Abutnăriţei  şi de Alis Niculică, doctor în istorie, şef de birou laBiblioteca Bucovinei ,,I. G. Sbiera” Suceava.
Doina Cernica i-a transmissărbătoritului doriri de bine din partea monahiei Elena Simionovici de la Mănăstirea Voroneţ şi a preotului-poet Constantin Hrehor, o Diplomă de Excelenţă, ,,pentru activitatea desfăşurată în spaţiul literar bucovinean”, la împlinirea vârstei de 75 de ani, de la Societatea Scriitorilor Bucovineni – preşedintă Carmen-Veronica Steiciuc, două cărţi semnate de poetul şi ziaristul Ion Paranici (care şi-a amintit că, încredinţând un grupaj de versuri ,,Zorilor Bucovinei” şi întrebându-l  mai apoi pe Ion Chilaru de soarta lor, acesta i-a răspuns: ,,Mircea Lutic le-a văzut, sunt gata să apară!”, semn că în materie de literatură Mircea Lutic avea cuvânt hotărâtor; amintire căreia Mircea Lutic i-a răspuns cu o alta, a celor două săptămâni de schimb de experienţă petrecute la ziarul sucevean ,,Zori noi”, pe când Ion Paranici era redactor-şef al acestui cotidian), o  Diplomă de Excelenţă semnată de Dumitru Teodorescu, directorul  cotidianului sucevean ,,Crai nou”, acordată dlui Mircea Lutic ,,pentru ansamblul remarcabilei sale activităţi de ziarist şi scriitor de prim-rang al Bucovinei”, deosebita ediţie a  creaţiei lui Nicolae Labiş, ,,Opera Magna”, realizată de Nicolae Cârlan, cu urările de sănătate ale istoricului literar sucevean, cu urările de bine ale poetului Alexandru-Ovidiu Vintilă, redactor-şef al revistei, Diploma  de Excelenţă a ,,Bucovinei  literare”, respectuoasele felicitări ale poetei Paraschiva Abutnăriţei, secretar al Asociaţiei Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor, care, împreună cu soţul, şi-a însoţit urările cu un dar şi cu asigurarea călătoriei sucevenilor la Cernăuţi.
De asemenea, Doina Cernica  a spus că  ,,Bucovina întreagă se mândreşte cu intelectualul şi scriitorul Mircea Lutic, cu diriguitorul «Zorilor Bucovinei» – cetate a limbii române de-a lungul vremii cu furtunile ei,  se mândreşte cu poetul Mircea Lutic, laureat al Premiului «Mihai Eminescu» al Academiei Române,  şi, deopotrivă,  sensibil implicat în cea mai bună versiune a «Luceafărului» în limba ucraineană, multiplu premiată, realizată de distinsul scriitor Vitali Kolodii; cu traducătorul Mircea Lutic, al cărui efort tălmăcitor a dus la apropierea condeielor şi a mai bunei cunoaşteri a trei literaturi, română, ucraineană, rusă, dar mai ales Bucovina întreagă, aşa cum  a spus şi Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, se mândreşte cu omul Mircea Lutic, al cărui destin iradiază bunătate, demnitate, învăţăminte, lumină izbăvitoare mai presus de tragedii”. Acestei mărturisiri, Doina Cernica i-a adăugat un mic dar personal, două ceşti cu însemnele Sucevei, ca dl Mircea Lutic să-şi bea dimineaţa ceaiul/cafeaua cu cineva scump inimiisale, cu cineva apropiat, dorindu-i mai presus de toate drag de viaţă. ,,Bucuria zilei de mâine, iată pentru ce trăim!” spunea un scriitor din adolescenţa noastră. Iar ziua de mâine începe acum. Vă doresc să aveţi parte din plin de bucuria ei!”.
În continuare, consilierul judeţean Ioan Abutnăriţei i-a transmis sărbătoritului felicitările şi urările de sănătate ale dlui Cătălin Nechifor, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, şi a făcut câteva consideraţii asupra creaţiei poetice a lui Mircea Lutic, subliniind acţiunea binefăcătoare a neologismelor pe care le utilizează asupra limbii române vorbite la Cernăuţi şi demnitatea poeziei sale.
La rându-i, dr. Alis Niculică i-a înmânat  
Diploma
 de Excelenţă a Bibliotecii Bucovinei ,,I. G. Sbiera” Suceava, condusă de Gheorghe-Gabriel Cărăbuş, ,,în semn de omagiu pentru devotamentul faţă de limba română şi pentru întreaga activitate culturală desfăşurată de-a lungul carierei sale”, precum şi numărul 1-2/2014 al revistei Bibliotecii Bucovinei, ,,Scriptum”, care, a spus, aşa cum astăzi se deschide cu sărbătorirea romancierului bucovinean Pan Solcan la 90 de ani, tot aşa să ajungă să se deschidă cu sărbătorirea la 90 de ani a scriitorului Mircea Lutic. Dar şi la centenar!
Profesionist desăvârşit, cu sentimentul unei misiuni nobile, Mircea Lutic, o personalitate marcantă de o vastă cultură, face parte din generaţia care a ştiut să-şi preţuiască valorile, versurile lui izvorăsc din seva expresivităţii  unei limbi frumoase, coborâtoare din vechile cazanii şi, totodată, moderne şi actuale, după cum a sensibilizat docentul universitar Lora Bostan. Or, în ultimele culegeri observăm un alt aspect al  poeziei lui Mircea Lutic, care se îndreaptă spre discursul religios. Mircea Lutic a câştigat şi faima de cel mai bun tălmăcitor, în deosebi prin traducerile din Dostoevski, pentru că a privit opera artistică în complexitate, redând nu numai conţinutul, dar şi păstrând imaginea artistică.
Cuceritoare au fost amintirile fiicei Lina şi prin sinceritate, şi prin căldura cu care şi-a mărturisit iubirea faţă de ilustrul său părinte, şi bucuria pentru clipele petrecute împreună. Şi cu toate că părinţii au ajuns la venerabila vârstă de 75 de ani, de 56 de ani trăind suflet în suflet, ei au rămas pentru ea tineri precum au fost.
În cununa elogierilor au strălucit emoţionante mesaje de aleasă preţuire şi recunoştinţă din partea  prietenilor, jurnaliştilor, scriitorilor români şi ucraineni Vasile Tărâţeanu, Simion Gociu, Ilie Tudor Zegrea, Grigore Crigan, Vira Kitaigorodska, Myroslav Lazaruk, Vasile Vascan, Gheorghe Şevcenko, Vasyl Dovghii, Viktor Koseacenko, Iuri Tiron,  Nicolae Şapcă, Vasile Bâcu, colaboratoarelor de la săptămânalul „Concordia” – Aurica Airinei, Elena Cojocaru, Doina Bojescu, Vera Vâsoţca şi Vasile Carlaşciuc de la Postul de radio „Ucraina-Internaţional,  profesoarei Silvia Caba Ghivireac, savanţilor Nadia Babyci şi Bogdan Melnyciuk, cu calde îmbrăţişări şi urări au fost alături de sărbătorit Ion Botoş, preşedintele Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia”, directorul Gimnaziului nr. 6 din or. Cernăuţi, Ion Ignat, Maria Dovgani, directorul-interimar al Bibliotecii Regionale „M. Ivasiuk”, care i-a acordat lui Mircea Lutic înaltul titlu de „Cititor de onoare” al instituţiei respective,  Ştefan Lazarovici, coleg de studii la Şcoala Pedagogică, care i-au dăruit cadouri, l-au menţionat cu diplome de excelenţă, de onoare şi de recunoştinţă pentru activitatea-i literară, dominată de spiritul mesianic al dumnezeirii, cu care ţine aprins rugul iubirii de Grai şi Neam în spaţiul înstrăinat de Ţară.
Cu melodii sclipitoare l-a purtat pe aripile muzicii maestrul Nicolae Hacman, Artist emerit al Ucrainei, dulce şi fermecător  i-a cântat talentata Carolina Jitaru. Un impresionant recital din versurile lui Mircea Lutic au susţinut elevii de la Gimnaziul nr.6, îndrumaţi de profesoara de română Doina Colesnicov.
Laurii ce i-a cules Mircea Lutic, muncind asiduă pe parcursul anilor, s-au încununat în zeci de culegeri de versuri şi proză proprie, traduceri din scriitori ucraineni şi ruşi, o bună parte din ele fiind expuse pe standul crezului vieţii scriitorului ce afirmă: „Trăiesc şi creez în două limbi”.
Peste 35 de ani din viaţă dnul Mircea Lutic i-a consacrat fructuoasei activităţi de secretar general de redacţie al ziarului „ZORILE  BUCOVINEI”, înveşmântând publicaţia într-o limbă literară aleasă şi o prezentare grafică de invidiat în acele timpuri. Cei ce au trecut prin şcoala exigentă a lui Mircea Lutic au avut multe de învăţat cum să-şi iubească şi să-şi preţuiască limba, neamul. Şi chiar dacă uneori greşea, fiind uşor influenţat şi credul din fire, Mircea Lutic, corect şi sincer, a ştiut să-şi recunoască vina, cerându-şi scuzele de rigoare, calitate rar întâlnită la oamenii de creaţie, fapt accentuat de redactorul-şef Nicolae Toma.
Printre cele mai cordiale mesaje de felicitare din Ţară sunt şi cele adresate de scriitoarea Lucia Olaru Nenati în pagina de pe Facebook: „Rog să transmiteţi confratelui Mircea Lutic cele mai sincere urări de sănătate şi îndelungata energie creatoare, felicitări cu ocazia împlinirii minunatei vârste a cărei aniversare, atât de frumos sărbătorită, vorbeşte de la sine despre meritele sale adunate în timp, adevărate, bogate, autentice, de osârdia cu care a ştiut să-şi descopere şi să-şi slujească harul, să-şi facă datoria de poet român din nordul Bucovinei cu dăruire, cu multă discreţie, cu modestia oamenilor nobili. Îl îmbrăţişez frăţeşte şi-i urez sănătate şi „La mulţi ani, frumoşi, buni şi creativi!”, considerându-mă, ca de obicei, prezentă alături de el şi toţi cei dragi din aceste icoane de familie, cum ar zice neuitatul şi regretatul nostru Grigore Vieru. Mă bucur să-i pot adresa din suflet aceste doriri unui poet adevărat şi uni om de aleasă onestitate şi frumuseţe morală”.
Adevărul e că  Mircea Lutic a rămas un creator de o uriaşă forţă poetică şi publicistică, iar „Liturghia sufletului lui” e căutarea adevărului, legătura dintre creativitate şi sacralitate. Or, poezia e o stare spirituală, neobişnuită a sufletului, e eul lăuntric al omului. Prin poezie creatorul comunică cu transcendenţa, adică cu Dumnezeu.
Felicia NICHITA-TOMA
Fotografii de Nicolae HAUCA şi Vasile PALADEAN  SURSA: http://www.zorilebucovinei.com/ 
In ziua de 29 mai 2014 la Biblioteca regionala "M. IVASIUK" din Cernăuţi a avut loc seara de creaţie a scriitorului Mircea Lutic. Urmează un video reportaj şi fotografii realizate de Nicolae Hauca de la acest eveniment.
 

 30 VIDEO - https://www.youtube.com/watch?v=SWUdLA9ad2M&list=PLOQqVtnkhWmhtKuObfHcruwxH9f-FaF5K






































                                      
                ЛІТУРГІЯ ДУШІ МІРЧІ ЛЮТИКА
29 травня 2014 року в літературно-мистецькій вітальні ЧОУНБ 
ім. М. Івасюка відбулось літературно-мистецьке свято «Літургія душі Мірчі Лютика» з нагоди 75-річчя від дня народження румуномовного поета, публіциста, літературознавця, перекладача.
Мірча Савович Лютик — член національних Спілок письменників України, Молдови та Румунії, лауреат Міжнародної літературної премії ім. 
І. Франка, обласної літературної премії ім. Д. Загула та літературно-мистецької ім. С. Воробкевича.
Його перу належать 12 поетичних збірок та книги прозових творів “У сузір’ї слова”, “Березовий сніг”. Мірча Лютик зробив переклади кращих творів національних літератур — української, російської, білоруської, словенської, болгарської, грузинської, узбецької, якутської, бурятської та ін. Здійснив переклади на румунську мову класиків української літератури - Лесі Українки, Т. Шевченка, І. Франка, М. Бажана, П. Тичину, М. Рильського, 
С. Олійника, О. Гончара та російської літератури — А. Чехова, 
Ф. Достоєвського, І. Тургенєва.
Завдяки його майстерності перекладача румунські читачі знайомляться з творчістю буковинських майстрів слова В. Колодія, М. Рачука, П. Палія, 
Б. Мельничука, В. Демченка, В. Місевича, В.Кушніра. А українського читача з румунською поезією Мірчі Лютика знайомлять буковинські поети 
Віталій Колодій, Віталій Демченко, Петро Палій. http://chounb.blogspot.com/2014/05/blog-post_27.html?spref=fb