Bilanțul vizitei secretarului de stat MRP, Victor Alexeev, în regiunea Cernăuți

Secretarul de stat Victor Alexeev din cadrul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni a întreprins o vizită de lucru în regiunea Cernăuți. În data de 27 decembrie, Victor Alexeev a avut o întrevedere cu autoritățile ucrainene, discutând despre Casa Memoriala "Aron Pumnul” din Cernăuți.
Așadar, renovarea Casei Memoriale „Aron Pumnul” din Cernăuți a fost tema principală de discuție între secretarul de stat din cadrul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni Victor Alexeev, cu președintele ad-interim al Administrației Regionale de Stat Cernăuți, Myhailo Pavliuk.
La „masa rotundă” a participat și președintele Consiliului Regional Cernăuți, Ivan Muntean împreună cu secretarul Consiliului orășenesc Vasily Prodan. Din delegația română, alături de reprezentanții MRP a făcut parte și Ionel Ivan, ministru consilier în cadrul Consulatului General al României la Cernăuți. La dialogul ucraineano-român pe marginea renovării Casei Memoriale ”Aron Pumnul” a participat și academicianul Vasile Tărâțeanu, președintele Fundației Culturale de Binefacere „Casa Limbii Române” din Cernăuți, care a luat în comodat de la primărie Casa Memorială.


Secretarul de stat Victor Alexeev a prezentat Proiectul renovării Casei Memoriale „Aron Pumnul” și a solicitat sprijinul autorităților regionale și locale din Cernăuți. În cadrul unui interviu solicitat de televiziunea online BucPress TV, Victor Alexeev a specificat că autoritățile ucrainene au demonstrat o deschidere aparte, exprimându-și speranța că de data aceasta lucrurile se vor mișca din loc. Potrivit secretarului de stat, urmează să fie depusă documentația de proiectare autorităților locale, care vor căuta o modalitate de a finanța elaborarea acestor documentații, urmând ca Ministerul pentru Românii de Pretutindeni să finanțeze lucrările propriu-zise. De asemenea, va fi creat un grup de lucru care se ocupa de renovarea casei.  
În aceeași zi, secretarul de stat a avut o întâlnire cu reprezentanții comunității românești din regiunea Cernăuți, moderată de ministrul consilier Ionel Ivan de la Consulatul General al României la Cernăuți, în timpul căreia membrii societăților pentru cultura românească și reprezentanții organelor de presă au amintit despre problemele cu care se confruntă românii din zonă, căutând soluții și căi de depășire a obstacolelor apărute (sociale, legislative, politice, economice ș.a.).

A urmat o vizită întreprinsă de Secretarul de stat Victor Alexeev la Şcoala de gradele I-III din Iordăneşti. Aici a avut loc o discuție cu  şeful Administrației raionale de stat Hliboca, Gheorghi Pridii, primarul localităţii Iordănești Gheorghe Lutic, directorul-adjunct Marina Şapcă, cadrele didactice și elevii români din frumoasa localitate bucovineană. Secretarul de stat a menționat că păstrarea și dezvoltarea învățământul în limba română din Ucraina este o prioritate a Ministerului pentru Românii de Pretutindeni. De precizat că inaugurarea festivă a noii școli din satul Iordănești, raionul Hliboca a avut loc în ianuarie 2018. Alături de elevii, părinţii şi corpul didactic al noii instituţii de învăţământ au fost prezenţi la inaugurare ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin cu ministrul Afacerilor Externe al României, Teodor Meleşcanu, ministrul Învățământului și Științei al Ucrainei, Lilia Grinevici împreună cu fostul ministru al Educației Naționale din România, Liviu Marian Pop. Construcția unei noi școli la Iordănești a început în anul 2011, clădirea veche fiind avariată. Din cauza subfinanţării, lucrările de reconstrucţie au fost desfăşurate cu unele întreruperi. Datorită unor eforturi comune,  în prezent şcoala este finalizată și funcționează cu succes.

În data 28 decembrie, secretarul de stat a vizitat Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești din Cernăuți, care a inaugurat în acest an noul sediu al Școlii Populare de Arte și Civilizație Românească „Ciprian Porumbescu” din Cernăuți. Oaspetele de la București a scris câteva gânduri de încurajare în cartea vizitatorilor acestui Centru, documentându-se despre activitatea Școlii Populare, discutând cu profesorii ei despre acțiunile instituției culturale. Aceștia l-au informat că Școala Populară de Arte vine să completeze lipsa de informații actuale despre istoria și cultura tradițională românească a nordului Bucovinei, nordului Basarabiei și Ținutului Herța, valorificând tezaurul muzical-folcloric autohton în rândul tineretului.
BucPress TV a realizat un interviu cu Victor Alexeev, care făcut un bilanț al vizitei întreprinse în regiunea Cernăuți. Interviul poate fi vizionat în subsolul acestui text.
Agenția BucPress - www.bucpress.eu

Revista presei nord bucovinene de limba română din 28/12/2018

Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală, 

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire; 

Ctrl și (–) la micșorare

 //////////////////////////////////////////////////////////////////

   /////////////////////////////////////////////////////////////////////// 

CONCORDIA 28.12.2018 by EEUROMEDIA on Scribd

LIBERTATEA 27.12.2018 by EEUROMEDIA on Scribd

CONCORDIA 11.01.2019 by EEUROMEDIA on Scribd

SINCERE CONDOLEANŢE

În preajma sărbătorilor de iarnă din decembrie 2018 s-a stins din viaţă Natalia Cimpoi, soţia distinsului academician Mihai Cimpoi, plecând pe cale neîntoarsă, acolo unde nu este nici durere, nici scârbă, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit.

Pe  venerabilul nostru eminescolog, critic şi istoric literar, filozof al culturii, mult regretata Natalia Cimpoi l-a însoţit o jumătate de secol, timp în care i-a dăruit doi copii minunaţi  – Răluca şi Doru – care în prezent sunt, cum se spune, în rând cu lumea, fiecare la cuibul său. Răluca e doctor în muzică, profesoară de pian la Academia de Muzică şi la Liceul de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, iar Doru  – un foarte bun traducător din şi în limba engleză.

Natalia Cimpoi a fost o mamă exemplară, o soţie iubitoare. Ea a ştiut să-i crească pe cei doi copii  ai lor care poartă cu mândrie şi neîntinat în lume numele tatălui şi al bunicului Ilie, zis Românu. Pe domnul academician îl aflam mereu ba în bibliotecile şi arhivele din ţară, ba aplecat asupra textelor eminesciene, ba în vâltoarea luptelor pentru Limbă şi Neam, ba bătând  drumurile spre Iaşi, Bucureşti, Târgovişte,  Bacău, Ploieşti, Alba Iulia, Suceava sau Cernăuţi, iar în acelaşi timp regretata sa soţie Natalia „ţinea casa”, vorba dreaptă din popor: „jupâneasa / Ţine casa / Dar jupânul / Ţine drumul.

În aceste momente grele pentru familia domnului academician Mihai Cimpoi noi, prietenii  şi admiratorii săi din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, fostul ţinut Herţa şi din capitala dulcei Bucovine eminesciene suntem alături de Domnia sa, alături de minunaţii săi copii Răluca şi Doru, alături de cei patru nepoţei – Fănel, Petru-Mihai, Elena-Lura, Radu-Constantin, exprimăndu-le tuturor sincere condoleanţe.

Amintirea Nataliei Cimpoi va rămâne de-a pururea în inimle noastre. Ca un chip de lumină. Dumnezeu s-o odihnească în Împărăţia Sa.

Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi

Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi,

Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi

Fundaţia Culturală  de Binefacere „Casa Limbii Române” din regiunea Cernăuţi,

Societatea Jurnaliştilor  Români Independenţi din regiunea Cernăuţi

Liga Tineretului Român „Junimea” din Cernăuţi

SEMĂNĂTORUL DE LUMINĂ ȘI URMAȘII SĂI

Două sute de ani de la nașterea marelui cărturar Aron Pumnul sau un discurs nerostit la mormântul său în ziua de 27 noiembrie 2018

Anul 1918 este anul simbol al României moderne. O sută de ani mai devreme, în aceeași lună noiembrie cu o rezonanță istorică atât de mândră pentru românii bucovineni, s-a născut unul dintre ctitorii esențiali al mărețului eveniment, centenarul căruia l-am sărbătorit și mai continuăm să-l sărbătorim în prezent. Și avem de ce, fiindcă a fost într-adevăr un ”miracol” în istoria noastră , ”clipa astrală” a neamului din care facem parte și cu care s-au mândrit atât de mult părinții și buneii noștri, dar păstrează și pentru noi încă suficiente motive de a împărtăși asemenea sentimente. Și deloc nu este stranie această afirmație, potrivit căreia proeminenta personalitate cu un rol atât de covârșitor  în desăvârșirea visului tuturor românilor nu este altcineva decât ilustrul profesor Aron Pumnul, decedat în anul ianuarie 1866, adică cu 52 de ani înainte ca să se înfăptuiască Marea Unire, fiindcă el a fost înainte de toate un semănător de lumină în inimile și sufletele învățăceilor săi, lumină care a dat rod jumătate de secol mai târziu de la dispariția sa pământească. El a pregătit solul pentru impetuoasa redevenire a spiritului național în Bucovina, de aceea și i se spune pe drept cuvânt regeneratorul sau redeșteptătorul românismului în acest ținut mioritic aflat 144 de ani sub ocupație străină, lucru pe care l-a intuit în chip providențial Mihăiță Eminovici la doar 16 ani ai săi numindu-l ”geniul mare al deșteptării tale”, adică a Bucovinei.

            Noi, trăitorii de astăzi din ”dulcea Bucovină” a lui Eminescu, la distanța unui alt secol, ne considerăm a fi urmașii celui care a retrezit românismul aici, adică a profesoriului Aron Pumnul, după cum i se spunea la acea vreme. Noi, cei care de ani de zile, vreo treizeci la număr, venim falnici la casa lui Aron Pumnul care stă să se dărâme, veghem cu multă solemnitate la vatra în care s-au călit spirite mari și înalte ale înaintașilor noștri, dar care acum este năpădită de bălării și urzici, rămânem extaziați lângă bustul poetului din curte, pronunțăm patetic și apăsat vorbe frumoase,  ne expunem reflectoarelor, ne filmăm și ne pozăm pentru eternitate, pentru facebooc sau instagram, dar ne facem că nu vedem ce se întâmplă alături, închizând ochii cu pudoare ipocrită.

Nouă, urmașilor de astăzi ai marelui cărturar, pe care-l venerăm declarativ cu  orice prilej și fără, dar nu suntem în stare să-i păstrăm cum se cuvine casa lui devenită un simbol al românismului în această zonă plină de istorie adevărată a noastră, ne-ar plăcea să credem, deseori cu adevărat, că și noi cultivăm ceva pentru generațiile actuale, deși sincer să fiu nu prea știu ce semănăm și nu cred că este cineva care să poată spune cu claritate acest lucru. În schimb, știu de bună seamă ce culegem. Culegem aplauze și diplome, medalii și ordine, onoruri și plicuri... Iar dacă cineva dintre noi, și de bună seamă că așa le va percepe majoritatea, adică vom fi cuprinși de sentimente îndreptățite de indignare și ofensă, ne vom simți jigniți și răniți sincer sufletește la asemenea cuvinte, îmi va replica cu justificată îndârjire și mânie că lucrurile nu stau chiar așa, eu îmi voi adjudeca tupeul să susțin în continuare, cu mai multă sau mai puțină hotărâre, că anume așa și este. Ba mai mult, voi spune că din ceea ce semănăm noi rezultă în cele mai dese cazuri gâlcevi, bârfeli, orgolii nemăsurate, ambiții de nezdruncinat. Fiind sigur de cele spuse și încredințat că am dreptate, îmi asum și dreptul de a spune public acest lucru, iar primul pe cine voi dori să-l blamez și la care voi arăta cu degetul voi fi eu însumi. Am dreptul să spun acest lucru, deoarece fiecare din noi se face vinovat pentru starea în care se află casa lui Aron Pumnul care este pentru noi, repet, unicul simbol real și material al românismului în acest ținut arborosean, casă care demult urma să devină o nouă vatră de lumină, unde să ne adune pe noi toți uniți în simțiri, curați în cugete și fapte, casă pentru refacerea căreia, din păcate, nu se găsesc  mijloace nici în Patria noastră istorică, nici în altă parte, deși în anul centenar s-au irosit destule pentru manifestări întreținute chiar aici, în nordul Bucovinei, care au fost, nu zic inutile, dar de multe ori neobligatorii și fără impactul scontat în sufletele noastre... Să ne dumirească bunul Dumnezeu de aceste adevăruri măcar acum, în ceasul cel din urmă care este atât de aproape pentru românii din acest colț mioritic, despre care Eminescu spunea că este cea mai veche și frumosă parte a Moldovei.

Cred că n-o să mă mai întrebe nimeni, după cum s-a mai întâmplat, când și cum am ”clocit” asemenea idei. De aceea am să vă spun acum: asemenea idei mă obsedează de când m-am simțit român, iar român am devenit mult mai târziu după ce m-am născut. Și, ca român drept care mă simt, sunt obligat să mă întreb: cine suntem noi, nu doar personal, ci noi toți care ne zicem așa, ce facem noi, la ce sperăm noi ca neam, ce vom lăsa în urma noastră, ce vor culege de pe urma noastră copiii noștri. Sau poate mai bine ar fi să-i dăm pur și simplu pe acești copii la școli ucrainene, după cum suntem forțați, unde alții vor avea grijă de ei, vor face din ei niște unelte în interesul lor propriu? Ceea ce în mod firesc nu cred că și-ar dori-o vreun părinte. De aceea trebuie ca noi, cei care ne considerăm cu multă emfază a fi exponenții comunității, că o reprezentăm cu demnitate, fapt care nu este deloc dovedit, să le spunem adevărul, dar mai înainte de toate ar trebui ca noi înșine să ne pătrundem de acest adevăr.

Din ceea ce-am semănat noi până acum, vom culege, pe lângă cele spuse deja, fel de fel de titluri, mai mult, mai puțin sau deloc de onoare, dintr-o parte și din alta, manifestări patriotice exhibiționiste și lipsite de fond, frustrări personale închipuite care sunt generate din vanități prea mari, dar și cele reale cu adevărat păguboase pentru comunitatea noastră, discuții sterile, lașități de tot soiul, ifose disproporționate, lipsă de respect unul față de altul, servilități greu de imaginat în fața potentaților vremelnici de aici și de aiurea, doleanțe meschine și găunoase, sentimente sclerozate, preocupări speculative, obsesii de mărire și pricopsire, căpătuială fără osândă și scrupule, găști de interese, vom contracta orbul găinii la nedreptățile pe care ni le fac străinii, ne vom simți fericiți la necazul vecinului și ne vom lenevi cugetul până la necrozare, pentru ca în cele din urmă să rămânem toți uniți, cu același câștig, în fața mormanului de oale sparte, spre fericirea nu știu cui, după cum se spune, deși știm prea bine cine culege foloasele.

E mai mult decât sigur ca cineva din noi să-și dorească așa ceva. Ba și ziua de astăzi poate nu ar fi fost prea potrivită pentru asemenea gânduri negre, ar zice unii și pe bună dreptate. Pe de altă parte, două sute de ani de la moartea marelui cărturar Aron Pumnul, vor spune alții, adică optimiștii, ar trebui să ne insufle mai multă mândrie pentru faptele noastre și poate că vor fi avut ei și rezon, însă punând alături de prinosul marelui profesoriu modestele și puțintelele noastre fapte dintr-o perioadă de cel puțin trei decenii, comparația nu ar fi nici pe departe în folosul urmașilor săi, adică a epigonilor, vorba lui Eminescu. Or, după tipicul discursurilor noastre dintotdeauna fierbinți-patriotice și încrezătoare în viitor, justificate, nu prea justificate sau deloc și nici pe departe sincere, asta ar fi o altă problemă, oricum va trebui să închei cu un apel încurajator și ... pesimist, având în vedere faptul că pesimistul nu este decât un optimist bine informat. Dacă nu vom urma pildele înaintașilor noștri, nu vom cinsti sacrificiul lor, nu ne vom îngriji de sufletele noastre și ale copiilor noștri, atunci nu vom avea, ca neam, nici parte pe acest pământ sfânt.

Ștefan BROASCĂ,

vice-președinte al Asociației Științifico-Pedagogice ”Aron Pumnul” din Ucraina

Festivalul datinilor de iarna “ Florile Dalbe”, aflat la cea de-a XXIV -a ediție. 2018.

VEZI  AICI   10  VIDEO CLIPURI:

https://www.youtube.com/watch?list=PLOQqVtnkhWmhyLODa_hVY-CXI6xkx7XhT&time_continue=2&v=lFOZwjmo1f0

· 

Astazi 23 decembrie 2018 in incinta Palatului Academic din Cernauti, s-a desfasurat Festivalul datinilor de iarna “ Florile Dalbe”, aflat la cea de-a XXIV -a ediție. Prezenta la manifestare alături de colegii din cadrului oficiului consular al României a fost si doamna Irina Loredana Stanculescu, Consulul General al României la Cernauti, care a transmis tuturor celor prezenți in sala un mesaj de felicitare. Cuvinte de salut au rostit si deputatul poporului din Ucraina, Grigore Timiș, precum și consilierul Mihai Gherman de la Consiliul Regional Cernauti. Toți copiii participanti la spectacol, au primi cadouri din partea Consulatului General al României la Cernauti.
In mod tradițional, Festivalul “Florile Dalbe” este organizat de Societatea culturala “Mihai Eminescu” din Cernauti, președinte Vasile Bacu, cu concursul întregului mediu asociativ românesc.
Festivalul a fost deschis de Corul “Dragos Voda” din Cernauti, dirijor Dumitru Caulea.
Au participat cele mai cunoscute colective artistice ale etnicilor romani din regiunea Cernauti, Ucraina, invitați din România și Republica Moldova. Un numeros public a aplaudat acest eveniment de o înaltă ținuta artistica.
La mulți ani! Sărbători fericite! 

CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUȚI 

FOTO SI VIDEO DE NICOLAE HAUCA 

Микола Шапка 

La Cernăuți, Flori dalbe ning pe suflet...

Duminică la Cernăuți a avut loc cea de-a XXIV-a ediție a Festivalului obiceiurilor de iarnă „Florile dalbe”, organizat în fiecare an de Societatea pentru cultură românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți.
Timp de aproape trei ore în scena Palatului Academiei de Medicină din oraș colective din localitățile regiunii, din România și Republica Moldova au evoluat prezentând vechi tradiții și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou, cântece și dansuri zoomorfice, au colindat, semănat și sorcovit.
Drept motto al Festivalului de anul acesta a fost un colind dedicat românilor de pretutindeni și interpretat de soliști în costume naționale românești, reprezentând principalele zone ale patriei istorice.
Cuvântul de deschidere a fost rostit de Vasile Bâcu, președintele Societății pentru cultură românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți. La rugămintea sa, mai întâi a fost păstrat un moment de reculegere în memoria marelui istoric bucovinean Dumitru Covalciuc, care s-a stins din viața pământească exact acum un an, „Florile dalbe” de anul trecut fiindu-i ultima ieșire publică în Cernăuți.
Apoi domnul V.Bâcu a mulțumit colectivelor de copii și artiști amatori care au venit pentru a se prezenta în fața spectatorilor, a mulțumit și sponsorilor Festivalului. Chiar dacă aceștea din urmă au fost puțini, dar au fost buni. Aceștea au rostit cuvânte de felicitare și au primit Diplome de onoare din partea SCR „M.Eminescu”. Ce-i prezenți au fost salutați de Grigore Timiș, deputat al poporului din Ucraina, despre care Vasile Bâcu spunea că „nu s-a prea înghesuit la microfoanele activităților Societății „M.Eminescu”, însă întotdeauna ne-a sprijinit destul de consistent financiar”.
Un mesaj de salut a rostit Excelența Sa Irina Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți, care a fost prezentă în sală cu aproape întreaga echipă a misiunii diplomatice pe care o conduce. Și nici de data aceasta n-au venit cu mâna goală: toți copiii care au evoluat în scenă au primit din partea Consulatului cadouri – pachete cu bomboane.
Ca și întotdeauna au venit să sprijine activitatea noastră familia Paraschiva și Ioan Abutnăriței, care conduc respectiv Filiala „Arboroasa” Vatra Dornei a Asociației „Pro Basarabia și Bucovina” și Filiala Vatra Dornei a Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina. Un sponsor fidel este și Mihai Tanas, deputat în Consiliul local Herța.
Cei prezenți la Festival au fost salutați de Mihail Gherman, șef de secție la Consiliul regional Cernăuți.
Pentru început în fața publicului spectator a colindat corul „Dragoș Vodă” dirijat de Dumitru Caulea și ansamblul „Fetele din Bucovina” condus de Luminița Demianic.
Rând pe rând au venit în fața publicului numeros micuții colindători de la grădinița de copii din Mahala, raionul Noua Suliță, au colindat elevi de la Gimnaziul nr.6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuți, „Crăciunei și crăciunițe” de la Casa de cultură din Roșa Stânca.
Nu a lipsit nici anul acesta Ansamblul „Mugurel” din Pătrăuții de Jos, condus de Natalia Balan și Larisa Popescu, care au venit cu un vechi „Plugușor” din localitatea de baștină, urmați de elevii de la Școala generală de gradele I-III din Iordănești, care au sorcovit și au semănat îndemnați de diriginta Elena Ignatuș.
Incomparabile sunt sărbătorile noastre de Crăcin și anul nou. Fiecare sat își are tradițiile și obiceiurile sale. Cu frumoase obiceiuri se mândresc și gospodarii din Oprișeni. Un crâmpei din bogăția spirituală a acestui sat a prezentat Formația folclorică „Tălăncuța”, condusă de Veronica Rusu.
Ca și alte dăți au impresionat publicul spectator și „Căiuții” din Culiceni, Herța, conducător Vasile Bordeianu. Originali, autentici, o executare a dansului și interpretare a cântecelor ce porneau din sânge, din adâncul sufletului, iar micuții „Mânji” se prezentau ca o dovadă că aceste obiceiuri își au continuatori demni.
Cu dansul „Ursului” au venit purtătorii de tradiții de la Mihoreni, Herța, care activează în Ansamblul „Perla”, condus de Iurie Levcic.
De asemenea au colindat și au interpretat cântece de Crăciun Anastasia Marina, Sabrina Palamaru, Nicolae Mintencu, Alexandru Tărâțeanu, studenți de la Catedra de Filologie română și clasică a Universității naționale „Iuri Fedkovici” din Cernăuți.
La Festival am avut și invitați de onoare. Cu bucurie au venit să ne colinde Сorul „George Enescu” din Dorohoi dirijat de Gheorghina Hușulei, însoțiți de pr. dr. Vasile Adăscăliței, președintele Asociației „Prietenii Bucovinei, Basarabiei și Ținutului Herța”.
Nu au lipsit nici oaspeții dragi din Republica Moldova. Cu gânduri bune și frumoase obiceiuri de Crăciun a venit din nordul Basarabiei, din satul Larga, Ansamblul folcloric „Mărie, Mărioară”, condus de Lidia Diglean și care a ajuns la Cernăuți datorită secției de cultură și turism din Briceni, director Ilie Zaharciuc, originar din Mahala, Noua Suliță.
Cât despre răsplata colindătorilor, după vechea tradiție strămoșească, fiecare dintre ei a fost răsplătit de Societatea „Mihai Eminescu” cu câte un „colac frumos ca fața lui Iisus Hristos”, copți de gospodina Floarea Lupaștean din Suceveni, raionul Hliboca.
Și ca să nu iese ca în vorba ceea că „fiecare fierar își laudă ciocanul său”, voi încheia acest reportaj cu cuvintele doamnei Lora Bostan, profesor universitar la Universitatea națională din Cernăuți, pe care le-am extras dintr-o postare a domniei sale pe o rețea de socializare: „Colindul, care a anunţat inceperea festivalului, a fost excelent. Această ediţie a Festivalului „Florile Dalbe” (2018 – n.a.), a fost cea mai frumoasă şi mai semnificativă.
Nicolae Șapcă,
vicepreședintele SCR „M.Eminescu” din regiunea Cernăuți
Foto Nicolae Hauca

 MAI  MULTE   FOTO   VEZI  AICI:

https://www.facebook.com/nicolae.hauca/media_set?set=a.10212078093219173&type=3

Revista presei nord bucovinene de limba română din 21/12/2018

Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală, 

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire; 

Ctrl și (–) la micșorare    

//////////////////////////////////////////////////////////

Libertatea Cuvântului 20 12... by on Scribd

Concordia 21.12.2018 by on Scribd

Înfrățirea minorităților din Bucovina

                                                   

  Consider că sunt foarte puține țări în lume în care să nu viețuiască alături de națiunea țării respective și minorități. Este cazul României în care, alături de națiunea română viețuiesc și alte 18 minorități naționale.

            La data de 18 decembrie 1992 adunarea generală a ONU    a adoptat „Declarația cu privire la  drepturile  persoanelor aparținând minorităților naționale etnice, religioase și lingvistice. Acest document  oferă o garanție a drepturilor minorităților  în general, astfel  încât mai multe state i-au recunoscut

 Importanța prin declararea zilei de 18 decembrie ca „Zi a minorităților  naționale.” Nu cred c-ar fi fost cazul  ca România să adopte o asemenea lege, deoarece românul, ala cum îl știm, este răbdător și respectă oamenii din alte etnii, respectă acest  principiu cu mult timp de-a fi aprobat de Adunarea generală a ONU.

            Cum nu putea, totuși, să rămână în afara acestei hotărâri a ONU, România a declarat „Ziua Minorităților Naționale” prin HG nr. 881/1998. Din câte cunosc,în județul Suceava  cele 18 minorități naționale , care viețuiesc de veacuri cu românii, își sărbătoresc zilele de mulți ani în cadrul unor festivaluri. În plus, în colegiile școlare din zona Rădăuților minoritățile naționale sunt sărbătorite în cadrul unor proiecte cultural-educative sau al unor hramuri. Trebuie să amintesc faptul că-n județul nostru Uniunea Ucrainenilor din România, în general, și Filiala Rădăuți, în special, organizează întâlniri și festivaluri destul de des, uneori și  în colaborare cu societățile , asociațiile culturale românești și chiar cu comunități întregi.

            Demn de menționat este faptul că cei 17 deputați, aparținând grupului minorităților naționale, au inițiat un proiect de lege pentru ca „Ziua Minorităților Naționale din România” să fie ridicată la rangul de sărbătoare națională. Iar Senatul României a aprobat ca această sărbătoare să devină  la data de 23 octombrie 2017,Camera deputaților la 21 noiembrie 2017. Domnul președinte Klaus Iohannis a promulgat Legea Nr. 247/2017 la data de 7 decembrie 2017. Cu acest prilej a fost abrogată HG nr. 881/9 decembrie 1998 pentru declararea zilei de 18 decembrie ca „Zi a Minorităților Naționale din România.”

            Din inițiativa Filialei Rădăuți a Uniunii Ucrainenilor din România (Vasile Parcaru-președinte și Marin Pesclevei-secretar) s-a sărbătorit „Ziua Minorităților Naționale”. Au contactat reprezentanții celorlalte minorități din Rădăuți și din localitățile învecinate, ba chiar și din Paltinu, pentru a organiza această

manifestare culturală. Au  răspuns prezent reprezentanții minorității rușilor ucraineni, evreilor, rromilor, turcilor, care au trimis la Rădăuți formații folclorice și interpreți individuali . Ei s-au reunit sub cupola casei de cultură din Rădăuți, care le-a asigurat condiții optime pentru desfășurarea acestui adevărat festival, adică sala încălzită, instalație de sonorizare, fulgi de nea de diferite dimensiuni, amintind spectatorilor de anotimpul în care ne aflăm. Iar organizatorii au afișat deasupra scenei și un baner. Pe acesta erau desenate  drapelele României și ale Ucrainei, precum și scrisul „ „Ziua Minorităților Românești”, în limbile română și ucraineană. Iar în dreapta scenei trona un frumos brad de crăciun, împodobit foarte frumos. Iar în sală erau foarte mulți copii de diferite vârste, chiar și tineret și maturi.  Pe scenă au urcat întâi reprezentanții etniilor menționate mai sus, plus viceprimarul Primăriei Rădăuți, domnul Bogdan Loghin, Mihai  Mihăiescu, consilierul doamnei prefect. Cuvântul de bun venit a fost rostit de Vasile Pascaru, președintele filialei. Toți ceilalți au rostit alocuțiuni prin care au mulțumit organizatorilor pentru invitați și au urat tuturor un an nou și fericit.  În plus, au lăudat colaborarea care există dintotdeauna între etniile din această parte a Bucovinei și a acestora cu populația majoritară.

            Ordinea prezentării pe scenă a fost stabilită de către domnii Pascaru și Mihăiescu, aceasta făcându-se în funcție de depărtarea interpreților de localitatea lor de domiciliu. Timpul de evoluție pe scenă a fost comunicat reprezentanților etniilor din timp și, din desfășurarea spectacolului, căci a fost un adevărat spectacol, a fost respectat întocmai.

            Manifestarea a fost deschisă de Ansamblul ”Cervona Kalena” din Negostina, ansamblu instruit de Valentin Leonte. Spectatorii au apreciat, prin aplauze, uneori ritmate, evoluția acestora, costumația deosebită, specifică  sprințare, iar colinda a fost în limba română.

            Au urmat doi tineri  trimiși de Filiala Milișăuți. O fată și un băiat ( ce pereche frumoasă !) au interpretat, în duet, două melodii. „ Ce fată frumoasă!” a constat cu voce tare o fetiță din rândul al doilea, din spatele meu. Frumoasă, frumoasă, constat și  eu, dar și ce frumos a cântat ! Unde mai pui că băiatul a interpretat o melodie populară la muzicuță, iar fata  a dansat ca o zână în jurul lui. Mi  s-a părut că cei doi au umplut scena casei de cultură. Fata era îmbrăcată într-un superb costum popular ucrainean. Avea și de ce radia doamna Brândușa Peslar, director al casei de cultură, care este și instructorul lor. Mai ales că  evoluția celor doi copii a fost punctată, din când în când și la final cu aplauze fur-tunoase. Normal că vă spun și numele acestora:Diana Voiasciuc și  Cosmin Hîj. 

            Etnia poloneză a fost reprezentată de un ansamblu din comuna Baineț, condus și instruit de doamna Ionuță Mairela, directorul școlii, care conduce acest ansamblu de ani de zile. Felicitări ! Copiii, de la cei doi prichindei din  primul rând, și până la cei din clasa a VII-a formau acest ansamblu , erau îmbrăcați de foarte frumoase costume ale etniei poloneze. Cel puți, eu vedeam costume populare poloneze pentru prima dată la Rădăuți. Au adus în fața spectatorilor o superbă seară de Crăciun prin cântecele și poeziile prezentate. Am remarcat dicția lor perfectă în limba poloneză și română. Iar solista Iuliana Pelcear din clasa a VII-a a încântat publicul. Cele patru colinde, interpretate  în limba poloneză,  au fost pe ritmuri diferite, încântând publicul ritmul antrenant. Și-au încheiat evoluția  cu cântecul „Crăciun fericit!” interpretat în limba română.

            Deodată scena s-a umplut de copii interpretând un dans țigănesc într-un ritm amețitor. Ritmicitatea interpretării a fost la superlativ ! La fel a fost și schimbarea de ritm de la un dans la altul, ceea ce-a scos și mai mult în evidență frumusețea acestor dansuri, mai puțin cunoscute de către publicul spectator. Nu trebuie să uităm nici costumele țigănești confecționate de către  interpreți sau la comanda școlii lor, Școala „Bogdan Vodă” din municipiul Rădăuți. Am reținut cu satisfacție că acești copii au fost instruiți de către prof. dr. Daniel Hrenciuc. Meritul domnului profesor este cu atât mai mare, cu cât a adus în fața de folclor a unei comunități care este mai puțin cunoscută de public. Dar mă gândesc și la timpul pe care l-a folosit pentru documentare și apoi punerea jocului în scenă.

            Consider c-a fost foarte binevenită prezența pe scena acestei manifestări de excepție și a corului de cameră al CARP „Speranța” Rădăuți, pentru că această formație ,în ultimul timp, este prezentă cam la toate manifestările culturale. Iar cu Filiala Rădăuți a UUR această formație colaborează de mai mulți ani. Și la acest spectacol, sau festival cum vreți să-i spuneți, membrii acestui cor au venit c-un repertoriu bine pus la punct. Așa c-au interpretat cântece ucrainene ți în limba română, fie ele patriotice sau prelucrări corale de excepție. Oricum, interpretarea fost la înălțime, și asta datorită și domnului învățător Gheorghe Dascăl, dirijorul formației, care, la cele peste  opt decenii de viață, conduce și instruiește cu vigoare și competență această formație. O notă în plus și pentru ținuta membrilor acestei formații, care este una de concert.

            Consider că această manifestare culturală a fost și  ea una de excepție, pentru c-a dovedit încă o dată, deși nu mai era nevoie, că minoritățile și din această parte a României binecuvântată de Dumnezeu, străvechea noastră Bucovină, minoritățile trăiesc în bună înțelegere  între ele și cu populația 

majoritară, care fac schimb între ele ,ori de câte ori au nevoie,de producții folclorice sau organizează în colaborare asemenea manifestări culturale

                                                 Text-prof. Gh.Dolinski

                                                 Foto-Mihai Boiciuc

Teroarea roșie din Ucraina- Foametea din 1922-1933

La Rădăuți, în sala mare a Bibliotecii „Tudor Flondor”, a avut loc duminică, 16 decembrie , comemorarea victimelor Holodomorului (Foametea din Ucraina din anii 1932-1933). Evenimentul a fost patronat de Uniunea Ucrainenilor din Rădăuți. Au vorbit despre cea mai mare tragedie a poporului ucrainean istoricii Andrei Voloșin (Kiev) Serghei Hakman (Cernăuți) și Daniel Hrenciuc (Rădăuți).

„În perioada sovietică nu se știa nimic despre această foamete, nu era deloc în istoria ucraineană. La sfârșitul anului 1978, acest termen  a apărut în niște cărți despre istoria Ucrainei tipărite în Canada. Prin intermediul istoricilor canadieni  termenul de Holodomor a ajuns în Ucraina. Această foamete nu a fost legată de niște calamități naturale, ci o foamete impusă de guvernul sovietic, de conducerea comunistă din URSS”, a spus Serghei Hakman,  aducându-ne aminte că „foametea nu are etnie”. În anii 1932-1933, în Ucraina au murit de  foame mai multe milioane de oameni (de la 3,9 milioane- până la 7 milioane), mai mult de 80 la sută au fost ucraineni, dar au murit și ruși, evrei, polonezi, români.

„ Dumnezeu să-i odihnească, iar noi trebuie să învățăm, că nici o dictatură nu aduce fericire popoarelor, chiar atunci, când un dictator vine la putere cu niște lozinci frumoase”, a mai subliniat Serghei Hakman. Preoții Petrașciuc și Cobziuc au oficiat o slujbă de pomenire a victimelor Holodomorului. Evenimentul a fost moderat de Vasile Pascaru( președinte UUR Rădăuți) și de Mihai Mihăiescu Anuik.

Text-Mălina Anițoaei

Foto-Mihai Boiciuc