Ascultă Online Radio Cernăuți

27 nov. 2011

Conferinţă internaţională la Cernăuţi, Ucraina.

Duminica trecută, în a doua zi după comemorarea pe scara întregii ţări a jertfelor Foametei din anii 1932-1933 din Ucraina şi a represiunilor politice, organizaţia orăşenească a Societăţii „Golgota” şi Centrul de cercetări istorice din Cernăuţi au organizat o conferinţă internaţională, consacrată acestei tematici. La ea au participat şi oaspeţi din Rădăuţi, România, în frunte cu Ştefan Rotaru, preşedintele Societăţii „Pro Rădăuţi”.

O comunicare cu lux de amănunte despre deportările în masă din anul 1941 în raionul Herţa a prezentat domnul Petru Grior. El, de asemenea, s-a referit şi la Foametea din anii 1946-1947 din Bucovina, citând documente de arhivă şi amintirile unor persoane care au supravieţuit acest calvar. Scriitorul şi publicistul Dumitru Covalciuc a continuat tema foametei, dar s-a referit la momente puţin studiate de la finele Primului război mondial din istoria Bucovinei. Veteranul învăţământului public, Octavian Voronca, a venit cu noi date despre masacrul de la Lunca din iarna anului 1941.

În cadrul conferinţei au mai luat cuvântul Arcadie Opiaţ, Maria Toacă şi Vasile Carlaşciuc, iar poeta populară Elena Fedoreac din Budineţ, raionul Storojineţ, a citit o poezie consacrată tatălui ei, jertfă a regimului totalitar.

În cadrul conferinţei a fost lansată cartea lui Octavian Bivolaru, cu documente oficiale şi publicaţii din presa periodică, despre Complexul comemorativ al ostaşilor români, înhumaţi în Cimitirul evreiesc din Cernăuţi.

Oaspeţii din România au informat despre felul cum reacţionează autorităţile române la doleanţele comunităţii româneşti din Ucraina.

(Cor. nostru)

Foto de Nicolae HAUCA
Societatea „Golgota” din oraşul Cernăuţi, redacţia ziarului regional „Glasul Adevărului” şi Centrul de Cercetări Istorice şi Culturale din centrul regional a organizat pe data de 27 noiembrie 2011, în incinta Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” (Piaţa Centrală, 9), Conferinţa internaţională sub genericul „Represaliile politice în regiunea Cernăuţi în primul an de dominaţie a puterii sovietice şi foametea organizată în ţinut de către regimul stalinist în anii 1946-1947”.

Descarcă toate fotografiile de aici: https://picasaweb.google.com/photoclub.pozitiv/ConferintaInternationala?authuser=0&authkey=Gv1sRgCOO609OqxNutCg&feat=directlink
Urmează cuvântările participanților:
Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii Golgota din or Cernăuţi.


Ing.Ştefan Rotaru, preşedintele Asociaţiei Pro-Rădăuţi.


DUMITRU COVALCIUC,scriitor.


ARCADIE OPAEŢ, preşedintele Ligii aparării drepturilor omului din reg. Cernăuţi.


Octavian Voronca, pedagog.

Vasile Carlaşciuc,ziarist.


Nicolae Nicolovici, Preşedintele filialei din Rădăuţi a asociaţiei cadrelor militare în retragere şi rezervă.


FEDOREAC ELENA, poetă populară.


PETRU HRIOR,preşedintele Centrul de Cercetări Istorice şi Culturale din regiunea Cernăuţi.


MARIA TOACĂ,ziaristă.


Conferinţa şi-a terminat lucrările prin păstrarea unui moment de reculegere în memoria celor dispăruți şi cu o masă de pomenire.

Fotografii de Nioclae Hauca.

26 nov. 2011

CU-ADEVĂRAT VREDNIC A FOST...

După o îndelungată boală ce l-a ţintuit câţiva ani la pat, în vârstă de 78 de ani, s-a stins din viaţă părintele mitrofor Adrian Acostăchioaie. 44 dintre aceştia el i-a depus pe altarul slujirii credinţei noastre strămoşeşti. Cu dăruire de sine. Cu adevărată iubire creştinească.
În ultimii 20 de ani părintele Adrian s-a aflat în fruntea

Catedralei Mitropolitane „Pogorârea Sfântului Duh” din Cernăuţi.

Din clipa când aceasta şi-a deschis larg uşile către enoriaşii din regiune, reînviind precum pasărea Phoenix din cenuşa ateismului bolşevic care ne-a adus atâta rău şi a ţinut-o închisă ori a transformat-o ba în depozit, ba în sala de expoziţii.

Până la acea oră el şi-a îndeplinit cu demnitate misiunea sa, întâi ca dascăl, apoi ca preot la Herţa, iar odată cu trecerea în oraş – la Biserica Sfântul Nicolae din Cernăuţi.
Despre părintele Adrian se poate spune că a fost un preot cu literă mare, că era iubit şi ascultat, că era căutat de enoriaşi, că venea în întâmpinarea fiecăruia, că vorba lui înţeleaptă ajungea la sufletele oamenilor. A fost un om şi un preot cu sufletul deschis, cu inimă blajină, cu cele mai bune poveţe luminate de cuvântul lui Dumnezeu.

La toate aceste calităţi deosebite ale preacucerniciei sale mai adăugăm că părintele Adrian a fost un preot cu un larg orizont cultural, că a citit foarte mult în viaţa lui. Totodată el a scris nenumărate articole, versuri, pilde duhovniceşti, pe care le-a publicat în ziarele „Zorile Bucovinei”, „Plai românesc” şi „Arcaşul”, în diverse calendare bisericeşti ortodoxe, în Almanahul „Ţara Fagilor”.

Amintirea sa luminoasă va rămâne pentru totdeauna în sufletul tuturor celor care l-au cunoscut şi îndrăgit, pe care, l-a rându-i, i-a îndreptat pe calea cea adevărată a credinţei noastre strămoşeşti.





În ziua despărţirii, ca să-l conducă pe ultimul drum au venit la Catedrală şi la locul său de veci sute de creştini ortodocşi din întreaga regiune.


Şi, desigur, majoritatea absolută a preoţilor care în frunte cu mitropolitul Bucovinei ÎPS Onufrie şi cu episcopul Meletie au făcut ca Sfânta Liturghie şi prohodirea prea iubitului şi regretatului părinte Adrian Acostăchioaie să se transforme într-un moment de neuitat. Drept omagiu adus celui care a fost cu adevărat vrednic în misiunea sa salvatoare.

Spre cinstea înalt preasfinţitului părinte mitropolit Onufrie şi a episcopului Meletie, mai menţionăm că serviciul divin în catedrală s-a desfăşurat în două limbi, în ucraineană şi română.
Astfel, a fost cinstită şi limba maternă a părintelui Adrian, precum şi a tuturor celor care au fost parohi până la el în această catedrală impunătoare, precum şi a miilor de enoriaşi români care s-au rugat aici de-a lungul unui secol şi ceva.

Dacă, înalţii noştri ierarhi ai Bucovinei ar dispune ca pe frontispiciul Catedralei să fie reinstalată vechea inscripţie „Unul Dumnezeu în trei ipostasuri” recunoştinţa noastră n-ar avea margini.












Nicolae HAUCA,
În fotografii. Aspecte de la serviciul divin desfăşurat la Catedrala cernăuţeană, în ziua despărţirii de preacucernicul părinte mitrofor Adrian Acostăchioaie.
Fotografii de autor.

Descarcă toate fotografiile de aici: https://picasaweb.google.com/116323888895066143709/VesnicaPomenireParinteluiAcostachioae?authuser=0&feat=directlink

25 nov. 2011

Probleme actuale ale limbii române.

Întâlnirea la „masa rotundă” organizată zilele trecute în centrul regional de Editura „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, cu concursul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, cât şi a Consulatului General al României la Cernăuţi, s-a dovedit a fi foarte interesantă prin actualitatea şi importanţa subiectelor discutate.

Întâlnirea la „masa rotundă” organizată zilele trecute în centrul regional de Editura „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, cu concursul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, cât şi a Consulatului General al României la Cernăuţi, s-a dovedit a fi foarte interesantă prin actualitatea şi importanţa subiectelor discutate.



Chiar de la bun început era cunoscut faptul că acele cursuri prezentate de profesori universitari din Bucureşti erau menite, mai întâi de toate, pentru tinerii jurnalişti din nordul Bucovinei, dar şi pentru profesorii de limbă română din regiunea noastră. Anume această categorie de participanţi au asistat la „masa rotundă”, unde au fost puse în discuţie următoarele teme: Probleme actuale de ortografie română; Particularităţi ale Dicţionarului ortoepic, ortografic şi morfologic al limbii române (DOOM) al Academiei Române; Literatura română contemporană: orientări, direcţii, strategii.

În deschiderea acelei şedinţe, doamna Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, Directorul Editurii „Alexandru cel Bun” a prezentat oaspeţii din România, profesori filologi de la Universitatea din Bucureşti, mulţumindu-le pentru amabilitatea de a participa la această „masă rotundă”. Despre problemele actuale de morfologie şi ortografie română, limbajul presei contemporane a vorbit doamna lector universitar doctor Helga Bogdan Oprea, care a făcut şi o succintă prezentare a Dicţionarului ortoepic, ortografic şi morfologic al limbii române. La această temă dezbaterile au fost mai intense. Pentru diversificarea temelor şi discuţiilor a fost organizată lansarea cărţii doamnei Helga Bogdan Oprea „Relatinizarea limbii române”.

Începând cu luna ianuarie a anului 2012 urmează să fie lansat la Bucureşti „Portalul de consultanţă: întreabă noi răspundem”., fapt despre care a vorbit în cadrul întâlnirii la „masa rotundă” doamna profesor universitar Adina Berciu-Drăghicescu.

Despre literatura română contemporană, direcţii, strategii, orientări, a vorbit doamna asistent doctorand Minodora Bucur, lector universitar la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.

Prezenţa unui număr impresionant de jurnalişti români din Cernăuţi, dar şi de la publicaţiile raionale la aceste cursuri este o dovadă în plus că asemenea întâlniri trebuie organizate mult mai des. Tinerii află lucruri noi despre problemele actuale de ortografie, morfologie etc. După cum a declarat doamna Adina Berciu-Drăghicescu în vara anului 2012 vor fi organizate în România cursuri pentru tinerii profesori, jurnalişti români de pretutindeni. Regiunii Cernăuţi îi vor reveni 25 de locuri.



Vitalie ZÂGREA

Fotografii de
Nicolae HAUCA

Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi Consulatul General al României la Cernăuţi

au organizat o masă rotundă la Cernăuţi, având ca teme probleme actuale ale limbii în incinta Societăţii pt. cultură şi literatură română din Bucovina.

Moderator a fost d-na prof.univ.dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române.

Probleme actuale de morfologie şi ortografie română. Limbajul presei contemporane (lector univ. dr. Helga Bogdan Oprea, Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti).

Dicţionarul ortoepic, ortografic şi morfologic al limbii române: Dezbateri. (Asist. univ. drd. Helga Bogdan Oprea, Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti). Lansări de carte: Helga Bogdan Oprea: Relatinizarea limbii romane, Bucuresti, Ed. Universitatii din Bucuresti, 2011;








Literatura română contemporană. Direcții. Strategii. Obiective. Dezbateri , lector univ. dr., Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Asist. Drd. Minodora Bucur.
***********************************************************************


Literatura română din Cernăuţi astăzi în viziunea poetului Vasile Tărîţeanu şi a poetului şi traducătorului Mircea Lutic.






***********************************************************************

Propunerea de Lansare a Portalului/Forum-ului de consultanta: intreaba si noi raspundem, pe aspecte de cultura si civilizatie romaneasca, lingvistica, literatura contemporana, istorie, bibliografii pentru lucrari de licenta, de masterat, de doctorat, aparitii editoriale, etc. Forumul se adreseaza jurnalistilor, profesorilor din preuniversitar, cadrelor didactice si oricaror doritori de informatii din aceste domenii.



Descarcă toate fotografiile de aici:
https://picasaweb.google.com/116323888895066143709/MASAROTUNDA?authuser=0&feat=directlink

Culorile durerii sufleteşti a unui neam (Expoziţia lui Andrei Jitaru - la Cernăuţi)/Выставка Андрея Житару в Черновцах.








* * *
Ieri, în Muzeul de Arte din Cernăuţi a avut loc vernisajul expoziţiei pictorului român din Mălineşti, raionul Noua Suliţă.

* * *



Să scrii despre tablourile artistului plastic Andrei Jitaru e greu.

* * *
Nu de aceea că poate ai avea nevoie de studii speciale în domeniul artelor, experienţă, sau alte calităţi.
* * *




* * *

Trebuie în primul rând să ai bateriile inimii încărcate la maximum pentru a trece prin fiinţa proprie mesajul plin de durere a unui neam ce răzbate cu putere din fiecare figură desenată de autor.

* * *

Nu întâmplător inaugurarea expoziţiei a avut loc în ajunul zilei de pomenire a jertfelor Foametei din Ucraina.

* * *
Anume lor, nevinovaţilor martiri, le consacră pictorul tematica centrală a lucrărilor. Şi călăilor, bineînţeles, ca să nu uităm de faptele lor strigătoare la cer.

Andrei Jitaru.

* * *
Despre primele impresii referitoare la expoziţie au vorbit colegii-pictori şi prietenii: Ivan Salevici, preşedintele Organizaţiei regionale a Uniunii artiştilor plastici, Arcadie Opaiţ, poet, lucrător emerit în sfera culturii, Myroslav Lazaruk, poet şi jurnalist, şi mulţi alţii.


* * *
Cu toate că îşi petrece majoritatea timpului la Mălineşti, faima despre talentul lui Andrei Jitaru a străbătut departe de satul natal: Cernăuţi, Kiev, Bucureşti, Toronto…
* * *


* * *



* * *

E clar că această listă va avea continuare, fapt confirmat şi de publicul numeros, prezent în seara zilei de ieri în sălile Muzeului de Arte din Cernăuţi.


* * *
Dacă încă nu v-aţi format orarul apropiatelor zile de odihnă găsiţi timp pentru a vizita această expoziţie, pentru a fi pe scurt timp faţă în faţă cu talentul lui Andrei Jitaru, să încercaţi să-l cunoaşteţi şi să-l înţelegeţi. Pentru că prin el vorbeşte durerea unui neam.
Vasile BÂCU

Fotografii de Nicolae HAUCA
Gazeta de Herţa din 25,11,2011.
Descarca toare fotografiile de aici:
https://picasaweb.google.com/116323888895066143709/ExpozitiaLuiAndreiJitaru

OSÂNDA CULORII
L-am revăzut pe Andrei JITARU. Pictorul. Artistul. El revenit – parcă odată cu toată „casa de esenţe – artistice din Mălineştii nordului Basarabiei – în văzul urbei”. De fapt, m-am reînturnat – nici nu mai ştiu pentru a câta oară – la gândul că, poate, voi reuşi cumva „să pritocesc” lucrurile ascunse, pe care – numai el ştie cum anume – le rosteşte în pânza tablourilor sale. Prilejul era cu rost mare: la Muzeul de Arte Plastice din Cernăuţi, Andrei Jitaru vernisa expoziţia personală de tablouri. Am căutat, zic, „să despic firul în patru”, şi – din ciudatele elemente compoziţionale întreţesute în misterul culorii – să fac nişte tâlcuiri la maniera dumisale de a plăsmui ceea ce-i trimite Creatorul în gândirea metaforică...

Am încercat, în fel şi chip... Făcându-l pe reporterul de meserie, am sondat părerile celor veniţi la vernisaj. Şi vă spun: n-am găsit doi inşi, care să-mi spună că înţeleg la fel picturile lui Andrei Jitaru. Al urmaşului de concepţie al lui Filonov, Kandinski...

Şi atunci „l-am luat la roată”, cu întrebările, pe chiar... „intrigantul”...

Care mi-a spus – de fapt, a vorbit către toată lumea care „ştie rostul penelului rânduitor de esenţă culoare”:

– Tablourile mele nu sunt icoane... Fiecare e liber să le înţeleagă în felul său...

Eu aici aşa văd lucrurile... Aici, altfel.

„Cheia”, genericul acestui ciclu de tablouri vernisate acum sunt unele mai vechi, pe care caut să le lucrez de mai demult. Şi nu ştiu dacă e reuşit, dar le-am zis: „Capete zburătoare”.

Înţelegând – şi plăzmuind compoziţional, în tablouri, lucrurile: sufletele martirilor, care au avut de înfruntat osânda terorilor. Politice. Morale. De credinţă.

Mă gândesc la martirajul unuia ca tatăl meu Gheorghe, deţinut în lagărele comuniste, ca prizonier al armatei române. Cel care, mai târziu, în casa din Mălineşti a plecat din viaţă în chinuri canceroase.

Mă gândesc, de asemenea, şi la maica... Marea muceniţă a colectivizărilor.

Dar, „Capetele zburătoare” nu au o etnie oarecare... După cum şi osândele îndurate de părinţi şi înaintaşii noştri „nu au naţionalitate”.

„Culoare şi însemn” au doar figurile sinistre – politice, militare, ideologice şi omeneşti – care au pus sau mai şi pun la cale uneltiri distrugătoare, de neamuri întregi...

Pictura mea nu este, aşadar, nici de manieră pesimistă, nici răzbunătoare. Presupune vigilenţă? Da. Răsplată, prea poate...

Tablourile lui Andrei Jitaru în esenţă sunt criptice. Alegoria fiind liantul care gravitaţionează concentric elemente văzute de noi, cărora le zicem „abstracte”. Suprarealiste, sau cam aşa ceva.

Dar, lucrurile cred că stau altfel pentru Artistul (care semnează modest, undeva în colţul tablourilor: Z. A. Zytaru Andrei). Care – rugat de mine să ne oprim un pic în faţa celui mai scump, pentru el tablou – m-a dus la Catapeteasma Cerească. Compoziţie cu trei Capete zburătoare, aranjate cromatic – catapeteasmic – în poziţie orizontală.

– Pentru noi – zicea – Crucea e simbolul universal. Dar, cred că mai aproape de esenţa noastră genetică e Crucea Sfântului Apostol Andrei...

Un alt joc de imaginaţie... Tablourile lui Andrei Jitaru – şi tare bine ar fi să vadă acest lucru autorităţile şi eventualii Mecena!: picturile nu sunt înrămate... Lucru pentru care trăitorul la ţară Andrei (care îşi câştigă existenţa mai ales din gospodăria agricolă) – banal, dar real: dânsul nu are bani.

Oricum, în partea de sus – „la curcubeul cromatic” – Andrei pune un element compoziţional „V”... în care, la vernisaj, domnul Arcadie Opaiţ a şi văzut simbolul „Victorie”. Are şi dreptul să întrevadă chiar şi aşa ceva.

Artistul – cu drept suprem în acest context! – are o cu toată altă viziune...

– E o altă ipostază „a stelei cu cinci colţuri!”, – avea să-mi spună Andrei. Una „de alternativă”, poate şi mai sumbră.

...Un detaliu, poate, banal de tot... Andrei Jitaru are studii de medicină. Dar, doctor n-a lucrat nici o singură zi. Unicul său pacient a fost taica Gheorghe, pe care l-a îngrijit cu toată obligaţia de fiu, până ce bătrânul închisese ochi...

De atunci, fiul vrea să picteze tabloul „Sfântul Gheorghe şi Credinţa”, dacă va avea ceva parale, pentru pânza – enormă ca dimensiune – la care îi este gândul...

(Boala tatălui l-a făcut să renunţe la intenţia de a pleca în America...).

– Andrei, am uitat, cumva, cum o chema pe maica dumitale...

– Păi, îţi zic: Credinţa.

(Pentru maica Vera Andrei a revenit din Italia, unde începuse să facă pictură bisericească. Tablouri puse şi în vânzare, acolo...

Pare-mi-se şi prin Franţa, unde tot fusese un timp oarecare...).

Intuitiv – pentru că la modul direct Andrei Jitaru încă nu mi-a vorbit – se pare că „Z.A.” întrevede – „şi bate-bate alarmă cromatică”! – galopanta monstruozitate, distrugătoare de Dumnezeiască Esenţă Umană: Sodomistul Desfrâu, Narcoarmagedonul şi Apocaliptica Modificare Genetică a Creaţiei Divine...

Sinistrul – imaginat ca „junghier „V” – „Semănătorul de neghină” vrea să cucerească, fatal, sacrul răzor al Semănătorului de Grâu şi Dătător de Pâine a Vieţii.

„Capetele zburătoare” – atâta cât le este lor în putinţă!” – ţin strajă spurcatei, cotropitoarei piază rea „V”.

Aşa am vrea să fie – biruitor, Doamne!

Ilie GAVANOS

Fotografii de autor
şi Nicolae Hauca
"Кожна робота Андрія Житару – це велетенський всесвіт!"
Персональна виставка живопису буковинського художника Андрія Житару експонується цими днями в Чернівецькому художньому музеї. В ній представлені роботи великої спеціальної серії під назвою «Летаючі голови», над якою митець працює вже не перший рік, причому окремі твори так і не встигли попасти до виставки. Ми на нашому порталі вже писали про її відкриття, проте хотілося би більш докладно розповісти читачам про самого автора та особливості саме цієї експозиції, яка є дуже важливою для Андрія.

Отже, народився митець 13 серпня 1954 року в с. Малинівка Новоселицького р-ну Чернівецької області. Його життєва доля склалася дуже цікаво та по-справжньому незвичайно, враховуючи те, що він став саме художником. У 1973 році Андрій Житару закінчує Кишинівське художнє училище ім. Рєпіна, а вже через три роки майбутній митець вступив до Кишинівського медичного інституту, де і навчався впродовж 1976-82 рр. Важко зараз сказати, що саме зумовило Андрія отримати вищу медицинську освіту, проте, згадуючи багатьох митців епохи Відродження, які наполегливо вивчали анатомію, можна припустити, що бажання знати всі особливості людини – її тіло, психологію, особливості та умови життя – допомагає йому відтворювати у своєму своїх роботах ті образи, які ми бачимо перед собою.

Протягом усього творчого шляху Андрій Житару працює в галузі станкового живопису, а з 1989 року він є членом Національної Спілки Художників України. У своїй творчості митець синтезує традиції сучасного молдавського мистецтва з авангардними течіями початку ХХ ст., а його концепція містить фольклорні образи та різноманітну символіку. У стилістиці Андрія поєдналися прийоми фігуративного і абстрактного мистецтва, насичена колірна гама. Слід також зауважити, що індивідуальна авторська манера, вироблена роками, поєднує складну філософію буття, втілену у створених фантазією митця образах.

На рахунку художника є чимало всеукраїнських, закордонних (Румунія, Канада, Росія) та персональних виставок (Зокрема, в Чернівцях - 1989, 1998, 2005, 2006 рр).

Щодо ж звітної експозиції «Літаючі голови»... Ми вже згадували про те, що вона присвячена пам’яті жертв сталінських репресій та голодомору. «Ці літаючі голови мене мучать», - каже автор, - «Деколи вони поєднуються одна із одною, утворюють своєрідний небесний іконостас. Іконостас пам’яті нашим дідам, батькам, всім тим, хто загинув у ті страшні темні роки. І немає, не може бути тут національності: біль для всіх однакова!»

В цих «літаючих головах», звичайно ж, багато очей, про які під час відкриття виставки згадав поет, письменник і член редколегії «Буковинського журналу» Мирослав Лазарук: «Очей на роботах Андрія ніби то й багато, але насправді це – одне око: око наглядача, енкаведиста, сексота. Тому їх так багато. І зверніть увагу на те, скільки на картинах автора червоного кольору. Це невипадково, адже це - комуністична іржа, прапор диявола. Тому його так багато. А найважливіше полягає в тому, що кожна робота Андрія Житару – це велетенський всесвіт, який побачиш далеко не в кожного митця».

Відгуки відомих та шанованих буковинців про персональну виставку Андрія Житару є насправді щирими та слушними. Внутрішні переживання автора, історія рідної землі сповна відображені в його творах і тому байдужості до його творчості бути не може.

Нагадуємо, що всі бажаючі можуть ознайомитися із «Літаючими головами» Андрія Житару в Чернівецькому художньому музеї до 20 грудня.

Альберт Комарі

24 nov. 2011

DOUA ZIARE CERNĂUŢENE - LIBERTATEA CUVÂNTULUI şi GAZETA DE HERŢA pot fi citite pe net


ZIARUL "LIBERTATEA CUVANTULUI" din Cernăuţi poate fi citit pe net aici:

http://libertatea.ucoz.com/

ZIARUL "GAZETA DE HERŢA" aici:


http://gazetadeherta.at.ua/

Omagierea lui Vasile Leviţchi la Universitatea de stat din Cernăuţi.



















În ziua de 23 noiembrie 2011 în nordul Bucovinei, mai precis la Cernăuţi în incinta sălii 17 a catedrei de filologie română şi clasică de la Universitatea din stat din Cernăuţi, au continuat manifestările culturale organizate, de data asta, de Societatea pt। cultură şi literatură româna MIHAI EMINESCU din Bucovina cu ocazia omagierii a 90 de ani de la naşterea scriitorului, redactorului-şef de ziar si profesorului universitar Vasile Leviţchi.














Toate fotografiile pot fi descărcate de aici:
https://picasaweb.google.com/116323888895066143709/OmagiereaLuiVLevitchiLaUniversitateaDinCernauti?authuser=0&feat=directlink
Dupa cum s-a mai comunicat şi scriitorii români nordbucovineni au organizat asemenea manifestări culturale, care au debutat în ziua de 15,11,2011 cu omagierea lui Vasile Levițchi la Liceul din Carapciu, r-nul Hliboca, reg.Cernăuţi,Ucraina, şi la care au participat şi au donat cărţi scriitorii Mircea Lutic, Grigore Crigan, Semion Gociu, Ilie Luceac şi Ilie T.Zegrea. Detalii vezi aici:
http://euromedia-ucraina.blogspot.com/2011/11/omagierea-lui-v-levitchi-de-la-carapciu.html

Omagierea aniversării de 90 de ani (1921-2011) de la naşterea scriitorului şi redactorului-sef Vasile Leviţchi a continuat apoi în ziua de 18,11,2011 şi în sediul redacţiei ziarului ZORILE BUCOVINEI din CERNĂUŢI, UCRAINA.
Detalii aici:
http://euromedia-ucraina.blogspot.com/2011/11/omagierea-90-de-ani-1921-2011-de-la.html