Ascultă Online Radio Cernăuți

21 mai 2018

Revista presei nord bucovinene de limba română din 18/05/2018

Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală, 

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire; Ctrl și (–) la micșorare














CONCORDIA 18.05.2018 by Nicolae Hauca Mykola Havka on Scribd

Libertatea Cuvântului Nr.20 17 Mai 2017 by Nicolae Hauca Mykola Havka on Scribd

11 mai 2018

Revista presei nord bucovinene de limba română din 11/05/2018

Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală, 

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire; Ctrl și (–) la micșorare









///////////////////////////////////////////////////////




//////////////////////////////////////////////////////////////



CONCORDIA 11.05.2018 by Nicolae Hauca Mykola Havka on Scribd

Libertatea cuvântului 11.05.2018 by Nicolae Hauca Mykola Havka on Scribd

9 mai 2018

Toți elevii etnici români de clasa a I-a din Ucraina care studiază în limba maternă vor primi burse din partea Guvernului României

Pachetul educațional inițiat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP), dedicat sprijinirii studiului în limba română pentru etnicii români din Ucraina a fost aprobat astăzi, 9 mai 2018, de către Plenul Camerei Deputaților cu 252 de voturi pentru, obținându-se unanimitate în cvorumul prezent în sală - notează Agenția BucPress.

Noutatea majoră a proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.85/2017 pentru modificarea articolului 5 din Legea nr. 299/ 2007 privind sprijinul românilor de pretutindeni, precum și pentru aprobarea unor burse de studiu etnicilor români cu domiciliul stabil în Ucraina, constă în faptul că toți elevii etnici români de clasa a-I-a, care studiază limba română sau cu studiul unor materii în limba română, ca limbă maternă, vor primi burse din partea Guvernului României prin intermediul MRP. Cuantumul lunar al burselor este de 200 de lei.

„Faptul că acest vot vine într-o zi specială, ziua de 9 mai - Ziua Europei, arată dorința de implicare a Guvernului României în sprijinirea românilor noștri din Ucraina. Vreau să mulțumesc tuturor colegilor pentru acest vot în unanimitate, acesta arată că fiecare dintre noi își dorește binele și bunăstarea românilor din statul vecin și mai mult, arată faptul că dincolo de orice discuții avem un scop comun, acela de a ne ajuta aproapele. Sperăm ca acest început să fie doar un prim pas către inițiative și demersuri dedicate etnicilor noștri din Ucraina”, a declarat ministrul pentru românii de pretutindeni, Natalia-Elena Intotero.
Totodată, Ministerul Educației Naționale cu sprijinul MRP va acorda stagii de specializare în România pentru 300 de cadre didactice din școlile românești din Ucraina, în scopul dezvoltării și perfecționării competențelor de predare a limbii române sau în limba română. Stagiile de specializare sunt organizate de Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Universitatea ”Dunărea de Jos” din Galați.
BucPress
FOTO N.HAUCA

8 mai 2018

OBIECTIVE TURISTICE SI STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICA DIN JUDEȚELE NEAMȚ ȘI SUCEAVA. 2018


////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

VEZI 7 VIDEO AICI: https://www.youtube.com/watch?v=mTJt9suEtVw&list=PLOQqVtnkhWmjKQuFIr_vtxvYLNqEaHgz2

ÎN PERIOADA 17-22 APRILIE 2018 O DELEGATIE DIN CERNAUTI CONDUSA DE DR. ION BROASCA A VIZITAT OBIECTIVE TURISTICE SI STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICA DIN JUDETELE NEAMT SI SUCEAVA.

MULTUMIM TUTUROR CELOR CARE S-AU IMPLICAT IN PROMOVAREA VALORILOR NATURALE SI CULTURALE IN TURISM.











 

FOTO SI  VIDEO  DE  NICOLAE  HAUCA
MAI  MULTE  FOTO  VEZI  AICI:



7 mai 2018

Revista presei nord bucovinene de limba română din 04/05/2018



VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI …
GESTIONAREA ȘI VALORIZAREA MEMORIEI CULTURALE A NAȚIUNII

http://euromedia-ucraina.blogspot.com/2018/05/gestionarea-si-valorizarea-memoriei.html


Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală, 

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire; Ctrl și (–) la micșorare

















„LA APA VAVILONULUI [....], ACOLO ȘEZUM ȘI PLÂNSEMˮ


VASILE I. SCHIPOR


Gheorghe L. Nimigeanu vede lumina zilei la 3 ianuarie 1938 în localitatea Tereblecea Veche, judeţul Rădăuţi. Este fiul taranilor Leon si Domnica Nimigeanu, nascuta Vasilas.  
Face şcoala primară şi gimnaziul, în refugiu, în diferite localităţi din România: clasa I în comuna Jariştea, judeţul Vrancea (1945–1946); clasele II–VI, în comuna Grabaţ-Lenauheim, judeţul Timiş-Torontal (1946–1951).
În 1951, familia sa este deportată în Bărăgan, stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu în satul Salcâmi, comuna Perişoru, judeţul Ialomiţa. Aici face clasa a VII-a (1951–1952). Clasele a VIII-a şi a IX-a le urmează la Liceul Teoretic din Feteşti-Gară (1953–1954), învăţământ fără frecvenţă, deoarece, ca fiu de deportat, nu avea dreptul să urmeze cursurile liceale de zi. Pentru a-și câștiga existența, lucrează ca muncitor agricol zilier, prestând diverse activități ocazionale. De pe Bărăgan fuge la Bucureşti, unde reuşeşte al doilea pe listă la Liceul „Dimitrie Cantemir”. Prins de Miliţie, este dus înapoi în Bărăgan şi predat părinţilor, la Sfatul Popular, cu proces-verbal, sub ameninţarea trimiterii tatălui la Canal, în cazul repetării faptei. Face clasa a X-a la Liceul Teoretic din Cernavodă, astăzi Liceul „Anghel Saligny”, judeţul Constanţa, la cursuri de zi (1955–1956). Aici, după primul semestru, în 1956, este dat afară, din cauza „domiciliului obligatoriu” (D. O.), cu interdicţia de a mai fi primit la cursuri. Merge personal la Ministerul Învăţământului, unde obţine direct de la ministrul de atunci aprobarea de a termina studiile liceale. Termină liceul în 1956.
Din cauza „domiciliului obligatoriu”, nu-şi poate continua studiile. Timp de doi ani, este profesor necalificat (1956–1958). Urmează apoi stagiul militar, cu durata de trei ani, la marină (1958–1961). După lăsarea la vatră, funcționează ca profesor necalificat (1961–1962). În 1962, este admis la Facultatea de Educaţie Fizică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. După primul an de studii, este îndepărtat din facultate pe acelaşi motiv: D. O. la dosar. Reprimit la cursuri, la intervenţia îndrumătorului de an, termină facultatea, în 1965, ca şef de promoţie pe ţară.
După absolvirea facultăţii, este profesor la școlile din Mediaș (1965–1999), director de cămin cultural, director de şcoală, metodist la Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu. Lucrarea sa de gradul didactic I este recomandată de I.C.E.F. Bucureşti ca material bibliografic, deoarece prezintă o metodă modernă, activă, de organizare şi desfăşurare a lecţiei de educaţie fizică, în vederea dezvoltării mai pregnante a calităţilor fizice ale elevilor în şcoala generală.
Sub pseudonimul George L. Nimigeanu, debutează în ziarul judeţean „Tribuna Sibiului”, în numărul din 3 august 1968, cu poemul Vârste incandescente. După această dată, publică în diverse periodice din întreaga țară și, după 1989, de peste hotare. Dintre acestea: „Amfiteatruˮ, „Apostrofˮ, „Tribuna”, „Steaua”, „Poesis”, „Transilvania”, „Vatra”, „Târnava”, „Ardealul literarˮ,„Astra”, „Familia”, „Orizont”, „Discobolulˮ; „Vox Mediensisˮ; „Cafeneaua literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Revista românăˮ; „Luceafărul”, „Mișcarea literarăˮ, „Oglinda literară”, „România literară”, „Vatra vecheˮ; „Bucovina literară” (Suceava), „«Ţara Fagilor». Almanahul cultural-literar al românilor nord-bucovineni”, „Glasul Bucovinei”, „Plai românesc”, „Zorile Bucovinei”, „Concordiaˮ, „Libertatea cuvântuluiˮ  (Cernăuţi); „Actualitatea canadianăˮ, „Luceafărul românesc”, „Candelaˮ (Montreal-Canada), „Mioriţa noastră”(New York) ş. a. Este fondator al „Caietelor de la Mediaş”, revistă lunară editată de Primăria Mediaș începând din 2001. Tot el este iniţiator şi organizator, la Mediaş, al acţiunii cultural-literare „Zilele revistelor culturale din Transilvania şi Banat”, manifestare devenită tradițională.
 George L. Nimigeanu debutează editorial cu volumul de versuri Colinele singurătăţii, Cuvânt-înainte de Ion Mircea, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983. Acestuia îi urmează volumele de versuri: Fotograf de ocazie, Sibiu, Editura Transilvania, 1990; Târgul de fluturi, Târgu-Mureş, Casa de Editură Mureş, 1994; Desene pe apă, Sibiu, Editura Transpres, 1994; Semne particulare, Târgu-Mureş, Casa de Editura Mureş, 1995; Fiinţa întrebării, Cuvânt-înainte de Iulian Boldea, Târgu-Mureş, Casa de Editură Ardealul, 1996; Viaţă de rezervă, Cuvânt-înainte de Al. Cistelecan, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 1998; Pe streaşina veacului, Cu o Postfaţă de Adrian-Dinu Rachieru, Timişoara, Editura „Augusta”, 1999; Vinovat de sinceritate, Cuvânt-înainte de Ion Roşioru, Timişoara, Editura „Augusta”, 2001; Tămăduirea de sine, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2002; Seminţele focului, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2004; Ale vieţii sunt toate cuvintele, Cuvânt-înainte de Cornel Moraru, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2005; Aerul din cântecul pierdut, Cu un Cuvânt-înainte de Iulian Boldea, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2006; Pietre de râu pete de sânge, Cuvânt-înainte de Ionel Popa, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2006; Lumina de la început, Cuvânt-înainte de Ionel Popa, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2006; Jocul ocult al ţărmului cu marea, Cuvânt-înainte de Adrian-Dinu Rachieru, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2006; Faţa nevăzută a durerii, Cuvânt-înainte de Dumitru-Mircea Buda, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2006; Întotdeauna viaţa pune întrebări, Cuvânt-înainte de Cassian-Maria Spiridon, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2007; Nobleţea tăcerii, Cuvânt-înainte de Liviu-Dorin Clement, Mediaş, Editura „Samuel”, 2008; Zodia nedreptăţii, Cuvânt-înainte de Dumitru-Mircea Buda, Mediaş, Editura „Samuel”, 2010; Treptele mărturisirii, Cuvânt-înainte de Ion Roșioru, Mediaș, Editura „Samuelˮ, 2010; Ferestre la drum de seară, Cuvânt-înainte de Ligia Csiki, Mediaș, Editura „Samuelˮ, 2013; Amintirile unei mașini de scris, Cuvânt-înainte de Titu Popescu, Mediaș, Editura „Samuelˮ, 2015; Vămile năpăstuirii. Mărturii..., mărturisiri, I, Mediaș, Editura „Samuelˮ, 2016, 430 p. (volum tipărit cu sprijinul financiar al Primăriei Mediaș).
Poetul este prezent în câteva antologii: Adrian-Dinu Rachieru, Poeţi din Bucovina. Selecţie, studiu introductiv şi profiluri critice, Timişoara, Editura Helicon, 1996, p. 297–302; Eugeniu Nistor, Iulian Boldea, Antologia poeților ardeleni contemporani, Târgu-Mureș, Editura Ardealul, 2003, p. 253; Miron Țic, În pas cu vremea, București, Editura Amurg sentimental, 2006, p. 122; Societatea Scriitorilor Bucovineni, Sol omnibus lucet, antologie realizată de Ștefan-Alexandru Băișanu, Carmen-Veronica Steiciuc, Alis Niculică, Suceava, Editura Lidana, 2012, p. 394–396. În antologia de la Suceava, pe lângă articolul biobibliografic, sunt reținute cinci texte: Tablou medieval, p. 396; Nedumerire, p. 396; Răni deschise, p. 397 („M-aș vrea desculț, copil fugit de-acasă, pe vale, la bu-/ nici... dar cale nu-i! Trecută, viața mi s-a tras prin/ coasă... dar încă nu știu dat în sama cui mi-a fost tot/ neamul... și de ce anume? Ce preț a pus pe sângele/ meu ura? Cu adevărul și dreptatea cum e? Și-n Legea/ Sfântă care ni-i măsura?...// Ziua de mâine oarbă mi se-arată și-mi fulgeră prin vise/ a... durere... Dinspre nicicând... mijind spre niciodată.../ se luminează-n mine... a tăcere...ˮ); Vremuri anapoda, p. 397; Istorie personală, p. 398.
George L. Nimigeanu este membru al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Mureş: 1996–2014; Filiala Alba-Hunedoara: din 2014), membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (din 1996), membru colaborator al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec–Canada (ASRLQ): din 2008.
Activitatea literară a lui George L. Nimigeanu este răsplătită, de-a lungul timpului, cu mai multe premii, între care: Premiul I al revistei „Transilvania” (1974); Premiul I al Festivalului „Lucian Blaga”, ediţia I, Sebeş-Alba (1981); Premiul pentru poezie al revistei „Mioriţa noastră”, New York (1998); Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Bucovineni, pentru vol. Tămăduirea de sine, Suceava, 2003; Premiul pentru poezie al Editurii Ardealul, pentru vol. Semințele focului, Târgu-Mureș, 2004; Premiul Festivalului „Lucian Blaga”, ediţia a V-a şi al revistei „Târnava”, pentru organizarea la Mediaş a evenimentului cultural „Zilele revistelor culturale din Transilvania şi Banat”, Târgu-Mureș (2005); Premiul „Magna cum amicitie” al Zilelor revistei „Convorbiri literare”, Iaşi (2005); Premiul „Opera omnia” al Filialei Mureş a Uniunii Scriitorilor din România, Târgu-Mureş (2007); Premiul pentru memorialistică al revistei „Discobolul” și al Filialei Alba-Hunedoara, 2011.
Pentru prezenţa sa în viaţa publică, i se conferă distincția de Cetăţean de Onoare al Municipiului Mediaş (22 decembrie 2008).
Pseudonim: George L. Nimigeanu.
George L. Nimigeanu se stinge din viață la 11 februarie 2018, în Mediaș.
Poetul refugiat în Banat şi deportat în Bărăgan George L. Nimigeanu, într-un text cu titlu simbolic, publicat la Cernăuţi, Comuna migratoare (1996), trăieşte acut – şi după cinci decenii – sentimentul dezrădăcinării: „După o viaţă anapoda, trăită cu ţârâita, cum zice o vorbă din bătrâni, am ajuns să nu ştiu din ce ţară şi din ce neam mă trag, nici ce limbă au vorbit şi vorbesc părinţii mei şi nici în ce pământ îşi dorm somnul de veci moşii şi strămoşii, care, de acolo de unde sunt, mă veghează cum veghează rădăcina pomului fructele de pe ramuri”. George L. Nimigeanu deapănă aici amintiri dulci-amare din satul natal, Tereblecea, sat prin care însuşi Dumnezeu ar fi trecut desculţ cândva, sat rămas „după sârma ghimpată, rupt de neam şi de ţară, pe acelaşi pământ, sub acelaşi cer, dar în ţară străină, după câte se arată, parcă pentru totdeauna”. Drama satului Tereblecea, „pribegind în alte legi şi lumi străine”,  este drama tuturor satelor româneşti samavolnic acaparate de imperiul bolșevic: „Jumătate de veac, mare cât un mileniu, a trecut cu tancurile lui roşii peste inima satului; bătrânii au devenit memorie, limba a început să-şi uite cuvintele, bâlbâindu-le cu accent străin în loc să le rostească răspicat şi cu adâncimi de adevăr, credinţei i s-au pus gratii la uşi şi ferestre, peste suflet s-au povârnit pietroaiele şi lanţurile unei sclavii apocaliptice, între frate şi soră, între tată şi fiu, între mamă şi dor, lacrima şi sârma ghimpată  devenind atotputernice. Ani în şir, decenii în şir, parcă veacuri, parcă milenii…”. Astăzi, când Bucovina „schizoidă” este prezentată lumii ca „model european”, când se asumă cu atâta uşurinţă noi „sacrificii istorice”, o altă Bucovină îşi trăieşte, în paralel, cu un sentiment dureros, drama abandonării şi a condamnării ei la înstrăinare totală: „Bătrânii cad pe rând la rădăcinile veşniciei, vârstnicii n-au vreme de suflet şi de limba neamului, din cauza grijilor, tinerii sunt pur şi simplu furaţi de la trebile înalte de conştiinţă sau sunt mânaţi de frică pe unde nici nu gândeşti şi într-un mod cu totul împotriva firii; iar intelectualitatea este ostracizată de-a dreptul, împotriva ei ţesându-se cămăşile de forţă ale strâmbelor legi, făcute după chip şi interes străin, intenţionându-se ştergerea din conştiinţe a adevărului despre origini, obiceiuri, tradiţii, limbă, istorie şi aparteneţa la românism” (George L. Nimigeanu, Comuna migratoare, în „«Ţara Fagilor». Almanah cultural-literar al românilor nord-bucovineniˮ, V, Cernăuţi–Târgu-Mureş, 1996, p. 118–121).
Textele refugiului, precum și cele ale deportării, aparţinând literaturii artistice a Bucovinei, sunt, în general, documente ale unei experienţe de viaţă tragice şi interesează istoria prin autenticitate şi forţa lor de expresie. Și un text, aparţinând lui George L. Nimigeanu, care a traversat în veacul trecut, ca atâţia bucovineni, experienţa refugiului şi a deportării în Bărăgan, este, credem noi, grăitor: „Mama locuia într-o lacrimă/ tata mânca/ numai duminică seara cu noi// Şi-am învăţat căderea păsărilor/ peste marginea lumii/ după lumina pâinii când adormeam flămând/ echilibrul între durere şi speranţă/ între bucurie şi teamă/ pe buza unei căni cu lapte/ pe care o sărutam foarte des/ dar numai cu sufletul// Oarbe mi-au fost drumurile/ şi mâinile nu aveau înaintea cui/ să deschidă uşile zilelor mele pustii/ şi n-aveam în cine să mai cred şi nici de ce/ cu pâinea şi sarea inimii mele de copil// şi fugeam/ şi mereu fugeam dintr-o întâmplare tristă/ către alta la fel// Şi mama locuia/ într-o lacrimă/ iar tata/ mânca numai duminică seara” (George L. Nimigeanu, Amintiri din refugiu, în „Bucovina literară”, serie nouă, Suceava, anul XVI, nr. 10 (188), octombrie 2006, p. 20. Ulterior, un text dezvoltat din aceste versuri se publică sub titlul Mama locuia într-o lacrimă. Jariștea, într-o construcție de șase catrene, în volumul Zodia nedreptății, 2010, p. 54).
Un întreg ciclu din volumul său de poeme Zodia nedreptăţii (2010), intitulat Amintiri dintr-o copilărie interzisă, p. 49–100, este închinat destinului unei familii de refugiaţi din Bucovina. Poemele din acest volum – ca „spaţii ale memoriei” – „par holograme ale unui trecut traumatic, reprezentări ale unor tribulaţii interioare implicând patologia alienării şi a incertitudinii identitare. În subteranele acestora – observă Dumitru-Mircea Buda – lucrează mecanica imperturbabilă a istoriei, a cărei intuiţie aduce de îndată lirismul poetului medieşan la punctul de fierbere, creând unele dintre cele mai reuşite pasaje vizionare ale cărţii. [...] Zodia nedreptăţii [...] e un poem-fluviu în a cărui freatică paginaţia, titlurile şi subtitlurile poemelor nu sunt decât indicaţii vagi ale unui relief de adâncime. Ele sunt reperele unei memorii torturate de agresiunea istoriei injuste şi aberante” (Dumitru-Mircea Buda, Cuvânt-înainte la volumul Zodia nedreptăţii, Mediaş, Editura „Samuel”, 2010, p. 5). Al doilea ciclu al volumului, Amintiri dintr-o copilărie interzisă, „pare să aibă pregnanţa unui nucleu. E spaţiul în care poetul aduce în primul rând imaginea holografică, vividă, a familiei, figura Mamei şi a Tatălui, refăcând o mitologie deopotrivă orfică şi cosmogonică. Copilăria interzisă pe care George L. Nimigeanu o explorează e un Eden incendiat, prefăcut în Infern de istoria nedreaptă. De altfel, tocmai această ambiguitate a trecutului, a memoriei lui, această coincidenţă a contrariilor e exploatată de poemele lui Nimigeanu, care reconstruiesc o geografie apocaliptică, memoria revizitând, de fapt, înfrigurată, agonia unei lumi. Poemele sunt localizate cu precizie, ceea ce denotă o nostalgie recuperatoare, speranţa că expierea în poem a traumei ar putea recuceri originea în paradisiacul ei” (Dumitru-Mircea Buda, op. cit., p. 5).
Ilustrative nu doar pentru destinul familiei Nimigeanu din Bucovina ocupată sunt, mai ales, două texte din acest volum: Satul furat. Tereblecea (p. 51) şi Ciuma roşie. Vin ruşii (p. 52–53). În general, titlurile poemelor din acest ciclu sunt sugestive: Satul furat. Tereblecea, p. 51; Ciuma roşie. Vin ruşii, p. 52–53; Mama locuia într-o lacrimă. Jariştea, p. 54; La ploşniţărie. Jariştea, p. 55–57; Trenul foamei. Jariştea–Grabaţi, p. 59–61; Coşmar. Grabaţi, p. 62–63; Drum prin iad. Drumul deportării, p. 64; Vara unui copil deportat. Salcâmi, p. 65; Locul supliciului. Salcâmi, nr. 368, p. 66–67; Lacrimi cu pâine. Salcâmi, p. 68–69; Probă de viaţă. Salcâmi, p. 70–71; Copii ai foamei. Salcâmi, p. 72–73; Zodia ciulinilor. Salcâmi, p. 74–75; Dezgroparea satului. Salcâmi, p. 76–77; Trec trenuri. Salcâmi, p. 78–79; Biserica de lut. Salcâmi, p. 80–81–82; Mea culpa. Salcâmi, p. 84–85; Drum păzit de spini, p. 90–91; Sat pribeag. Tereblecea, p. 96.
Pentru exemplificare, din acest ciclu reproducem integral textul poemului Ciuma roşie. Vin ruşii: „O ciumă roşie s-a-ntins ca focul/ şi peste neamuri, cum şi peste veac…/ Veni şi-n Satul Meu… şi, după plac,/ ne-a căsăpit şi viaţa şi norocul.// Şi ne-a prădat, lăsându-ne durerii…/ Şi la Fântâna Albă ne-a ucis…/ Şi-n Limba Noastră, chiar, ne-a interzis…/ Şi-n lanţ ne-a pus, ducându-ne-n siberii...// Rupându-ne de neam, sârmă ghimpată/ în Adevărul Nostru a întins…/ Şi pe Iisus în fiecare ins,/ L-a pus pe cruce, între fiu şi tată…// Cu frica-n sân şi moartea în spinare,/ prin sârme,-n ţară unii s-au tot dus…/ Şi ne-am rugat şi noi Celui-de-Sus,/ şi am fugit, ziua-n amiaza mare,// de-a valma, printr-un lan de grâu mănos,/ cu mama şi cu-n frate dus în braţă…/ cu spaima-n suflet… şi cu moartea-n faţă…/ în noi purtând osânda Lui Hristos…// Dar ciuma a trecut şi ea hotarul,/ grăbind pe urma noastră şi… ne-a prins…/ Şi-n urma ei speranţa ni s-a stins…/ Şi timpul a rămas cu minutarul// în punctul zero, unde, interzise,/ visele mor… iar libertatea nu-i/ decât un drept: Golgota să ţi-o sui,/ în ciuda Adevărurilor scrise…// Şi ne-au furat câte un râu din sânge…/ Şi fiii să se nască nu mai vor…/ Şi mamele se frâng de mila lor…/ Şi Dumnezeu, de mila noastră, plânge…”
Dintre poemele publicate în periodice, construite în aceeaşi poetică inconfundabilă, Scrisoare din Bucovina se întrupează din datini şi povestirile străbunilor, luminând vechi cărări ale „eternei reîntoarceri”, lângă izvorul fremătând al dorului, „primenit”, ritualic, în sufletul său de copil: „Sunt iar în Bucovina… şi mi-e bine!.../ Lumina din colinde ninge… lin…/ Mi-e sufletul pahar celest cu vin…/ toastând în pragul anului ce vine…// Cu noime vechi mă dăruie ninsoarea…/ Mi-aud străbunii povestind… bătrâni…/ Visează-n mine sfintele ţărâni, / iluminând pierdutelor cărarea…// Copil, m-ascund în datini!... Albul pur/ dezleagă-n rosturi largurile Firii,/ izvor înmugurind nemărginirii/ şi-nchipuindu-i dorului contur…// Şi-aud – la geamul sufletului meu –/ precum demult: «primiţi cu pluguşorul?»…/ Şi-n suflet saltă, primenit, Izvorul…/ Cu… inima… copil fiind şi eu…” (Confer „Vatra veche”, Târgu-Mureş, anul IV, nr. 12 (48), decembrie 2012, p. 22. Poemele de aici, Decembrie, Poveste de iarnă, Seară de Crăciun, Scrisoare din Bucovina, Iarnă la Sâmbăta de Sus, Ninge-n Ardeal, alcătuiesc un adevărat ciclu, sub titlul general Sărbătorile de iarnă).
Complementar, ar trebui citit și un alt text, Noapte mereu, reprezentativ, în opinia noastră, pentru poetica acestui pribeag bucovinean: „Pe marea mea noapte-i mereu şi plouă,/ bat fără tihnă vânturi selenare;/ stelele-n ceruri nu deschid cărare/ teama îmi leagă mâinile-amândouă.// Şi, pâlpâind pe ţărmul de plecare,/ bătrânul far în urmă mi s-a stins;/ eu ard sub timp, de îndoială nins,/ vremelnicind cu viaţa în eroare.// Pe marea mea, rătăcitor prin vise,/ încrâncenat ţin valurilor piept,/ dar nu-nţeleg spre ce liman mă-ndrept/ către ce vămi şi porturi interzise// Unde mă duc, speranţa n-are nume,/ doar înlăuntrul gândului aprind/ câte-o feştilă-abia mai pâlpâind/ pe-o nelumească margine de lume.// Pe marea mea - corabia şi eu.../ şi-n mine şi deasupra - Dumnezeu!ˮ
Format în „respectul canoanelor clasiceˮ, fără a beneficia însă de „ecoul critic meritatˮ, George L. Nimigeanu se impune în poezia contemporană prin „virtuozitatea prozodieiˮ. „Poetul-mărturisitorˮ, ispitit mereu de evadarea din imperiul „luminilor zăvorâteˮ și al „rănilor deschiseˮ, poet de „stirpe blagianăˮ, el încearcă să purifice cotidianul prin recursul la „metafora ontologicăˮ și exploatarea oximoronului, potolindu-și, astfel, setea de înalt și de absolut, într-un timp „măcinat de jocul măștilorˮ și de „seducția dedublăriiˮ (Adrian-Dinu Rachieru, 1996). Opera sa, „bogată în sensuri și perspective metafizice și metapoeticeˮ, cuprinde adevărate „piese de puzzle care se îmbină perfectˮ, configurând o imagine ce se vrea „fața nevăzută a dureriiˮ (Ionuț Caragea, 2010). În „târgul de fluturiˮ, George L. Nimigeanu, prins între „mișcătoarele nisipuri ale poemuluiˮ, își „străbate existențeleˮ – „albe continente ale uimirii/ mereu în derivăˮ, ademenit de muzica stranie din „labirintul cuvintelorˮ, străbătând printre măști, șoapte, semne, „în galeria de umbreˮ, și purtând „statuia timpului pe umeriˮ. George L. Nimigeanu este „un poet care, pe lângă har, are și știința rară a edificării operei sub semnul ciclic al rigorii liriceˮ. „Integrala [sa] poeticăˮ se edifică pe „o constantă autodefinireˮ, însoțită de „o ingenuitate orficăˮ, „marcate de sentimente controlate liricˮ, „rânduite după rigori abstract-meditativeˮ și tutelate de „un tradiționalism bine strunitˮ (Cassian-Maria Spiridon, 2007).
Și cu plecarea lui George L. Nimigeanu dintre noi, Bucovina zilelor noastre rămâne mai săracă, împovărată de zădărniciile unei lumi mărunte, agonizând frivol în deriva idealurilor ce ne-au apropiat cândva, la începutul anilor ’90 din veacul trecut, și a valorilor abandonate ulterior, cu vinovată nechibzuință, în bazarul nostru provincial.
De-a lungul anilor, fac referire la viața și activitatea literară a lui George L. Nimigeanu, între alții: Adrian-Dinu Rachieru, Poeţi din Bucovina. Selecţie, studiu introductiv şi profiluri critice, Timişoara, Editura Helicon, 1996, p. 297–299; Iulian Boldea, Metamorfozele textului. Orientări în literatura română de azi, Târgu-Mureș, Editura Ardealul, 1996, p. 43; Emil Satco, Enciclopedia Bucovinei, II, Iași–Suceava, Editura Princeps–Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbieraˮ, 2004,  p. 129–130; A[urel] S[asu], Nimigeanu George L., în Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române DBLR, vol. II (M–Z), Pitești, Editura Paralela 45, Colecția „Marile dicționare «Paralela 45»ˮ, [2006], p. 226–227; Cassian-Maria Spiridon, Duminica poetului, în volumul George L. Nimigeanu, Întotdeauna viața pune întrebări, Cuvânt-înainte de Cassian-Maria Spiridon, Târgu-Mureș, Editura Ardealul, 2007, p. 5–14; Dumitru-Mircea Buda, Cuvânt-înainte la volumul George L. Nimigeanu, Zodia nedreptăţii, Mediaş, Editura „Samuel”, 2010, p. 5–10; Societatea Scriitorilor Bucovineni, Sol omnibus lucet, antologie realizată de Ștefan-Alexandru Băișanu, Carmen-Veronica Steiciuc, Alis Niculică, Suceava, Editura Lidana, 2012, p. 394–396; Vasile I. Schipor, Bucovineni în viața cultural-științifică a României postbelice (IV), în „Analele Bucovineiˮ, Rădăuți–București, anul XX, nr. 1 (40), [ianuarie–iunie] 2013, p. 289–292.



                                                                                                            Prof. dr. Vasile I. Schipor

Parada Portului Popular Românesc, ediţia IV.


Dragi compatrioţi!
Duminică, 13 mai,  la ora 14.00,  pe fosta stradă Domnească din Cernăuţi (actualmente Olga Kobyleanska)  se va desfăşura Parada Portului Popular Românesc, ediţia IV. 
Sunt invitate toate colectivele de artişti amatori, ansambluri etnofolclorice şi coregrafice, fanfare şi orchestre de instrumente populare, toţi românii din regiunea noastră pentru a cinsti împreună  cea mai frumoasă comoară pe care ne-au lăsat-o strămoşii noştri: limba, cultura, tradiţiile, obiceiul, portul nostru popular. 
Invitaţi de onoare: cunoscuţi  solişti de cântece populare din România şi Republica Moldova.
Sărbătoarea populară „Cântec, joc şi voie bună” este consacrat împlinirii a patru ani de la deschiderea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” se va desfăşura în faţa sediului acestuia (strada Kobyleanska,    9)
Să cinstim cum se cuvine costumul naţional,  unul dintre însemnele  distincte ale identităţii noastre.
Vă aşteptăm cu bucurie.

                                                        Comitetul organizatoric