Eveniment magnific, aniversare cu surprize si participanți deosebiți
Sâmbătă, 12 decembrie 2015, președintele Asociației ,,Prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”, profesorul Constantin Moroșanu și-a aniversat ziua de naștere, adăugând în pomul vieții, a 55-a petală dătătoare de bucurii, planuri și speranțe. Dacă în ultimii trei ani, acesta și-a tot propus să ajungă la Herța, Ucraina, pentru a fi alături de o parte din prietenii săi dragi, românii din regiunea Cernăuți, dar necazurile vieții nu i-au permis, anul acesta, în ciuda stării de sănătate precare, s-a deplasat la Herța unde în aceasta zi este și hramul Bisericii. ,,La Herța- este singura Biserica din zonă, cu hramul ,, Sfântului Ierah Spiridon și am văzut lumina zilei în această zi, mi-am dorit mult să asist la slujba oficiată la Catedrala de la Herța, unde preotul Nectarie Bălan- se întrece pe sine, în organizarea acestei zile,evenimentele fiind tot mai grandioase de la un an la altul”.
O mare de oameni se aflau în curtea bisericii asistând la slujba oficiata de preacuviosul Meletie, Vladica românilor ortodocși din regiunea Cernăuți, și circa 30 de fețe bisericești venite din satele românești, ale Ucrainei dar și din Romania; starețul Mănăstirii Putna fiind prezent la eveniment, preotul Ciuraru de la Dorohoi etc.
După slujbă, prietenii dragi ai profesorului, s-au deplasat la restaurantul din localitate,, Imperial”, pentru a toasta în sănătatea sărbătoritului și a lua parte la o masa festivă, pregătită minuțios de cei doi manageri ai unității ,,Domni Costea Adrian și Igor Posteucă”,masa a impresionat prin abundență decor și aranjament deosebit iar directorul secției, raioanele pentru cultură Herța Adrian Medvedi, a completat evenimentul cu ceea ce lipsea la masă, un taraf autohton, condus de maestrul emerit Ilie Crâșmaru. Dacă profesorul a invitat un grup retrâns pentru a sărbători aniversarea prietenii, colaboratorii s-au anunțat și au venit, oferindu-i surprize plăcute sărbătoritului.
Surpriza cea mare a venit din partea excelenței sale Eleonora Moldovan, care a venit împreună cu șeful administrației raioanele de stat Viorel Iastrimschi și primărița de la Mahala- Elena Nandriș , să-l felicite pe Moroșanu ,, Am venit aici si am avut surpriza să întalnesc mulți primari și directori de școli din satele românești, semn că asociația pe care o conduceți, își respectă blazonul și programul. Vă mulțumesc în numele statului român pentru activitatea depusă și constat că viața dumneavoastră este legată de un crez, o ideea pentru care vă felicit. Vă urez sănătate pentru ca să puteți continua aceste programe îndrăznețe”
Viorel Iastrimschi l-a felicitat și el pe sărbătorit ca-l cunoaște de doi ani pe sărbătorit cu care conlucra foarte bine și l-ar dori să-l aibă colaborator printre funcționarii săi, deoarece puținii se ridică la nivelul lui Moroșanu: Urări de sănătate, bucurii și numai împliniri a primit profesorul din partea lui Gheorghe Șodrângă ex deputat raional, Pantea Ioan primar la Târnauca, Posteuca Iacob directorul școli, care-l cunoaște pe sărbătorit din 2008 și-a colaborat cu acesta de-a lungul anilor, Dumitru Lupu primarul de la Lunca, Țurcanu Vasile – primarul de la Ostrița, Posteucă Gheorghe – sivicultor, Petru Grior,istoric, Alexandru și Lelia, Temciuc, Vladimir Dogolici, Haucă Nicolae, Vasile Bâcu, Rurac Valentin, Melenți Jurie, Ionițoi Valentin și Ghenadie de la Dranița, Adrian Medvedi, soții Dăniliuc de la Horbova și nu în cele din urmă Igor Posteucă și Adrian și Aliona Costea.
Cei proveniți l-au felicitat pe profesor, spicuind din activitățile ultimilor ani la care au participat și dorind sănătate și o colaborare și mai fructoasă în viitor.
Muzica cântecul curat românesc, a răsunat din glasurile cele prezenți, din instrumentele mânuite cu măiestrie de către utilizatori, până târziu, uitându-se pentru o clipă de război, vamele existente închise sau funcționale de necazurile cotidiene, bucuria persistând în rândul celor prezenți. ,, O aniversare deosebită, emoțională cum sincer dacă mi-o pregăteam nu ieșea atât de bine și cum sincer nu am avut niciodată. Sper să fiu sănătos să mai pot veni în această cetate a românismului Herța,, spunea Moroșanu. Această mobilizare și recunoștiință venită din partea celor din Herța si Bucovina mă obligă să ridic stacheta activități mele. Mulțumesc Domnului Șodrângă, domnului Igor Posteucă și soților Dăniliuc în primul rând și tuturor participanților a concis profesorul.
O viață de OM – profesor
Constantin Moroșanu
M-am
născut într-o zi de 12 ale ultimei luni din calendarul nostru, într-o după
amiază când crivățul sufla cu putere, spulberând zăpada ce în acel an era din
abundență. Fiul a doi țărani agricultori, Teodor și Adela, din satul Teioasa,
m-am trezit într-o casă cu alte două surori, Florica și Aurica, unde părinții
deplângeau pământul luat cu japca la CAP, iar tata, când îi mai trecea
supărarea, ne cânta cântece învățate de el în armată, sau ne povestea din
ororile războiului la care participase direct și se întorsese rănit. Zâmbetul
pe fața părinților aproape dispăruse, pentru că, în grădina noastră de 0,62 ha,
mai marii de la CAP ne aduceau câte un ”chiriaș”, dându-i lot în folosință sau
chiar ei, cei de la CAP, semănau mac, in, etc., cu toate că, din casă, trei
persoane mergeau la muncă la CAP.
Primele învățătoare au fost surorile, apoi, în 1967,
dna Dănilă Ortansa mi-a predat în clasa I, iar în ceilalți ani m-a învățat dna
Cute Emilia. Am avut, în clasele V- VIII, cadre cu pregătire solidă, foarte
exigente, care au contribuit din plin la formarea mea. Constantin Ceică la
matematică, Dumitru Horodișteanu la română, Pop(Drăghici) Despina, Georgescu
Elena, Ifrim Eugenia, Titi Marcan, Ghinea Nicolae, Burlacu Ion, sunt doar
câteva nume la auzul cărora te apuca tremuratul.
La liceul din Darabani, am făcut cunoștință cu dl.
Constantin Bejenaru, Plesca Ghe., Lucia Stoian, Mihăilescu Corneliu,
Nețica Arnăutu, Iftincăi Ioan și alții.
Dl. Huțanu, fie-i țărâna ușoară, m-a fascinat cu
glasul său, privirea sa și cu zâmbetu-i drag cooptându-mă și făcându-mă să-i
fiu un fidel colaborator. Din clasa a zecea am descoperit o nouă pasiune,
muzica, cântând pe la nunți, baluri și cumătrii, dar venind zilnic la școală și
ținându-mă de treabă. Am vrut să devin ofițer, dar, neavând 1,70 m înălțime, nu
m-au acceptat la poliție, iar la tancuri nu mi-a plăcut. După terminarea
liceului, am lucrat 4 ani profesor suplinitor la Bajura și în satul meu
natal Teioasa, trecând apoi la CAP Bajura, în calitate de economist fermă
zootehnică. În 1991 m-am înscris la Facultatea de Litere a Univ. ”M. Eminescu”,
finalizând cursurile în anul 1996, susținând licența și definitivatul în
învățământ la Universitatea din Bacău. Din 1992 și până în anul 2006, am
revenit la catedră predând Lb. franceză la Șc. Bajura, iar din 2006, la
Școala Teioasa, unde lucrez și în prezent.
Sunt și eu profesor, dar de câte ori trec pe la liceul
nostru, sau când intru pe holul școlii, parcă-mi văd colegii de odinioară,
zâmbind și strigând către ceilalți „a venit Costică Moroșanu!”.
Da, am venit și astăzi și voi veni de câte ori mă veți
chema, pentru că voi sunteți sufletul meu, inima, amintirile și clipele cele
mai frumoase le-am petrecut cu voi, dragii mei, nu cu ziariștii – noii mei
colegi, nu cu profesorii și cu foștii mei colegi de liceu, promoția 1979.
FOTO SI VIDEO DE NICOLAE HAUCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu