Pro Bucovina Cernăuți: „GRIGORE BOSTAN – OMUL, SAVANTUL, PATRIOTUL”

Sâmbătă, 15 noiembrie 2014 în incinta redacţiei ziarului „Zorile BUCOVINEI” (or. Cernăuţi, str. Kobyleanska nr. 5, et.III), a avut loc o manifestare comemorativă sub genericul „GRIGORE BOSTAN – OMUL, SAVANTUL, PATRIOTUL”, consacrată unui deceniu de la trecerea în Eterna a Membrului de Onoare al Academiei Române, Profesorului, Cărturarului şi Scriitorului GRIGORE BOSTAN, organizată de Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale "Iu. Fedkovyci”, publicaţia „Zorile Bucovinei” şi Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, cu sprijinul Consulatului General al României la Cernăuţi.

Au fost prezenți foştii colegi de studii şi de muncă, foştii studenţi, cei care l-au cunoscut ...

Urmează un fotoreportaj și materiale video realizate de Nicolae Hauca de la această manifestare.

SEMĂNĂTOR DE DOR DE ŢARĂ

17 noiembrie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

...dar nu voi fi acolo unde ştii

şi nu mă vor găsi cu lumânarea

voi fi cu iarba dus peste câmpii?

voi fi cu apa unde fierbe marea?

şi nu mă vor găsi acolo spinii,

nici gheaţa şi nici lutul împietrit

voi fi plecat spre văi, la rădăcine?

voi fi în crâng un ram înmugurit...

(Grigore Bostan)

Promotor de valori şi modelator de conştiinţe

De un deceniu „păstorul Mioriţei” e „plecat spre văi, la rădăcine”, chipul aureolat al Scriitorului, Profesorului, Savantului şi Academicianului Grigore BOSTAN, membru al trei uniuni de creaţie – din Ucraina, România şi Republica Moldova, rămânând în crângul spiritualităţii româneşti „un ram înmugurit”, „o pulbere de dor”, excelând în constelaţia personalităţilor marcante ale neamului, în literatura din Bucovina ca o figură multiculturală proeminentă, care a ştiut să îmbine armonios imaginea profesorului, cu cea a poetului, a cărturarului, cu cea a visătorului romantic, a virtuosului umorist, cu imperativele mesianice ale luptătorului, impunând o voce lirică viguroasă cu inflexiuni expresioniste, ceea ce a încurajat avatarul tranziţiei de la versul tradiționalist la cel modern şi postmodern, după cum conştientizează fostul său student, poetul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, în spaţiul acestei poezii alternând viziunile zborurilor cosmice, suferinţa decantată a neamului său de la poale de Carpaţi.

Promotor de valori şi modelator de conştiinţe, „cărturar cu prestanţă universitar-academică”, Grigore Bostan a fost mai presus de toate acel Zeu superior pacificator, care unea sufletele, semăna în inimile conaţionalilor bunătate şi pace, patriotul care a contribuit la renaşterea conştiinţei naţionale, care şi-a asumat menținerea spiritualităţii în această oază a românismului, înstrăinată de Ţară.

Elogiat la 15 noiembrie curent, la sediul ziarului „Zorile Bucovinei”, gazda şi organizatoarea manifestării, în comun cu Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, Catedra de Filologie Română şi Clasică, cu susţinerea Consulatului General al României la Cernăuţi, la 10 ani de la plecarea subită la „Cetatea de sus” a celor sfinte, marele patriot român, scriitor şi savant, Membru de Onoare al Academiei Române, Grigore Bostan a reunit din nou, prin nemurirea sa, într-o comuniune de lumină, elita românească din ţinut, sala mare a redacţiei bisăptămânalului nostru devenind neîncăpătoare pentru acei cu amintiri frumoase în suflet, care au venit să-şi împărtăşească dorul şi iubirea faţă de personalitatea Domniei Sale. De fapt, comemorarea celui care a fost conştiinţa noastră naţională a început în dulcea Bucovină cu o săptămână în urmă din iniţiativa destinsei sale soţii Lora Bostan, conferențiar universitar, doctor în ştiinţe, acea care îi păstrează într-o lacrimă de dor amintirea şi îi valorifică creaţia, în timp ce „pe un colţ de cer păstorul Mioriţei îşi paşte-n tihnă turma”, răspândind lumină şi căldură în sufletele celor care l-au cunoscut, îl iubesc şi îi preţuiesc meritele.

Împărtăşind cu conaţionalii din darurile sfinte ale moştenirii testamentare a poetului, profesorului şi savantului Grigore Bostan, Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, cu o deosebită sinceritate şi aleasă afecţiune sufletească şi-a mărturisit bucuria că intelectualitatea românească din Cernăuţi îşi venerează personalităţile, că dna Lora Bostan a organizat o frumoasă sărbătoare în spiritul savantului şi întru aplicarea testamentului lui, specificând meritele dlui Grigore Bostan nu doar ca scriitor talentat, dascăl excelent, cercetător şi specialist inegalabil în domeniu, apostol al neamului, fiu adevărat al Bucovinei, ci şi ca mare patriot, fidel luptător, care a stăruit ca limba română să capete statut ştiinţific corespunzător în acest spaţiu istoric: „Tezaurul pe care ni l-a lăsat Grigore Bostan e menit să cultive spiritul şi sentimentul naţional, în primul rând, pentru tânăra generaţie, iar rădăcina lui e în opera academicianului, pe care trebuie s-o studieze tinerii”.

În calitate de gazdă şi moderator, Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei” şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a recunoscut că regretă mult că nu a reuşit să-i mulţumească dlui academician Grigore Bostan pentru susţinerea ziarului în timpuri dificile pentru publicaţia noastră, când bisăptămânalului i-a fost sistată finanțarea de către statul ucrainean, adresând pioase mulţumiri dnei Lora Bostan pentru că-i păstrează vie amintirea, iar dnei Eleonora Moldovan pentru sprijinirea comunităţii româneşti din Ucraina.

Scut de apărare

În „cerul nostru,/ al tuturor, lacrima poetului veghează” şi acum, când pe „cărările pierdute se urcă-n galaxie”. Or, dascălul şi profesorul care s-a străduit să altoiască studenţilor dragostea de vestigiile sfinte ale poporului român, continue să vegheze şi să reverse lumină „din inimă către inimi”. Grigore Bostan a fost preşedinte fondator al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, şi-a pus sufletul în păstrarea Catedrei, în susţinerea şi îndrumarea tinerei generaţii, a fost scut de apărare pentru studenţi, mărturisiri invocate de foştii săi discipoli, ziariştii Vasile Bâcu, preşedintele Societăţi „Mihai Eminescu”, Nicolae Şapcă, vicepreşedinte, de radiojurnalistul Vitalie Zâgrea. „...mă voi întoarce-atunci la rădăcini/unde se zbat seminţele în hume/ să port pe braţe tinere grădini/cum port un dor de glie-n astă lume...”. Mare patriot şi Om, personalitate proeminentă, semănător de dor de Ţară, Grigore Bostan s-a străduit să sădească în sufletele conaţionalilor, studenţilor şi colegilor de la Catedră, bobul dragostei şi unirii, se întrista mult când îi vedea dezbinaţi, s-ar fi bucurat nespus să-i ştie uniţi.

Grigore Bostan a rămas în amintirea noastră, a studenţilor, colegilor şi prietenilor, un Om de o mare omenie şi modestie – astfel l-a cunoscut, în toamna anului 1968, şi scriitorul Dumitru Covalciuc, iar ceea ce i-a unit a fost folclorul şi rădăcinile străbune – ambii erau copii de ţărani: „Am colaborat activ la alcătuirea unei enciclopedii a Moldovei, lucrarea de bază însă fiind „Folclor din Ţara Fagilor”. Atunci i-am spus: „Domnule profesor, vom avea ceva onorariu”. Ne sună de la Chişinău că onorarul a fost dat în fondul unei case de bătrâni. „Ce facem?”, îl întreb. A râs şi atât. A apărut apoi la Târgu Mureş „Codrul Cosminului”, Grigore era primul printre noi în colegiul de redacţie. Muncind împreună cu erudita sa soţie Lora, Grigore Bostan ne-a lăsat monumentala lucrare despre scriitorii din Bucovina. Ne lipseşte foarte mult în prezent. Era unificatorul şi pacificatorul nostru. Când în societate cineva se certa, de faţă cu Domnia Sa nu mai îndrăznea nimeni să deschidă gura. Ne punea la punct pe toţi. Ne uitam ca la un sfânt la el şi terminam discuţiile. În timpul Austriei dacă cineva scria o lucrare interesată, devenea Membru al Academiei Române. Domnul Bostan este Membru de Onoare al Academiei Române (AR) şi ar merita, ca nimeni altul, să-l facem măcar post-mortem Membru Corespondent al AR”.

Ne lipseşte acel spirit ce ne unea – GRIGORE BOSTAN

Deşi punem la îndoială faptul că există oameni care nu pot fi înlocuiţi, Grigore Bostan prin ceea ce a făcut pentru conaţionali, pentru continuitatea neamului, prin menţinerea românismului, demnităţii, e personalitatea de vârf a Bucovinei ce până în prezent nu poate fi înlocuită de nimeni, fapt sensibilizat de Nicolae Toma şi chiar de foştii lui colegi de la Catedră. Cu căldură sufletească a vorbit despre colegul de studii şi şeful său Grigore Bostan, doctorul în ştiinţe Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din regiune, acel care înalţă cruci ale dăinuirii în sate, unde în anii totalitarismului sovietic barbar au fost nimiciţi români bucovineni: „Am fost colegi de facultate, apoi am lucrat împreună cu Domnia Sa o viaţă la Catedră. Cu toţii trebuie să ne gândim la ceea ce-a spus Eminescu prinMortua est, ce lăsăm după noi. Domnul Bostan, cel care e şi un mare Poet, şi un mare Savant, are foarte multe lucrări, avea planuri grandioase, spre regret a plecat prea de timpuriu dintre noi, probabil, e o crimă a naturii, căci un astfel de om trebuia să mai trăiască cel puţin 30 de ani, să-şi vadă finalizată opera. Grigore Bostan nu a fost, el este, noi îl păstrăm în inimi, ne mândrim că Bucovina, atât de mică, a dat lumii oameni atât de mari şi apreciaţi. Şi trebuie să ne gândim, în primul rând, ce-am făcut pentru neam. Avem două feluri de patriotism – unul trece prin buzunar, deci, e efemer, şi altul trece prin inimă, este etern. Domnul Bostan a făcut totul din inimă şi avem o mare datorie faţă de el să-i edităm operele complete”.

De peste 50 de ani, din 1962, l-a cunoscut pe eruditul scriitor şi savant Grigore Bostan, pe atunci student în anul III la Universitatea din Cernăuţi, dna Alexandrina Cernov, directoarea Editurii „Alexandru cel Bun”, Membru de Onoare al Academiei Române:„M-am transferat în anul II la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cernăuţi, învăţam în acelaşi an cu Ilie Popescu, iar Grigore Bostan era în anul III. Chiar a doua zi, când urma să fiu prezentată, colegii au venit cu ziarul studenţesc al Universităţii şi mi-au spus: „Iată, aici, la Cernăuţi, avem un nou Eminescu – Grigore Bostan”. Era o pagină cu versurile şi fotografia lui, cu plete bogate şi lungi, pieptănate exact cum Eminescu în tinereţe. Astfel am făcut cunoştinţă mai întâi cu poezia lui scrisă în limba rusă, apoi şi personal. Amândoi l-am avut profesor pe Sadoveanu, care ne-a ocrotit şi ne-a orientat în ştiinţă. Am lucrat împreună la Catedră şi chiar dacă uneori ne-am certat, ne-am împăcat, am colaborat eficient. Atunci, însă, când trebuia să hotărâm un lucru esenţial pentru români, ne-am unit, căci ne unea el. Acum, în fond, stă fiecare în bârlogul lui şi îşi face datoria, însă ne lipseşte acel spirit ce ne unea. Aş dori să subliniez câteva trăsături pe care le avea din tinereţe şi de care suntem lipsiţi şi ar trebui să le recuperăm, să le învăţăm de la el. E vorba de punctualitate, întotdeauna îşi respecta cuvântul şi niciodată nu a promis ceva şi nu a făcut. Era un om corect şi a muncit foarte mult asupra fiecărui material, a activat fructuos în mai multe domenii”.

A fost patriot prin însăşi esenţa sa

La o discuţie amicală, după cum au mărturisit prietenii, domnul Grigore Bostan a recunoscut că ar da toate titlurile ştiinţifice pe unul singur – de Poet. Anume la talentul său de scriitor s-au referit în cordialele lor prelegeri scriitorii Simion Gosiu, Ilie Zegrea, Mircea Lutic. Ultimul, după cum afirmă, l-a cunoscut toată viaţa: „L-am cunoscut aproape toată viaţa pe regretatul meu prieten, profesor şi scriitor, care spunea că savant, în condiţii pertinente, poate să fie oricine, scriitor – doar cel ales de Dumnezeu. Grigore ţinea mult la harul său scriitoricesc”. Cei doi corifei ai literaturii române din Bucovina s-au cunoscut în copilărie, căci tatăl lui Grigore, Constantin, era originar din Iordăneşti, apoi când erau studenţi, tânărul Grigore Bostan a venit să culeagă folclor şi a locuit la ei în gazdă. Drumurile destinului li s-a întortocheat când dl Mircea Lutic s-a întors de la Chişinău şi lucra la Direcţia Regională pentru Presă, iar dl Grigore Bostan la „Bucovina Sovietică”, în perioada de pregătire şi de trecere la editarea „Zorilor Bucovinei”. A avut chiar fericirea să-l înlocuiască o perioadă scurtă de timp la Catedră – într-o primăvară Grigore Bostan, care preda literatura, fiind chemat la militărie. Au activat apoi în cadrul Societăţii „M. Eminescu”. „Grigore Bostan a fost o adevărată personalitate a Bucovinei din toate punctele de vedere. Am lucrat împreună la crearea Societăţii „Mihai Eminescu”. Mi-am dat seama că Grigore era un mare patriot, cu o sinceritate neobişnuită. El a fost un patriot sincer, care nu şi-a construit cariera, nu şi-a zidit viaţa pe ideile patriotice. A fost patriot prin însăşi esenţa sa. Fiecare din noi are o clepsidră, la majoritatea ea e cu fire obişnuite de nisip, iar la personalităţile alese e în dependenţă de activitatea lor – la Grigore Bostan ea e cu fire de aur. După trecerea prietenului în nefiinţă, într-un moment de inspiraţie, i-am scris o poezie, pe care i-am dedicat-o – „Clepsidra cu fir de aur”.

A fost, în primul rând, scriitor

Şi scriitorul Ilie Tudor Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, susţine cu fermitate afirmaţia că „Grigore Bostan a fost, în primul rând, poet, înainte de a fi dascăl, doctor în filologie, academician, savant. În poezia sa el a biciuit impostura, făţărnicia, ne învaţă că omul trebuie să fie onest, cinstit, nu i-a plăcut duplicitatea unora care, din păcate, fac şi astăzi paradă din patriotism ce a devenit un mijloc de a-şi cumpăra case, maşini. Grigore Bostan a ţinut la neamul românesc, l-a protejat prin ceea ce a făcut şi a creat, ne-a învăţat că patriotismul nu poate fi o marfă, pe care o vinzi la stânga şi la dreapta, cum, de altfel, se întâmplă şi în prezent. Grigore Bostan a avut demnitate, verticalitate, a scris în opera sa adevărul şi a luptat pentru el, n-a ocolit unghiurile mai ascuţite. Graţie dumnealui s-a revenit la grafia latină, la veşmântul firesc al limbii române. Avem încă multe de realizat din planurile pe care le avea Grigore Bostan. Astăzi ne lipseşte mult”, a încheiat Ilie Tudor Zegrea, pledând pentru hotărârea de a-i acorda Şcolii Medii din Budineţ, satul de baştină al scriitorului, numele lui Grigore Bostan, întru înălţarea aici a unui bust al ilustrului savant şi pedagog.

Scriitorul Simion Gociu s-a referit la timpurile dificile în care şi-a spus cuvântul academicianul Grogore Bostan: „Conduceam cenaclul literar studenţesc „Luceafărul”, cu care colindam satele şi şcolile româneşti din ţinut, dar ni se puneau piedici, eram impuşi să ne deplasăm în satele ucrainene, unde locuitorii nu cunoşteau o boabă în română, iar când am renunţat, ni s-a spus că nu putem activa, că cenaclul trebuie desfiinţat, fiindcă nu avem un curator. M-am apropiat atunci de Grigore Bostan şi el a acceptat propunerea, cu toate că în acea perioadă era problematic să iei o asemenea decizie, fapt pentru care i-am rămas recunoscător pentru toată viaţa”.

Un argument că Grigore Bostan a visat să fie mai întâi de toate scriitor şi apoi savant, a fost şi expoziţia de carte, vernisată în incinta redacţiei.

Poetul a cultivat o poezie originală de o frumuseţe neobişnuită, o poezie cu înţelesuri adânci, ce-şi are izvoarele în creaţia populară, în istoria, cultura poporului român: „...cândva te-oi recunoaşte dintr-o mie/de trecători după un strop de grai/şi-un vers şoptit cu dulce melodie/din cartea cea dintâi – după Mihai.../la curtea verde a Măriei Sale/ voi reveni după atâta drum/chiar dacă spânul ne va sta în cale/ cu gândul să ne facă praf şi scrum...” . Şi chiar dacă dorea mai mult să fie scriitor, rămâne profesor, în sensul cel mai bun al cuvântului, dascăl care a format generaţii de profesori, ziarişti şi scriitori.

A fost un excelent ziarist

Toţi scriitorii, incluşi în volumul „Pagini de literatură română”, alcătuit de soţii Grigore şi Lora Bostan, au trecut, precum a specificat colegul nostru, publicistul Ion Creţu, prin redacţia ziarului „Zorile Bucovinei”: „Am avut contacte foarte apropiate cu domnul Grigore Bostan, când se apropia o dată însemnată din viaţa scriitorilor n-am fost refuzat niciodată. Era oaspete drag la „Zorile Bucovinei”, participa la orice manifestare. El a fost şi un excelent ziarist, întotdeauna scria adevărul, spunea ce îl dorea, fără să aibă frică va fi apreciat sau nu”, propunând ca post-mortem să fie apreciat ca ziarist.

Un dascăl autoritar, dar onest şi corect

Pentru studenţii şi colegii săi, conferențiarii universitari Cristina Paladean şi Felicia Vrânceanu, dascălul Grigore Bostan a fost un pedagog autoritar, dar, totodată, onest şi corect. „Ne-a învăţat să muncim, ne-a inspirat încredere în propriile forţe. Mai presus de orice pentru Domnia Sa erau interesele Catedrei ca exponent al culturii române, al societăţii româneşti. A ştiut să depăşească momente mai dificile pentru a păstra Catedra. Cu toate că domnul Grigore Bostan îşi dădea titlul ştiinţific pe cel de poet, activitatea sa ştiinţifică a fost importantă şi i-a adus renume mondial de Membru de Onoare al Academiei Române, Academiei de Ştiinţe din Ucraina, SUA etc., fiind menţionat în enciclopediile lumii”.

O surpriză plăcută şi frumoasă din partea Patriei noastre istorice, în deosebi din partea Ministerului de Externe al României, a fost prezenţa, cu un pios mesaj, la comemorarea celor 10 ani de trecere la Eterna a scriitorului, profesorului şi savantului Grigore Bostan, a dnei Svetlana Preoteasa, directorul general al Institutului pentru Românii de Pretutindeni „Eudoxiu Hurmuzaki”: „Ce minunat e că jurnaliştii comemorează oamenii de cultură. Domnul Bostan ar spune: „Bucuraţi-vă, suntem împreună”. E un lucru extraordinar, căci, în afară de activitatea lui de o viaţă în slujba Catedrei, a românilor şi a românismului, a lăsat dragostea dumneavoastră şi recunoştinţa, puterea de a o transmite mai departe. Institutul „E. Hurmuzachi” se ocupă de tot ceea ce înseamnă educaţie, învăţământ, tradiţii şi obiceiuri ale românilor din afara graniţelor Ţării. Din păcate, bugetul institutului e foarte mic, dar am avut sprijinul guvernului, organizând mai multe acţiuni, chiar şi în vara curentă am avut în tabăra de la Crevedia un grup de copii din zona Cernăuţiului, din Apşa de Mijloc. Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, ne-a ajutat întotdeauna să ne desfăşurăm activitatea şi în România, şi în Ucraina. Suntem deschişi la toate cerinţele dumneavoastră, tocmai am reuşit să facem primul set de manuale pentru românii din afara graniţelor – este vorba de manualul de limbă română, de tradiţii şi obiceiuri, de spiritualitate, însoţit de un CD, urmează manualul de istorie şi geografie, împreună cu dna Consul General le vom transmite la biserici, pe lângă care se pot organiza cursuri de limbă şi civilizaţie, la şcolile româneşti”.

Îi păstrează într-o lacrimă de dor amintirea

A fost un om extraordinar de bun, de o modestie şi bunătate impecabile. Dar cel mai bine l-a cunoscut soţia, care i-a fost cea mai apropiată şi adorată fiinţă, o scumpă prietenă de viaţă, care ia înţeles vrerile şi au creat împreună opere de o incontestabilă valoare artistică. „Soţul Grigore a trăit modest, a folosit întotdeauna bucatele tradiţionale româneşti, măcar că era doctor în ştiinţe, academician, profesor, scriitor şi savant, menţionat cu ordinul Preşedintelui României în grad de comandor etc. Însă despre om vorbesc nu titlurile, dar amintirile, căldura, faptele pe care le-a lăsat. Chiar şi în poze stă într-o margine sau în spate. El nu alerga după locuri în faţă, cu toate că era solicitat. Pe unii, acum, probabil, i-ar fi certat, căci nu-i plăceau laudele, fiindcă îmi spunea: „Atunci când sunt lăudat, nu mă simt bine”. A plecat subit, dar frumos. Avea ultima lecţie în anul V – un curs opțional. Credea în lumea paralelă. A discutat cu studenţii, i-a privit, s-a interesat cum trăiesc, cu ce se ocupă. În tot ce a făcut şi a realizat, cum a trăit, Grigore Bostan a fost Român”.

„a mai rămas vreun drum necunoscut/ ce paşii mi-ar putea îndepărta/ de clipa albă-n care am văzut/cum florile se-apleacă-n faţa ta/cum păsările urcă din tăcere/ pe braţul tău ca marmura de tei/cum ochii tăi înseninează cerul/când îmi acopăr fruntea norii grei?”. Scumpa lui soţie, doctor în ştiinţe filologice, Lora Bostan, adună seninul pentru acel ce-şi „pierde vârsta dincolo de soare”. Or, anume graţie ei, Scriitorul, Academicianul, Pedagogul şi Savantul Grigore Bostan nu rămâne în uitare, acoperit de norii grei, „cu paşii uitaţi între zile”

Sperăm că de acolo, de sus, din Eterna, de unde n-a „plecat cu totul niciodată”, „dintr-un destin de prour”, de unde l-a chema să vină iar, să verse-n glie lumină, „pe-acest hotar, o frunză-nrourată”, domnul Grigore Bostan ne aude şi ne va ajuta şi îndruma să ne păstrăm verticalitatea identitară, să nu devenim corbi ce-şi „scutură blestemele din pene ...în mirişti şi dumbrăvi bucovinene... Ce se visează vulturi în Carpaţi/adăpostiţi pe veci în stema noastră”.