Ascultă Online Radio Cernăuți

19 mai 2012

Întâlnire de suflet la Iordănești

Precum un izvoraș cu apă cristalină își ia începuturile dintre niște pietricele de munte, fiecare firicel de iarbă pornește dintr-o rădăcină, orice pasăre își are un cuibușor unde se adăpostește,așa și orice persoană de pe acest pământ are un sat unde s-a născut, o casă unde a crescut și un cuib al cunoștințelor de unde a pornit în lumea largă – lumea tainelor. Multe trec și se uită, dar satul copilăriei și clipele petrecute alături de părinți rămân veșnic întipărite în cartea vieții.
În ziua de joi, 17 mai – de parcă zi binecuvântată de Dumnezeu , peste școala №2 din Iordănești s-a așternut o atmosferă de sărbătoare. Copilașii plini de emoție, în inimioara cărora s-a aprins flacăra curiozității, stăteau în așteptarea oaspeților- iordănișteanul Mircea Lutic și "fratele său ucrainean", după cum a menționat poetul – Vitalii Kolodii. Vremea a îmbrăcat o haină rece, dar nimeni nu simțea acea răceală, deoarece vântul de parcă ducea peste tot satul pe aripile sale vestea: " Mircea Lutic revine la Iordănești. E sărbătoare – sărbătoare de suflet..." Această bucurie a încălzit inima tuturor, când cei doi aștri – M.Lutic și V.Kolodii au pășit în ograda școlii, de parcă și soarele încerca să răzbată printre nori să le spună: "Bine ați sosit la Iordănești". Sub aplauzele elevilor școlii, oaspeții au pășit în sala frumos amenajată, fiind întâlniți după tradiție cu pâine și sare- simbol al veșniciei.Emoții copleșitoare...
După cuvântul de bun-venit al directorului școlii-Ion Bilețchi, dumnealui a oferit cuvântul elevilor școlii, care au încercat să răscolească sufletul oaspeților prin cuvinte frumoase, versuri, cântece de suflet, adresate numai și numai dumnealor. Valul amintirilor a cuprins întreagă sala, o liniște adâncă domnea peste tot, iar emoțiile au atins culmile... Înconjurat de păduri și dealuri , Iordăneștiul își duce existența ani de-a rândul. Tăcut, petrece și așteaptă generații peste generații, doar timpul și omul mai schimbă imaginea sa.De acest fapt s-a convins domnul Mircea Lutic la ascultarea poeziei sale Iordănești, însoțită de prezentare video-muzicală. Dumnealui a avut posibilitatea , privind filmul, să facă o comparație dintre Iordăneștiul de azi și Iordăneștiul de cândva – leagăn al copilăriei sale, unde au rămas amintirile și tainele sufletului dumnealui. Cum nu există floare care să nu aibă rădăcină, așa nu există ființă care să nu aibă un înger dătător de viață – mama.Dar timpul trece,trece și florile se ofilesc, apele din izvoare seacă, pomul își scutură floarea, iar mama la un moment dat își ia zborul într-o altă lume. Amintirile despre îngerul vieții sale le-au răscolit versurile poeziei "La ceas de zodii", care au prelins pe fața potului și a surioarei sale lacrimi, care porneau din izvorul durerii care și-a luat începutul după moartea mamei. Portretul mamei, o lumânare aprinsă,ochiul magic de pe monitor din care se prelingea o lacrimă, de parcă-l privea mama și glasul plângător al unei fetițe micuți, au pătruns adânc în cămăruțele inimii fiecărei persoane din sală care știu ce e durerea... Cred că încă mult vor răsuna în gândul fiecăruia versurile : "Era la ceas de zodii-al morții și al vieții/ Când trist sufletul mamei s-a dus în veșnicie/... Dar nu există viață numai de unul singur, îngeri ne sunt și mama și tata. Același gol, aceeași durere frângea sufletul când de pe monitor, ca din univers parcă-l privea tata, iar un glas blând îngâna versurile " S-a dus și tata... Moartea pururi trează/ Răpitu-i-a făptura albă-albă/... Dorul de satul natal, casa părintească, părinți, lasă urme adânci în sufletele noastre, iar portul, tradiția și dansul românesc au fost și vor rămâne pe veci răsădite în inima- în inima de român. Nostalgia a părăsit puțin sala cân fetițele micuți din clasa a 3-a ca niște "mici gospodine" au ieșit în față cu "Hora fetelor", care le-a amintit oaspeților de horele de cândva,de costum popular, de tradiție și neam. Precum Eminescu și Creangă au fost doi prieteni neîntrecuți, așa umăr la umăr pășesc prin palatul creației domnul Mircea Lutic și scriitorul ucrainean Vitalii Kolodii care se înțeleg de minune . Domnul Vitalii a fost luat prin surprindere când dintr-un univers al cuvintelor românești, elevii s-au transferat în universul limbii ucrainene. Mare i-a fost mirarea când s-a revăzut în imagini, iar pe valurile unei melodii melancolice au început să curgă lin versurile dumnealui, scrise cu suflet, pornind din adâncul inimii, despre sensul adevărat al vieții. Nu s-a simțit un barier dintre cele două limbi, ci dimpotrivă totul se părea feeric și după cum a menționat domnul Mircea Lutic, aici, astăzi toți am vorbit într-un singur grai - "graiul inimii". În "graiul inimii" au fost citite în duet nenumărate versuri neîntrecute prin sens și muzicalitate. Domnul Vitalii a menționat că fiind pornit spre Iordănești de parcă ceva îi frâmânta sufletul, un gând nu-l părăsea și-i spunea că ceva îl leagă de acest sătișor. La intrarea în sat a descoperit legenda satului și în acel moment și-a dat seama că denumirea de "Iordănești" vine de la apele limpezi ale râului Iordan cu care a fost comparat cândva de sfinții arhangheli Mihail și Gavriil râul Siret. Și în acel moment a descoperit taina sufletului- dumnealui e născut în ziua de Iordan. Domnul Mircea Lutic a spus că dacă nu l-ar opri nimeni, despre Iordănești ar putea vorbi zile și nopți fără întrerupere, deoarece îi este prea aproape, prea scump acel sătuc așezat între două maluri ale unui râu ce-i poartă pe valuri tainele copilăriei. Se spune că o carte este o bogăție și noi, acei ce o luăm în mâinile noastre și o citim , ne îmbogățim spiritual.Cu un adevărat dar au contribuit oaspeții noștri la îmbogățirea biibliotecii școlare prin donarea a diferitor cărți și traduceri proprii, care au o valoare deosebită pentru noi, acei ce vorbim "graiul inimii". Au fot dăruite din toată inima și acest dar va rămâne întipărit peste ani în istoria școlii №2 din Iordănești. P.S Ne-am îmbogățit spiritual, moral, material, pentru care le suntem recunoscători domnilor Mircea Lutic și Vitalii Kolodii și încă odată le spunem: Școala vă așteaptă colo-ntre castani, Școala vă așteaptă încă peste ani, Școala vă așteaptă cu multe flori în prag, Școala vă așteaptă șă mai veniți, Vă așteptăm ,cu drag! Material realizat de Maria Opaiț, profesoară de limba și literatura română, școala №2 Iordănești, raionul Hliboca, reg. Cernăuţi, Ucraina.

Fotografii de Nicolae Hauca

2 comentarii:

  1. Felicitari frate Nicolae pentru tot ce faceti !

    RăspundețiȘtergere
  2. HRISTOS A INALTAT !
    Sfanta zi de mare sarbatoare de astazi,ziua sfanta a Inaltarii Domnului nostru IISUS HRISTOS in Ceruri, sa reverse in inimile tuturor Romanilor Bucovineni, bucuriile duhovnicesti ale Bethlehemului !
    Un gand de pioasa aduceri aminte, de pomenire si candeli aprinse la cei trecuti la Dumnezeu !

    RăspundețiȘtergere