Doliu: A încetat din viață cel din urmă mare eminescolog
La despărțirea de patriarhul eminescologiei
Privim mereu cu admirație la campionii longevității, cei care aparțin categoriei personalităților ilustre, mereu active întru creație și performanță, și parcă nutrim subconștient nădejdea că poate-poate pentru asemenea oameni s-ar putea aboli sau măcar domoli ritmul implacabil al trecerii inexorabile a timpului sortit viețuirii.. Unul dintre aceștia, academicianul Dimitrie Vatamaniuc, a fost până acum un adevărat campion, mai având puțin până la a atinge borna centenarului, în tot acest timp continuând să lucreze întru sporirea valorii patrimoniului nostru de cultură, la a cărui edificare a trudit, vrednic și tenace, din zorii tinereții. Dar iată că vestea pe care o speram a fi cât mai întârziată a sosit totuși în această vară oximoronică și zbuciumată, anunțându-ne că acest adevărat performer cultural a încetat, în sfârșit, să trudească între hârtiile sale întru noi temeiuri de cercetare literară.
Dar câte n-a făcut el în viața sa cu adevărat demnă de prezentat ca material didactic pentru elevi în orele de diriginție la capitolul modelelor exemplare! Pornit din umbra mânăstirii din Suceviţa, el s-a şcolit temeinic, dedicându-se studiului filologic în cel mai înalt sens al termenului şi, beneficiind şi de şansa de a-l fi avut ca mentor doctoral pe marele critic G. Călinescu, el devine unul dintre filologii clasici ai culturii noastre, o personalitate cu valoare de model. Studiază, defrişează şi luminează teritorii literare neştiute, editează numeroase cărţi de valoare nealterabilă, adevărate borne în tărâmul geografiei literare, despre scriitori precum Ion Popovici Bănăţeanu, Ion Agârbiceanu, Ion Slavici, George Coşbuc, Lucian Blaga, Tudor Arghezi și alții. Dar, meritul său cel mai important, chiar la scara axiologiei naţionale, rămâne cel legat de ”instituţia Eminescu”. În speţă, de editarea marii ediţii a operei eminesciene, acea intreprindere uriaşă, de nivel academic, iniţiată de Perpessicius în 1939 şi slujită de acesta până la pierderea vederii; continuată apoi de către alţi cărturari competenţi şi devotaţi precum, Al. Oprea, Petru Creţia, secondaţi de cercetătorii colectivului de specialitate. Cel care încheie, practic, această operă monumentală, după zeci de ani de muncă asiduă, presărată cu numeroase piedici de tot felul, iscate de către cei ce căutau a submina ieşirea la lumină a gândului integral eminescian, a fost Dimitrie Vatamaniuc a cărui acribie, hărnicie, corectitudine, muncă sistematică, tenacitate, voinţă şi competenţă intelectuală, au contribuit la ducerea la bun sfîrşit a ediţiei academice Eminescu, adevărată operă capitală a culturii naţionale, ”monumentul cel mai fălos al culturii române„ cum afirma odinioară Vladimir Streinu. Desigur că alți filologi au continuat și vor continua să cerceteze profunzimea universului eminescian, să intuiască și să statueze noi coordonate de abordare a acesteia, dar ediția Perpessicius, definitivată și șlefuită de neobostul D.Vatamaniuc, va rămâne un reper solid de nealterată referință pentru cultura noastră capabilă astfel a păși în cadența culturii universale. Însă nici acest efort uriaş nu l-a obosit pe redutabilul om de cultură care a continuat să slujească în diferite chipuri pe ogorul literaturii române, dând la lumină alte lucruri neştiute, alte ediţii, activând neobosit în plan publicistic, conducând Centrul academic ”Bucovina” (azi institut) de la Rădăuţi, înfiinţat din iniţiativa Societăţii pentru Cultura în Bucovina al cărei președinte de onoare a fost ; participând la numeroase manifestări publice în lungul şi în latul ţării, mereu cu prestanţă, seriozitate şi competenţă, beneficiind de o memorie redutabilă, mereu proaspătă şi uimitoare, de un capital incomensurabil de informaţii vehiculate într-un stil lapidar, ferm şi inatacabil; dar pe lângă toate, cu un umor personal cuceritor şi dezarmant ce făcea un tandem original cu modul său tranşant de-a spune lucrurilor pe nume. Ca o încununare a recunoaşterii marilor sale merite în cultura naţională, i-a fost atribuit titlul de membru de onoare al Academiei Române, a fost ales preşedinte al Academiei internaţionale ”Eminescu” din India şi al Academiei Carpatica, primind titlul de ”doctor honoris causa” din partea mai multor universităţi.
Acum, la ora despărțirii de acest om-tezaur, care ne va lipsi profund și dureros, se cuvine ca și noi, cei ce viețuim în orașul teilor eminescieni și ne mândrim cu existența unui așezământ dedícat lui Eminescu - la care și el a contribuit întrucâva - dar și toți iubitorii Poetului - cu lacrimi calde și bucovinenii lui dragi - dar și toți prețuitorii de cultură din țara atât de iubită și slujită e el cu profund temei să închine acum o floare de gând înlăcrimat întru recunoștința și neuitarea sa.
*
In imagini, doar cateva dintre multele imprejurari in care am fost alaturi sub semnul eminescian.
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Dar câte n-a făcut el în viața sa cu adevărat demnă de prezentat ca material didactic pentru elevi în orele de diriginție la capitolul modelelor exemplare! Pornit din umbra mânăstirii din Suceviţa, el s-a şcolit temeinic, dedicându-se studiului filologic în cel mai înalt sens al termenului şi, beneficiind şi de şansa de a-l fi avut ca mentor doctoral pe marele critic G. Călinescu, el devine unul dintre filologii clasici ai culturii noastre, o personalitate cu valoare de model. Studiază, defrişează şi luminează teritorii literare neştiute, editează numeroase cărţi de valoare nealterabilă, adevărate borne în tărâmul geografiei literare, despre scriitori precum Ion Popovici Bănăţeanu, Ion Agârbiceanu, Ion Slavici, George Coşbuc, Lucian Blaga, Tudor Arghezi și alții. Dar, meritul său cel mai important, chiar la scara axiologiei naţionale, rămâne cel legat de ”instituţia Eminescu”. În speţă, de editarea marii ediţii a operei eminesciene, acea intreprindere uriaşă, de nivel academic, iniţiată de Perpessicius în 1939 şi slujită de acesta până la pierderea vederii; continuată apoi de către alţi cărturari competenţi şi devotaţi precum, Al. Oprea, Petru Creţia, secondaţi de cercetătorii colectivului de specialitate. Cel care încheie, practic, această operă monumentală, după zeci de ani de muncă asiduă, presărată cu numeroase piedici de tot felul, iscate de către cei ce căutau a submina ieşirea la lumină a gândului integral eminescian, a fost Dimitrie Vatamaniuc a cărui acribie, hărnicie, corectitudine, muncă sistematică, tenacitate, voinţă şi competenţă intelectuală, au contribuit la ducerea la bun sfîrşit a ediţiei academice Eminescu, adevărată operă capitală a culturii naţionale, ”monumentul cel mai fălos al culturii române„ cum afirma odinioară Vladimir Streinu. Desigur că alți filologi au continuat și vor continua să cerceteze profunzimea universului eminescian, să intuiască și să statueze noi coordonate de abordare a acesteia, dar ediția Perpessicius, definitivată și șlefuită de neobostul D.Vatamaniuc, va rămâne un reper solid de nealterată referință pentru cultura noastră capabilă astfel a păși în cadența culturii universale. Însă nici acest efort uriaş nu l-a obosit pe redutabilul om de cultură care a continuat să slujească în diferite chipuri pe ogorul literaturii române, dând la lumină alte lucruri neştiute, alte ediţii, activând neobosit în plan publicistic, conducând Centrul academic ”Bucovina” (azi institut) de la Rădăuţi, înfiinţat din iniţiativa Societăţii pentru Cultura în Bucovina al cărei președinte de onoare a fost ; participând la numeroase manifestări publice în lungul şi în latul ţării, mereu cu prestanţă, seriozitate şi competenţă, beneficiind de o memorie redutabilă, mereu proaspătă şi uimitoare, de un capital incomensurabil de informaţii vehiculate într-un stil lapidar, ferm şi inatacabil; dar pe lângă toate, cu un umor personal cuceritor şi dezarmant ce făcea un tandem original cu modul său tranşant de-a spune lucrurilor pe nume. Ca o încununare a recunoaşterii marilor sale merite în cultura naţională, i-a fost atribuit titlul de membru de onoare al Academiei Române, a fost ales preşedinte al Academiei internaţionale ”Eminescu” din India şi al Academiei Carpatica, primind titlul de ”doctor honoris causa” din partea mai multor universităţi.
Acum, la ora despărțirii de acest om-tezaur, care ne va lipsi profund și dureros, se cuvine ca și noi, cei ce viețuim în orașul teilor eminescieni și ne mândrim cu existența unui așezământ dedícat lui Eminescu - la care și el a contribuit întrucâva - dar și toți iubitorii Poetului - cu lacrimi calde și bucovinenii lui dragi - dar și toți prețuitorii de cultură din țara atât de iubită și slujită e el cu profund temei să închine acum o floare de gând înlăcrimat întru recunoștința și neuitarea sa.
*
In imagini, doar cateva dintre multele imprejurari in care am fost alaturi sub semnul eminescian.
Doliu în literatura română: Academicianul Dimitrie Vatamaniuc, cel mai cunoscut eminescolog, a încetat din viață
http://bucpress.eu/social/doliu-in-literatura-romana-academicianul-7123////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Andronachi Carmen: Societatea pentru Cultura și Literatura Romana în Bucovina va mulțumește pentru acesta cuprinzătoare și emoționantă prezentare a Președintelui de Onoare,cel mai vrednic și mai erudit bucovinean al ultimelor decenii.Dumnezeu sa-l odihnească!
RăspundețiȘtergereIon Hadarca: Pe eruditul eminescolog Dimitrie Vatamaniuc l-am citit, l-am prețuit, l-am crezut înainte să-l fi cunoscut. Este veriga de siguranță din lanțul de aur al marilor eminescologi: Călinescu, Perpessicius, Creția, Aurelia Rusu, Cimpoi. Fără ei ca și fără Iorga, Noica, Th. Codreanu și câțiva altii. astăzi Eminescu ar fi aratat, poate, la nivelul unui O. Minar. Cu atat mai mare ni se arată astăzi opera lui Eminescu prin marea jertfă a vieților cercetătorilor săi generoși, între care jertfa vieții lui D. Vatamaniuc este una cu totul și cu totul deosebită... Fie-i veșnică pomenirea și nestinsă candela asupra cărților Dumisale!
RăspundețiȘtergere