15 ani de la prima apariție a ziarului ,,Plai dărăbănean”

La sfârşitul lunii ianuarie 2001, supărat pe cotidianele botoşănene la care eram colaborator şi care începuseră să scrie la comandă, mi-am propus să editez un ziar independent, în care să demasc toate fărădelegile din administraţia locală şi din instituţiile din zona Darabani care mai rămaseră în viaţă.

Editat la un calculator şi o imprimantă alb-negru, primul număr care a fost intitulat „Semnal” apărea în şase pagini şi un tiraj de 100 de exemplare.

N-aş fi realizat mare lucru dacă alături de mine n-ar fi fost prof. Alin Prisăcaru şi secretarul Cristi Creţu, doi experţi în ale calculatorului, care au corectat, au făcut aşezarea în pagină şi editarea ziarului. Începând de la al doilea număr, datorită şi criticilor venite de la confraţi, numele ziarului a fost ,,Tricolorul”,( deoarece ,,Semnal” s-ar fi chemat şi oficiosul lui Adolf Hitler). În paginile ziarului apar nume de personalităţi politice precum Doru Dumitru Palade, Mircea Druc, Ştefan Baban, Dorin Ciuştea, Dumitru Codreanu, Mircea Calistru, Mircea Dănuţa, Gheorghe Funar, Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ţibulec, Gheorghe Sorescu, Vasile Gherasim, Emil Râsnic, Cătălin Flutur, etc. Antrenat, ca orice român credul, în vâltoarea politicii de pe malurile Prutului, Sitnei şi Jijiei, am pus ziarul sub emblema a două formaţiuni politice, PRM şi PDL, lucru pe care l-am regretat mai târziu. În toamna lui 2008, am schimbat denumirea ziarului în ,,Plai dărăbănean”, titlul sub care apare şi astăzi. În aprilie 2012 ziarul a redevenit independent, apărând sub cupola Asociaţiei ,,Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa”, în ultimii ani conţinutul său fiind înclinat spre cultură şi raportaje referitoare la ţinuturile noastre dragi din Basarabia, Bucovina şi Herţa, acolo unde românii înstrăinaţi, uitaţi de semeni şi autorităţile din patria mamă, sunt supuşi unei deznaţionalizări forţate. În cei peste 15 ani, ziarul a fost tipărit în peste o sută de mii de exemplare, numerotarea actuală nerespectând ordinea cronologică. Am avut colaboratori destoinici, dar şi persoane care m-au ajutat în culegerea şi tehnoredactarea ziarului, neputând uita contribuţia şi sacrificial adus de prof. Alin Prisăcaru care, uneori legănând copilul pe braţe, scria noaptea târziu articolele, pe propriul calculator.

Lungul şi anevoiosul drum al celor 15 ani de existenţă a fost presărat cu multe greutăţi şi necazuri. Banii pentru editarea ziarului, dar mai ales găsirea unei tipografii, mi-au dat mari bătăi de cap. La început mă adresam celor de la Rais, apoi am apelat la o tipografie din Iaşi, transportul fiind o altă problem delicată, mai târziu la tipografia Monitorului de Botoşani.

Din 2008, cel care se ocupă de tehnoredactarea ziarului este ziaristul Marian Moroşan, care, în ciuda tuturor problemelor care-l macină, a depus uneori eforturi supraomeneşti pentru ca ziarul să apară la timp.

În paginile noastre au apărut reportaje, ştiri şi informaţii din oraşul Darabani, în prim plan aflându-se serviciile proaste furnizate de către cei de la Dacaterm, sincopele din administrarea localităţii, mânăriile edililor şi ale tuturor politicienilor, dar şi realizările din comunele limitrofe sau chiar din localitate, atunci când acestea au fost vizibile. Politica economică injustă dusă de către mai marii judeţului, serviciile precare din domeniul sănătăţii, au stat şi ele pe agenda publicaţiei noastre. Dar cel mai bine mediatizate au fost activităţile culturale care s-au desfăşurat în Darabani, în Rep. Moldova sau Ucraina, unde membrii asociaţiei au participat. Activitatea febrilă a Asociaţiei ,,Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa” a fost mediatizată din plin de către ziarul nostru în ultimii patru ani. Din 13 februarie 2014, ziarul apare şi pe internet, numărul zilnic al cititorilor variind în funcţie de articole. Nu publicăm în coloanele ziarului ştiri referitoare la violuri, furturi, spargeri, deoarece latura cultural-educativă o promovăm. Istoria zbuciumată a românilor din Basarabia, Bucovinei şi Herţa, suferinţele poporului român sunt problemele ce vor deţine şi în viitor linia ziarului. Acum, la 15 ani de existenţă, mă uit la ziar ca la un copil şi-mi zic: ,,Ce mic ai fost şi cât de mult ai crescut”, iar prin introducerea sa pe internet sper ca numărul cititorilor să se dubleze şi ziarul să crească, atât din punct de vedere al tirajului, cât şi al calităţii.

La mulţi ani ,,Plai Dărăbănean”, sănătate şi numai bucurii colectivului de redacţie şi celor care de-a lungul anilor m-au ajutat şi au colaborat.