Congresul Spiritualităţii Româneşti- 2011.

Congresul Spiritualităţii Româneşti, parte componentă a manifestărilor dedicate Zilei Naţionale, care reuneşte români din diaspora , s-a deschis luni, la Alba Iulia. Istoricul Mircea Dogaru a propus ca lucrările celei de-a XV-ediţii a evenimentului cultural să fie dedicate proiectului „Alba Iulia capitală culturală europeană 2020“.

Descarca toate fotografiile de aici:
https://picasaweb.google.com/106296065421740216612/CongresulSpiritualitatiiRomanesti2011?authuser=0&authkey=Gv1sRgCIvLyoG07IadVA&feat=directlink#

Propunerea a fost îmbrăţişată atât de preşedintele Congresul Spiritualităţii Româneşti, Victor Crăciun, cât şi de români veniţi din afara graniţelor naţionale. Victor Crăciun a ţinut să sublinieze că nu înţelege de ce oraşe mari, precum Iaşul, fac concurenţă proiectului prin care Alba Iulia ar putea fi nominalizată drept capitală culturală europeană în 2020.

„Consider că Alba Iulia este centrul unificator al conştiinţei de neam. De la Alba Iulia se strigă: «Vrem să unim ţara». Alba Iulia este ultima metereză, ultimul pilon al rezistenţei spirituale româneşti“, a spus şi generalul Mircea Chelaru, unul dintre participanţii la Congres.

Pe un ton ironic, preşedintele Congresului a făcut o paralelă cu vestitele congrese de pe vremea regimului communist. „Avem un atu faţă de Ceauşescu, care a organizat doar 14 congrese. Vreau să-l continuăm tot la Alba Iulia“, a spus Victor Crăciun.
Sursa: http://www.adevarul.ro




"Îşi iubesc mai mult ţara cei care sunt lipsiţi de ea"
La Alba Iulia, sute de români din afara graniţelor s-au adunat la Congresul Spiritualităţii Româneşti
Autor: SIMONA LAZAR
O victorie asupra felului de a fi al românului, care, îndeobşte, începe un lucru şi nu-l duce la bun sfârşit. Cea de a cincisprezecea ediţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti este un argument că românii "sunt în stare să producă continuitate", spunea unul dintre participanţii la evenimentele care au strâns, la Alba Iulia, în preajma Zilei Naţionale, reprezentanţii comunităţilor româneşti din întreaga lume.

Preşedintele Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, prof. dr. Victor Crăciun, aprecia că "activitatea Congresului nu trebuie să se desfăşoare numai în ceea ce priveşte spiritualitatea românească, dar este semnificativ faptul că mari personalităţi româneşti, de-a lungul vremii, au locuit în străinătate şi au creat acolo opere pentru viitorul României, în contextul universalităţii". A-i avea "acasă" pe românii de dincolo de graniţe - fie că vorbim despre cei stabiliţi în străinătate de o generaţie sau mai multe, fie că ne referim la comunităţile româneşti din ţările vecine - este cu atât mai emoţionant cu cât asta se întâmplă în fiecare an pe 30 noiembrie, de hramul Apostolului Andrei, cel care i-a creştinat pe români, se întâmplă pe 1 decembrie, de Ziua Marii Uniri. Congresul din acest an - care a fost în pericol să nu se mai ţină - a probat că avem suficiente resurse naţionale "prin care să producem atât efectele stimulatoare în interiorul românităţii, cât şi anticorpii împotriva a ceea ce se vrea o continuă negare şi abuzare a spiritului şi sufletului românesc", spune gen. (R) dr Mircea Chelaru.



Am fost de faţă, zilele acestea (29 noiembrie - 2 decembrie) la întâlnirea celor câteva sute de români care s-au adunat, la "rădăcina neamului românesc", aducând în discuţie problemele cu care fiecare comunitate se confruntă, ce poate face ţara pentru ei, ce pot ei face de departe pentru ţară.

"Toate dramele ni se trag de la aşezarea noastră geografică", spunea scriitorul de dincolo de Prut, academicianul Nicolae Dabija. "Basarabia s-a nimerit în drumul expansionist al Rusiei către Constantinopol. Iar visul Rusiei - pe care încă nu l-a abandonat - ne creează probleme în continuare... Nu ştiu de ce, dar îşi iubesc ţara mai mult cei care sunt lipsiţi de ea. Se creează impresia că mişcarea românească e mai puternică în afara graniţelor, decât în ţară. Se ştie că ortodocşii pun icoanele cu faţa spre Răsărit. Basarabenii îşi întorc icoanele cu faţa la Apus, pentru că într-acolo e România. Răsfoiesc unele publicaţii bucureştene şi mă înspăimânt: «România e o ţară de infractori!»... Aşa să fie? Aceste titluri cultivă în sufletul cititorului un complex pe care l-aş numi «ruşinea de a fi român»." În contextul pregătirii evenimentelor ce vor marca, în 2012, împlinirea a 200 de ani de la primul mare rapt al Basarabiei de către Rusia şi în contextul unei acţiuni care a avut loc zilele acestea chiar în Cetatea Marii Uniri - primarii din Chişinău şi din Alba Iulia au semnat un protocol de cooperare - Nicolae Dabija remarca: "Au avut loc poduri de flori, de cântec, de verb, de teatru. Dar cele mai importante sunt cele de carte şi cele de rugăciune. Când spunem aceleaşi rugăciuni şi când citim aceleaşi cărţi nu se poate să nu învingem".


Au venit la Alba Iulia, cu chestiuni la fel de arzătoare, comunităţile de români (vlahi) din Bulgaria şi din Serbia. Au venit aromânii din Albania. Basarabenii. Nord-bucovinenii... O lume românească unde se încearcă păstrarea tradiţiilor, a limbii, in nuce. "Noi suntem păstrătorii limbii române bătrâne" - îmi spunea un vlah de pe lângă Vidin, după care şi-a dus la gură ocarina şi a început să doinească. "Românii au viitor", avea să ne spună şi Ion Cismaş, reprezentantul comunităţii româneşti din Serbia. "De multe ori ne aflăm în genunchi, însă găsim puterea să rezolvăm cu înţelepciune românească ce trebuie. Să fim români 365 de zile într-un an. Asta este ceea ce trebuie să facem. Unitatea este puterea noastră. Rog România să ne sprijine pentru unificarea forţelor noastre". Şi ei, românii din jurul graniţelor, sunt o parte a României noastre "din suflet" şi unde altundeva ai fi putut să înţelegi mai bine asta dacă nu la Alba Iulia, acolo unde, cu 93 de ani în urmă, veniră delegaţiile din toate provinciile româneşti.

SURSA: www.jurnalul.ro