Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,
accesați tastele Ctrl și (+) la mărire;
Ctrl și (–) la micșorare
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Pro Bucovina Cernăuți Președinte de onoare prof. IOAN IȚCO.
26 dec. 2022
VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 22/12/2022
21 dec. 2022
VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 15/12/2022
Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,
accesați tastele Ctrl și (+) la mărire;
Ctrl și (–) la micșorare
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
18 dec. 2022
UNIȚI PRIN CULTURĂ, PRIN FRUMOASA LIMBĂ ROMÂNĂ (Cenaclul transfrontalier Mașina cu Poeți 11.12. 2022.)
VEZI VIDEO AICI : https://www.youtube.com/watch?v=5OXxKCkGvnM&t=402s
https://www.facebook.com/100086798444245/videos/3252541111630373
În Țara de Sus a Moldovei, în ținutul mirific pe care-l numim Bucovina, aflat acum, prin jocurile istoriei„ pe două hărți”, după cum spunea poetul Vasile Tărâțeanu, funcționează din 2016, la inițiativa regretatului academician și a prof. univ.dr. Gina Puică de la Universitatea„ Ștefan cel Mare” din Suceava, un cenaclu transfrontalier numit„ Mașina cu poeți”, în cadrul căruia se întâlnesc lunar, la Cernăuți sau la Suceava, iubitorii de poezie, de cuvânt românesc. În decembrie, luna unirii unui neam, din nefericire nu„ pe vecie”, cum au votat membrii Consiliului Național al Bucovinei, întruniți în Sala Sinodală a Palatului Metropolitan din Cernăuți, la 28 noiembrie 1918 și delegații la Marea Adunare de la Alba Iulia,la 1 Decembrie, luna Sfintelor Sărbători ale Crăciunului , românii din cele două părți ale Bucovinei și-au făcut un dar: s-au întâlnit întru rostire frumoasă într-un vechi sat românesc de pe valea Siretului, Iordănești, reg. Cernăuți. Gazda întâlnirii, Liceul din localitate, o impunătoare școală inaugurată în 2018 în prezența a patru miniștri( de externe și ai învățământului , din Ucraina și România), în care sunt instruiți 167 de elevi și 57 de preșcolari.
Participanții la întâlnire, printre care s-au regăsit mai mulți ziariști și fotoreporteri: Felicia Nichita Toma, Vasile Carlașciuc, Vitalie Zâgrea, Nicolae Șapcă, Vasile Bâcu, Doina Bojescu, Nicolae Hauca , reprezentând „Zorile Bucovinei”, Radio Ucraina Internațional, „Libertatea cuvântului”, Monitorul bucovinean”, „Gazeta de Herța”, „Euromedia”, scriitori din cele două părți ale Bucovinei, prof.dr. Vasile Adăscăliței, președintele Asociației„ Prietenii Basarabiei, ai Bucovinei și ai Ținutului Herța”, președintele filialei Vatra Dornei a SCLRB, col.r. Ioan Abutnăriței, Paraschiva Abutnăriței, președinta filialei „ Arboroasa” a ACPBB, cu toții bucuroși de revedere, neglijând frigul de afară, deși zăpada ne ocolește, lipsindu-ne de clinchetul zurgălăilor de la săniile trase de cai și de veselia derdelușurilor pline de copii. Ne-a emoționat căldura primirii de către gazde, directorul Vasile Ioneț, directorul adjunct , Marina Șapcă, primarul Gheorghe Lutic, , mândru că 99% dintre locuitorii satului sunt români, oameni gospodari, vrednici și frumoși la chip și suflet, care prețuiesc valorile, limba română, straiul popular moștenit de la străbuni. Cei doi directori i-au condus pe oaspeți prin școala spațioasă, bine dotată, prin proiecte transfrontaliere și prin sprijinul generos al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Am vizitat clase amenajate la înalte standarde educative, o sală de festivități ce găzduiește o expoziție de pictură a trei generații, altă expoziție a două surori pictorițe, care au primit premii internaționale, deși nu posedă studii de specialitate, lucrări ale pictorului Radu Bojescu, biblioteca „ Mircea Lutic”, inaugurată anul trecut în prezența regretatului Vasile Tărâțeanu. Emoționantă a fost vizita în cele două săli ale muzeului școlii, în „ Casa cea mare ”regăsindu-se obiecte din lada de zestre a bunicilor, cămăși foarte vechi, una de este 100 de ani, ustensile ale industriei casnice cu ajutorul cărora gospodinele realizau adevărate minuni. La lumina lămpilor( cea electrică fiind întreruptă din cauza bombardamentelor rusești), au răsunat colinde vechi românești, aduse de elevi din cls. a III-a și a IV-a, înveșmântați în splendide costume populare. Ne-am regăsit în atmosfera magică a Crăciunului din copilărie, am colindat împreună cu micii artiști, care au fost răsplătiți pe măsură de către conducerea școlii ( printr-un Moș Crăciun întruchipat de colegul nostru Constantin Bulboacă) și de către poeții din țară.
O a doua sală e istoria vie a satului, vechi de 600 de ani, cu cărți și documente și, mai presus, cu tricolorul sfințit în 1933 de către Societatea„ Arcașii”, condusă de Nicolae Șapcă, bunicul celui de acum, ascuns de invadatorii sovietici în podul bisericii, găsit și arborat pentru o zi, iarăși ascuns, regăsit și așezat la loc de cinste, în muzeu și în inimile oamenilor.
Într-un cabinet de limbă română întâlnim harta personalităților literare din regiune, nu puține, în altul, unde a avut loc întâlnirea de cenaclu, ne-au bucurat sufletele alți colindători din clasa a 5-a, cu glasuri de îngeri, în rostire curat românească. Moderatorii întâlnirii, Nicolae Șapcă, vicepreședinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din Cernăuți, Constantin Horbovanu și Vasile Adăscăliței au orchestrat luările de cuvânt, primul fiind Ioan Abutnăriței, care a vorbit despre istoria satului și personalitățile de aici: Mircea Lutic, Florea Șapcă( fost primar, inspector școlar, director de școală), Nicolae Șapcă„ patriot exemplar”, ș.a. Debutul în rostirea poetică i-a revenit Cristinei Tărâțeanu Mihăesi, cu un„ Alt răsunet” al regretatului său tată, cu un cuvânt al soției, Elena Vântu Tărâțeanu, cu asigurarea din partea tuturor că distinsul academician și strălucit patriot nu va fi uitat.
Vasile Adăscăliței a prezentat succint istoria Dorohoiului (care vine din timpul culturii Cucuteni), a reimaginat panoplia marilor personalități născute pe meleaguri botoșănene, simboluri ale culturii naționale și universale, a vorbit despre școala dorohoiană, a apreciat satul Iordănești, vrednicia oamenilor, colectivul didactic al școlii, gingășia copiilor. A vorbit despre cauzele războaielor, despre dramatismul încercărilor prin care trece poporul ucrainean, despre monumentul lui Ștefan cel Mare de la Oprișeni, prilej pentru Doru Aurel Lungu să ne surprindă ca recitator, interpretând poemul „Când a fost să moară Ștefan” (îl ascultasem ca autor de poezie). Au recitat Alexandru Cojocariu-un tânăr talentat, conștient de ieșirea poetului în lume- Valerian Bedrule, amintind de Nichita Stănescu, căruia îi dedică poemul„ În sandala unui înger”, George Sauciuc, Gheorghe Varganici (cu o pledoarie pentru întoarcerea la Eminescu), Luminița Țăran, cu un„ Colind pribeag”, prof. Mihaela Pânzaru, cu un text în franceză și în traducere, Constantin Bulboacă, cu poemul „Bucovina” și o ancorată în prezent „Voce pentru arme”, Paraschiva Abutnăriței, talentații Gheorghe Ungureanu și Gheorghe Botnariuc. Grațiela Țurțu ne-a dezvăluit secretul cunoașterii omului prin simbolurile culorilor (este și pictoriță). Dorin Misichievici a pledat pentru educația prin teatru, pentru realizarea unui proiect în domeniu, prin„ Dragii mei spectatori”, Doina Bojescu a apreciat școala, ospitalitatea oamenilor, a recitat două poeme suave dedicate satului (Iordănești, mai întâi). Este impresionantă activitatea sa de ilustrator de carte, peste 100 de volume. Ziarist și poet, Vasile Carlașciuc ne-a dezvăluit cum se scrie românește în Ucraina, a lecturat un poem dramatic „finalizat la lumina lumânării”, dedicat orașului Bucea, distrus de ruși și un altul, în memoria lui Mircea Lutic. Constantin Horbovanu s-a duelat în epigrame cu Constantin Bulboacă și a lecturat sapiențiale „Însemnări de trecător”, Nicolae Șapcă, poet sensibil , a rostit „Sonetul clopotarului ” și un poem pentru iarnă. Epigramist redutabil, Vasile Bâcu a binedispus asistența cu catrene atent țintite.
Trăiam cu senzația că nu era zăpadă, pentru că s-a topit la căldura sufletelor noastre, încărcate de bucuria reîntâlnirii, de mulțumirea că mai putem pleda împreună pentru valorile ce ne definesc ca neam, că ne cunoaștem mai bine și, pentru cei din țară, că putem admira tenacitatea cu care frații din nord se străduiesc să-și păstreze identitatea națională. Discuțiile au continuat la o masă tradițională, la care ne-au invitat primitoarele noastre gazde. Întâlnirea de la Iordănești va rămâne drept o pagină memorabilă în calendarul activității„ Mașinii cu poeți”.
Paraschiva Abutnăriței,
vicepreședinte al filalei Iași a UZPR
Fotografii de Maestru fotograf Nicolae Hauca
12 dec. 2022
VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 08/12/2022
Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,
accesați tastele Ctrl și (+) la mărire;
Ctrl și (–) la micșorare
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
10 dec. 2022
CIREȘE AMARE. Premieră de film documentar la Palatul național al românilor din Cernăuți. 10.12.2022.
Video - https://www.facebook.com/100086798444245/videos/5902867683068784
La Cernăuţi, unde inima României bate Acasă, memoria românilor martirizaţi, omorâţi fără vină, e păstrată cu pietate de Societatea „Golgota”
10 decembrie 2022 р. | Categorie: Noutăţi
De asemenea, a prezentat noua ediţie a celor două volume din colecţia „Destin bucovinean”, consacrate masacrului de la Fântâna Albă şi Bisericii româneşti din nordul Bucovinei. Mărturiile din volumul „Fântâna Albă” şi-au găsit o cutremurătoare expresie în filmul documentar realizat de preşedintele Societăţii „Golgota” dl Vasile Rauţ – „Cireşe amare”, cu protagonistele Aurora Bujeniţă din Mahala, plecată de vreo doi ani la Domnul, şi Ortanţa Robu din Buda Mare, care se apropie de jubileul de 95 de ani.
La Cernăuţi, unde inima României bate Acasă, memoria românilor martirizaţi, omorâţi fără vină, e păstrată cu pietate de Societatea „Golgota”
Numai cine a suportat ororile bolşevice, supravieţuind represiunilor staliniste, după o a doua Înviere, fiind dintre cei aleşi de destin să suporte „raiul”, mai bine zis, calvarul la care au fost supuşi după „eliberarea” Bucovinei istorice, Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, ştiu şi simt cu adevărat ce înseamnă viaţă, iertare şi dăruire.
Înzestrat cu har scriitoricesc, dl prof. Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, unul din puţinii supravieţuitori ai calvarului stalinist, nu încetează să scrie şi să povestească despre grozăviile prin care a trecut familia sa pe drumul Golgotei neamului românesc– mama cu cei 8 copii mici, după moartea tatălui, împuşcat mişeleşte de iscoadele sovietice, fiind deportată în pustiurile sterpe ale Kazahstanului. De altfel, cunoscând de mic copil drumul spinos al deportărilor, îmbrăţişând moartea pentru a se bucura de clipa Învierii, fiind dus împreună cu familia în nordul pustiu al Kazahstanului şi trăind pe viu drama represaliilor neamului românesc, Dumnezeu a fost bun cu el, cu familia sa, i-a dat ani bogaţi şi frumoşii, ca să mărturisească în pagini de carte despre tragedia întregului neam românesc. Deşi, noi, ziariştii, cunoaştem de ani buni, de la martori oculari, majoritatea dintre care acum nu mai sunt în viaţă, despre acele timpuri de groază, de deznaţionalizare a neamului românesc de pe acest mioritic picior de plai, cu ochii în lacrimi am ascultat din nou tragica poveste a dlui Ilie Popescu, dar şi mărturiile altor supravieţuitori din regiunea Cernăuţi, vizionând documentarul „Cireşe amare...”, realizat de Vasile Răuţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, demonstrat astăzi în incinta Palatului Naţional al Românilor din Cernăuţi.
Trecând prin cele mai oribile încercări ale represiunii staliniste, dl dr. Ilie Popescu, preşedintele Societăţii Regionale „Golgota”, în aceşti ani de când se află în fruntea asociaţiei s-a străduit, în virtutea posibilităţilor, să realizeze aproape totul ce şi-a propus, nu doar articole şi cărţi publicate - triste amintiri personale şi relatări ale celor care au trecut prin calvarul regimului comunist, dar şi cele 8 cruci-monument, înălţate în satele din regiune, amintesc fugitiv de iadul prin care a trecut familia sa după anexarea Bucovinei de către sovietici – arestarea tatei şi condamnarea lui la moarte, 8 suflete, copilaşi micuţi, cel mai mic având 2 anişori,împreună cu măicuţa lor, fiind deportaţi în neagră străinătate, în stepele pustii din nordul Kazahstanului, unde trăiau într-un bordei în pământ, îndurând ger şi foame, în care iarna zăpada pe pereţi era de câţiva centimetri, când se topea, bordeiul se umplea de apă. Îi mânca ploşniţele şi păduchii de necaz şi sărăcie, dar, graţie rugăciunii către Hristos, jertfei mamei sale, care-şi lua de la gură ultima fărâmă pentru a-şi hrăni copiii, au supravieţuit foametei şi gerului şi s-au întors la baştină. Acest sacrificiu al tuturor mamelor cu suflet de heruvimi, care s-au jertfit întru salvarea de la moarte, din gulagurile regimului totalitar comunist, a copiilor, a fost înveşnicit de dl Ilie Popescu printr-un monument-simbol al tuturor mamelor, care au avut un rol decisiv în tragedia neamului, înălţat în satu-i de baştină – Pătrăuţii de Jos, preşedintele "Golgotei" fiind ferm convins că istoria unui popor se face şi cu pana, dar şi din piatră: „ca piatra să plângă pentru posteritate”. Nu facem doar pentru cei morţi, care au îndurat chinurile calvarului deportărilor şi înstrăinării, ci mai mult pentru cei vii, ca grozăviile prin care am trecut să rămână în istorie”.
Cu o activitate de peste patru decenii la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi, cu peste 400 de studii, publicaţii, 32 de cărţi în palmaresul creaţiei, dl Ilie Popescu a ţinut sus stindardul românismului nu doar la Catedră, urmând decenii de activitate publică fructuoasă în cadrul Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, preşedinte al căreia este de aproape douăzeci de ani. Trecând prin cele mai oribile încercări ale represiunii staliniste, dl dr. Ilie Popescu, în aceşti ani de când se află în fruntea asociaţiei, s-a străduit, în virtutea posibilităţilor, să realizeze aproape totul ce şi-a propus, nu doar articole şi cărţi publicate - triste amintiri personale şi relatări ale celor care au trecut prin calvarul regimului comunist, dar şi cele 8 cruci-monument, înălţate în satele din regiune, amintesc fugitiv de calvarul prin care a trecut familia sa după anexarea Bucovinei de către sovietici.
Tragici au fost acei ani de deznaţionalizare a neamului românesc din nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei, Basarabia. Iar puţinele din dureroasele mărturisiri, referitoare la jaful, masacrele, deportările, foametea, ce au urmat în aceste provincii româneşti, anexate la 28 iunie 1940 de imperiul sovietic, sunt doar o lacrimă de adevăr din candela memoriei acelora care şi-au jertfit viaţa pentru idealurile naţionale, pentru libertate şi un trai decent în ţara lor de origine. La tematica documentarului s-au referit academicianul, dna Alexandrina Cernov, dl Ilie Popescu, vicepreşedinta Maria Toacă, profesorul Octavian Voronca, Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, jurnalistul Vasile Carlaşciuc, Valentina Vovc, etc.
Preşedintele Vasile Răuţ a distins cu Diplome de merit pentru parteneriat şi implicarea în susţinerea, sprijinirea şi oglindirea activităţii Societăţii „Golgota” activişti obşteşti, jurnalişti, lideri de societăţi, în fruntea listei, ca de fiecare dată, aflându-se dna Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, prezentă cu un emoţionant mesaj, însoţită de consilierul diplomatic Florin Stan şi soţia sa, profesoara Viorica.
Drama românilor deznaţionalizaţi, deportaţi, exterminaţi în lagărele staliniste, masacraţi la Lunca şi Fântâna Albă, bogata activitate a Societăţii „Golgota” - comemorarea eroilor români la memorialul din Cimitirul vechi din Cernăuţi, la Roşa, Herţa, la Lunca, Fântâna Albă etc., comemorarea jertfelor foametei, şi-a găsit oglindire şi în volumul „Martirii. M-am identificat cu un pelerin pe drumul sufletului românesc”, apărută în preajma celor două mari sărbători naţionale – Ziua Bucovinei şi Ziua Naţională a României, graţie sprijinului financiar al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, autoarea Felicia Nichita-Toma venind cu un dar de carte şi pentru Societatea „Golgota”, pentru preşedintele Vasile Răuţ, care veghează ca această flacără a memoriei ce de-abia mai palpită să nu se stingă, să ardă mereu candela la altarul martirilor neamului.
Felicia Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuţi
Foto Zorile Bucovinei şi Nicolae Hauca /////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
LA ÎMPĂTĂȘANIE CU ”CIREȘE AMARE” DIN POMUL SUFERINȚELOR ROMÂNILOR DESPĂRȚIȚI DE PATRIE
A trecut această zi de sâmbătă, sfințită cu lacrimile memoriei, lacrimi revărsate din imaginile, chipurile și mărturiile derulate pe pelicula”Cireșe amare”, film realizat de președintele Societății ”Golgota” a Românilor din Ucraina, Vasile Rauț, care înainte de a ne împărtăși cu amarul ”Cireșarului”, a înmânat diplome celor mai activi susținători ai ”Golgotei” – lideri ai asociațiilor partenere, jurnaliști și, în genere, buni români. Suntem bucuroși să-l avem printre noi la toate manifestările pe distinsul profesor Ilie Popescu, președinte al Societății regionale ”Golgota”, românul care cunoaște martirajul neamului nu din cărți sau filme, ci din propria-i copilărie. E o onoare pentru președintele și membrii conducerii ”Golgotei” de a se bucura neîncetat de sprijinul Consulatului General al României la Cernăuți, în special al șefei de misiune, dna Irina Loredana Stănculescu, eforturile căreia s-au soldat cu începerea realizării proiectului de restaurare a mormintelor înaintașilor din cimitirul vechi din Cernăuți. Amintim că, datorită intervenției secretarului de stat Gheorghe Florin Cârciu, restaurarea mormântului istoricului Dimitrie Onciul se apropie de etapa finală.
Dar să revenim la subiectul zilei: filmul e despre suferințele românilor din actuala regiune Cernăuți în primii ani de ocupație sovietică. Conceput de Vasile Rauț încă din anul trecut, subiectul a fost completat și finalizat în cadrul proiectului sprijinit de Departamentul pentru Românii de pretutindeni, fiind demonstrat în premieră la Palatul Național. E un film care nu poate fi privit fără ”validol” sau alt calmant, s-a exprimat pe marginea celor văzute, Valentina Vovc, emoționată până la lacrimi de destinul uneia dintre eroinele filmului, nonagenara Ortanța Robu din Buda Mare, Ținutul Herței. Jurnalistul Vasile Carlașciuc a amintit că a mai fost un film cu același titlu – ”Cireșe amare”, realizat cu vreo cinci ani în urmă de redacția în limba română a Radioteleviziunii regionale. Însă peliculele sunt absolut diferite, deși subiectul este comun, adică abordează drama deportărilor staliniste. Filmul lui Vasile Rauț, a menționat jurnalistul, readuce în actualitate oameni reali, supraviețuitori ai exilului siberian și din pustiul Kazahstanului. Unul din protagoniștii filmului se afla printre noi – copilul exilului profesorul Ilie Popescu. Tragediile copilăriei sale, ale fraților, surorii mai mari, Aurora, povestite de multe ori, descrise în cartea ”Drumul spre Golgota” și alte volume al căror autor este, de-acum sunt re-trăite și în film. De fapt, calvarul prin care a trecut mama sa cu copilașii, prigonită din cauza capului familiei, Vasile Grijincu, pornit spre România în coloana martirilor de la Fântâna Albă, nici pe departe nu încape într-un film de o oră sau într-o singură carte. A consemnat acest fapt și jurnalista Felicia Toma. Apreciind importanța filmului, a adăugat și despre prinosul personal pe tărâmul cercetării trecutului tragic adunat în volumul recent editat, de asemenea cu sprijinul DRP. Venerabilul profesor Ilie Popescu, de data aceasta a avut mai puține cuvinte, după ce și-a revăzut destinul. Unul din cei mai activi membri ai conducerii Societății ”Golgota”, Octavian Voronca, a evocat cele trei valuri ale deportărilor, apreciind competența realizatorului filmului în privința redării adevărului istoric.
Un cuvânt aparte a avut doamna acad. Alexandrina Cernov, care a mijlocit demonstrarea acestei pelicole la Mănăstirea Putna în cadrul colocviului „Durată românească. Libertate şi conştiinţă”, când încă nu avea conturul unui film de o oră. Am fost martora emoțiilor participanților la colocviu în timpul derulării filmului, lacrimile lor fiind o dovadă că trecutul nostru este foarte puțin cunoscut în Țară. Evoc doar câteva secvențe. A doua zi a colocviului „Durată românească. Libertate şi conştiinţă” s-a încheiat târziu de tot, cu marea de amar adusă de participanţii din nordul Bucovinei. Nu ştiu dacă au avut somn uşor în acea noapte cei care au ascultat comunicarea acad. dr. Alexandrina Cernov despre „Cultul memoriei ca stare de spirit. Reprezentări contemporane şi amintiri târzii”, despre permanenţe româneşti la trei generaţii, despre cum se falsifică şi se mutilează istoria, precum şi despre datorita de a ne scrie cu demnitate propriul destin.
Prin suferinţele îndurate la o vârstă fragedă în exilul siberian aceste două femei întruchipează prin excelenţă şi durata, şi conştiinţa românească, dar mai ales dorul de libertate al românilor înstrăinaţi. Ora fiind foarte târzie, nu mai era timp pentru dezbateri, cum se obişnuieşte după fiecare compartiment de comunicări. Dar nici loc pentru cuvinte nu mai era, numai lacrimile vorbeau după acordul final al filmului. N-am avut nici noi multe cuvinte pentru dezbateri, căci tăcerea, un dangăt de clopot, o zvâcnire de inimă spun mai mult decât cuvintele. (Maria TOACĂ)
mai multe fotografii vezi aici:
5 dec. 2022
VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 30/11/2022
Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,
accesați tastele Ctrl și (+) la mărire;
Ctrl și (–) la micșorare
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Abonați-vă la:
Postări (Atom)