VEZI 31 de video aici:
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
PLÂNGE INIMA, SUSPINĂ, PENTRU TINE,
BUCOVINĂ…
„Mai presus de tihna
noastră stă datoria sfântă de a ne apăra fiinţa şi neatârnarea ţării noastre”
Apropo, această
moştenire testamentară, lăsată Neamului de Ştefan cel Mare şi scrisă pe
pergamentul din icoana sa şi redată în culori grăitoare de pictorul Mihai
Alisavetei, e lumina ce ne arată calea înainte, un talisman ce ne protejează de
ghinioanele nenorocului ce-i urmăresc pe cei sinceri, nedeprinşi cu
făţărniciile şi minciuna. Conştientizăm, spre regret, că mulţi dintre noi ne
prefacem doar că ne îndeplinim această sacră datorie de a ne păstra şi perpetua
fiinţa naţională. Oricum, această chemare testamentară ne-a adunat sub cupola
UNIRII în ajunul remarcabilei date din istoria Bucovinei – ZIUA
BUCOVINEI, în Casa Mare de la sediul redacţiei ziarului „Zorile
Bucovinei”, la cea de-a 2-a ediţie a celei mai înălţătoare sărbători de suflet
ale Neamului.
Organizat la 27 noiembrie de ziarul
„Zorile Bucovinei”, Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea
Cernăuţi (preşedinte Nicolae Toma), în comun cu Biblioteca Bucovinei „Ioan G.
Sbiera” (director Gheorghe Gabriel Cărăbuş), Societatea Scriitorilor
Bucovineni, filiala Suceava a Jurnaliştilor Profesionişti din România
(preşedintă Doina Cernica), cu sprijinul Consulatului General al României la
Cernăuţi, evenimentul de anvergură i-a unit într-o suflare românească pe toţi
acei care simt şi respiră româneşte, demonstrând astfel că Bucovina
e una, întregită prin spiritul românilor trăitori de veacuri pe acest picior
de plai mioritic ce poartă în suflete un dor nestins – dorul de Ţară.
În pofida faptului că data desfăşurării
Zilei Bucovinei a fost coordonată cu Consulatul General al României la
Cernăuţi, reprezentanţii misiunii diplomatice române au fost prea ocupaţi în
acea zi din preajma Sărbătoririi Zilei Naţionale a României, nereuşind să
ajungă şi la Ziua Bucovinei, la „Zorile Bucovinei”.
Adevărul e că manifestarea de suflet,
consacrată întregirii Neamului, a adunat români din sudul şi nordul Bucovinei,
care poartă în suflet aceleaşi doruri şi aspiraţii, sala spaţioasă a redacţiei
devenind arhiplină. Cei care ne-au onorat cu prezenţa – scriitori, poeţi,
oameni simpli, profesori, interpreţi, lideri ai societăţilor naţional-culturale
– Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, Dumitru Covalciuc,
preşedintele Societăţii „Arboroasa”, Ilie Tudor Zegrea, preşedintele Societăţii
Scriitorilor Români din Cernăuţi, Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii
„Golgota” a românilor din Ucraina, Ilie Popescu, preşedintele Societăţii
„Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, Ion Broască, preşedintele
Societăţii Medicale „Isidor Bodea”, fotoreporterii Nicolae Hauca, Vasile Paladean
şi Nicolae Paulencu – au trăit bucuria înălţătoarei Sărbători prin
lansarea volumului „Dulce de Suceava – Amar de Cernăuţi”, scrisă de
Doina Cernica şi Maria Toacă, şi sfinţirea portretelor lui Mihai Eminescu şi
Ştefan cel Mare şi Sfânt, opere înveşnicite în preajma măreţei Sărbători de
penelul iscusitului şi talentatului pictor Mihai Alisavetei, vopseaua cărora
n-a reuşit încă bine să se usuce.
Cu dor de Cernăuţi –
cu dor de România
Graţie dlui Gheorghe Gabriel Cărăbuş,
directorul Bibliotecii Bucovinei „Ioan G. Sbiera”, prezent în fruntea echipei
din Ţară – scriitoarea şi publicista Doina Cernica şi dna Maria Olar,
preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu”, doctorul în istorie Alis
Niculică şi radioreporterul de la România Actualităţi Mihaela Buculei – la
făurirea unirii spirituale în capitala provinciei, Casa Mare a ziarului „Zorile
Bucovinei” a găzduit oaspeţi dragi din România cu dor de Cernăuţi şi tot atât
de dragi şi aşteptaţi din ţinut, cititori fideli ai ziarului – cu dor de
România.
Dar nu importă cu cine ne-am îmbrăţişat
în Măreaţa Zi, cu cine am stat la masă, ci ceea ce purtăm în inimi, căci de
oaspeţi dragi suntem întotdeauna bucuroşi – fie ei din România, şi din ţinut,
oricum Sărbătoarea o facem pentru noi, pentru sufletul nostru, al românului
amărât şi înstrăinat de Ţară, căci, mai presus de onorurile şi supărările
noastre trebuie să stea, vorba Voievodului, „datoria sfântă de a ne apăra
fiinţa” naţională.
În calitate de gazdă şi de moderator al
manifestării, Nicolae Toma, redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei” şi
preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea
Cernăuţi, a făcut o succintă prezentare a volumului, alcătuit de cele două
distinse doamne, scriitoarea Doina Cernica şi publicista Maria Toacă,
sensibilizând că publicaţia „Crai Nou” din Suceava, la care de aproape o viaţă
activează dna Cernica, în frunte cu directorul ei Dumitru Teodorescu,
cu care „Zorile Bucovinei” colaborează fructuos, e unul dintre cele mai
obiective ziare din România.
„Dulce de Suceava -
Amar de Cernăuţi”
Bucuria întâlnirii cu Cernăuţiul, şi
prietenia din fragedă tinereţe cu dna Maria Toacă, care apoi s-a încununat
într-o fructuoasă colaborare cultural-artistică, au fost evocate de scriitoarea
dna Doina Cernica, care a specificat că „Dulce de Suceava – Amar de
Cernăuţi” e un volum de publicistică ce adună în palmaresul său articole
proprii, publicate în „Crai Nou”, şi de Maria Toacă – în „Zorile
Bucovinei”, toate referindu-se la Bucovina, „cu o focalizare vădită asupra
Cernăuţiului şi a românilor de-aici. Apropo de perspectiva aderării la Uniunea
Europeană, Cernăuţiul să fie proclamat o capitală europeană, la fel precum
Sibiul, la care concurează şi Iaşul”.
Continuând momentele evocatoare,
domnul Gheorghe Gabriel Cărăbuş şi doctorul în istorie Alis Niculică au
preluat firul Ariadnei, subtilizând că volumul editat de cele două
prietene – Doina Cernica şi Maria Toacă – sunt două priviri asupra istoriei, e
o „carte scrisă cu mănuşi de catifea”, un document important pentru urmaşi, o
istorie tristă şi dureroasă a rezistenţei românilor înstrăinaţi şi trunchiaţi
de la arborele Patriei, a continuităţii luptei pentru graiul matern străbun,
pentru reîntregirea Ţării Fagilor, pentru apărarea şi recunoaşterea,
perpetuarea românităţii.
Plânge inima, suspină,
pentru tine, Bucovină…
Nu mai puţin importante în acea zi
dătătoare de speranţe au fost discuţiile aprinse ale dlor Octavian Voronca,
Dumitru Covalciuc, Ilie Zegrea etc. referitoare la evenimentele ce
au dus la făurirea Unirii din 1918. Ca un preludiu la fiorul ce i-a cuprins
întreaga fiinţă, ascultând vocea emoţionantă a poetei populare din Tereblecea,
Eugenia Balan-Ciocoboc, care a citit din propriile-i versuri patriotice,
dedicate Bucovinei, pe aceeaşi undă trepidantă scriitorul Dumitru Covalciuc
continuându-şi prelegerea referitoare la durerea înstrăinării de Ţară, a
cedării Bucovinei, la pasivitatea celor care urmau să ne apere în 1940,
când au năvălit ruşii: „Noi, cei de la o margine de Ţară, am suferit din cauza
Bucureştiului oficial, nu vă supăraţi, a fost cea mai mare trădare în ’40…
Ştiţi unde era nordul Bucovinei? Pe Prut. Cernăuţiul era pe partea de
sud. De unde s-a luat până la Putna? Cât au mers tancurile, tot era nord? La ce
atunci au fost concentrările, s-au săpat tranşee în 1939? Au trecut până
unde au vrut. În timpul acela în Cernăuţi erau două batalioane şi nişte
jandarmi. Unde era armata? Cum putea fi Cernăuţiul apărat? Au adus unguri din
Transilvania şi evrei, i-au pus pe Prut şi Ceremuş să păzească graniţa. Durerea
noastră e mare! …Ar merita şi Iancu Flondor, făuritorul Unirii, să aibă un bust
la Storojineţ şi Suceava”. O întâmplare tristă a avut loc în 1940. Nicu
Flondor, primarul de atunci al Cernăuţiului, a primit ordin din Bucureşti să
predea cheile oraşului sovieticilor. Ce palmă a dat istoria neamului!”.
Timpul vindecă
durerile noastre, dar ucide speranţe
Deşi e posibil ca vremurile să ne aducă
timpuri bune, să cadă sârma ghimpată ce desparte un neam de acelaşi sânge, dar
pot năvăli şi timpuri obscure şi nu e vorba aici de pesimism, ci trebuie să fim
realişti, să privim adevărul în faţă, căci ce e menit să se întâmple,
întotdeauna va găsi o cale. Spre regret, timpul vindecă durerile noastre, dar
ucide speranţe. Important e că Unirea spirituală la Cernăuţi, prin
înălţarea neamului de Ziua Bucovinei, şi volumul „Dulce de Suceava – Amar de
Cernăuţi” va rămâne în istorie, după cum a sensibilizat şi dna Doina Cernica,
peste ani se va şti că aici au trăit români băştinaşi cu dor de Ţară, că în
capitala Bucovinei în 2014 se vorbea încă româna, că la sediul ziarului
românesc „Zorile Bucovinei” s-a sărbătorit ZIUA BUCOVINEI.
Mulţumindu-i din suflet antreprenorului
Gheorghe Cozma, bunului român care veghează veşnicia Poetului, păstrând
liniştea şi ordinea la monumentul juvenil al lui Mihai Eminescu din centrul
Cernăuţiului, pentru sponsorizarea portretului lui Mihai Eminescu, în
virtutea modestiei sale, Nicolae Toma a amintit doar fugitiv că tablourile au
fost finanţate şi de familia sa. Evident, sacrificiul pe care l-au făcut
membrii familiei sale, adunând bani din salariul mic pentru a vedea conturat
chipul Voievodului Ştefan cel Mare a fost neînsemnat în comparaţie cu jertfa
viteazului Voievod, adusă la altarul Neamului. Mai mult, neobositul creator
Mihai Alisavetei, obsedat de trecutul glorios al poporului român, în deosebi,
ne-a propus să-l redea în culori şi pe Alexandru cel Bun. Evident, dacă
s-ar găsi vreun sponsor, n-am fi împotrivă să-l avem în Casa Mare a
redacţiei şi pe acest mare domnitor. Sperăm că se vor găsi oameni de afacere,
dacă nu în Bucovina cedată şi înstrăinată, măcar în România, care, impresionaţi
de creaţiile pictorului, să-l susţină, să dorească să-l aibă într-o Casă Mare a
sa pe Ştefan cel Mare, la fel precum şi românul Vasile Botă din Boian îl are
pictat pe un perete din sufrageria casei.
Ne-a emoţionat gestul nobil al Arhimandritului
Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, prima şi cea mai de vârf
ctitorie voievodală a lui Ştefan cel Mare, unde viteazul domnitor şi-a găsit
liniştea eternă, căruia îi suntem recunoscători şi-i adresăm ÎPS mulţumiri din
suflet pentru disponibilitatea de a-l trimite pe părintele Dosoftei pentru
sfinţirea inegalabilelor creaţii picturale ale maestrului Mihai Alisavetei.
Oricum, suntem nespus de fericiţi că
portretele marilor înaintaşi vor înnobila atmosfera de respiraţie românească
din Casa Mare a „Zorilor Bucovinei” ori de câte ori ne vom aduna aici, că
Luceafărul poeziei româneşti, „alunecând pe-o rază”, îşi va revărsa
lumina şi binecuvântarea şi în redacţia noastră, iar chipul lui Ştefan
cel Mare şi Sfânt ne va călăuzi cu povaţa, redată de penelul
talentatului artist Mihai Alisavetei întocmai cum a fost scrisă pe
pergamentul din icoana Voievodului: „Mai presus de tihna noastră stă
datoria sfântă de a ne apăra fiinţa şi neatârnarea ţării noastre”.
Pentru întregul neam au doinit cu dor şi
jale la cea de-a doua ediţie a Zilei Bucovinei – la „Zorile Bucovinei”,
„Din Valea Siretului până-n lunca Prutului”, cu fermecătoarele lor voci,
Victoria Costinean, acompaniată la vioară de fiul Bogdan, Gheorghina Pascal din
Ropcea, Nicolae Mintencu, Gică Puiu, chemând românii la Stejar, să
se-nchine la altar, „să înalţe rugăciuni pentru toţi, pentru străbuni”,
Elena Nandriş şi Lenuţa Petriuc încheind cu tristeţe: „Bucovină, Bucovină, ai
rămas de tot străină… plânge inima suspină, pentru tine, Bucovină”.
Felicia NICHITA-TOMA
SURSA:
http://www.zorilebucovinei.com/news/show/949/
.jpg)
-1.jpg)
-2.jpg)
-3.jpg)
-4.jpg)
-5.jpg)
-6.jpg)
