Ascultă Online Radio Cernăuți

28 mai 2012

Cuvinte de adio printre lacrimi de dor


Totul începe de la dragostea pentru copil... Pentru ca să fii un adevărat profesor trebuie ca în inima ta să fie răsădită „floare veșnică a dragostei” care să nu-și scuture petalele nicicând și niciodată, căci numai fiind cu inima și cu sufletul cald între copii vei simți o căldură reciprocă. Raza inimii și căldura sufletului meu va rămâne pentru totdeauna în mijlocul absolvenților anului 2012, care au fost ca adevărate nestemate, care mi-au transformat necazul în fericire, lacrima în zâmbet, greutățile în «zbor», iar lumina ochilor dornici de-a-nvăța mi-au trezit un avânt spre idealizare. Dar nimic nu este veșnic și elevii își iau zborul din cuibul cunoștințelor, lăsându-mi inima plină de dor și lacrimi. Le aduc «scumpilor mei absolvenți», cu toate că nu le-am fost dirigintă, dar mi-au fost o părticică din inima mea, un cuvânt de adio: Toate-n lume-s trecătoaree Ca și petalele de floare, Toate-n lume se sfârșesc Anii tot călătoresc. Anii au trecut ca vântul Clipele frumoase tot s-au scurs ca gândul, Examenul s-a terminat, Dar băncile nu v-au uitat. Scumpii mei, vă zic la revedere, Scumpii mei, vă fie viața numai miere, Scumpii mei, absolvenții mei iubiți, Mă iertați de v-am greșit. Ne-nțelegeri poate au și fost Doar pe lucruri bune puneți cost, Dați uitării, ce e de uitat Și puneți preț pe materialul studiat. Scumpii mei, vă mulțumesc pentru-ascultare, Scumpii mei, vă mulțumesc că ați avut răbdare, Scumpii mei, absolvenții mei iubiți Fiți în viață fericiți. Vă fie viața numai împlinire, Depănați doar amintire după amintire, Să v-amintiți numai de lucruri bune, Cuvântul bun din inimă vă sune. Scumpii mei, fiți mândri, capul ridicați, Scumpii mei, nu stați cu ochii aplecați, Scumpii mei, absolvenții mei iubiți, Nu ne dați uitării, oricând la noi veniți! Scumpii mei, dacă aș fi o floare, aș înflori în fiecare dimineață lângă portița de lângă grădina sufletului vostru. Dacă aș fi roua dimineții, aș înprospeți în fiecare dimineață ochișorii voștri. Dacă aș fi a privighetoare, aș cânta în fiecare dimineață la fereastra inimioarei voastre blânde. Iar dacă aș purta în mâini o rază de soare,v- aș așeza câte o părticică din ea fiecăruia, căci voi, scumpii mei, mi-ați împărțit întotdeauna câte o părticică din căldura inimii voastre. Fiți fericiți , iar gândurile senine să nu vă părăsească niciodată, iar cu ele să înseninați întotdeauna și inimile altora. Maria Opaiț profesoară de limba și literatura română școala №2 Iordănești raionul Hliboca

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu