Ascultă Online Radio Cernăuți

3 feb. 2021

Mihai Hanganu

 



Data nașterii: 12 noiembrie 1946, comuna Hânţeşti, jud. Suceava, profesor de matematică, economist, poet, prozator.

A lucrat 45 ani în domeniul administrației publice locale, asistenței sociale și protecției copilului. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Din anul 1987 locuieşte în Piatra Neamţ. A absolvit mai multe facultăţi. Facultatea de Matematică din cadrul Institutului Pedagogic Suceava, Facultatea de Management din cadrul ASE Bucureşti şi Facultatea de Studii Economice și Social – Politice la Academia “Ştefan Gheorghiu” – Bucureşti, studii post universitare în domeniul Managementului instituţiilor publice, A.S.E.Bucureşti.

A debutat în anul 2004 cu volumul de versuri “Nostalgii” (Iaşi, Editura Universitas XXI), publicând până în prezent (2020) 20 volume:

-       Bucoavnele Bucolicei Bucovine – versuri (Editura Dram Art XXI, Iaşi, 2005);

-       Apa Regală – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2006);

-       Fractalia – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2007);

-       Constelaţia Destinelor – proză (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2008);

-       Bombe cu efect întârziat – proză (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2008);

-       Crai Nou – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2009);

-       Fleacuri – versuri (Editura Timpul, Iaşi, 2009);

-       Sub Judecata Timpului – proză (Editura SAMIA, Iaşi, 2010);

-       Nemuritorii – proză (Editura SAMIA, Iaşi, 2010);

-       Judecata de Apoi a Românului – versuri (Editura SAMIA, Iaşi, 2010);

-       Desculţ prin roua poemelor – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi, 2011);

-       Hoinar printre cuvinte – versuri (Editura Universitas XXI, Iaşi,2012);

-       Taina Şoaptelor – versuri (Editura Timpul, Iaşi, 2013);

-       Cutreierand prin Amintiri – versuri ( Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2014);

-       Avatarul Roșu (Enigma Crucii de sub Toaca) – roman (Editura Andvertising, București, 2015).

-       Roua din Vatra – versuri (Editura Limes, Cluj, 2016)

-       La hotarele copilăriei – versuri (Editura Nona, 2017)

-       Roze și urzici – versuri (Editura Vasiliana ’98, 2018)

-       Aforisme si ... alte poezii! (Editura Vasiliana ’98, Iaşi,2020)

 În anul 2018 i s-a conferit titlul de „Cetățean de onoare” al comunei Hănțești.

Referințe critice:

“Originar din ţara de sus, ţara fagilor de odinioară, Mihai Hanganu este fascinat de forţa şi puritatea naturii, de lumea satului, de ciclul sacru al anotimpurilor, de cutumele neştirbite, de logosul iniţial, de bucuria vieţii de zi cu zi, de sentimentul apartenenţei etnice, de dragostea pentru adevăraţii înaintaşi ai neamului, de nepătrunsurile metafizicului şi de fiorul discret al credinţei strămoşeşti, de tot ceea ce simte şi receptează altfel decât mulţi dintre congenerii săi, el fiind tributar izvoarelor de la care a băut apa dintâi, prispei pe care s-a odihnit, porţii ţărăneşti pe care a ieşit spre sat, plaiului din care a primit germenii culturii fundamentale, frumoasei Bucovine, munţilor de care se apropie odată cu vârsta, oamenilor şi lumii pe care o descoperă pas cu pas, sensibilităţii sufletului pe care începe să şi-l afle, pentru totdeauna” – Constantin Dram

„Într-o vreme când poezia e interesată de sintagme, de asonanţe, de dizarmonii, Mihai Hanganu scrie o poezie cu cuvinte. Acordurile pot fi minore, dar nostalgia nu poate fi trăită (şi scrisă) decât într-un asemenea registru tonal”.  Lucian Strochi

“Poemele lui Mihai Hanganu scrise de-a lungul timpului pot fi grupate cel puţin în două registre: poemele unui răzvrătit social şi poemele unui neoromantic încrezător în destinul poetului şi al poeziei. Cu o sensibilitate lirică autentică, poetul e un răzvrătit împotriva ordinii sociale, a realităţii agresive, a tot ceea ce atacă naturalul, autenticitatea. Temperamental, ditirambic, beneficiind din plin de ironie şi chiar de un sarcasm vitriolard, poetul realizează, în lirica Grigore Alexandrescu, Eminescu din Scrisori şi Epigonii, Goga, Păunescu, profunde meditaţii lirice pe teme sociale… Prin temele mari atacate, prin judecăţile (de azi şi de apoi), prin perfecta mânuire a pamfletului şi a satirei, Mihai Hanganu este o voce originală a poeziei civice de la noi”

– Daniel Corbu.

Bună ziua, viaţă

 

Te salut, din nou, viaţă.

Astăzi cere de la mine tot ce vrei,

Dar să vii şi mâine dimineaţă,

În haine noi din zona Bucovinei.

 

Voi sădi în tine, în fiecare zi, un fag,

Să crească falnic în frumoasa ta grădină,

La umbra lui să mă aşez cu drag,

Şi să gândesc la tine Bucovină.

 

Dacă fiecare om va răsădi ca mine,

Şi va înfige în pământul tău o rădăcină,

Atunci să ştii că-n vremea care vine,

Vei fi cu mult mai mare Soră Bucovină.

 

Dorinţa străbunilor

 

Bucovină, ţară a fagilor,

Îţi văd spinarea greoaie

Tivită cu vârfuri de brad.

Spre tine curg în şuvoaie,

Privirile nevinovate ale copiilor,

Care nu ştiu că mai ai o soră,

Şi un cumnat, în sud, la Ţarigrad.

 

Ne vom ruga la altarele lumii.

Le vom spune cât eşti de frumoasă

Şi cât de mult doresc străbunii,

Să-ţi vină sora iarăşi acasă.

 

Sărbătoare în Ponoare

 

În sufletul meu cresc fagi,

La piept strâng flori rare,

Crescute cu grijă în iarba din Ponoare,

Ţinut mioritic din trupul Bucovinei dragi.

Aici, în intimitatea naturii,

Dimineaţa,

Pământul tresare la fiecare şoaptă.

Păşesc cu sfială şi mângâi roua,

Să n-o trezesc din somn

Înaintea razelor solare.

În puterea zilei,

La întâlnirea florilor

Cu legendele Moldovei,

Rămân cu ele în sărbătoare,

Până spre seară,

Când, ecoul pădurii,

Aduce ruga strămoşilor,

Pentru cinstirea naturii

Şi puritatea slovei.

 

Femeia din icoană

 

În nordul Moldovei

Femeile dorm în icoane.

Culorile curcubeului

Au migrat în frescă.

Hergheliile soarelui

Pasc în Pietrele Doamnei.

Floarea de colţ

Se ascunde trecătorului.

Albul şi Negrul

S-au împăcat.

Legendarul albastru

A cucerit universul.

Peste toate,

Tronează omul,

Trup misterios

Din trupul Bucovinei.

 

Visul

 

Mai vino iarăşi zână, cu părul tău bălai,

Mai vino şi dezleagă cifrul, al Bucovinei grai,

Sub raza ta-nsoreşte străbunul nostru plai,

Coboară pe pământ surâsul, din chipul care-l ai.

 

 

Lasă-n umbra nucului bătrân tristeţea,

Pune-ţi în valoare glasul, statutul şi blândeţea,

Leapădă-ţi în ceruri titlul, rangul şi nobleţea,

Vino lângă noi şi dă-ne, veşnic, de astăzi tinereţea.

 

 

Umblă printre oameni si crede ce le spui,

Priveşte-ne în faţă, cu ochii tăi căprui,

Alungă tristul nopţii, când sunt al nimănui,

Serveşte-mi dimineaţa, dulceaţă de gutui.

 

 

Constat cum noaptea cade, sub cerul luminos,

Aud cântând cocoşii, cu glasul lor duios,

Acesta-i visul vieţii, e visul cel frumos,

Mă simt un om mai liber şi mult mai norocos.

 

ACASĂ

 

Azi am fost în Bucovina,

La Suceava şi mai sus,

Să mai văd din nou grădina

Şi părinţii ce s-au dus.

 

M-am oprit întâi la poartă

Să mă-nchin în faţa ei,

Mirosea a pâine coaptă

Şi eram cu fraţii mei.

 

Am rugat apoi pe zâna,

Ce mi-a fost în viaţă scut,

Să-mi arate, iar, fântâna,

Locului când m-am născut.

 

În cerdac, pe prispa casei,

M-a prins dorul de trecut,

Văd şi-acuma chipul mamei

Drag şi blând ce l-a avut.

 

În pridvorul vechii case

Aud pasul ei mărunt,

Iar din pozele frumoase

Admir părul ei cărunt.

 

În această nostalgie

Mă ciupesc să mă trezesc,

Unde eşti, copilărie,

Cu banalul tău firesc?

 

ŞTEFAN CEL MARE, CEL TARE, CEL SFÂNT

 

Cândva, pe plai moldovenesc,

Ţinut râvnit de migratori,

Trăia un domn, din os domnesc,

Şi unic între sori.

 

Total legat de vechea glie,

Viteaz vestit, ca şi un zeu,

Mai crud şi aspru la mânie

Şi credincios în Dumnezeu.

 

Un gospodar cum nu găseşti

Cât ai cuprinde în priviri,

Părtaş la fapte mai lumeşti

Şi ziditor de mănăstiri.

 

Iubit de masa de răzeşi,

Temut de neamul de tătar,

Necruţător faţă de leşi

Şi paznic sigur la hotar.

 

Ascultător, dar nu supus,

Lucid în treburi de tratate,

Cu faimă mare în apus

Şi ctitor de cetate.

 

Prin fapte bune a domnit,

Statornic în al său cuvânt,

Cel Mare-n timp el s-a numit

Şi-a devenit „Cel Sfânt”.

 

Mereu cu paloşul în mână,

În scaunul domnesc sau în şea călare,

Moldova i-a rămas stăpână

Şi-l ţine viu deşi el moare.

 

În veci de veci nu vom uita

Trecutu-i glorios de domnitor,

Pecetea lui mereu va sta

Pe orice chip învingător.

 

În an aniversar noi îl slăvim,

Eternă-i fie fapta vitejească,

Ca voievod măreţ, sublim,

Pe vatra noastră strămoşească.

 

S-au scurs deja cinci sute ani

Şi câţi or să mai treacă,

El va rămâne printre fani,

Nu-i altul să-l întreacă.

 

Te iubim, Ştefan cel Mare,

Că eşti bun şi că eşti sfânt,

La trecutu-ţi pentru care

Ne-nchinăm pân-la pământ.

 

Saltă-n noi astăzi mândria

C-ai domnit fără pricină,

Aprig apărându-ţi glia,

Plai moldav şi-o Bucovină.

 

Iar acum, urmaşii tăi

Evocăm a ta izbândă,

Ducem vestea peste văi,

Ţara toată s-o cuprindă.


Bogdan Vodă și ... prima independență a Țării Moldovei

 

©️CBICA-inform
“Istoria Neamului:
NOI, 2 februarie, Bogdan Vodă și ...
prima independență a Țării Moldovei”
În 1359, răzvrătindu-se contra regalităţii maghiare, Voievodul volohilor din Maramureş, Bogdan I, urmat de mai mulţi conaţionali ai săi, trece Carpaţii, îl înfrânge pe vasalul maghiarilor - Voievodul Balc, impunîndu-şi autoritatea și altor voievodate din văile râurilor Bistriţa, Moldova şi Suceava, le mobilizează la luptele împotriva încercărilor repetate ale maghiarilor de a-şi supune Ţara Moldovei.
Moldovenii sub Bogdan Vodă, în mai multe rânduri şi-au apărat libertatea şi au obţinut, în sfârșit, independenţa oficială a Țării Moldovei.
Pe 2 februarie 1365 regele Ungariei Ludovic de Anjou prin actul său a marcat “neputinţa de a recuceri Moldova”, confirmând, în acest fel, “neatârnarea” Ţării Moldovei.
Prin documentul oficial din 2 februarie 1365, Regele Ungariei recunoştea eşecul politicii de a-şi supune Moldova și deplângea soarta supusului său, a Voievodului Balc din Voievodatul est-carpatic, și semnifică, pe de o parte, biruinţa definitivă a Voievodului Bogdan I, pe de altă parte, adevereşte existenţa de sinestătător a statul moldovenesc ̶ a Țării Moldovei.
Statul Moldovenesc în acea perioadă se numea oficial “Ţara Moldovei” (în română), “Terra Moldaviae” (în latină), “Земля Молдавская” (în slavonă).
Teritoriul inițial al Țării Moldovei la început se limita la bazinurile râurilor Bistriţa, Moldova, Suceava cu capitala la Baia, și la bază noului stat independent a stat populația de pe teritoriul actual al Bucovinei și maramureșenii doritori de libertate, care l-au urmat întâi pe Dragoș Vadă, apoi pe Bogdan, iar teritoriul actual al Bucovinei mult timp a fost chiar inima Moldovei (primile trei capitale administrative fiind consecutiv Baia, Siret și Suceava, iar centrul spiritual - Rădauții).
Ulterior acest nucleu etnic va juca rolul principal la unirea într-o comunitate integră a altor ţinuturi Carpato-Nistrene și la consolidarea Țării Moldovei pe contul populaţiei moldovenești românofone, în care s-au integrat o parte din volohii maramureșeni și reprezentanții altor etnii din diferite colțuri al noului stat sau sosite mai târziu din țările vecine.
Și rolul decisiv l-a jucat Bogdan Vodă.
Bogdan I (supranumit “Bogdan Întemeietorul”), care s-a născut înainte de 1307 și a murit în 1367, a fost atât Voievod al Maramureșului, cât și Domn al Moldovei.
Dacă Dragoș Vodă era considerat ca “Descălicătorul Moldovei” (despre care v-om scrie cu o nouă ocazie - n.n.), atunci Bogdan Vodă este privit drept “Întemeietorul Țării Moldovei” ca stat de sinestătător, cu reședința la Baia.
Conform Letopisețului de la Putna:
„a domnit Bogdan 4 ani”.
Astfel, perioada Domniei lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea confruntării militare numită „bătălia de la Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe nepoții și succesorii săi - Petru I și Ștefan, cei care erau nepoții lui - feciorii lui Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan I.
Dar până atunci Bogdan I a fost Voievod al Maramureșului (1330–42 și 1355–59).
Înainte de anul 1342, Bogdan, Voievodul Maramureșului, a primit în stăpânire de la regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, o unitate administrativ-teritorială, care pe timpul lui se numea “cnezat” cu vre-o 17-18 sate stăpânite cu “diplomă de întărire” și cu reședința la Cuhea. Lucru întâmplat pentru sprijinul oferit Regelui în campaniile sale militare, dându-i-se și o
“stema de familie” (crini de aur în câmp albastru), în altă variantă stema avea doar “floarea heraldică cu cinci petale”.
După moartea Regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, Bogdan I cade în dizgrația succesorului acestuia, Ludovic I de Anjou, din cauza conflictului din iarna anului 1343 în care se afla aliat cu Voievodul voloh de Bereg, Crăciun din Bilca, împotriva lui Ioan, fiul lui Dionisie din Kölcse, susținător al noului Rege, și pentru următorii 17 ani Bogdan este declarat de către coroana maghiară: “Bogdan, fost voievod al Maramureșului, infidelul nostru”.
Înainte de 15 septembrie 1349 are loc un alt moment de adversitate împotriva partizanilor Regelui, când Ștefan, nepotul de frate al lui Bogdan I, năvălește în Cnezatul Marei, de la nord-vest de Cuhea, alungând din Giulești pe Cneazul Gyula cu cei șase fii ai săi fideli lui Ludovic I, în încercarea de a-i aduce de partea lui Bogdan I împotriva Regelui.
În urma acestui act Regele îi cere Voievodulului Ioan, fratele lui Ștefan, la data de 15 septembrie 1349, să-l repună în drepturi pe Cneazul Gyula și pe cei alungați pentru că au refuzat să treacă de partea lui Ștefan și a unchiului său Bogdan I, “fostul voievod, necredincioși cunoscuți ai Regatului nostru”.
În perioada înainte de 1353 Cnezatul lui Bogdan I se împarte între acesta și fiii fratelui său Iuga, Ioan și Ștefan, care vor stăpâni împreună zece sate cu reședința la Rozavlea, Bogdan I rămânând cu opt sate cu reședința la Cuhea.
Nereușind să adune aliați împotriva Regelui maghear, fiind părăsit și de nepoții săi, Ioan și Ștefan, Bogdan I hotărăște să treacă munții în Moldova.
Data plecării lui Bogdan I, cu fiii săi, în Moldova și împrejurările acestei plecări nu se știe cu certitudine, dar trecerea munților a avut loc cândva după 24 iunie 1360 și înainte de 2 februarie 1365.
Cronicarul Ioan de Târnave consemna:
„Bogdan Voievodul Românilor din Maramureș, adunând la el pe Românii acelui district, a trecut în taină în Țara Moldovei, care era supusă coroanei Ungariei, dar din cauza vecinătății tătarilor de mult timp părăsită de locuitori. Și cu toate că a fost combătut mai adeseori de oastea Regelui însuși, totuși crescând marele număr al Românilor locuitori în aceea țară, s-a dezvoltat ca stat”.
Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș.
Bătălia dintre Bogdan I și Balc și ceilalți fii ai lui Sas sunt confirmate în diploma Regală acordată lui Balc de Ludovic I de Anjou la 2 februarie 1365.
În aceasta se consemnează rănile cumplite suferite de Balc și moartea crudă a unor frați, rude și slujitori ai acestuia.
De asemenea, s-a consemnat că Bogdan I și fiii acestuia “nu se aflau la primul act de răzvrătire împotriva Regelui la care diavolul i-a îndemnat de mai multe ori”.
Astfel, Cnezatul lui Bogdan I și titlul de Voievod de Maramureș, deținut la acea vreme de nepotul Ștefan, îi sunt cedate lui Balc, cu toate că nepoții săi, Ștefan și Ioan, nu-l însoțiseră pe Bogdan în Moldova.
Încercările Regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere nu izbutesc, iar acesta, învingător asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca “Domn volnic”, independent.
După numele lui, ca întemeietor al Voievodatului, Moldova a fost numită un timp și “Bogdania”.
Mănăstirea “Bogdana” de la Rădăuți transformată de Bogdan I din Biserică în Mănăstire este locul unde a fost înmormântat, iar ulterior i-a purtat numele, “Bogdana”, adică a lui Bogdan.
În această Mănăstire a fost așezată Episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I, care primul a atestat și localitatea Cernăuți.
Piatra funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă azi a fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare la 27 ianuarie 1480.
...
Și asta tot trebuie de știut pentru a cunoaște adevărata istorie a Neamului și legăturile multiseculare dintre Românii Maramureșeni și cei Bucovineni.
Și Doamne Ajută doar în lucruri Bune!
Dr. Ion POPESCU,
Asociat onorific al Adunării parlamentare a Consiliului Europei,
Președinte al Uniunii Interregionale
“Comunitatea Românească din Ucraina”.
Surse:
In foto:
Bustul lui Bogdan Vodă din fața Primariei din Siret.
Cine condideră că merită - distribuie mai departe.
Monitorizare:
©️Centrul Bucovinean Independent de Cercetări Actuale de pe lângă UICRU



1 feb. 2021

Vizita de prezentare a Consulului General al României la Primăria orașului Cernăuți. UNDĂ VERDE pentru restaurarea Casei lui Aron Pumnul!


Luni, 1 februarie, doamna Irina Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți, a efectuat o vizită de prezentare la Primăria orașului Cernăuți , unde a fost primită de primarul ales, Roman Kliciuk. Șefa misiunii diplomatice române i-a urat primarului Roman Kliciuk succes în activitate și l-a asigurat că va continua să sprijine cooperarea româno-ucraineană, notează Libertatea Cuvântului ( www.lyberti.com) cu referire la un comunicat al serviciului de presă al Consiliului Orășenesc Cernăuți.
În cadrul întrevederii, diplomatul român a informat despre relevanța și importanța soluționării chestiunilor legate de minoritățile naționale din Cernăuți, un oraș multinațional și multicultural, se menționează în comunicatul instituției.
De asemenea, doamna Irina Stănculescu a reiterat necesitatea restaurării Casei lui Aron Pumnul și a informat că partea română este gata să ofere fonduri pentru reconstrucția acestui edificiu, sub formă de investiții private.
Potrivit diplomatului român, restaurarea Casei memoriale Aron Pumnul va permite inaugurarea unui muzeu dedicat lui Aron Pumnul și Mihai Eminescu, figuri emblematice ale culturii române.
Un alt subiect discutat în cadrul întrevederii s-a referit la chestiunea ce ține de reparația și restaurarea sediului Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” (Piața Centrală nr.9), unde urmează să fie amenajate spații destinate expozițiilor și conferințelor, precum și a unei biblioteci moderne.
În aceeași ordine de idei, Roman Kliciuk, primarul orașului Cernăuți, a promis că va sprijini soluționarea acestor chestiuni și a asigurat că dorește să încurajeze cooperarea bilaterală în beneficiul ambelor părți.
În cadrul întâlnirii, Irina Loredana Stănculescu l-a prezentat pe noul ministru plenipotențiar Nicolae Dan Constantin al Consulatului General la Cernăuți, diplomat de carieră, cu o experiență de peste 30 ani în cadrul Ministerului Afacerilor Externe din România.
În finalul întrevederii doamna Irina Stănculescu l-a informat pe primarul Cernăuțiului despre dorința orașului Alba Iulia de a stabili relații de înfrățire cu Cernăuțiul, ceea ce va facilita implementarea de proiecte comune.
De menționat că Cernăuțiul este deja înfrățit cu orașele Suceava și Iași din România
Libertatea Cuvântului – www.lyberti.com
/////////////////////////////////////////////////////////
Генеральний консул Румунії Ірина-Лоредана Стенкулеску поспілкувалася з Чернівецьким міським головою Романом Клічуком1 лютого, 2021 13:39 Генеральний консул Румунії в Чернівцях пані Ірина-Лоредана Стенкулеску здійснила сьогодні презентаційний візит до Чернівецької міської ради. Пані дипломат побажала Чернівецькому міському голові Роману Клічуку успіхів у роботі, а також запевнила у підтримці як існуючого співробітництва, так і сприяння у налагодженні нового. У ході спілкування Генеральний консул поінформувала про актуальність та важливість питань національних меншин у багатонаціональних та багатокультурних Чернівцях. Окрім того, пані Стенкулеску згадала про необхідність реставрації будинку Арона Пумнула та повідомила про те, що кошти на його реконструкцію готова надати румунська сторона у вигляді приватних інвестицій. Пані Ірина-Лоредана Стенкулеску висловила також побажання щодо відкриття там музею Арона Пумнула та Міхая Емінеску, як символів румунської культури. Також під час зустрічі обговорювалося питання ремонту та реставрації приміщення Товариства румунської культури ім. Міхая Емінеску на Центральній площі, де після цих робіт планується облаштування виставкової зали, конференц-залу та бібліотеки для проведення різноманітних заходів. Своєю чергою міський голова висловив підтримку та пообіцяв сприяти у розв’язання цих питань. Та запевнив, що бажає покращувати співробітництво у майбутньому на благо обох сторін. Під час зустрічі із Чернівецьким міським головою Романом Клічуком Ірина-Лоредана Стенкулеску також представила нового консула Генерального консульства пана Дана Константіна, який є дипломатом Міністерства закордонних справ Румунії понад 30 років. На завершення пані Генеральний консул повідомила Чернівецького міського голову про бажання міста Алба-Юлія налагодити з Чернівцями побратимські стосунки, які сприятимуть реалізації спільних проєктів у різних галузях життєдіяльності обох міст. Пані Ірина-Лоредана Стенкулеску висловила сподівання на плідну співпрацю та запевнила у готовності надавати необхідну підтримку з її реалізації, а також ще раз побажала міському голові успіхів у повсякденній діяльності.