Data nașterii: 12
noiembrie 1946, comuna Hânţeşti, jud. Suceava, profesor de matematică,
economist, poet, prozator.
A lucrat 45 ani în domeniul administrației publice locale,
asistenței sociale și protecției copilului. Este membru al Uniunii Scriitorilor
din România.
Din anul 1987 locuieşte în Piatra Neamţ. A absolvit mai
multe facultăţi. Facultatea de Matematică din cadrul Institutului Pedagogic
Suceava, Facultatea de Management din cadrul ASE Bucureşti şi Facultatea de
Studii Economice și Social – Politice la Academia “Ştefan Gheorghiu” –
Bucureşti, studii post universitare în domeniul Managementului instituţiilor
publice, A.S.E.Bucureşti.
A debutat în anul 2004 cu volumul de versuri “Nostalgii”
(Iaşi, Editura Universitas XXI), publicând până în prezent (2020) 20 volume:
-
Bucoavnele Bucolicei Bucovine – versuri (Editura
Dram Art XXI, Iaşi, 2005);
-
Apa Regală – versuri (Editura Universitas XXI,
Iaşi, 2006);
-
Fractalia – versuri (Editura Universitas XXI,
Iaşi, 2007);
-
Constelaţia Destinelor – proză (Editura
Universitas XXI, Iaşi, 2008);
-
Bombe cu efect întârziat – proză (Editura
Universitas XXI, Iaşi, 2008);
-
Crai Nou – versuri (Editura Universitas XXI,
Iaşi, 2009);
-
Fleacuri – versuri (Editura Timpul, Iaşi, 2009);
-
Sub Judecata Timpului – proză (Editura SAMIA,
Iaşi, 2010);
-
Nemuritorii – proză (Editura SAMIA, Iaşi, 2010);
-
Judecata de Apoi a Românului – versuri (Editura
SAMIA, Iaşi, 2010);
-
Desculţ prin roua poemelor – versuri (Editura
Universitas XXI, Iaşi, 2011);
-
Hoinar printre cuvinte – versuri (Editura
Universitas XXI, Iaşi,2012);
-
Taina Şoaptelor – versuri (Editura Timpul, Iaşi,
2013);
-
Cutreierand prin Amintiri – versuri ( Editura
Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2014);
-
Avatarul Roșu (Enigma Crucii de sub Toaca) –
roman (Editura Andvertising, București, 2015).
-
Roua din Vatra – versuri (Editura Limes, Cluj,
2016)
-
La hotarele copilăriei – versuri (Editura Nona,
2017)
-
Roze și urzici – versuri (Editura Vasiliana ’98, 2018)
-
Aforisme si ... alte poezii! (Editura Vasiliana ’98, Iaşi,2020)
În anul 2018 i s-a
conferit titlul de „Cetățean de onoare” al comunei Hănțești.
Referințe critice:
“Originar din ţara de sus, ţara fagilor de odinioară, Mihai
Hanganu este fascinat de forţa şi puritatea naturii, de lumea satului, de
ciclul sacru al anotimpurilor, de cutumele neştirbite, de logosul iniţial, de
bucuria vieţii de zi cu zi, de sentimentul apartenenţei etnice, de dragostea
pentru adevăraţii înaintaşi ai neamului, de nepătrunsurile metafizicului şi de
fiorul discret al credinţei strămoşeşti, de tot ceea ce simte şi receptează
altfel decât mulţi dintre congenerii săi, el fiind tributar izvoarelor de la
care a băut apa dintâi, prispei pe care s-a odihnit, porţii ţărăneşti pe care a
ieşit spre sat, plaiului din care a primit germenii culturii fundamentale,
frumoasei Bucovine, munţilor de care se apropie odată cu vârsta, oamenilor şi
lumii pe care o descoperă pas cu pas, sensibilităţii sufletului pe care începe
să şi-l afle, pentru totdeauna” – Constantin Dram
„Într-o vreme când poezia e interesată de sintagme, de
asonanţe, de dizarmonii, Mihai Hanganu scrie o poezie cu cuvinte. Acordurile
pot fi minore, dar nostalgia nu poate fi trăită (şi scrisă) decât într-un
asemenea registru tonal”. Lucian Strochi
“Poemele lui Mihai Hanganu scrise de-a lungul timpului pot
fi grupate cel puţin în două registre: poemele unui răzvrătit social şi poemele
unui neoromantic încrezător în destinul poetului şi al poeziei. Cu o
sensibilitate lirică autentică, poetul e un răzvrătit împotriva ordinii
sociale, a realităţii agresive, a tot ceea ce atacă naturalul, autenticitatea.
Temperamental, ditirambic, beneficiind din plin de ironie şi chiar de un
sarcasm vitriolard, poetul realizează, în lirica Grigore Alexandrescu, Eminescu
din Scrisori şi Epigonii, Goga, Păunescu, profunde meditaţii lirice pe teme
sociale… Prin temele mari atacate, prin judecăţile (de azi şi de apoi), prin
perfecta mânuire a pamfletului şi a satirei, Mihai Hanganu este o voce
originală a poeziei civice de la noi”
– Daniel Corbu.
Bună
ziua, viaţă
Te
salut, din nou, viaţă.
Astăzi
cere de la mine tot ce vrei,
Dar
să vii şi mâine dimineaţă,
În
haine noi din zona Bucovinei.
Voi
sădi în tine, în fiecare zi, un fag,
Să
crească falnic în frumoasa ta grădină,
La
umbra lui să mă aşez cu drag,
Şi să
gândesc la tine Bucovină.
Dacă
fiecare om va răsădi ca mine,
Şi va
înfige în pământul tău o rădăcină,
Atunci
să ştii că-n vremea care vine,
Vei
fi cu mult mai mare Soră Bucovină.
Dorinţa
străbunilor
Bucovină,
ţară a fagilor,
Îţi
văd spinarea greoaie
Tivită
cu vârfuri de brad.
Spre
tine curg în şuvoaie,
Privirile
nevinovate ale copiilor,
Care
nu ştiu că mai ai o soră,
Şi un
cumnat, în sud, la Ţarigrad.
Ne
vom ruga la altarele lumii.
Le
vom spune cât eşti de frumoasă
Şi
cât de mult doresc străbunii,
Să-ţi
vină sora iarăşi acasă.
Sărbătoare
în Ponoare
În
sufletul meu cresc fagi,
La
piept strâng flori rare,
Crescute
cu grijă în iarba din Ponoare,
Ţinut
mioritic din trupul Bucovinei dragi.
Aici,
în intimitatea naturii,
Dimineaţa,
Pământul
tresare la fiecare şoaptă.
Păşesc
cu sfială şi mângâi roua,
Să
n-o trezesc din somn
Înaintea
razelor solare.
În
puterea zilei,
La
întâlnirea florilor
Cu
legendele Moldovei,
Rămân
cu ele în sărbătoare,
Până
spre seară,
Când,
ecoul pădurii,
Aduce
ruga strămoşilor,
Pentru
cinstirea naturii
Şi
puritatea slovei.
Femeia
din icoană
În
nordul Moldovei
Femeile
dorm în icoane.
Culorile
curcubeului
Au
migrat în frescă.
Hergheliile
soarelui
Pasc
în Pietrele Doamnei.
Floarea
de colţ
Se
ascunde trecătorului.
Albul
şi Negrul
S-au
împăcat.
Legendarul
albastru
A
cucerit universul.
Peste
toate,
Tronează
omul,
Trup
misterios
Din
trupul Bucovinei.
Visul
Mai
vino iarăşi zână, cu părul tău bălai,
Mai
vino şi dezleagă cifrul, al Bucovinei grai,
Sub
raza ta-nsoreşte străbunul nostru plai,
Coboară
pe pământ surâsul, din chipul care-l ai.
Lasă-n
umbra nucului bătrân tristeţea,
Pune-ţi
în valoare glasul, statutul şi blândeţea,
Leapădă-ţi
în ceruri titlul, rangul şi nobleţea,
Vino
lângă noi şi dă-ne, veşnic, de astăzi tinereţea.
Umblă
printre oameni si crede ce le spui,
Priveşte-ne
în faţă, cu ochii tăi căprui,
Alungă
tristul nopţii, când sunt al nimănui,
Serveşte-mi
dimineaţa, dulceaţă de gutui.
Constat
cum noaptea cade, sub cerul luminos,
Aud
cântând cocoşii, cu glasul lor duios,
Acesta-i
visul vieţii, e visul cel frumos,
Mă
simt un om mai liber şi mult mai norocos.
ACASĂ
Azi
am fost în Bucovina,
La
Suceava şi mai sus,
Să
mai văd din nou grădina
Şi
părinţii ce s-au dus.
M-am
oprit întâi la poartă
Să mă-nchin
în faţa ei,
Mirosea
a pâine coaptă
Şi
eram cu fraţii mei.
Am
rugat apoi pe zâna,
Ce
mi-a fost în viaţă scut,
Să-mi
arate, iar, fântâna,
Locului
când m-am născut.
În
cerdac, pe prispa casei,
M-a
prins dorul de trecut,
Văd
şi-acuma chipul mamei
Drag
şi blând ce l-a avut.
În
pridvorul vechii case
Aud
pasul ei mărunt,
Iar
din pozele frumoase
Admir
părul ei cărunt.
În
această nostalgie
Mă
ciupesc să mă trezesc,
Unde
eşti, copilărie,
Cu
banalul tău firesc?
ŞTEFAN
CEL MARE, CEL TARE, CEL SFÂNT
Cândva,
pe plai moldovenesc,
Ţinut
râvnit de migratori,
Trăia
un domn, din os domnesc,
Şi
unic între sori.
Total
legat de vechea glie,
Viteaz
vestit, ca şi un zeu,
Mai
crud şi aspru la mânie
Şi
credincios în Dumnezeu.
Un
gospodar cum nu găseşti
Cât
ai cuprinde în priviri,
Părtaş
la fapte mai lumeşti
Şi
ziditor de mănăstiri.
Iubit
de masa de răzeşi,
Temut
de neamul de tătar,
Necruţător
faţă de leşi
Şi
paznic sigur la hotar.
Ascultător,
dar nu supus,
Lucid
în treburi de tratate,
Cu
faimă mare în apus
Şi
ctitor de cetate.
Prin
fapte bune a domnit,
Statornic
în al său cuvânt,
Cel
Mare-n timp el s-a numit
Şi-a
devenit „Cel Sfânt”.
Mereu
cu paloşul în mână,
În
scaunul domnesc sau în şea călare,
Moldova
i-a rămas stăpână
Şi-l
ţine viu deşi el moare.
În veci
de veci nu vom uita
Trecutu-i
glorios de domnitor,
Pecetea
lui mereu va sta
Pe
orice chip învingător.
În an
aniversar noi îl slăvim,
Eternă-i
fie fapta vitejească,
Ca
voievod măreţ, sublim,
Pe
vatra noastră strămoşească.
S-au
scurs deja cinci sute ani
Şi
câţi or să mai treacă,
El va
rămâne printre fani,
Nu-i
altul să-l întreacă.
Te
iubim, Ştefan cel Mare,
Că
eşti bun şi că eşti sfânt,
La
trecutu-ţi pentru care
Ne-nchinăm
pân-la pământ.
Saltă-n
noi astăzi mândria
C-ai
domnit fără pricină,
Aprig
apărându-ţi glia,
Plai
moldav şi-o Bucovină.
Iar
acum, urmaşii tăi
Evocăm
a ta izbândă,
Ducem
vestea peste văi,
Ţara
toată s-o cuprindă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu