CBICA-inform“Istoria Neamului:
NOI, 2 februarie, Bogdan Vodă și ...
prima independență a Țării Moldovei”
În 1359, răzvrătindu-se contra regalităţii maghiare, Voievodul volohilor din Maramureş, Bogdan I, urmat de mai mulţi conaţionali ai săi, trece Carpaţii, îl înfrânge pe vasalul maghiarilor - Voievodul Balc, impunîndu-şi autoritatea și altor voievodate din văile râurilor Bistriţa, Moldova şi Suceava, le mobilizează la luptele împotriva încercărilor repetate ale maghiarilor de a-şi supune Ţara Moldovei.
Moldovenii sub Bogdan Vodă, în mai multe rânduri şi-au apărat libertatea şi au obţinut, în sfârșit, independenţa oficială a Țării Moldovei.
Pe 2 februarie 1365 regele Ungariei Ludovic de Anjou prin actul său a marcat “neputinţa de a recuceri Moldova”, confirmând, în acest fel, “neatârnarea” Ţării Moldovei.
Prin documentul oficial din 2 februarie 1365, Regele Ungariei recunoştea eşecul politicii de a-şi supune Moldova și deplângea soarta supusului său, a Voievodului Balc din Voievodatul est-carpatic, și semnifică, pe de o parte, biruinţa definitivă a Voievodului Bogdan I, pe de altă parte, adevereşte existenţa de sinestătător a statul moldovenesc ̶ a Țării Moldovei.
Statul Moldovenesc în acea perioadă se numea oficial “Ţara Moldovei” (în română), “Terra Moldaviae” (în latină), “Земля Молдавская” (în slavonă).
Teritoriul inițial al Țării Moldovei la început se limita la bazinurile râurilor Bistriţa, Moldova, Suceava cu capitala la Baia, și la bază noului stat independent a stat populația de pe teritoriul actual al Bucovinei și maramureșenii doritori de libertate, care l-au urmat întâi pe Dragoș Vadă, apoi pe Bogdan, iar teritoriul actual al Bucovinei mult timp a fost chiar inima Moldovei (primile trei capitale administrative fiind consecutiv Baia, Siret și Suceava, iar centrul spiritual - Rădauții).
Ulterior acest nucleu etnic va juca rolul principal la unirea într-o comunitate integră a altor ţinuturi Carpato-Nistrene și la consolidarea Țării Moldovei pe contul populaţiei moldovenești românofone, în care s-au integrat o parte din volohii maramureșeni și reprezentanții altor etnii din diferite colțuri al noului stat sau sosite mai târziu din țările vecine.
Și rolul decisiv l-a jucat Bogdan Vodă.
Bogdan I (supranumit “Bogdan Întemeietorul”), care s-a născut înainte de 1307 și a murit în 1367, a fost atât Voievod al Maramureșului, cât și Domn al Moldovei.
Dacă Dragoș Vodă era considerat ca “Descălicătorul Moldovei” (despre care v-om scrie cu o nouă ocazie - n.n.), atunci Bogdan Vodă este privit drept “Întemeietorul Țării Moldovei” ca stat de sinestătător, cu reședința la Baia.
Conform Letopisețului de la Putna:
„a domnit Bogdan 4 ani”.
Astfel, perioada Domniei lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea confruntării militare numită „bătălia de la Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe nepoții și succesorii săi - Petru I și Ștefan, cei care erau nepoții lui - feciorii lui Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan I.
Dar până atunci Bogdan I a fost Voievod al Maramureșului (1330–42 și 1355–59).
Înainte de anul 1342, Bogdan, Voievodul Maramureșului, a primit în stăpânire de la regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, o unitate administrativ-teritorială, care pe timpul lui se numea “cnezat” cu vre-o 17-18 sate stăpânite cu “diplomă de întărire” și cu reședința la Cuhea. Lucru întâmplat pentru sprijinul oferit Regelui în campaniile sale militare, dându-i-se și o
“stema de familie” (crini de aur în câmp albastru), în altă variantă stema avea doar “floarea heraldică cu cinci petale”.
După moartea Regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, Bogdan I cade în dizgrația succesorului acestuia, Ludovic I de Anjou, din cauza conflictului din iarna anului 1343 în care se afla aliat cu Voievodul voloh de Bereg, Crăciun din Bilca, împotriva lui Ioan, fiul lui Dionisie din Kölcse, susținător al noului Rege, și pentru următorii 17 ani Bogdan este declarat de către coroana maghiară: “Bogdan, fost voievod al Maramureșului, infidelul nostru”.
Înainte de 15 septembrie 1349 are loc un alt moment de adversitate împotriva partizanilor Regelui, când Ștefan, nepotul de frate al lui Bogdan I, năvălește în Cnezatul Marei, de la nord-vest de Cuhea, alungând din Giulești pe Cneazul Gyula cu cei șase fii ai săi fideli lui Ludovic I, în încercarea de a-i aduce de partea lui Bogdan I împotriva Regelui.
În urma acestui act Regele îi cere Voievodulului Ioan, fratele lui Ștefan, la data de 15 septembrie 1349, să-l repună în drepturi pe Cneazul Gyula și pe cei alungați pentru că au refuzat să treacă de partea lui Ștefan și a unchiului său Bogdan I, “fostul voievod, necredincioși cunoscuți ai Regatului nostru”.
În perioada înainte de 1353 Cnezatul lui Bogdan I se împarte între acesta și fiii fratelui său Iuga, Ioan și Ștefan, care vor stăpâni împreună zece sate cu reședința la Rozavlea, Bogdan I rămânând cu opt sate cu reședința la Cuhea.
Nereușind să adune aliați împotriva Regelui maghear, fiind părăsit și de nepoții săi, Ioan și Ștefan, Bogdan I hotărăște să treacă munții în Moldova.
Data plecării lui Bogdan I, cu fiii săi, în Moldova și împrejurările acestei plecări nu se știe cu certitudine, dar trecerea munților a avut loc cândva după 24 iunie 1360 și înainte de 2 februarie 1365.
Cronicarul Ioan de Târnave consemna:
„Bogdan Voievodul Românilor din Maramureș, adunând la el pe Românii acelui district, a trecut în taină în Țara Moldovei, care era supusă coroanei Ungariei, dar din cauza vecinătății tătarilor de mult timp părăsită de locuitori. Și cu toate că a fost combătut mai adeseori de oastea Regelui însuși, totuși crescând marele număr al Românilor locuitori în aceea țară, s-a dezvoltat ca stat”.
Împreună cu fiii săi și cu o oaste mică, Bogdan I a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia, Balc, în Maramureș.
Bătălia dintre Bogdan I și Balc și ceilalți fii ai lui Sas sunt confirmate în diploma Regală acordată lui Balc de Ludovic I de Anjou la 2 februarie 1365.
În aceasta se consemnează rănile cumplite suferite de Balc și moartea crudă a unor frați, rude și slujitori ai acestuia.
De asemenea, s-a consemnat că Bogdan I și fiii acestuia “nu se aflau la primul act de răzvrătire împotriva Regelui la care diavolul i-a îndemnat de mai multe ori”.
Astfel, Cnezatul lui Bogdan I și titlul de Voievod de Maramureș, deținut la acea vreme de nepotul Ștefan, îi sunt cedate lui Balc, cu toate că nepoții săi, Ștefan și Ioan, nu-l însoțiseră pe Bogdan în Moldova.
Încercările Regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere nu izbutesc, iar acesta, învingător asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca “Domn volnic”, independent.
După numele lui, ca întemeietor al Voievodatului, Moldova a fost numită un timp și “Bogdania”.
Mănăstirea “Bogdana” de la Rădăuți transformată de Bogdan I din Biserică în Mănăstire este locul unde a fost înmormântat, iar ulterior i-a purtat numele, “Bogdana”, adică a lui Bogdan.
În această Mănăstire a fost așezată Episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I, care primul a atestat și localitatea Cernăuți.
Piatra funerară inițială a mormântului lui Bogdan I nu s-a păstrat, iar cea prezentă azi a fost amplasată din porunca lui Ștefan cel Mare la 27 ianuarie 1480.
...
Și asta tot trebuie de știut pentru a cunoaște adevărata istorie a Neamului și legăturile multiseculare dintre Românii Maramureșeni și cei Bucovineni.
Și Doamne Ajută doar în lucruri Bune!
Dr. Ion POPESCU,
Asociat onorific al Adunării parlamentare a Consiliului Europei,
Președinte al Uniunii Interregionale
“Comunitatea Românească din Ucraina”.
Surse:
In foto:
Bustul lui Bogdan Vodă din fața Primariei din Siret.
Cine condideră că merită - distribuie mai departe.
Monitorizare:
Centrul Bucovinean Independent de Cercetări Actuale de pe lângă UICRU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu