Ascultă Online Radio Cernăuți

10 iun. 2016

La Tarnauca, în raionul Herța, regiunea Cernăuți, au fost pomeniți eroii satului




Eleonora Moldovan , Consul General al  României la Cernăuți 


De Ziua Înălțării, gospodarii satului, împreuna cu autoritățile regionale, raionale și locale, s-au rugat pentru sufletele celor care au murit în deportare, departe de casă și familie.
Biserica Ortodoxă Română a rânduit ca de Înălțare să fie pomeniți eroii neamului, care s-au luptat și au murit pentru păstrarea credinței strămoșești și a valorilor identitare. Rugăciuni au fost rostite în întreaga țară, în fiecare biserică și comunitate, credincioșii au pomenit pe cei care ne-au asigurat libertatea expresiei şi conștiinței, lecții de istorie vie necesare tuturor și mai cu seamă tinerei generații.
Și în Ucraina, în luna iunie au fost instituite tradițiile evenimentelor comemorative, fiecare comunitate își plange eroii și aprinde candele pentru sufletele lor.
La acțiunea comemorativă de la Tarnauca, de la Troita si Monumentul, ridicate în memoria celor deportați în Siberia, au participat elevi și profesori din cadrul Școlii din localitate, reprezentanți ai societăților românilor din regiunea Cernăuți, mass media, președinții raionului, gospodari din sat și raion.
Mulțumesc primarului de Tarnauca și domnului Alexandru Platonov pentru invitație.
Hristos s-a Înălțat 
FOTOREPPORTAJ SI  MATERIALE VIDEO DE NICOCLAE HAUCA



 






 





DE ZIUA EROILOR – 2016 LA  CERNĂUȚI  
" 9 IUNIE - ZIUA EROILOR" - este, din acest an, 
SĂRBĂTOARE NAȚIONALĂ a POPORULUI ROMÂN - 
când se fac slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc... 
În aceeași zi, la șase săptămâni de la Învierea Domnului Iisus Hristos, în ziua de joi, creștinătatea sărbătorește cu mare fast - ÎNĂLȚAREA DOMNULUI - unul dintre cele 12 mari Praznice Împărăteşti ale Bisericii Creștine
FOTOREPORTAJ  ȘI MATERIALE  VIDEO DE  NICOLAE HAUCA

18 Video - https://www.youtube.com/watch?v=KhuUNReVi9o&list=PLOQqVtnkhWmhJLjNLSPBIv2Y28fIAo4lD 


7 iun. 2016

ANUNŢ


ÎN NOAPTEA de 12 spre 13 IUNIE 1941, DIN COMUNA MAHALA, AU FOST RIDICAȚI ȘI DEPORTAȚI ÎN SIBERIA, 602 PERSOANE... DE LA DEPORTĂRILE ÎN MASĂ AU TRECUT 75 DE ANI, DAR DUREREA A RĂMAS ȘI VA DĂINUI ÎN INIMILE ÎNSÂNGERATE ALE MAHALENILOR...
LA DATA DE 12 IUNIE 2016, ORA 14.00, LÂNGĂ MONUMENTUL ANIȚEI NANDRIȘ-CUDLA, SE VA DESFĂȘURA ACȚIUNEA DE COMEMORARE A MARTIRILOR, CARE NU S-AU ÎNTORS ACASĂ DIN GULAGURILE SOVIETICE, RĂMÂNÂND SĂ-ȘI DOARMĂ SOMNUL VEȘNIC DEPARTE DE GLIA STRĂBUNĂ... VĂ AȘTEPTĂM SĂ FIȚI ALĂTUREA DE NOI ÎN ACEASTĂ ZI SFÂNTĂ PENTRU NEAMUL NOSTRU ȘI SĂ APRINDEM CÂTE O LUMÂNARE PENTRU SUFLETELE LOR NEVINOVATE ...
VEȘNICA LOR POMENIRE!  Primăria comunei Mahala 


UN SPECTACOL ZGUDUITOR
 DESPRE UN DESTIN BUCOVINEAN
În după amiaza zilei de 12 iunie a.c., în incinta Filarmonicii de Stat din Cernăuţi, actorii Teatrului  Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti vor susţine un spectacol de neuitat pe motivele renumitelor memorii ale Aniţei Nandriş, ţărancă din satul Mahala, raionul Noua Suliţă, care cu 75 de ani în urmă a fost deportată în neagra Siberie împreună cu cei trei copii ai ei şi cu  multe alte familii de mahaleni nevinovaţi.
 Dar „20 de ani în Siberia”   nu este este numai un spectacol-monolog despre destinul unei familii de ţărani bucovineni.  Or,   cartea Aniţei Nandriş, după care este realizat spectacolu Teatrului bucureştean, se numără printre cele mai importante mărturii despre calvarul trăit în Gulagul sovietic de către  zecile de mii de români din nordurile Bucovinei şi Basarabiei  în perioada de după cel de al doilea război mondial.
 Menţionăm de asemenea că Turneul Teatrului Naţional “Ion Luca Caragiale”  din Bucureşti are loc la Cernăuţi datorită demersurilor întreprinse de Centrul Cultural Român “Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi şi de Primăria comunei Mahala, raionul Nouă Suliţa, sprijinite  din punct de vedere financiar şi logistic de   către conducerea Institutul Cultural Român din Bucureşti şi Consulatul General al României de la Cernăuţi, cărora organizatoirii le rămân recunoscători, odată cu toţi locuitorii regiunii noastre care au acum fericita ocazie de a  se întâlni cu  arta adevărată şi de a-şi aminti de  cele mai dureroase moment ale istoriei neamului nostru românesc.  
Spectacolul este pus în scenă în cadrul unui program special „Procesul comunismului prin teatru” de regizorul Sorin Misirianțu, iar  durerile şi suferinţele, gândurile şi speranţele Aniţei Nandriş sunt întruchipate cu deosebită  talent şi pătrundere sufletească de către  actriţa bucreşteană  Amalia Ciolan. 
Spectacolul va începe la ora 16.00. Intrarea liberă.  //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Pentru a marca cei 75 de ani de la declanșarea campaniei de deportări, arestări și strămutări din Bucovina de Nord, Ținutul Herței și Basarabia, Institutul Cultural Român prin Direcția Românii din Afara Granițelor va organiza un dublu eveniment cultural în Nordul Bucovinei. Astfel, vor avea loc două reprezentații în premieră absolută ale piesei de teatru „20 de ani în Siberia" în regiunea Cernăuți.

Piesa de teatru aflată în repertoriul Teatrului Național din București este un monolog dramatic scris de Sorin Misirianțu după cartea „20 de ani în Siberia. Amintiri din viață" de Anița Nandriș-Cudla (n. 1904, Mahala, Austro-Ungaria - d. 30 august 1986), țărancă româncă din Bucovina de Nord, care a lăsat una dintre cele mai importante mărturii scrise despre calvarul trăit în Gulagul sovietic. Anița Nandriș-Culda a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, la Cercul Polar, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord a fost ocupată de Uniunea sovietică.

Prima reprezentație va avea loc sâmbătă, 11 iunie 2016 începând cu ora 19:00 la Casa de cultură locală din satul Mahala (raionul Noua Suliță), locul în care s-a născut Anița Nandriș-Cudla. Prezența ICR în satul Mahala nu este doar o premieră culturală, dar și una instituțională, fiind pentru prima dată în ultimii 75 de ani când România derulează un proiect aici. Următoarea reprezentație va avea loc la Cernăuți, duminică, 12 iunie, începând cu ora 16:00 pe scena Filarmonicii de Stat.

Proiectul este realizat în parteneriat cu Consulatul General al României la Cernăuți, Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi" din Cernăuți și Teatrul Național I.L. Caragiale din București.

În urma unui parteneriat realizat cu Fundația Dignitas în cadrul proiectului „Demnitate prin cultură", delegația ICR va oferi cu titlul gratuit 1.000 de cărți în limba română, destinate comunității românești din Bucovina de Nord, jumătate dintre care vor fi predate Catedrei de Filologie Română şi Clasică din cadrul Universității de Stat „Iurii Fedcovici".

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord, Ținutul Herței și Basarabia au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940, pentru ca după 1944 să fie reocupate de către URSS și integrate în componența RSS Ucrainene. O dată cu schimbarea regimului, s-a declanșat o campanie amplă de deportări, arestări și strămutări a populației românești din teritoriile menționate, ce a avut loc între anii 1941-1956. Prima acțiune de amploare a fost cea înregistrată în noaptea 12-13 iunie 1941, atunci când au fost incluse pe listele deportaţilor mari personalități ale vieții publice, culturale, politice și economice. Conform datelor din arhive, numai primul val de deportări din iunie 1941 a vizat peste 32 mii de persoane (cf. Diplomatului Vasile Soare, „PREZENŢA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN - ISTORIE ŞI DESTIN"). În gările de unde au fost transportaţi, cei arestaţi au fost separaţi de familii şi încărcaţi în eşaloane speciale. Ulterior, ajunşi în lagăre, aceştia au fost supuşi unor represiuni dure, mulţi fiind condamnaţi la pedeapsa capitală pentru „activitate antisovietică". Deportarea din Basarabia şi Bucovina s-a făcut cu vagoane de vite în Siberia şi Kazahstan (pentru Chişinău au fost repartizate 1315 vagoane, iar pentru Cernăuţi 340 vagoane). Un raport din octombrie 1941 arată că în GULAG, la acea dată, „din RSS Moldovenească se află 22.648 de persoane, în colonii din RSS Kazahă (9954 pers.), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6085 persoane, dispersate în 41 de raioane), Novosibirsk (5787) şi Krasnoiarsk (470)" (idem).

***

Conform TNB, „20 de ani în Siberia" este „un spectacol care trezește conștiințele amorțite și demască teroarea comunismului. O invitație pentru a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulți își proiectează astăzi o viziune edulcorată și nostalgică."

Regia: Sorin Misirianțu, Scenografie: Sorin Misirianțu, Adaptare: Sorin Misirianțu, Regizor scenă: Dumitru Scobeniuc, Sunet: Octavian Vasile, Light design: Bogdan Gheorghiu, Cristian Simon

„Cartea e o revelaţie şi s-ar cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaţilor români în Gulagul sovietic povestirea Aniţei Nandriş-Cudla aduce o mărturie esenţială, dar şi pentru reconstituirea staturii ţăranului bucovinean: o statură net aristocratică, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut, ci, s-ar spune, aproape în legendă. Or, iată că, odată cu Aniţa Nandriş-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară. Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie aşezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine." (Monica LOVINESCU)

http://www.tnb.ro/ro/teatrul/20-de-ani-in-siberia


2 iun. 2016

„Muzeul Rădăcinilor“, colecţie de-o viaţă a lui ȘTEFAN GREC



Ştefan Grec colecţionează de 40 de ani rădăcini de arbori cu forme ciudate, cărora le dă nume şi pe care le expune în casa lui din Pasul Prislop.  

„Muzeul Rădăcinilor“ reuneşte peste o sută de obiecte, care mai de care mai bizare. Vizitatorii nu trebuie să plătească nimic pentru a se bucura de ciudata colecţie.  

 Cale de 40 de kilometri soţii Grec nu au ţipenie de om în jur. Cei doi trăiesc singuri, în pustietate, la baza Pasului Prislop, la graniţa dintre judeţele Maramureş şi Suceava, într-o casă bătrânească pe a cărei poartă scrie: „Muzeul Rădăcinilor". Ştefan Grec (69 de ani) a transformat pasiunea sa de a colecţiona diverse obiecte într-un mod de viaţă. 

A amenajat un veritabil muzeu în propria sa casă, în care expune peste 100 de rădăcini cu forme bizare de arbori pe care le-a găsit de-a lungul anilor în care a colindat pădurile Maramureşului.

 „Am lucrat o viaţă întreagă la pădure, ca muncitor forestier. Din anii '70 am început să strâng rădăcinile cu forme ciudate pe care le-am găsit prin pădure", îşi începe povestea pensionarul. „Natura ne dă lecţii de viaţă" Cranii de animale găsite şi conservate Ştefan Grec spune că nu a modificat nimic la rădăcinile pe care le-a cules în pădure şi pe care, mai apoi, le-a adăugat ineditei sale colecţii.

 „Natura ne dă, uneori, adevărate lecţii de viaţă. Trebuie doar să învăţăm să le înţelegem", crede bărbatul. Ştefan Grec a adunat, de-a lungul timpului, rădăcini cu forme ciudate, pe care le-a denumit după ce vedea el în acestea. Pe etichetele lipite pe fiecare rădăcină în parte stau scrise denumiri precum: „Dracula", „Şarpele încolăcit", „Jirinovski", „Creierul pădurii", „Fiara din adâncuri", „Cumpăna fântânii", „Pasărea Phoenix", „Muma pădurii", „Pâinea vieţii". 

Pentru a păstra un timp mai îndelungat „în viaţă" rădăcinile, mai cu seamă cele de molid, care după câţiva ani încep să putrezească, Ştefan Grec le „tratează" cu un baiţ a cărui reţetă o ţine secretă, după care le lăcuieşte. „Nu am modificat nimic la rădăcini, atâta doar că am adăugat câte un mic detaliu, cum ar fi ochii la rădăcinile care reprezintă câte un animal sau o faţă umană", explică Grec. „În rest, nu m-am atins de munca fantastică a naturii", adaugă colecţionarul. Fără bilet de intrare Soţii Grec trăiesc singuri la baza Pasului Prislop Deşi se descurcă greu, cei doi soţi nu percep niciun fel de taxă de vizitare a muzeului. „Unii dintre cei care ne-au călcat pragul m-au sfătuit să pun taxă de intrare, însă cei de la Primăria Borşa, de care aparţine casa noastră, ne-au ameninţat că în acest caz o să se impoziteze. Am zis că-i mai cuminte să nu cer niciun ban. Cei cărora le place ceea ce văd mai lasă câte-un leu, doi, în coşuleţul pe care l-am pus pe masă, în camera rădăcinilor. Singurul nostru venit este pensia mea, de vreo 700 de lei. Ne descurcăm cum putem, nu ne plângem. 

Dar e greu, nu avem curent electric, nu avem semnal la telefon, prima aşezare umană se află la vreo 20 de kilometri de noi, fie la Borşa, fie la Cârlibaba", explică Ştefan Grec. În ciuda greutăţilor, însă, cei doi soţi spun că nu şi-ar părăsi niciodată căminul. Înainte de a se pensiona, la începutul anilor '90, Ştefan Grec a făcut o lucrare la Sibiu, pentru Muzeul Naţional Brukenthal. „Am făcut şindrile pentru o biserică restaurată. Am avut şansa de a pleca cu totul acolo, să rămân angajat. Am preferat să mă întorc acasă la mine, în sălbăticie. Nimic însă nu se compară cu aerul curat de aici, cu liniştea mea, cu mulţumirea pe care o am în suflet că mă aflu printre obiectele dragi mie şi lângă baba mea", spune bătrânul meşter. De altfel, cu toate că-i sunt parte din suflet toate rădăcinile adunate, el spune totuşi că „baba mea este cea mai dragă rădăcină".

 „Nevasta mea s-a născut aici, eu am venit de ginere acum vreo 40 de ani. Şi n-am mai plecat, pentru că mi-a fost drag de acest meleag. Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ferit de boli, că dacă am păţi ceva nimeni nu ar afla. Nu avem cum chema o salvare, pentru că nu avem telefon, nici semnal", conchide Ştefan Grec.  Moştenire pentru moroşeni şi bucovineni Colecţia militară, altă mândrie a familiei Colecţionarul nu ştie încă cui va lăsa moştenire lucrurile adunate într-o viaţă de om. „Am creat muzeul ăsta cu drag, din plăcere, nu pentru bani. Nu ştiu ce valoare poate avea. În orice caz, vreau să las moştenire toate aceste obiecte cuiva care să le păstreze cu drag. Şi să le lase mai departe, urmaşilor noştri din Maramureş şi Bucovina", îşi doreşte Ştefan Grec. Unicul copil al familiei s-a stins din viaţă în urmă cu şapte ani, lăsând multă durere în sufletele celor doi bătrâni. „Avem doi nepoţi, amândoi plecaţi de ani buni prin ţări străine, şi un strănepot. Şi acela-i departe. Am rămas singuri pe lume", recunoaşte bătrânul. "Nu am modificat nimic la rădăcini, atâta doar că am adăugat câte un mic detaliu, cum ar fi ochii la rădăcinile care reprezintă câte un animal sau o faţă umană." 

Ştefan Grec colecţionar 40 de ani i-a luat lui Ştefan Grec să strângă cele peste 100 de rădăcini din muzeul din bătătură. Numismatică, obiecte militare şi flori de mină Pe lângă bogata colecţie de rădăcini, în care predomină mai ales cele de molid, Ştefan Grec a mai amenajat o cameră în care a expus diverse obiecte care le-au aparţinut soldaţilor căzuţi în cele două Războaie Mondiale. „Colindând munţii din zonă, am găsit fel de fel de obiecte militare: proiectile, grenade, căşti, măşti de gaze, chiar şi un binoclu. Mi-am spus că e păcat ca asemenea lucruri, care stau mărturie unor războaie, să se piardă. Le-am adunat şi pe acestea într-o colecţie militară", arată bărbatul. Pe lângă sutele de rădăcini şi obiecte militare, bătrânul a colecţionat şi bancnote vechi, câteva zeci de ouă încondeiate din Maramureş şi Bucovina, precum şi flori de mină pe care le-a adunat din minele Baia Borşa şi Rodna Veche. „Turiştii care trec Prislopul, fie spre Maramureş, fie spre Bucovina, opresc şi la poarta mea. Le plac colecţiile mele, le apreciază. Au venit să mă viziteze chiar şi din Bucureşti şi din străinătate.

Vestea circulă din gură-n gură", spune nea Ştefan. La intrarea în gospodărie, maramureşeanul a montat un trunchi subţire de molid, înalt de câţiva metri, format natural din două bucăţi, pe care a arborat steagurile României şi Uniunii Europene. „Am numit acest trunchi «Dreptatea şi Strâmbăciunea», pentru că aşa cum o parte din trunchi s-a încolăcit în jurul celeilalte, la fel se întâmplă şi în viaţa asta. Nu toţi oamenii sunt drepţi şi cinstiţi. Unii preferă să trăiască pe spinarea altora, să se «încolăcească» în jurul lor, precum lemnul din faţa porţii", explică moş Ştefan.




SURSA TEXT : adevarul.ro/news/societate/muzeul-radacinilor-colectie--de-o-viata-1_50ad32da7c42d5a6639094f0/index.html

 FOTOGRAFII   DE  NICOLAE  HAUCA 





















Revista presei nord bucovinene de limba română din 02/06/2016

 Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală, accesați tastele Ctrl și (+) la mărire & Ctrl și (–) la micșorare











CONCORDIA 3.06.16

GAZETA DE Herta 2016 23

Libertatea cuvântului. 2016 Nr.22.

1 iun. 2016

Vernisarea Expozitiei ”Dialog” la Muzeul Regional de Artă din Cernauti


 FOTO  ȘI  VIDEO DE   NICOLAE  HAUCA


Asociatia ”EUROFOTOART” din Oradea a prezentat publicului cernăutean 50 de lucrări, fotografii ale artiștilor români, ucraineni, sârbi, sloveni și maghiari. Demersul se înscrie într-un proiect international ”Festivalul International de Fotografie Artistică ”. Caravana artistică cuprinzând lucrările Festivalului International a poposit in mai multe orașe din România.
La Cernăuti, prin expoztia de la Muzeul de Artă, presedintele Asociatiei ”EUROFOTOART”, dl. Stefan Toth, a organizat festivitatea de închidere a evenimentelor în cadrul Festivalului, învitând artistii români și ucraineni la dialog.
Dialogul artistic, dialogul cultural, diplomatia culturală promovată de fiecare institutie, organizatie, persoană este o dimensiune europeană de impărtășire a valorile nationale. Podurile construite, astfel, între popoare sunt trainice si necesare






Міжнародна фотовиставка "Діалог"


У художньому музеї відкрилась Міжнародна фотовиставка "Діалог", яку презентували давні та багаторічні партнери - Чернівецький художній музей та румунська Асоціація "ЄвроФотоАрт".
Тут представлено роботи з 6 країн в тому числі і Україна.
На відкритті виставки були присутні Елеонора Молдован – генеральний консул Румунії у Чернівцях, делегація з м. Сучава (Румунія), президент Асоціації "ЄвроФотоАрт" Штефан Тот.
Експозиція складається з 50 кольорових та чорно-білих фотопортретів, які пройшли відбір журі, тому на виставці представлені кращі роботи.
Майже всі вони мають спеціальні відзнаки й нагороди на різноманітних міжнародних фотопроектах, виставках, конкурсах, організованих асоціацією "ЄвроФотоАрт" протягом останніх років.
Окрім класичного фотопортрету у глядача є можливість відкрити для себе й нетрадиційні художні підходи авторів до цього жанру фотомистецтва