VIDEO -https://www.youtube.com/watch?v=TQ7hJXYcgTA
S-A OFILIT UN CRIN ÎNGÂNDURAT...
S-a stins din viață scriitorul Ilie Tudor Zegrea
Încă o veste tristă a cuprins întreaga suflare românească: azi, 24 octombrie 2022, după o grea suferință, s-a stins din viață scriitorul Ilie Tudor Zegrea – poetul, eseistul, publicistul, traducătorul, care v-a rămâne în istoria literaturii române ca un „Crin îngândurat”, după culegerea s-a de poezii apărută la Ujgorod în anul 1986. Este unul dintre titlurile care îl careacterizează pe poet ca mereu gânditor la ceea ce se întâmplă în jurul său cu cele mai importante valori ale neamului nostru, pe aceste plaiuri mioritice pe care nu le-a părăsit până la ultima suflare și după acesta va odihni în țărâna ei cu dulcea sevă cântată în opera sa lirică și evocată în publicistica radiofonică pe care a practicat-o zeci de ani. Dar Ilie T. Zegrea nu doar stă îngândurat. Mai întâi el este „Navigator în septembrie”, (Chișinău, 1983) plutind pe aripile timpului, însă defiecare dată revenind acolo de unde a pornit, la „Timpul ierbilor” (Ujgorod, 1977), de acasă, la baștină, acolo unde toate lucrurile sunt sfinte pentru fiecare om și unde își va dormi somnul de veci.
Continuând o activitate literară fructuoasă, Ilie Zegrea este un poet modern, dând poeziei sale un suflu specific, deseori desprins de ceea ce se scrie la Cernăuți, prin imaginația sa unică asupra unor filosofii ale vieții, dar rămânând în același timp și acolo, în simplitatea țăranului român care a hrănit țara.
Ilie T. Zegrea nu rămâne pe parcursul vieții doar un rob al scrisului. El desfășoară o activitate amplă în cadrul mișcării de renaștere națională și culturală a românilor din regiunea Cernăuți. La începutul anilor ’90 se află în primul rând al fondatorilor Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, în 1999-2000 fiind și președinte al celei mai importante Societăți culturale românești din vechea capitală a Bucovinei. În 1996 înființează și este ales președinte al Societății scriitorilor români din Cernăuți, editând pe post de redactor-șef și revista de literatură și artă „Septentrion literar”. A organizat mai multe ediții ale Festivalului Eminescian Internațional de poezie „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi...”, organizează mai mulți ani la rând concursuri de poezie eminesciană, desfășoară alte activități literare în școlile românești din regiune, „mese rotunde” privind statutul limbii române în nordul Bucovinei.
Ilie Zegrea este distins cu Premiul „George Bacovia” al rev. „Ateneu”, Premiul „Mihai Eminescu” (Bihor), Premiul U.S. din Moldova, Marele Premiu „Nichita Stănescu” al serilor de poezie de la Desești, Maramureș, Premiul Literar „Paul Celan” (Cernăuți) ș.a.
Ilie T.Zegrea s-a născut la data de 3 iunie 1949 în Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți. După absolvirea școlii din Tereblecea, a absolvit facultatea de Filologie a Universității de stat din Cernăuți, secția limba și literatura română. A fost angajat al ziarului „Zorile Bucovinei”, redactor și șef de redacție la Compania de Stat pentru televiziune și radiodifuziune din Cernăuți, realizator a sute de emisiuni în limba română.
Prezidiul Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, membrii Societății, sunt profund îndurerați de stingerea din viață a poetului Ilie Tudor Zrgrea și exprimă condoleanțe familiei, rudelor și prietenilor scriitorului.
Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa, printre stelele de pe bolta literaturii române.
Nicolae Hauca Mykola Havka ////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Consulatul General al României la Cernăuți își exprimă regretul pentru trecerea la cele veșnice a domnului Ilie Tudor ZEGREA (n. 3 iunie 1949, Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți – d. 24 octombrie 2022), reprezentant de seamă al literelor românești. Poet, publicist, eseist, traducător, a fost unul dintre principalii actori ai mișcării naționale de renaștere culturală a românilor din regiunea Cernăuți.
După absolvirea școlii din Tereblecea, Ilie Tudor Zegrea a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității de Stat din Cernăuți, secția Limba și Literatura Română. A fost angajat al ziarului „Zorile Bucovinei”, redactor și șef de redacție la Compania de Stat pentru televiziune și radiodifuziune din Cernăuți, realizator a sute de emisiuni în limba română.
Între volumele publicate, menționăm: „Timpul ierbilor” (Ujgorod, 1977), „Navigator în septembrie” (Chișinău, 1983), „Crin îngândurat” (Ujgorod, 1986).
A fost unul dintre fondatorii Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, în 1999-2000 fiind și președinte al Societății. În 1996 a fondat Societății scriitorilor români din Cernăuți, pe care a condus-o în calitate de președinte, editând și revista de literatură și artă „Septentrion literar”. A organizat mai multe ediții ale Festivalului Eminescian Internațional de poezie „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi...”, precum și numeroase concursuri de poezie eminesciană, activități literare în școlile românești, dezbateri privind statutul limbii române în nordul Bucovinei.
Ilie Tudor Zegrea a fost distins cu Premiul „George Bacovia” acordat de revista „Ateneu”, Premiul „Mihai Eminescu” (Bihor), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, Marele Premiu „Nichita Stănescu” al serilor de poezie de la Desești, Maramureș, Premiul Literar „Paul Celan” (Cernăuți) ș.a.
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Cuvânt de rămas bun de la poetul Ilie T. Zegrea,
Fulgerător ne părăsesc, unul după altul, scriitorii noștri din nordul Bucovinei. Aici, la Cernăuți, scriitori români sunt puțini, din ce în ce mai puțini, căci în solul acesta din ce în ce mai arid al supraviețuirii noastre ca etnos vlăstarele scrisului românesc abia reușesc să prindă viață.
Ast’ noapte ne-a lăsat mai singuri și mai înstrăinați prietenul nostru drag, poetul Ilie T. Zegrea. În numai doi ani de zile, secera de argint a neînduratei Doamne, cu care poeții sunt într-o relație specială, de cele mai multe ori romantică, în momentele de creație artistică, a lucrat cu o hărnicie mai rar întâlnită pe ogorul literelor române din Cernăuți. Scriitorii noștri cei mai buni, cei mai de preț, cei mai cu har, parcă s-ar fi luat la întrecere în a se lăsa cuprinși în brațele cernitei Doamne. În toamna lui 2020 ne-a făcut semn de adio meticulosul artizan al cuvântului care a fost Mircea Lutic. L-a urmat la un an de zile novelistul Grigore Crigan, unicul prozator pe care l-a avut Cernăuțiul în anii de după comunism,. Iar anul acesta, la o distanță de doar o lună, începând cu sfârșitul lui august, au urcat la ceruri, parcă dându-și unul altuia mâna să se ajuture în misteriosul urcuș pe scara veșniciei, poetul Vasile Tărâțeanu, criticul literar Ștefan Broască, și iată, ast’ noapte, poetul Ilie T. Zegrea.
Cu Ilie am parcurs împreună calea grea spre afirmare în lumea literelor. La el în casă, în scunda sa garsonieră de pe strada cu nume fatidic, 28 iunie – care ulterior i-a revenit lui Ștefan Broască – s-a coalizat promoția noastră de poeți ai anilor 70. Acolo ne adunam la ceaiuri literare în a doua jumătate a anilor 70, supravegheați de băieții cu ochi albaștri din poliția politică. Acolo i-am sărbători apariția primei sale cărți, ”Timpul ierburilor”. Îi văd și acum, imprimați pe retina memoriei, pe cei ce i-au umplut atunci casa: poetul Vasile Levițchi, mentorul nostru, tânărul poet Arcadie Suceveanu, care l-a urmat în calendarul debuturilor, volubilul Vasilică Tărâțeanu, ce-și pregătea apariția în ringul poeților cu „Harpele ploii”, rebelul Simion Gociu, și el cu un proiect de carte care va vedea lumina tiparului abia prin anii 80, când grupul nostru, al poeților șaptezeciști, începe a se împrăștia prin lume.
Cu Ilie am pus la cale, la sfârșitul anilor 90 ai secolului trecut, prima revistă literară din Cernăuți de după 1944, „Septentriion literar”. Și acel moment îmi revine acum înaintea ochilor. La o măsuță improvizată din cărămizi, pe scaune tot din cărămizi, în fața căsuței de vacanță pe care mă chinuiam de vreo două decenii să o ridic la Țețina, trei prieteni, Arcadie Suceveanu, Ilie T. Zegrea și subsemnatul, mângâind cu privirile o sticlă de „Stolichnaia” (ca să avem curaj de discuție) și niște mere încă verzi (căci era vară) în loc de vreo gustare mai ca lumea, am pus la cale, într-o zi de august, proiectul revistei. Cu Laurențiu Ulici, președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor din România, care printr-o fundație literară edita revista „Luceafărul” (redactor-șef Marius Tupan) am scos la București, la editura Semne, primul număr al revistei. Pe parcurs am reușit să obținem finanțare de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, și, cu intermitențe, în funcție de finanțare, am editat această revistă până de curând. Odată cu revista a luat ființă și Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, pe care Ilie a condus-o până la ultima suflare.
Fără îndoială, Ilie T. Zegrea va rămâne în istoria literaturii române din Bucovina ca unul dintre cei mai talentați poeți ai provinciei. Harul lui și capacitatea de a da expresie literară acestui har îl situează printre poeții de marcă ai scrisului românesc de aici și de pretutindeni. A scris poezii puține, dar consistente, cu mici excepții cauzate de tributul ideologic pe care a trebuit să-l plătească în timpul comunismului pentru a-și edita primele cărți.
Ilie T. Zegrea a fost nu numai un poet excelent, dar și un om al cetății, un aprig apărător al cauzei naționale pe acest picior de plai mioritic. A condus, la începuturi, după profesorul Grigore Bostan, Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”. A fost printre membrii fondatori ai Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți și membru al comitetului coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina. De acum înainte, vocea lui energică nu va mai răsuna în agora. Iar comunitatea îi va duce mult timp lipsa.
Odihnește în pace, dragă Ilie. Zbuciumată a fost viața ta. Mare a fost dragostea ta pentru neam și pentru poezie. Mare este tristețea noastră, la această prea timpurie despărțire! Cale lină către veșnicii! //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
IN MEMORIAM
Ilie Tudor Zegrea
[3.VI.1949, Sinăuții de Jos, Hliboca (Adâncata), Regiunea Cernăuți - 24.X.2022, Cernăuți]
Societatea Scriitorilor Bucovineni e din nou în doliu. A plecat dintre noi scriitorul Ilie T. Zegrea, nume cu rezonanță al culturii din nordul Bucovinei, o personalitate de prim rang.
A fost președinte al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți și redactor-șef al revistei „Septentrion literar”, membru al Uniunilor Scriitorilor din România, Republica Moldova și Ucraina, al Societății Scriitorilor Bucovinei. Ilie Tudor Zegrea era recunoscut drept unul dintre cei mai importanți poeți ai momentului din nordul Țării Fagilor. Lirismul pe care-l cultiva era unul care se desfășoară între cadrele unei lucidități tăioase, fiind, în același timp, capabil de candori pe care nu și le reprima. Apărător al limbii române, poetul cernăuțean era o pasăre tot mai rară în peisajul cultural al nordului Bucovinei. Înzestrat cu o cultură solidă, cu stil și finețe, Ilie Tudor Zegrea a fost un intelectual rasat, o personalitate inconturnabilă a Bucovinei. Elocvente în acest sens sunt cuvintele criticului literar Alex Ștefănescu: „Poeziile sunt tulburătoare. Ele aparțin cuiva care a înțeles mai mult decât poate suporta o ființă omenească și care, ca să uite, face din viață un spectacol”.
Constantin Hrehor, un confrate într-ale poeziei, spunea despre Ilie T. Zegrea că în tot ce a scris a pus „eu din eul său nefățarnic”, remarcând sinceritatea poetului, dar și „cultul bunului-simț” cu care a fost înzestrat. „Dincolo de orice, mai afirmă Constantin Hrehor, Ilie T. Zegrea – un destin tragic în oglinda căruia se reflectă întregul Cernăuți, de ieri și de azi – e cel mai înalt dintre aezii Cetății. Harul și cumințenia exprimate aproape evlavios, ascetic, au găsit în poet un exemplu sensibil, frumos și unic”. Eminescologul, criticul literar și prozatorul Theodor Codreanu sublinia următoarele: „Ilie T. Zegrea este (…) un poet (…) de o asprime și de o sobrietate a expresiei care-l singularizează nu numai între confrații din Bucovina nordică, dar și în spațiul general românesc”.
Amplitudinea meditativă asigură în poezia lui Ilie T. Zegrea o anume deschidere către idee. Există în lirica autorului bucovinean un simț aparte prin care se racordează la sensibilitatea cititorului. De asemenea, putem afirma că Ilie T. Zegrea este un caligraf al elegiacului și un melancolic atent la detaliile realului și ale istoriei sub semnul căreia trăim: „De câte veacuri oare în palide amurguri/ Ne vizitează umbre cu-aceiași îngeri triști,/ Scoși de fachiri din măneci în piețele din burguri,/ Șoptindu-mi la ureche: Trăiești sau doar exiști?”.
Trebuie să spunem și faptul că activitatea sa literară a fost răsplătită cu o serie întreagă de premii, fiind distins, inclusiv de Președinția României, cu Medalia jubiliară „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”. Uniunea Națională a Scriitorilor din Ucraina i-a acordat Insigna de merit.
A lucrat în redacția ziarului regional „Zorile Bucovinei”, începând cu anul 1966, după care din 1977 și până în 2009 a fost redactor și șef de redacție în cadrul Redacției emisiuni radiofonice în limba română a Companiei regionale de stat Cernăuți pentru Tv și Radiodifuziune.
De remarcat că poezia sa a fost tradusă în limbile rusă, ucraineană, engleză, franceză, germană și maghiară.
Acum, în aceste ceasuri triste, transmitem familiei îndurerare sincere condoleanțe! Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Cerurilor! (Alexandru Ovidiu Vintilă, președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni)
sursa foto: internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu