CUVÂNT DE ADIO LA PLECAREA ÎN VEȘNICIE A JURNALISTULUI ILIE OLARI, PRIMUL MEU ŞEF LA ZIARUL ”ZORILE BUCOVINEI”, PRIMUL CITITOR ȘI SFĂTUITOR LA ÎNCEPUT DE DRUM

 

Până anul trecut, chiar și în timpul pandemiei, îl întâlneam prin centrul orașului. Umbla cu pași sprinteni, vioi, de parcă n-ar fi trecut hotarul octogenar, apropiindu-se de jubileul de 85 de ani. În tinerețe umbla mai puțin. Ieșea din cabinet, la fiecare 15-20 de minute, pe balconul redacției, fuma o țigară, intra în cabinet, scria două-trei rânduri și iar ieșea să tragă un fum. Astăzi, dimineață, am primit vestea că Ilie Olari a plecat să-și plimbe neastâmpărul prin ceruri. Și cum se întâmplă mai întotdeauna, doar în asemenea momente triste ne amintim și evocăm oamenii cu care am fost apropiați, am lucrat împreună, de la care am învățat multe lucruri bune. Mai toți colegii îl numeau simplu, Nectarovici, pentru că era fiul lui Nectarie, al doilea copil dintr-o mare și frumoasă familie de români din Ropcea. Când am venit la redacția ziarului ”Zorile Bucovinei”, după absolvirea Facultății la Chișinău, am avut norocul să-mi fie primul șef. Zic ”norocul”, căci, de fapt, șefia lui Ilie Olari în secția cu un singur subaltern era doar formală. Nu mi-a făcut nicicând vreo obiecție, nu mi-a dat indicații, iar principalul pentru ce i-am purtat și-i sunt recunoscătoare a fost starea de libertate de care m-am bucurat cât am lucrat sub oblăduirea sa părintească. Era înzestrat cu un simț extraordinar al umorului și, neîndoielnic, înțelegea că ar fi fost ridicol s-o facă pe grozavul.

Totuși, a nimerit și el într-o plăcută situație marcată de umor. Mă refer la debutul său editorial. Volumul de publicistică ”Zâmbete acre” a văzut lumina tiparului la o vârstă destul de înaintată, autorul trecând hotarul de 80 de ani. Drept că e o carte solidă, de 700 de pagini. De pe coperta I, nici pe departe acru, ne zâmbeşte ghiduşar autorul, Ilie Olari, împrospătându-ne amintirile cu perioada când românii se deşteptau la viaţă nouă. Ilie Olari s-a făcut cunoscut în peisajul publicisticii româneşti din nordul Bucovinei, îndeosebi datorită perioadei de muncă la „Zorile Bucovinei”, unde a venit după un scurt stagiu de activitate pedagogică în satul natal Ropcea şi de redactor la Radiodifuziunea Regională din Cernăuţi. Însă ca ziarist apreciat şi îndrăgit de cititori, demn de a-şi înscrie numele pe coperta unei cărţi, zoristul Ilie Olari vine din perioada marilor transformări sociale şi ardentelor primeniri naţionale de la începutul anilor 90 ai secolului trecut. Cartea ”Zâmbete acre” i-a apărut la insistența colegului jurnalist Grigore Crigan, plecat și el la Domnul anul trecut. Cunoscându-l din perioada când i-a fost şef la Radiodifuziunea Regională, aducându-l mai apoi în colectivul „Zorilor Bucovinei”, fostul redactor-şef adjunct Grigore Crigan întotdeauna a nutrit respect şi interes faţă de umorul ropceanului Ilie Olari.

Scriam cu admirație la apariția ”Zâmbetelor acre”: ”Cei care au „mâncat” pudul de sare cu Ilie Olari în cabinetele redacţiei, s-au încălzit la soare pe balconul istoricei clădiri, respirând din fumul de ţigară ce-l însoţea mereu, se vor opri cu nostalgie asupra albumului sentimental, inclus la finele cărţii. Ne vom regăsi la vârsta de vis şi înflorire, suspinând în unison cu umorul autorului că am rămas „numai frumoşi”. Reţinându-ne cu sufletul la chipuri dragi care nu mai sunt printre noi, vom vărsa o lacrimă, cu dor pomenindu-i”. Acum a bătut ceasul să aprindem o lumânare și să vărsăm o lacrimă și pentru Ilie Olari. Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa! (Maria TOACĂ)

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Vasile CarlașciucLibertatea Cuvântului - Cernăuți

In memoriam

Ne-a alinat cu „zâmbete acre” şi ne-a lăsat o amintire frumoasă şi senină…

La 28 mai, în al 85-lea an, şi-a încheiat crugul vieţii publicistul Ilie Olari. Născut într-o familie numeroasă în unul dintre cele douăsprezece cătune ale Ropcei, Priban, el a fost harnic la carte. Studiile medii şi le-a făcut la şcoala din Ciudei, fiind fruntaş la învăţătură din prima ei promoţie. La Facultatea de limbi romano-germanice a Universităţii cernăuţene s-a străduit să fie printre cei mai buni studenţi. A lucrat o perioadă scurtă de timp profesor la şcoala din satul natal, apoi a fost ademenit de ziaristică. A fost angajat în calitate de traducător la ziarul raional „Satul sovietic” din Storojineţ, de unde a ajuns redactor la Redacţia română a Radiodifuziunii Regionale din Cernăuţi. De aici i s-a deschis perspectiva de a activa aproape patru decenii la ziarul „Zorile Bucovinei”.

Om de o modestie proverbială, foarte erudit şi „mânuitor al unei frumoase limbi române”, după cum l-a caracterizat regretatul său coleg, scriitorul Grigore Crigan, Ilie Olari s-a găsit pe sine, scriind mai pentru fiecare număr al „Zorilor Bucovinei” din perioada 1995-2007 câte un instantaneu cu săgeţi zeflemitoare, ironice dar şi de o inteligenţă sclipitoare, inserate la rubricile „Verzi şi uscate”, „Zâmbete acre”. Ele au devenit o adevărată comoară literară, care urmau neapărat să apară într-un volum de carte. Autorul n-a avut intenţia s-o facă, din simplă modestie, dar graţie sârguinţei familiei sale şi scriitorului Grigore Crigan, volumul „Zâmbete acre” (cu mai mult de 700 pagini) a văzut lumina tiparului în 2018. Pe atunci Ilie Olari trecuse pragul celui de-al nouălea deceniu de viaţă. A fost un eveniment pe cât de important, pe atât şi de neobişnuit în viaţa literară românească din nordul Bucovinei. Doar istoria literară cunoaşte foarte rar cazuri, când debutul editorial al unui mânuitor de condei se produce la o vârstă înaintată.

Fiind profund îndureraţi de moartea publicistului român cernăuţean, Ilie Olari, ne consolăm cu gândul că el a reuşit să lase intelectualităţii româneşti o carte de zile mari, or, între acele „zâmbete acre” sclipesc gânduri de înţelepciune pentru vremuri bune şi pentru vremuri de restrişte. Citind aceste rânduri, scrise de Ilie Olari cu ani în urmă, te cutremuri: „Bănuiesc că omul chiar în prima zi când a venit pe lume a rămas dezamăgit, nu i-a plăcut această lume. Părându-i cumva strâmtă, incomodă, el mai întâi a strâmbat din nas, apoi s-a scărpinat la ceafă, chibzuind cam ce ar putea întreprinde ca s-o prefacă, s-o schimbe, desigur, în folosul său. Şi, spre cinstea lui el nu s-a limitat numai la scărpinatul la ceafă, a trecut la fapte, s-a pus pe treabă. Ca lumea să nu fie atât de îngustă, cum i se părea lui, el a început războaiele care continuă şi astăzi, tot atât de absurde şi sângeroase ca şi cu mii de ani în urmă. Dar s-a ales din ele cu orice, numai nu cu folosul ce-l râvnea, când pornea la război. Planeta noastră a rămas aceeaşi – nici mai mare şi nici mai mică. Fireşte, omului nu i-a plăcut aceasta. A strâmbat din nas…”.

Aceste „zâmbete acre” par în prezent o prorocire, spusă cândva de Ilie Olari. Chipul lui luminos şi plin de omenie va trăi mereu în memoria celor care l-au cunoscut. Bunul Dumnezeu să-l aibă în Împărăţia Sa!

Colectivul publicaţiei online „Libertatea Cuvântului” exprimă profunde condoleanţe familiei Olari în legătură cu pierderea grea – încetarea din viaţă a soţului, tatălui şi bunelului Ilie.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Maria Popa

3 мин.  · 

IN MEMORIAM

„Trebuie să păstrăm cu orice preț primăvara din suflet...” / Ilie Nectarie Olari/

ILIE NECTARIE OLARI, absolvent al Facultății Romano-Germanice (1960), specialitatea - filolog, profesor de limba și literatura română; profesor școlar; redactor-șef al redacției de limba română a Radiodifuziunii Regionale din Cernăuți; redactor-șef adjunct al ziarului „Zorile Bucovinei”; publicist; traducător de manuale școlare; autor al cărții „Zâmbete acre” (2018) – o carte scrisă cu umor, ironie, inteligență sclipitoare și înțelepciune de un publicist care a putut așterne pe hârtie ceea ce îi dicta inima despre moravurile dintotdeauna ale oamenilor. E una dintre puținele cărți de acest gen apărute vreodată la Cernăuți în limba română. Nu putem rămâne indiferenți de conținutul lor bogat, care ne scoate în evidență cele mai delicate calități ale unui adevărat ziarist. Schițele, apărute la rubrica „Zâmbete acre”, sunt la fel de actuale și astăzi.

A fost un om simplu, dar complex în acelaşi timp, cu un caracter puternic, muncitor, corect, sincer, cu un suflet mare şi cu o inimă mai mare, mânuitorul unei frumoase limbi române, cu un simț al umorului deosebit de fin și delicat, un om de o modestie rară, mare tact și stăpânire de sine, spirit analitic, perspicace, clarvăzător, cu lecturi solide din literatura ro¬mână și universală, cu bogate cunoștințe despre cotidianul colcăind de teme și subiecte dintre cele mai incitante, având un condei plin de har, care a scris atâtea articole, pline de umor, ironie, bunătate și speranță spre un viitor mai bun.

Pentru munca conștiincioasă și îndelungată, domnul Ilie OLARI în repetate rânduri a fost menționat cu Diplome de diferite ranguri. Pentru deosebite succese în muncă a fost decorat cu Medalia „Pentru distincție în muncă” și Medalia „Pentru muncă îndelungată şi perseverentă”.

Despre valoarea neobositului publicist în cultura românească a Ținutului Bucovinean ne vorbesc colegii ziarului „Zorile Bucovinei”, care pe parcursul anilor i-au scos în evidență cele mai frumoase virtuți omenești:

„Ca un adevărat meșter popular, care cu migală și îndârjire își pune parte din suflet și din viață în tot felul de creații ale sale ce bucură o lume, dl ILIE NECTARIE OLARI a lucrat și continuă să lucreze cu răbdare și meticulozitate asupra cuvântului – mai întâi ca traducător la o publicație raională, ca radiojurnalist la radiodifuziunea regională, apoi, în ultimele decenii, ca ziarist la „Zorile Bucovinei”. De ani și ani așterne harnic pe hârtie grijile, necazurile și supărările sale și cele ale semenilor, satirizând ori persiflând prostia omenească, autoironizându-se, ori, totodată, biciuindu-se necruțător.

Astfel au continuat să apară și acele „Verzi și uscate” săptămânale care, adunate și selectate, ar putea constitui o carte întreagă. Acesta ar fi volumul I. Și volumul II are deja un titlu – „Zâmbete acre”. Volumul III poate să aibă mai mult soare în el, dar până la „Zâmbete de fericire”, se vede, mai este încă...

Deocamdată să ne bucurăm împreună de sărbătoarea domnului Ilie, deoarece cam la zece zile după Pocroave dumnealui, Ilie a lui Nectarie Olari, împlinește vârsta de 60 de ani. La aniversarea aceasta frumoasă să lăsăm baltă toate trebile și interesele și să închinăm un păhar întru sănătatea dumnealui, urându-i în continuare aceeași putere de muncă, condei fecund și incisiv, noroc, mulți ani înainte și toți buni”.

24 octombrie 1997

Colectivul „Zorile Bucovinei”

„Mâine, colegul nostru, jurnalistul Ilie OLARI, va zâmbi, probabil, mai dulce, căci, vorba domniei sale, „ce alta ne rămâne să facem, dacă viața e așa cum este” și... ne mai adaugă câte un an în răbojul sorocului predestinat de Pronia Cerească? Născut în zodia scorpionului, domnul Olari se impune prin subtile calități de umorist, satirizând metehnele și absurditățile ce ne terorizează traiul. Dar aceste bătăioase însușiri și le manifestă, cu precădere, în creația jurnalistică, în viața de toate zilele distingându-se prin hărnicie, corectitudine și o modestie rar întâlnită.

Noi, colegii de la „Zorile Bucovinei”, care îl iubim și-i prețuim calitățile, îi dorim multă sănătate, bucurii, bunăstare în familie și ani lungi de muncă rodnică”.

23 octombrie 1999

„Încet, dar sigur, eruditul nostru coleg, Ilie OLARI, cel mai „zâmbitor” jurnalist de la „Zorile Bucovinei”, se apropie de un semnificativ hotar al destinului. Ieri, când cununa vieții i s-a îmbogățit cu încă o dalbă floare, am ridicat imaginar o cupă de șampanie, dorindu-i sănătate și odihnă plăcută în concediu. Vă așteptăm cu nerăbdare să vă cuprindem într-o caldă îmbrățișare, căci fără prezența Dumneavoastră timpul se scurge mai monoton.

La mulți ani, cu bucurie!”

25 octombrie 2006

„După cum s-a putut observa, zoristul Ilie Olari e în fond sobru, plin de gravitate și, totodată șugubăț și mucalit. Uneori descoperim unele gânduri/sfaturi de un profund caracter lirico-filosofic, adresate, în primul rând, cititorilor tineri: „Trebuie să păstrăm cu orice preț primăvara din suflet, să nu ne lăsăm intimidați, să îmbinăm cu chibzuință poezia și proza (vieții) și atunci vom ajunge la adânci bătrânețe cu primăvara în suflet și sufletu-n primăvară...” /Grigore Crigan/

La 5 iulie se împlinesc 40 de zile de când a trecut la cele veșnice, de când a încetat să bată inima neobositului profesor, înțeleptului publicist, tată iubitor, soț exemplar și bunel grijuliu

ILIE NECTARIE OLARI

ILIE OLARU

Ce veste tristă de „Nectarovici”

În ziua asta m-a umbrit:

Când moare-un zâmbet, e mai strașnic,

Decât o moarte pe Pământ!

Ce timpuri grele îi apasă

Capacul morții pe mormânt!

Din firea sa, mereu glumeață,

Mult timp ar fi încă glumit...

Să-i fie țărâna ușoară,

Și drumul cerului – ușor,

Umorul nu știe să moară,

Nici autorii de umor!

Căci viața este-ntâi de toate

Un zâmbet-acru fericit,

Să-ți fie țărâna ușoară

Din totul ce ne-ai dăruit!

ION COJOCARU

Cu durere în suflet aprind candela memoriei soția Stela, fiica Leontina, ginerele Alexei, nepoțeii Ilaria și Alexandru, cuscrii Maria și Gheorghe, surorile Mariuța, Veruța, Ileana, fratele Valerian.

Посмотреть статистику

Охват публикации: 77

 Elvira Chilaru