După un îndelung repaos a răsărit soarele la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți. Înspre seară, când s-a mai potolit din dogoarea zilei de 23 iunie s-a strâns multă lume bună, chemată de dragul câtorva cărți, dar și de dorul întâlnirilor cu îmbrățișări și vorbă lungă. Nici nu putea fi scurtă vorba când anunțata lansare de carte a luat dimensiunea unui adevărat salon, transformându-se într-o sărbătoare a cuvintelor frumos așternute pe hârtie, care pot fi ținute în mână și răsfoite. Plus la aceasta, l-am avut printre noi, vioi și energic ca odinioară, pe președintele Centrului, scriitorul Vasile Tărâțeanu. Deși trăim într-o epocă nefavorabilă cărților scoase de sub teascurile tiparului, ele, totuși, apar și rămân, ca o stavilă în faţa valurilor distrugătoare de valori spirituale, întocmai cum scria regretatul poet Nicolae Dabija: „Toate se trec sub bolţi şi pe lume:/ stea ce se naşte şi codru bătrân,/ oştire, şi tron, şi slavă, şi nume…/ Şi totuşi cărţile… Ele rămân.// Planete se sting şi seacă oceane,/ altar creştin şi templu păgân/ se trec, cu imperii, munţi, bastioane…/ Şi totuşi cărţile… ele rămân”.
Aceste versuri pot fi luate ca laitmotiv al manifestării, ele exprimând și crezul celor care scriu. Recenta lansare s-ar fi prelungit până-n zorii dimineții, dacă principialul exeget literar, Ștefan Hostiuc, pe post de moderator, n-ar fi ținut frânele în mâini, fapt ce pune în evidență și dragostea de carte, și fenomenul uluitor că în nordul Bucovinei se editează în limba română volume de literatură artistică, publicistică, cercetări și studii științifice, monografii ale străvechilor vetre românești. Drept că toate acestea necesită mari eforturi și sacrificii, însă cu cât „chinurile nașterii” sunt mai grele, cu atât e mai rotundă bucuria când scoatem de la tipografie tirajul unei noi cărți. „M-am atașat foarte mult de Dumneavoastră, sunt solubilă în această comunitate, sunteți oameni creativi”, a observat și Consulul General al României la Cernăuți, dna Irina Loredana Stănculescu, aprofundând că această calitate a românilor din Cernăuți își are rădăcini din trecut și că din primele zile ale preluării misiunii diplomatice a impresionat-o eforturile comunității pentru păstrarea identității și valorilor naționale. Găsind aici o mare dragoste pentru Patria România, deși nu e de mult timp printre noi, doamna Consul General ne cunoaște aspirațiile și necesitățile spirituale, acordând sprijin, mai ales atunci când acesta îi este solicitat pentru o carte. Dar și atunci când nu i se solicită direct ajutorul, vine cu un prinos substanțial, așa cum mi s-a întâmplat când i-am arătat ediția veche a romanului „La răspântia Boianului” și i-am dezvăluit intenția de a-l edita în veșmântul limbii române, adică cu grafie latină. Contribuția-i a fost de bun augur, românii din Boian, animați de profesoara Eleonora Bizovi și gospodarul Vasile Botă, au adunat repede suma necesară pentru un tiraj de 500 exemplare.
Multă bucurie mi-a adus munca la această carte, care a scos-o din uitare pe autoarea ei, o simplă profesoară trecută în lumea umbrelor, Viorica Chibac-Cuciureanu. Cred, însă, că și mai mare a fost satisfacția sufletească a arhivistului Dragoș Olaru când și-a văzut tirajul de 500 exemplare al volumului „Mesaje din trecut”, în care a adunat cercetările sale de circa jumătate de secol. Pe bună dreptate s-a menționat că e cel mai important proiect al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, sprijinit de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Lauda binemeritată, Dragoș Olaru, o împarte cu președintele Centrului, scriitorul Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române, și vicepreședintele Eugen Patraș (coordonator de proiect), cu prefațatorul volumului, publicistul Ștefan Broască, și nu în ultimul rând cu editorul Valeriu Basaraba de la „Druk Art”. „Mesaje din trecut” este cartea care ar trebui s-o avem mereu la îndemână, în fața altora, deoarece putem găsi în cele 600 de pagini tot ce ne interesează despre istoria noastră, despre Cernăuți și Eminescu, Dragoș Olaru fiind primul deschizător al itinerarelor eminesciene prin capitala istorică a Bucovinei. Munca migăloasă și îndelungată a acestui harnic cercetători al vechilor documente ne oferă „mură-n gură”, cum se spune pe la noi, despre personalitățile Cernăuțiului, despre lada cu zestre a neamului, problema evreiască în Bucovina, documente herțene și multe altele de pe care a șters cu grijă colbul. Cu toate acestea, Dragoș Olaru ne face atenți că cele adunate de el nici pe departe nu sunt întregul, ci doar fărâme, că există teren de cercetare și pentru alții. Oricum, îi rămâne lui această datorie, căci nimeni nu o va îndeplini mai bine, după cum au menționat colegii săi scriitori – Ștefan Hostiuc, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Broască, Ilie Tudor Zegrea, precum și prietenul cu care a lucrat la volumul despre primarul Traian Popovici, jurnalistul Serghei Voronțov.
Tot de trecut, însă mai apropiat și mult mai dureros ține și cartea „Neamul nostru de martiri”, pe care am avut onoarea s-o lansez în acest anturaj select, înconjurată de susținători din satul Mahala, membri ai Societății de Cultură „Grigore Nandriș”, – dna Elena Nandriș, președintă, Mariana Gostiuc și Dumitru Zaidel. Pe Elena Nandriș am dorit s-o am aproape și ca prieten de suflet care m-a încurajat, iar fiul ei Marian a asigurat financiar tipărirea volumului „Din toată inima, pentru Voroneț”. Și în „Neamul nostru de martiri” multe pagini sunt consacrate românilor din Mahala. Un mulțumesc aparte le spun din toată inima, „eroinelor” și „eroului” din capitolul „Cântă cucu-n Cernăuți” – Elena Nandriș, Victoria Costinean, Elena Calancea, Gheorghe Puiu, oameni care au dat aripi de zbor înalt cântecelor patriotice și de înstrăinare, mai cu seamă maestra artelor Victoria Costinean a cules și a înregistrat din tezaurul folcloric al deportaților, dând glas tristeții acestor neasemuite perle și la sărbătoarea noastră. De asemenea, și îndrăgitul nostru Gică Puiu a strălucit și întinerit alături de gingașa interpretă Natalia Camelia, cu melodia „Mugur-Mugurel”. N-aș fi avut, însă, parte de asemenea clipe de sentimentală întâlnire cu eroii scrierii mele, dacă nu găsea președintele Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, Vasile Rauț, sponsorizare pentru tipărirea respectivului volum. Dar mai profund ne-a emoționat pe toți fiul său Marius, elev la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” din Cernăuți. Cu melodiile interpretate la saxofon, tânărul instrumentist ne dă de știre că răsare o nouă stea pe cerul artei muzicale din Cernăuți. Ce păcat că nu era printre noi regretatul profesor, sensibilul literat și critic de artă, Ilie Luceac, să-l asculte pe acest băiat talentat. Dar a fost prezent de dincolo de moarte cu eleganta sa carte (așa cum impecabile i-au fost ținuta și comportarea), întitulată metaforic „Forţa destinului sau fereastra prin care priveşti cerul” (Cernăuţi, Editura „Alexandru cel Bun”; Editura „Druk Art”, 2020). A visat la această carte, i-a conturat în gând aspectul grafic, alegând pentru prima copertă o imagine cu doi cai regali. Pentru autor aşa a şi rămas scrisă doar în „Glasul Bucovinei”, timp de aproape un sfert de secol pe parcursul fructuoasei activităţi publicistice la revistă. La lumina tiparului, în format de gală, aşa cum şi-a dorit autorul, au scos-o cele mai apropiate fiinţe – colegii din echipa „Glasului Bucovinei”. Ediţia a fost îngrijită de dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, şi dr. Marin Gherman, actualul redactor-şef adjunct al revistei, de Cristina Paladean, redactor literar, şi Natalia Proţiuc, lector. Iuliana Luceac, fiica autorului, a contribuit la traducerea în ucraineană şi engleză a câtorva texte. Dna Alexandrina Cernov a venit cu încă două cărți, dar s-a referit mai mult la această realizare editorială de excepție, care pune în valoare 16 personalități de referință ale Bucovinei, prinse într-un captivant dialog cu autorul Ilie Luceac.
Cum numai cei cu mare dragoste de cuvântul românesc pot să se exprime, a vorbit despre autori și cărţile lor poetul și jurnalistul Nicolae Șapcă, redactorul-șef al ziarului „Monitorul Bucovinean”. Timpul zboară vertiginos şi nemilos, iar cărţile sunt zăgazul ce-i încetineşte curgerea. Ele nu îmbătrânesc, păstrând aşa cum a fost odată lumea apusă, cu toate virtuţile, victoriile şi înfrângerile suferite. Au mai fost lansări și saloane de carte la Cernăuți, însă, poate că suntem încă flămânzi de manifestări culturale, aceasta parcă ne-a unit, ne-a făcut să ne simțim mai apropiați unii de alții.
Maria TOACĂ
Fotografii de Nicolae HAUCĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu