Ascultă Online Radio Cernăuți

24 apr. 2021

VASILE PALADEAN (1943 - 2021)




https://euromedia-ucraina.blogspot.com/2021/05/vesti-din-nordul-bucovinei-basarabiei.html

Lucia Olaru Nenati
Tare rău imi pare pentru plecarea lui. Imi amintesc cum a realizat el filmul spectacolului meu de la Cernăuți de aniversarea eminesciană, cu un simț artistic deosebit și atâtea altele. Nici nu m-as fi gândit că va veni sfârșitul in acest fel!
2
  • Сочувствую
  • Ответить
  • Поделиться
  • 23 мин.

Maria Andries


OMUL CARE NE FĂCEA MAI FRUMOȘI DECÂT SUNTEM
De câteva zile nu mai este și nu va apărea niciodată printre noi Vasile Paladean. Amabil cu toată lumea, era și un bun prieten al ziariștilor. Dacă afla de vreun caz interesant, sau nu aveam transport să ajungem la vreun eveniment important, se oferea să ne ducă cu mașina sa. Nu uit un început de noiembrie 2011, când m-a ajutat să ajung la Ion Bodnaraș, un moș de 102 ani din satul său natal. Cu amabilitatea-i proverbială, s-a oferit să mă însoţească cu prima ocazie până la fostul său vecin. Şi a dat Dumnezeu să alegem chiar după amiaza zilei Sfântului Dumitru, când şi Preşedintele ţării a binevoit să facă o escapadă la Cernăuţi. Distanţa de câteva minute până la Ostriţa a durat vreo două ore, maşina lui Vasile Paladean făcând înconjurul pe poteci de câmp şi săltând prin zeci de gropi până am fost lăsaţi de miliţienii postaţi la toate colţurile să ieşim la drumul mare, special netezit, ca pe palmă, să bucure privirile înaltului oaspete.
Mai înainte a fost o zi din preajma Crăciunului când ne-am înfundat în zăpadă pe drumul spre Biserica din Mogoșești, unde vroia să ajungă folkistul Florin Săsărman, sosit la noi să ne colinde. Ne-am întors la Ostrița, la casa unei surori de-ale sale, întâlnirea cu interpretul de la Cluj-Napoca prilejuindu-i o surpriză extraordinară nepoatei Delia Rață, pe atunci o firavă copilă visătoare să ajungă artistă. Nu prea știam, nu ne interesam ce profesie are, ce lucrează, cum își câștigă pâinea cea de toate zilele. Pentru noi toți, români din Cernăuți, din Ostrița sa natală, din alte sate românești, Vasile Paladean era maestrul fotograf, eu îi mai spuneam și magul vânător de clipe. Rar se întâmpla să-l întâlnim fără a primi vreo poză de la el, în care ne regăseam la sărbătorile noastre naționale, întruniri prietenești, în miezul unor evenimente de respirație românească. Îl numeam cu drag „maestru”, ne bucurăm când îl întâlneam la vernisaje de fotografii – ale sale sau ale prietenilor din România și colegilor ucraineni, membri ai clubului ”Pozitiv” din Cernăuţi. Nu ne feream când îndreapta spre noi nelipsitu-i însoţitor – aparatul fotografic. Eram siguri că vom apărea în imaginile sale frumoşi şi luminoşi, chiar mult mai frumoşi decât suntem în realitate, căci fiind el însuși un suflet bun, era mereu obsedat de dorinţa de a face lumea mai bună printr-o simplă apăsare pe butonul aparatului fotografic. Calitatea ce-l marca pe Vasile Paladean era talentul de a pune în valoare frumuseţea lăuntrică a omului. Ca un adevărat mag, el adauga nuanţe agreabile chipurilor surprinse, le atribuia ceva din limpezimea unei dimineţi de Florar, o aură neobservată de ochii nepoetici.
Doar unui neiniţiat i se pare lucru uşor şi simplu pasiunea căreia Vasile Paladean i se consacra încă dintr-un alt secol, când la Ostriţa sa natală nici de lumină electrică nu se pomenea. Legând o colaborare frățească cu Ştefan Toth, preşedintele Asociaţiei Fotografilor Profesionişti din România, Vasile Paladean a adus la Cernăuți arta sa fără de frontiere, mesajele fotografiilor sale unind inimi de diferite naționalități. Ne reprezinta cu cinste în faţa altor neamuri, el fiind respectat mai cu seamă în mediul artiştilor fotografi ucraineni, care mărturiseau că au văzut România cu ochii lui Vasile Paladean și au îndrăgit-o cu inima lui.
De la Vasile Paladean avem o adevărată galerie a chipurilor de oameni cuminţi, îngânduraţi, talentați. La una din expoziții, am dat mâna cu poeta şi interpreta populară Gheorghina Pascal din Ropcea. Stătea în faţa unui portret, din care ne privea aceeaşi şi totodată altă Gheorghină – înnobilată de o aură binecuvântată. Mai sus, dintr-un câmp cu flori din Valea Cosminului, ne zâmbea soţia fotografului, Claudia – doamna care a acceptat și încurajat pasiunea bărbatului, liniştindu-l când îl vedea încins în frământări. E şi meritul ei că oamenii, păsările, orice vietate din imaginile lui Vasile Paladean iradiază fluizii fericirii. Înzestrat cu harul de a fixa fracţiuni de secundă, a focalizat în lumină un zâmbet, o privire, o uimire, arta sa exprimând adevărul. De aceea, mai mult decât pe peisaje şi compoziţii statice, a puns preţ pe chipuri omeneşti, pe expresiile lor, care îl fac pe privitor să rămână vrăjit în faţa imaginilor şi să comunice, de la inimă la inimă, cu minunile lumii. (Maria TOACĂ)

Публикации в Ленте новостей

12 ч. 
Возможно, это черно-белое изображение (Василий Паладян и очки для зрения)
Tóth Ștefan István
ADIO PRIETEN DRAG...!
Cu deosebită durere în suflet, am aflat de trecerea în eternitate a reputatului artist fotograf, Vasile Paladean din Cernăuți (Ucraina), membru creator al Asociației Internaționale ”Euro Foto Art” din Oradea (AIEFAO). Îți mulțumim pentru sute de fotografii artistice, de înaltă ținută profesională, realizate în calitate de artist fotograf, precum și pentru faptul că ai purtat pe suflet, în calitate de vicepreședinte pentru Ucraina al AIEFAO, destinul artei fotografice naționale și internaționale, concretizate prin organizarea, în parteneriat cu AIEFO și Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi, a zeci de expoziții naționale și internaționale de artă fotografică. Adio Prieten drag, odihnă veșnică !
Asociația Internațională ”Euro Foto Art” Oradea
.....................................................................................................................
Sincere Condoleanțe familiei Paladean îndoliate, greu încercate, prin pierderea Prietenului nostru drag, Vasile Paladean din Cernăuți (Ucraina), Adio Prieten drag, odihnă veșnică !
Ștefan și Magdalena Tóth (Oradea)


Nu pot sa cred ca este adevarat!
Mai alaltaieri cautati prin arhive si ne trimeteati ultimele poze...
Mai ieri v-ati actualizat poza de profil...
Azi ati plecat grabit dintre noi, domnule
Vasilii Paladean
!
Ati fost omul bun "ca painea calda" cum spunea cineva.
Ati fost frumos la chip si tot atat de frumos la suflet.
Pentru Mircea Motrici ati fost prietenul si "fratele pe care nu l-a avut" dupa cum spunea Mircea. Il asteptati de fiecare data cu masina in vama Porubne-Ucraina, pentru a-l insoti prin toate satele romanesti din Nordul Bucovinei de unde a transmis sute de stiri, reportaje sau relatari la Radio Romania Actualitati despre fratii romani din aceste locuri.
D-voastra cu aparatul de fotografiat, Mircea cu reportofonul cel mic, cumparat din Japonia, la care tinea foarte mult si pe care doar dvs i-l reparati atunci cand se defecta.
Mircea Motrici a fost primul reporter radio care dupa "Revolutia din '89" a poposit in satele din Nordul Bucovinei si dupa cum spuneam a beneficiat foarte mult de ajutorul dvs., si pentru aceasta dadeati cu subsemnatul dupa fiecare plecare a lui Mircea. Nu i-ati spus niciodata! Poate va gandeati ca n-o sa mai vina la romanii de acolo sau poate va gandeati ca n-o sa va mai ceara ajutorul sau poate din sentimentul puternic de prietenie si fratietate ce va lega. Acea prietenie puternica am simtit-o si dupa ce n-a mai fost Mircea, de multe ori dvs si doamna Claudia mi-ati fost alaturi.
Acum, la grabnica despartire de noi va spun drum luminos catre taramul de "Dincolo"!
Cu siguranta Mircea va fi la poarta (precum dvs alta data in vama) pentru a va conduce in Gradina Raiului, va fi si Victor Traian Rusu cu aparatul foto pentru a infiinta sau a reintregi Asociatia fotografilor din juriul careia ati facut parte, vor mai fi si multi alti prieteni plecati mai inainte.
Nu uitati aparatul foto, poate veti avea nevoie de el!
Doamna Claudia, ce pot sa va spun in aceste momente decat sa va intareasca Dumnezeu sa treceti cu bine aceasta grea despartire!
Multa, multa putere dvs si la intreaga familie!
Cu durere in suflet, candela memoriei aprinsa de Rozalia Motrici!

 ///////

Василе Рауц

 
Despre așa oameni ca Vasile Paladean se spune ,,bun ca pâinea caldă...Ce mai cosește moartea printre românii noștri !!!
** Drum lin spre Lumină, române ! Pomenire veșnică ! Trist de tot ! Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa !**

///////

S-a întunecat obiectivul maestrului fotograf Vasile Paladean
Acum, în preajma Paştelui, a încetat să bată inima maestrului fotograf din Cernăuţi, Vasile Paladean, membru al Uniunilor Fotografilor din Ucraina, Moldova şi România. El a fost un fotograf-cronicar. Obiectivul aparatului lui de fotografiat a înveşnicit clipe emoţionante, majore, pline de ardoare şi elan de la acţiunile organizate de societăţile naţional-culturale ale românilor din regiunea Cernăuţi. A fost un artist al peisajului şi al portretului, fapt apreciat şi recunoscut la diverse expoziţii de fotografii – colective şi personale – din Cernăuţi şi România. El a creat o galerie întreagă de portrete ale celor mai slăviţi reprezentanţi de astăzi ai neamului românesc din „dulcea Bucovină”.
Funeraliile lui Vasile Paladean vor avea loc în Duminica Floriilor, în satul său de baştină, Ostriţa Herţei.
Dumnezeu să-l aibă în dreapta Sa! Chipul lui luminos va rămâne pentru totdeauna în memoria celor care l-au cunoscut şi i-au apreciat harul divin.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

//////////////////

Cale luminată, maestre Vasile!

Cale luminată, maestre Vasile!

Deasupra Bucovinei a plâns din nou  cerul şi verdele crud al acestui început de primăvară: la vârsta de 78 de ani ne-a părăsit subit,  pentru totdeauna, maestrul fotograf Vasile PALADEAN.

De acum aparatul său de fotografiat va tânji după stăpân iar noi, prietenii şi cunoscuţii lui, îi vom duce lipsa şi-l vom căuta cu privirile la  manifestările  de suflet  cu participarea  românilor din ţinut. Or, prezenţa maestrului era un lucru cu care ne obişnuisem şi o garanţie că cele mai importante şi emoţionante momente ale manifestărilor vor fi fixate  şi păstrate cu dragoste şi sfinţenie nu numai în cămara inimii fiecăruia dintre noi ci şi într-o ramă atârnată pe  un perete din camera memoriilor…

Specialist de clasă superioară în electronică, unde prin mâna lui au trecut  şi au „înviat” zeci şi sute de aparate sofisticate care nu erau pe măsura puterii altor colegi  de lucru, graţie şi caracterului său de om cinstit, chibzuit, cu simţul responsabilităţii ridicat  la  cele mai înalte cote  ale omeniei, Vasile Paladean  a constituit un exemplu şi pentru altă lume, în special pentru  tinerii care vroiau să însuşească arta fotografiei.

Participant  cu lucrări personale la mai multe  expoziţii şi festivaluri naţionale şi internaţionale  de artă fotografică, Vasile Paladean a cucerit zeci de distincţii, fiind ales  în juriul  multor concursuri ale artiştilor fotografi din Ucraina, România, Ungaria, Polonia şi alte ţări. Colegii şi prietenii îl apreciau şi pentru corectitudinea cu care îşi expunea opinia despre operele prezentate în concurs, dar şi  pentru sprijinirea tinerilor care vroiau să devină specialişti  renumiţi în întreaga lume.

Recunoscut  de oamenii de artă din mai multe ţări ca unul dintre  talentele viguroase  şi  ca reprezentant al tradiţiilor bucovinene, Vasile Paladean a demonstrat prin ceea ce a făcut cu ajutorul aparatului  de fotografiat că  ochiul magic, zis şi obiectiv, prin care este privită lumea, poate deveni cu adevărat miraculos  când se află în mâinile unui maestru.

Despre bunătatea sufletească a artistului fotografic şi relaţiile sale prieteneşti cu zeci de bucovineni, dar şi cu conaţionali din Suceava, Maramureş, Bucureşti sau alte centre culturale  circulă numeroase ecouri şi opinii , care de care mai lăudabile. Personal,  cred că fotografiile lui sunt  adevărate lucrări  artistice anume bunătăţii sufleteşti şi modestiei  cu care a trăit toată viaţa alături de semeni.

În aceste clipe de durere amară arzând în sufletele soţiei Claudia şi a fiilor, a celorlalte rude  şi a prietenilor , vreau să aduc un ultim omagiu celui care a fost  pentru noi  maestrul  fotograf Vasile Paladean, rugându-l pe Bunul Dumnezeu să-i ierte păcatele şi să-i facă un loc în Grădina Sa.

Iartă-ne, Maestre că uneori nu te-am înţeles şi poate te-am supărat cu ceva!

Cale luminată  printre stele şi fie-ţi amintirea veşnică!

Ilie T. Zegrea, pentru Agenția BucPress - www.bucpress.eu 

    ///////////////////////////////
©️CBICA-inform
“A mai plecat un ROMÂN...”
Până acum momentele istorice din activitățile Românilor Băștinași din regiunea Cernăuți erau “inmortalizate pentru vecii” de către
Fotograful-Cronicar 📸,
Vasile PALADEAN,
dar în ajunul Floriilor
însăși Sufletul Maestrului
în cea de-a 78 primăvară
a început să se ridice lin spre Veșnicie - ca de-acum înainte,
deja de acolo - din ceruri,
să privească ce se mai face pe plaiurile Bucovinei atât de mult iubite de EL.
Obiectivul aparatului LUI
nu o dată a înveşnicit clipele istorice de pe la acţiunile organizate de Societăţile naţional-culturale ale Românilor din Cernăuţi.
Vasile PALADEAN,
Membru al Uniunilor Fotografilor din Ucraina, Moldova şi România,
Artist incontestabil
al portretului și al peisajului
a creat o galerie întreagă de portrete ale celor mai reprezentativi contemporani ai Neamului Românesc “de dincoace de vamă” din perioada postsovietică.
...
Bunul DUMNEZEU
așa a rânduit, că pe ultimul drum
Maestrul Fotografiei,
Vasile PALADEAN
va fi petrecut de cei apropiați
în satul său de baştină,
Ostriţa Herţei,
chiar în Duminica Floriilor,
pentru ca
Sufletul LUI
să se ridice printre stele
direct în Paradis.
Sincere condoleanțe Familiei și Prietenilor.
Bunul DUMNEZEU
să-l ierte și să-i
Odihnească Sufletul în Pace,
iar noi să trăim și să-L
Pomenim din Neam în Neam!
Cu tristețe,
Dr. Ion POPESCU,
Asociat onorific al Adunării parlamentare a Consiliului Europei,
Președinte al Uniunii Interregionale
“Comunitatea Românească din Ucraina”.

· 

”DRUM LIN spre LUMINĂ - VASILE 😪”
O veste tristă primită astăzi din Bucovina - Fotograful și prietenul Vasile Pălădean (Cernăuți ) , a plecat dintre noi - în mod neașteptat - Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa ✝️!
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////



Vestea morții neașteptate a inginerului și Membrului al Uniunii Fotografilor din Ucraina, Moldova și România VASILE PALADEAN, a îndurerat rudele, consătenii, prietenii și cunoscuții. A fost un OM minunat și așa va rămâne mereu în sufletele noastre. Sincere condoleanțe soției Clava, feciorilor, surorii Valeria, nepoților.
Înmormântarea va avea loc duminică,25 aprilie 2021, in satul Ostrița /Herța/după Slujba de Duminica Floriilor.

„Semn din cer…” Foto V. Paladean
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

MULȚI UCRAINENI AU VĂZUT ROMÂNIA ȘI I-AU ÎNDRĂGIT PE ROMÂNI CU OCHII, CU INIMA LUI VASILE PALADEAN

Bâcu Adrian

De la 24 aprilie nu mai este omul care, cu obiectivul său fotografic, ne făcea mai frumoși decât suntem. Mi se pare mai trist și în culori mai sumbre tot ce mă înconjoară, când mă gândesc că nu va mai apărea niciodată printre noi Vasile Paladean. Amabil cu toată lumea, era, mai ales, un bun prieten al ziariștilor. Dacă afla de vreun caz interesant, sau nu aveam transport să ajungem la vreun eveniment important, se oferea să ne ducă cu mașina sa. Nu uit un început de noiembrie 2011, când m-a ajutat să ajung la Ion Bodnaraș, un moș de 102 ani din satul său natal. Cu amabilitatea-i proverbială, s-a oferit să mă însoţească cu prima ocazie până la fostul său vecin. Şi a dat Dumnezeu să alegem chiar după amiaza zilei Sfântului Dumitru, când şi Preşedintele ţării a binevoit să facă o escapadă la Cernăuţi. Distanţa de câteva minute până la Ostriţa a durat vreo două ore, maşina lui Vasile Paladean făcând înconjurul pe poteci de câmp şi săltând prin zeci de gropi până am fost lăsaţi de miliţienii postaţi la toate colţurile să ieşim la drumul mare, special netezit, ca pe palmă, să bucure privirile înaltului oaspete.


Tot în acel an, la în început fierbinte al lunii lui Cuptor, am depănat povești în casa surorii sale, Valeria Mihaiesi, despre o ființă dragă din amintirile lor – bunica Domnica „cea bună și milostivă, ca o Sfântă Duminică”. La acel moment, nepotul ei Vasile era deja un bărbat înălbit de iernile vieții, dar vorbea ca un copil de bucatele gătite de bunica, evocând gustul de cartofi noi în smântână: „Nimeni din familie nu se pricepea să gătească atât de gustos ca bunica noastră. După lucru treceam numaidecât pe la ea. Lăsa toate treburile când mă vedea. „Stai că îndată te hrănesc”, era prima ei vorbă. Mergea repede în grădină, rupea câteva codițe de ceapă, câteva fire de mărar…”. Lui Vasile Paladean îi datorez poate una din cele mai răscolitoare povestiri din cartea „Martiri români din infernul foametei”, căci Sfânta Duminică din negura copilăriei sale i-a salvat pe mulți înfometați în cumplita iarnă a anului 1947. Familia ei n-a îndurat foame, având rezerve, bine ascunse, din rămășițele bunăstării de mai înainte. Știind-o de creștină milostivă, în fiecare dimineață la poarta casei ei se adunau înfometați muribunzi. Înainte de a răsturna mămăliga, Domnica îi număra și pregătea pentru fiecare câte un gogoneț cu brânză. Nu-i intra fărâmitură în gură, dacă nu se împărțea cu sărmanii de la poartă. Probabil, cea mai mare parte din bunătatea acelei bunici a fost moștenită de nepotul ei Vasile.


Mai înainte, prin 2004, am mai avut o zi de neuitat, în preajma Crăciunului, când ne-am înfundat în zăpadă pe drumul spre Mihoreni, unde trebuia să ajungă folkistul Florin Săsărman, invitat de scriitorul Vasile Tărâțeanu să ne colinde. Avea un obicei frumos acest interpret: să coboare serpantina Carpaților pe la finele sărbătorilor de iarnă ca să colinde la geamul așteptărilor noastre. Drumurile Herței erau din belșug troienite în acea iarnă, dar mașina lui Vasile Paladean a „înotat” voinicește până la Biserica din Mogoșești, unde colindătorul era așteptat cu niște colaci mari cât roata carului. Mai departe, minunea albă din câmpie îndesată de viscolul Bobotezei a întors mașina înapoi spre Ostrița. Însă și în acest caz, Vasile Paladean, ca un Moș Crăciun, a prefăcut ghinionul într-o mică sărbătoare, oprind la casa surorii sale Mărioara, spre marea bucurie a gazdelor. Întâlnirea cu interpretul de la Cluj-Napoca i-a prilejuit o surpriză extraordinară nepoatei sale Delia Rață, pe atunci o firavă copilă visătoare să ajungă artistă.


Nu prea știam, nu ne interesam ce profesie are, ce lucrează, cum își câștigă pâinea cea de toate zilele. Pentru noi toți, români din Cernăuți, din Ostrița sa natală, din alte sate românești, Vasile Paladean era maestrul fotograf, eu îi mai spuneam și magul vânător de clipe. Rar se întâmpla să-l întâlnim fără a primi vreo poză de la el, în care ne regăseam la sărbătorile noastre naționale, întruniri prietenești, în miezul unor evenimente de respirație românească. Îl numeam cu drag „maestru”, ne bucuram când îl întâlneam la vernisaje de fotografii – ale sale sau ale prietenilor din România și colegilor ucraineni, membri ai clubului „Pozitiv” din Cernăuţi. Nu ne feream când îndrepta spre noi nelipsitu-i însoţitor – aparatul fotografic. Eram siguri că vom apărea în imaginile sale frumoşi şi luminoşi, chiar mult mai frumoşi decât suntem în realitate, căci fiind el însuși un suflet bun, era mereu obsedat de dorinţa de a face lumea mai bună printr-o simplă apăsare pe butonul aparatului fotografic. Calitatea ce-l marca pe Vasile Paladean era talentul de a pune în valoare frumuseţea lăuntrică a omului. Ca un adevărat mag, el adăuga nuanţe agreabile chipurilor surprinse, le atribuia ceva din limpezimea unei dimineţi de Florar, o aură neobservată de ochii nepoetici.


Doar unui neiniţiat i se pare lucru uşor şi simplu pasiunea căreia Vasile Paladean i se consacra încă dintr-un alt secol, când la Ostriţa sa natală nici de lumină electrică nu se pomenea. Legând o colaborare frățească cu Ştefan Toth, preşedintele Asociaţiei Fotografilor Profesionişti din România, Vasile Paladean a adus la Cernăuți arta fără de frontiere, mesajele fotografiilor sale unind inimi de diferite naționalități. Ne reprezenta cu cinste în faţa altor neamuri, el fiind respectat mai cu seamă în mediul artiştilor fotografi ucraineni, care mărturiseau că au văzut România cu ochii lui Vasile Paladean și au îndrăgit-o cu inima lui.


De la Vasile Paladean avem o adevărată galerie a chipurilor de oameni cuminţi, îngânduraţi, talentați. La una din expoziții, am dat mâna cu poeta şi interpreta populară Gheorghina Pascal din Ropcea. Stătea în faţa unui portret, din care ne privea aceeaşi şi totodată altă Gheorghină – înnobilată de o aură binecuvântată. Mai sus, dintr-un câmp cu flori din Valea Cosminului, ne zâmbea soţia fotografului, Claudia – doamna care a acceptat și încurajat pasiunea bărbatului, liniştindu-l când îl vedea încins în frământări. E şi meritul ei că oamenii, păsările, orice vietate din imaginile lui Vasile Paladean iradiază fluizii fericirii. Înzestrat cu harul de a fixa fracţiuni de secundă, a focalizat în lumină un zâmbet, o privire, o uimire, arta sa exprimând adevărul. De aceea, mai mult decât pe peisaje şi compoziţii statice, a pus preţ pe chipuri omeneşti, pe expresiile lor, care îl fac pe privitor să rămână vrăjit în faţa imaginilor şi să comunice, de la inimă la inimă, cu minunile lumii. La întâi mai, în preajma Sfintelor Paști, avea să-și sărbătorească ziua de naștere. Însă în loc de urarea „La mulți ani!” îi spunem cu tristețe să-i fie somnul liniștit.

Maria TOACĂ

Аutor: на

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)