De la tribuna Congresului Spiritualitǎţii Româneşti - 2013 (organizat de Liga Culturalǎ pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni)

******************************************************************************************** ********************************************************************************************

Ucraina şi Republica Moldova, departajate de voinţa politicǎ

 

Academicienii Mihai Cimpoi şi Vasile Tǎrâţeanu, despre evenimentele de la Vilnius.

O lume întreagǎ a aşteptat cu emoţie Summitul de la Vilnius (Lituania), la care urmau sǎ fie parafate, de cǎtre Republica Moldova şi Georgia, Acordul de asociere şi Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeanǎ. La aceeaşi reuniune, ar fi trebuit sǎ atingǎ o fazǎ superioarǎ, în relaţia cu UE, Ucraina, prin semnarea aceloraşi douǎ documente. Aşa cum s-a prefigurat cu câteva zile în urmǎ, Kievul nu a mai fǎcut acest pas. Pentru populaţia româneascǎ din Ucraina (ca, de altfel, şi pentru o bunǎ parte a populaţiei ucrainene), amânarea apropierii de Uniunea Europeanǎ a constituit o mare dezamǎgire. Cu un ochi înlǎcrimat, românii de la Cernǎuţi au totuşi puterea sǎ se bucure pentru succesul diplomaţiei de la Chişinǎu.
**********************************************************************

  ********************************************************************** Vineri, 29 noiembrie, la puţine minute dupǎ ce s-a consumat evenimentul crucial de la Vilnius, la tribuna Congresului Spiritualitǎţii Româneşti (organizat de Liga Culturalǎ pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni) au urcat, pe rând, doi dintre liderii intelectualitǎţii româneşti din fostele provincii istorice Basarabia şi Bucovina de nord, academicienii Mihai Cimpoi (Chişinǎu) şi Vasile Tǎrâţeanu (Cernǎuţi). Discursurile lor au fost încǎrcate de patos şi de adevǎruri istorice.

Acad. Mihai Cimpoi: “Suntem europeni şi punctum!”

“Vestea cea bunǎ. S-a produs la ora 10, ora României. Parafarea, la Summitul de la Vilnius. Este un eveniment istoric, este un ceas binecuvântat de Dumnezeu, încât putem spune, ca şi Eugen Ionescu, în 1989, cǎ Dumnezeu este român, în aceste clipe. Semnificaţia acestui fapt sporeşte în lumina celor 95 de ani de la Marea Unire, care a constituit România Mare. Constantin Stere - facem un arc voltaic de la 1918 pânǎ la 2013 -, unul dintre arhitecţii unirii Basarabiei cu România,considera Europa ca un model de bunǎ rânduialǎ şi de culturǎ spiritualǎ. Conştiinţei românitǎţii i s-a asociat, în mod organic, conştiinţa europenitǎţii noastre, aceastǎ asociere fiind, dupǎ cum ştiţi, unul dintre imperativele programatice ale congreselor spiritualitǎţii româneşti care au loc în capitala Marii Uniri. Adrian Pǎunescu ne amintea, în cadrul celui de-al 5-lea congres, însemnarea fǎcutǎ pe unul dintre pereţii catedralei Reîntregirii Neamului din Alba Iulia: «Menirea de a fi împreunǎ a poporului nostru!»... Am putea completa aceasta adǎugând: «Menirea de a fi europeni!»... a românilor. Putem considera cǎ ceea ce s-a întâmplat la Vilnius este şi un omagiu postum adus poeţilor Adrian Pǎunescu şi Grigore Vieru, care au luptat pentru aceastǎ integrare. Fireşte cǎ ne va fi greu, cǎ vom fi sancţionaţi pentru aceastǎ opţiune. Unul dintre oficialii ruşi, Dmitri Rogozin, ne-a şi ameninţat cǎ vom îngheţa de frig în aceastǎ iarnǎ. I-am rǎspuns în cadrul Congresului mondial al eminescologilor, care a avut loc în septembrie la Chişinǎu: «Vom îngheţa de frig, am mai îngheţat prin Siberii, ne-am cǎlit, dar nu vom îngheţa şi de fricǎ!». Opţiunea europeanǎ este expresia voinţei noastre de a fi europeni. Avem nevoie în continuare de solidaritatea tuturor românilor din ţarǎ şi din diaspora.
În acest ceas istoric, reconfirmǎm afirmaţia celebrǎ a lui Eminescu: «Suntem români şi punctum!», pe care îndrǎznesc s-o completez: «Suntem europeni şi punctum!»”.






Acad. Vasile Tǎrâţeanu: “Între noi şi Ţarǎ, rǎmâne gardul de sârmǎ ghimpatǎ pus de Tǎtuca Stalin”

“Dragii mei, cei de acasǎ, de la casa noastrǎ România, dar şi din afara hotarelor truncheate. Ne revedem pentru a 17-a oarǎ, chemaţi de fiecare datǎ de Congresul spiritualitǎţii româneşti, dar şi de fraţii noştri de mai înainte, cei care acum 95 de ani au strigat: «Veniţi la Alba Iulia!». De atunci venim întruna într-un şuvoi neîntrerupt. Românii de pretutindeni, cei din ţarǎ şi cei care au rǎmas pe dinafarǎ, venim la Alba Iulia, cu aceeaşi speranţǎ în sufletele noastre care pâlpâie ca o flacǎrǎ în vǎpaia vântului, sperând cǎ bunul Dumnezeu va face dreptate acestei ţǎri şi acestui popor de a fi aşa cum l-a lǎsat bunul Dumnezeu sǎ fie. Un popor integru, un popor mare, cu un trecut frumos şi mǎreţ, dar şi cu un viitor pe mǎsura dorinţelor noastre. Ne-am adunat ca într-o familie, de sfintele sǎrbǎtori, ca sǎ ne bucurǎm. Sǎ ne bucurǎm pentru ceea ce au fǎcut marii noştri înaintaşi. Congresul din Basarabia, din martie 1918 şi, apoi, congresul din noiembrie 1918, când bucovinenii, din acea parte truncheatǎ de ţarǎ în 1774, s-au unit şi au hotǎrât dupǎ 144 de ani de ocupare sǎ revinǎ acasǎ, la sânul patriei mamǎ. La congresul general al Bucovinei, care s-a desfǎşurat în sala de marmurǎ a fostei reşedinţe mitropolitane din Cernǎuţi, ei au votat pentru unirea Bucovinei cu Patria Mamǎ. Lucrul acesta s-a întâmplat sub conducerea lui Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Ion Nistor şi a altor mari bǎrbaţi ai neamului nostrum, cu care ne mândrim şi cǎrora le purtǎm pioasǎ aducere aminte şi recunoştinţǎ pentru cǎ s-au exprimat atunci, în condiţii foarte grele, şi au luptat, şi au reuşit sǎ convoace acel congres care a hotǎrât destinul Bucovinei noastre şi prin care au declarat unirea pentru vecie cu Patria Mamǎ. Dacǎ aceastǎ unire n-a fost pentru vecie, nu este vina noastrǎ, nici a pǎrinţilor noştri. Aşa a fost istoria, aşa e destinul nostru, de a fi întotdeauna dezbinaţi, despǎrţiţi, învrǎjbiţi, înstrǎinaţi. Dar, în pofida acestei politici cǎreia i-am fost supuşi cu toţii, dorinţa româneascǎ rǎmâne una şi aceeaşi: de a fi împreunǎ, pentru cǎ, dupǎ cum scrie sfânta Biblie: «Ce bine e când fraţii sunt împreunǎ!». Ce bine e, dragii mei, când suntem cu toţii împreunǎ! Şi ar fi şi mai bine, dacǎ într-adevar, cum s-a remarcat, nu am fi, la acest congres, 150 de congresişti la aceastǎ jubiliarǎ întâlnire, ci am fi mii şi mii, sǎ umplem din nou Câmpia Blajului şi pieţele Albei Iulii, pentru cǎ este cea mai frumoasǎ sǎrbǎtoare a tutur românilor, a celor care ne considerǎm români, a celor care dorim sǎ rǎmânem români oriunde am fi noi, în ţarǎ sau în afara hotarelor ei, fie cei care au fost detruncheaţi cu de-a sila şi acei care au fost obligeţi sǎ plece din ţarǎ, cum sunt mulţi aici, la acest Congres, pentru a-şi gǎsi o bucatǎ de pâine, pentru a putea trǎi mai bine decât aici, în condiţiile de crizǎ economicǎ prin care trece patria noastrǎ istoricǎ. Am putea vorbi foarte mult, pentru cǎ avem bucurii, dureri, necazuri şi speranţe. Toate se îndeasǎ în sufletul nostru de parcǎ s-ar afla într-un cazan fierbinte; de aceea, inimile noastre bat sau ar trebui sǎ batǎ la unison. Aşa cum scrie în cele mai frumoase poezii ale neamului nostru, începând de la Unirea Principatelor şi chiar mai înainte, cum bǎtea inima lui Mihai Viteazul, aşa şi noi trebuie sǎ facem tot posibilul pentru cǎ, aşa cum scrie într-un cântec al nostrum, «Pe-al nostru steag e scris Unire!». Sǎ putem spune cu toţii: «În cartea veşniciei scrie/ Cǎ ţǎri şi neamuri vor pieri/ Dar scumpa noastra Românie/ Etern, etern va înflori!». Dǎ, Doamne, sǎ se întâmple aşa, dǎ, Doamne, sǎ revinǎ toate teritoriile pierdute. Sǎ revinǎ încet, cu greu; dar revine Basarabia... Îi felicitǎm din tot sufletul pe fraţii noştri din Basarabia cǎ au reuşit ca sǎ dea glas voinţei lor, a majoritǎţii populaţiei de a reveni la locul care i se cuvine, în UE. Noi, românii din Bucovina de Nord şi fostul Ţinut Herţa, cu pǎrere de rǎu nu ne putem bucura ca şi fraţii noştri din Basarabia. Nu ne putem bucura cǎ Ucraina nu a semnat acordul, în pofida dorinţei întregului popor ucrainean (aşa cum aţi vǎzut la manifestǎrile care au avut loc la Kiev şi în toatǎ Ucraina, prin care tineretul şi-a exprimat dorinţa de a fi semnat acest acord de asociere cu UE). Pentru cǎ Ucraina trebuie sǎ fie şi ea în UE. Dar nu e vina noastrǎ cǎ aceastǎ conducere a Ucrainei şi politica pe care a promovat-o Rusia împotriva Ucrainei au fǎcut ca Ucraina, azi, sǎ nu semneze acest acord. E dureros pentru noi cǎ între noi şi ţarǎ va rǎmâne în continuare acel gard de sârmǎ ghimpatǎ pe care l-a pus «Tǎtuca Stalin» între noi. Acelaşi gard stǎ între noi. Am vrut sǎ fie mai departe, oleacǎ, sǎ putem circula liber, sǎ nu avem nevoie de inviteţie scrisǎ pentru a veni în ţarǎ, pentru a ne întâlni cu mama noastrǎ. Dar va fi nevoie, din nou, sǎ aşteptǎm. Pânǎ când? Nu ştim. Dar, totuna, noi avem rǎbdare multǎ… Noi, românii... Sperǎm cǎ vom ajunge la acea clipǎ când vom veni din nou în ţarǎ, aşa cum veneam odatǎ, fǎrǎ invitaţii şi fǎrǎ vize. Spaerǎm ca, în viitor, UE, care a stat cu braţele deschise ca sǎ ne cuprindǎ pe noi ca pe fraţii noştri din Basarabia, are rǎbdarea necesarǎ pentru ca sǎ aştepte pânǎ când conducerea Ucrainei şi întregul popor nu vor mai fi divizate. Spre Vest şi spre Est. Sperǎm cǎ poporul ucrainean se va uni, alǎturi de Basarabia şi România, în aceastǎ frumoasǎ Uniune Europeanǎ şi va îndeplini condiţiile de civilizaţie europene. Pe toţi ne paşte un mare pericol: noi spunem cǎ suntem europeni. Eu vreau sǎ declar cǎ noi, în primul rând, suntem români şi apoi europeni. Români europeni. De asta are nevoie neamul nostru a fi acum.”






Sursa textului: http://jurnalul.ro

Foto şi  video de Nicolae Hauca

VEZI  TOATE MATERIALELE  VIDEO AICI:   -  https://www.youtube.com/user/EUROMEDIA2010/videos

VEZI  TOATE FOTOGRAFIILE AICI:  https://www.facebook.com/nicolae.hauca/media_set?set=a.10200812304141487.1073741886.1579975698&type=3

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Maestrul Teodor Buzu a reprezentat ARRC la Congresul Spiritualității Românești de la Alba Iulia  

sursa:http://romaniincehia.com/maestrul-teodor-buzu-a-reprtezentat-comunitatea-romanilor-din-cehia-la-congresul-spiritualitatii-romanesti-de-la-alba-iulia/

În zilele 28 noiembrie – 1 decembrie 2013 am  participat la cea de-a VII-a ediție a Congresului Spiritualității Românești, care a avut loc o dată cu manifestările prilejuite de aniversarea a 95 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918 și a Zilei Naționale a României. Acest eveniment s-a petrecut cu Binecuvântarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române P.F.  Daniel și sub patronajul înaltelor oficialități ale țării și al Academiei Române, cu sprijinul Prefecturii Alba, Consiliului Județean Alba, al Primăriei Municipiului Alba Iulia și al Primăriei Orașului Zlatna.  Alături de reprezentanți ai românilor din circa 30 de țări ale lumii, am deschis expoziția personală de pictură  la  Casa de Cultură a Studenților de la Alba Iulia și am participat la dezbaterea temei Congresului : Starea întregii românități la 95 de ani de la Marea Unire din 1918.  Am venit cu informații referitoare la  comunitatea românească din Cehia, unde am menționat și faptul, că mai multe manifestări culturale românești se organizeză împreună cu comunitatea moldovenilor din Cehia. Este un model și pentru alte comunități românești din lume. Numai așa putem  arăta străinilor că suntem un popor.Pentru mine personal Cehia este un spatiu, unde m-am maturizat ca om și ca artist. Tocmai aici am fost pus în fața unei mari întrebări : cine sunt, de unde vin și ce educație le voi da copiilor mei. Tocmai în Cehia am înteles că sunt român.După 26 de ani de trai în Cehia, mă simt aproape împlinit – fiii mei, născuți in Cehia ( mama fiind cehoaică) vorbesc românește, sunt atasați puternic de tot ce este românesc, apreciază mult duioșia plaiului mioritic. Deseori discutam împreună despre multe lucruri pozitive, dar și  probleme, mă bombardează mereu cu întrebări ce țin de destinul și mentalitatea  românească. Uneori îmi vine greu să le lămuresc unele paradoxuri românești, cum ar fi sărbătoarea aniversării a 95 de ani de la Marea  Unire, pe când poporul român încă nu este unit…Nu sunt sigur, dacă degrabă voi găsi răspuns la acest gen de întrebări ale copiilor noștri, dar sunt bucuros, că generația tânără vine cu mai multe întrebări decât am avut noi sau generațiile precedente la timpul lor.Aceste întrebări ale copiilor noștri ne dau o speranță că Spiritualitatea Românească are o continuitate nu numai în țară, dar și peste hotarele României. Românii din diasporă, în număr de circa 12 milioane, sunt o mică Românie. Spiritualitatea românească se menține în lume datorită multor persoane luminoase care simt românește.  Poți smulge pe om din țara lui, dar nu poți smulge țara din om.Prezența mea la Congresul Spiritualității Românești mi-a întărit covingerea, că a fi român peste hotare e o misiune, pentru mine este o datorie personală de a reflecta lumii prin tablourile mele Tricolorul Sufletului Românesc. Maestrul Buzu, stabilit de 26 de ani în orașul Tabor, și-a prezentat lucrările în peste 100 de expoziții participative și 60 personale  în numeroase țări din Europa Centrală și de Est.  Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Cehă, a obținut numeroase premii și distincții și peste tot unde a participat  s-a prezentat ca fiind un reprezentant și promotor al culturii române.  Teodor Buzu a realizat numeroase lucrări cu tematică românească și s-a implicat activ la realizarea proiectelor asociației noastre, ale Ambasadei României la Praga, ale parohiei ortodoxe române de la Praga (ex.  expoziția de pictură al cărei vernisaj a avut loc în prezența PF sale DANIEL, Patriarhul BOR, cu ocazia sfințirii bisericii ortodoxe românești de la Most, Cehia). Mai multe informații despre artist și creația sa veți găsi pe pagina de internet http://www.teodorbuzu.com/