Pro Bucovina Cernăuți: VOLOCA, UN SAT CU CREDINȚĂ SECULARĂ

15 sept. 2021

VOLOCA, UN SAT CU CREDINȚĂ SECULARĂ

14 septembrie 2021. Potrivit calendarului ortodocs (stil vechi), la această dată începe noul an bisericesc și tot în acestă zi biserica îl pomenește pe cuviosul Simion Stâlpnicul. La Voloca însă e sărbătoare și mai mare! Aici în această zi s-au sărbătorit 190 de ani de la sfințirea bisericii Sfântul Ierarh Nicolae și 30 de ani de la hirotonirea în preoție a parohului acestui sfânt lăcaș pr. Ioan Gorda.

La intrarea pe poarta bisericii a fost alcătuit un aranjament floral impunător cu cifra 190. Elevii, îmbrăcați în haine naționale, împreună cu dascălii lor școlari, au pregătit poezii pentru a le rosti la întâmpiarea arhiereului. Gospodarii satului l-au întâmpinat în curtea bisericii pe arhimandritul Nichita, secretar eparhial la Mitropolia Cernăuților și Bucovinei, „mâna dreaptă” a Mitropolitului Meletie, care în ultimul moment a fost nevoit să se deplaseze spre Kiev, trimițând la Voloca gânduri bune și regretul pentru lipsa sa. Un sobor de circa treizeci de preoți împreună cu protopopii de Storojineț, Noua Suliță și Hliboca, respectiv Vasile Covalciuc, Gheorghe Moroz și gazda Ioan Gorda, sub conducerea Arhimandritului Nichita au oficiat serviciul divin al zilei, dar și prilejuit de jubileul bisericii și al păstorului duhovnicesc al acestei frumoase localități.



Biserica din Voloca este cea mai mare biserică din lemn nu numai din regiunea Cernăuți, ci potrivit spuselor secretarului eparhial, este cea mai mare din apusul Ucrainei. Și pe cât este de mare, pe atâta și de frumoasă. Anul sfințirii se consideră 1831, când oamenii din sat au înțeles că mica bisericuță cu hramul Sfântului Ilie este neîncăpătoare pentru doritorii de a se ruga lui Dumnezeu.
Sunt convins că arhitecții timpului au ales foarte simbolic forma acestei biserici, ea fiind văzută ca o corabie. Aidoma Corabiei lui Noie care a salvat viața pe pământ, biserica de la Voloca, de aproape două veacuri, trecând prin războaie și urgiile timpului, dar și prin vremuri de bucurie și liniște, a fost și rămâne salvatoare de suflete omenești care tind spre mântuire, spre iertarea păcatelor, aducând bucurii cerești enoriașilor săi.

După serviciul divin, cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Vasile Paulenco, parohul bisericii Acoperământul Maicii Domnului de la Crasna, care a venit cu Icoana făcătoare de minuni. Fiind originar din Voloca, părintele cu deosebită emoție a vorbit despre istoria bisericii satului său de baștină, pe care a frecventat-o în copilărie. Transmisă din gură în gură de mai multe generații, o nașă a sa născută la 1870, i-a povestit că lemnul pentru această impunătoare biserică a fost adus cu carele cu boi din pădurile Suceveniului și Iordăneștiului. Oamenii din sat, care țineau boi de tracțiune, plecau pe câte 30-40 de zile de acasă, acolo, pe loc ciopleau lemnul și îl transportau spre locul binecuvântat pentru construcție. Mișcător a fost pasajul în care părintele Vasile a povestit că și atunci se întâlneau oameni care căutau prin hâtrenie să nu participe la lucrări. Au fost familii care și-au vândut boii numai să nu meargă la munca de transportare a lemnului, zicând că mai apoi își vor cumpăra din nou animale. Dar... Dumnezeu i-a pedepsit pentru minciună, zice părintele Vasile: trei generații din familia lor „nu s-au putut prinde la o lingură de lapte” cum se spune pe aici. Își cumpărau oamenii animle, dar piereau din diferite motive, de cele mai multe ori neînțelese de om. Aceasta era însă o pedeapsă de la Dumnezeu.
Părintele Ioan Gorda, mai numit și preotul „cu voce de aur” prin partea locului, a fost hirotonit în preoție acum treizeci de ani. Încredințându-i-se parohia Volocii, el este și acum nu numai paroh și păstor spiritual, ci un bun prieten pentru fiecare enoriaș. În această perioadă biserica a fost mult înfrumusețată. De mai bine de două decenii părintele Ioan este și protopop de Hliboca, având și aici destule îndatoriri, dar cu care se isprăvește mereu. 
Biserica și Școala întotdeauna au fost principalii piloni pe care se ține un popor. Aceste instituții formează noile generații ale unei națiuni. Și astăzi  a devenit din nou important să le acordăm o atenție deosebită pentru a nepăstra limba noastră maternă, limba română, pentru generațiile viitoare. Părintele Ioan Gorda este un militant pentru păstrarea culturii românești laice și bisericești, este un adevărat prieten al societăților culturale, în repetate rânduri participând la activitățile acestora cu o rugăciune, cu un cuvânt de învățătură...
După un tedeum de sănătate oficiat de soborul preoțesc condus de secretarul Mitripoliei arhimandritul Nichita, sfinția sa, din binecuvântarea Mitropolitului Kievului și al Ucrainei Onufrie, din partea Mitropolitului Cernăuților și al Bucovinei Meletie, l-a decorat pe protoiereul mitrofor Ioan Gorda cu Ordinul bisericesc „Feodosie de Cernigov”. Corul bisericesc al gospodarilor voloceni, cu vechi tradiții în acestă biserică, i-au cântat păstorului lor spiritual „Vrednic este!”.
Cuvinte frumoase de felicitare și toată aprecierea pentru activitatea sa preoțescă a primit-o și din partea doamnei Irina Loredana Stănculescu, Consul general al României la Cernăuți, prezentă la minunata sărbătoare a volocenilor. 
Părintele Ioan Gorda este un prieten fidel al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din Cernăuți. Din partea președintelui ei Vasile Bâcu, am avut bucuria să-i înmânez Diploma de Onoare a Societății noastre pentru contribuție la păstrarea și dezvoltarea culturii românești. Nu pot să trec cu vederea și faptul că din inițiativa părintelui Ioan Gorda, pe parcursul anilor am editat la Hliboca mai multe cărți de rugăciuni și îndrumare pentru creștinii ortodocși  în limba română. 
Au mai rostit felicitări la adresa părintelui protoiereul mitrofor Vasile Covalciuc, protopot de Storojineț, din partea preoțimii, Dorel Lungu, reprezentant al Asociației „Prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța” din județul Botoșani, membrii corului și enoriașii.
Axios!
Nicolae Șapcă.
Foto Nicolae Hauca