Ascultă Online Radio Cernăuți

15 oct. 2016

Gabriel Balașa a adus la Cernăuți o nouă „Trăistuță cu întâmplări bucovinene”



14 octombrie 2016, zi de vineri, dar de mare sărbătoare pentru toți creștinii: pe stil nou se sărbătorește Ziua Sfintei Cuvioase Maici Parascheva, iar pe stil vechi în acestă zi este cinstit Acoperământul Maicii Domnului. La Cernăuți, Societatea pentru cultură românească „Mihai Eminescu” găzduia un nou eveniment cultural ce ținea de lansarea unui nou volum de articole publicistice care aparțin ziaristului botoșănean Gabriel Balașa de la publicația „Informatorul Moldovei”. Acest volum este o continuare a primei cărți a autorului întitulată „Trăistuța bucovineană cu amintiri basarabene”,
apărută acum doi ani și jumătate și poartă titlul sugestiv „Noi întâmplări ale Trăistuței bucovinene”. Pe mine însă mă onorează faptul că G.Balașa deschide acest volum cu reportajul pe care l-am scris după lansarea primului său volum de publicistică, care a avut loc în Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani acum doi ani și jumătate. Îi sunt recunoscător lui Gabi și pentru celelalte articole ale mele care au văzut lumina tiparului în „Informatorul Moldovei”, dar pe care le-a preluat și în carte.
Gabriel Balașa este un cronicar harnic al vieții culturale a românilor din nordul Bucovinei și din Basarabia. Din câmpul său de vedere nu scapă nici un eveniment de anvergură desfășurat la Cernăuți și mai ales organizat de Societatea „Mihai Eminescu”. Jurnalistul botășănean, devenit prieten fidel al românilor „din afară”, cu pana-i măiastră de reportajist de mare valoare, duce știrile desprea viața noastră departe peste hotarele ținutului nostru natal, prin toată lumea unde se citește românește, prin rețeaua Internet.
În „a doua Trăistuță” a sa Gabriel Balașa pune cu grijă articole atât din viața culturală a românilor din nordul Bucovinei și Basarbia, cât și articole ce țin de evenimentele politice din țările vecine. Nu rămân fără atenție evenimentele sângeroase din estul Ucrainei. Mai mult, Gabriel Balașa se interesează în dialog cu parlamentarul român Grigore Timiș din Rada Supremă de la Kiev despre consecințele reformei administrative pentru comunitate românească din Ucraina.
În cuvântul său către cititor care deschde volumul, Gabriel Balașa își exprimă frumosul gând, că „odată aceste articole vor fi de folos pentru a produce o istorie a relațiilor românilor de pretutindeni”. În ambele volume sunt incluse 101 articole de autor pe această temă. Este o cifră simbolică. Ea nu definește un final, ba din contra mai mult simbolizează un nou început sau o continuitate. Și dacă în luna august a acestui an Gabriel a ajuns în zenitul vieții, în zenit îi este și activitatea sa gazetărească de la care așteptăm noi podoabe care să îmbogățească și să înfrumusețeze trăistuțele țesute cu atâta măiestrie și dragoste de Gabriel Balașa.
Manifestarea a fost deschisă de domnul Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, care a găzduit prezentarea cărții. Apreciind la justa valoare scrisul lui Gabriel Balașa, domnul Bâcu a fost foarte inspirat oferind cuvântul protagoniștilor cărții prezenți în sală.
Doamna Eleonora Moldovan, consul general al României la Cernăuți, este o prezență constantă la manifestările organizate de comunitatea românească din regiune. „Gabriel Balașa este o radiogramă a ceea ce se întâmplă la Cernăuți. Articolele scrise de domnia sa sunt, în primul rând, un sprijin al cominății românești din zonă” — a menționat diplomatul român.
Despre valoarea scrisului lui Gabriel Balașa au vorbit scriitorii Dumitru Covalciuc și Vasile Tărâțeanu, care s-au oprit asupra obiectivității jurnalistului. Aceasta sporește încrederea cititorului față de autor, lăsând nepătată și imaginea personajelor din lucrările publicistice, fapt care uneori este denaturat de unii colegi de breaslă pentru a căuta și a face senzații.
Politologul Serghei Hacman a comparat apariția unei cărți „cu nașterea unui copil”, care după ce i se dă nume devine de sine stătător în viață: „Așa și cartea, pleacă în lume, și fiind citită prezintă imaginea și hărnicia părintelui său”.
Cuvinte de mulțumire pentru activitatea sa de ziarist care se îngrijește de viața românilor din nordul Bucovinei i-au adresat autorului cărții Nicolae Bodnariuc, directorul școlii de cultură generală din Oprișenii Hlibocii și Octavian Voronca, veteran al muncii pedagogice, ambii membri ai Prezidiului Societății „M.Eminescu”.
„Noile întâmplări ale Trăistuței bucovinene” au fost apreciate și de profesorul universitar Ilie Popescu și domnia sa aflându-se printre protagoniștii evenimentelor descrise în carte. Autorul a fost felicitat pentru apariția cărții și de pictorița ucraineană Sofia Gordița, vernisarea expozției sale de pictură fiind inclusă în „Trăistuță”. Cercetătorul Dragoș Olaru a prezentat date interesante din documentele de arhivă care au tangențe cu unele evenimente prezente în cartea lui Balașa.
Însuși Gabriel, cu ușoare emoții în voce, obosit după drumul parcurs cu cursa de la Botoșani la Cernăuți, cu geanta plină cu cărți, a adus sincere mulțumiri doamnei Eleonora Moldovan pentru sprijinul material la editatrea acestei cărți, dar și tuturor celora care au venit să împărtășească bucuria apariției acestui volum. A dăruit cărți cu autografe tuturor doritorilor prezenți.
Nicolae Șapcă, vicepreședintele „Societății „M.Eminescu” din Cernăuți, redactor-șef al ziarului „Monitorul de Hliboca


















FOTOREPORTAJ   ȘI MATERIALE  VIDEO DE   NICOLAE HAUCA 

13 oct. 2016

Cântecul e sufletul nostru /Пісня – наша душа
















Cândva, demult, un țăran sărac avea o familie mare. Nu aveau mâncare suficientă pentru ai hrăni pe toți, dar în fiecare seară familia se aduna la cina comună și cântau. Locuia în apropiere un boier, pe care aceste cântece, care se auzeau din casă din apropiere îl iritau. Într-o seară  el a venit la acei săraci și le-a dat mulți bani în schimbul tăcerii. S-a bucurat țăranul: deja va avea cu ce să hrănească familia. S-au adunat toț la masă și pentru prima dată au mâncat pe săturate. Dar cel mai mic din familie n-a rezistat și a început să cânte. A auzit tatăl familiei cântecul, i-a întors banii boierului spunând: ”Sufletul nu se vinde”. Această legendă este o mărturisire a faptului că anume cântecul este sufletul poporului, sufletul nostru.


Marți, pe data de 11 octombrie  2016 fanii cântecului folk  s-au adunat în Biblioteca regională Cernăuți ”Myhaylo Ivisiuk” pentru a asculta cântece deja cunoscute, precum  și de cele noi în interpretarea poeților și muzicienilor Aleksandr Madei, Vladimir Kaverin, Igor Demenchuk și Svetlana Șahanova. Au fost interpretate căntece după versurile și muzica proprie a acești  interpreți pe versurile unor poeți celebri ucraineni, și ce e deosebit de plăcut, pe versurile tinerei poetese Ivanka Stefyuk, unele dintre ele fiind interpretate în premieră.
 
Muzica, care se auzea în bibliotecă era susținută și de un acompaniament al naturii – de ploaia de afară, care adăuga note nostalgice sau romantice la starea de spirit a interpreților și a publicului. Atmosfera, care predomina în sala semăna cu o reuniune de familie, în care fiecare era așteptat cu nerăbdare și cu bucurie.
Din fericire, ne putem aduna astfel pentru a asculta un cântec, care ne inspiră spre noi realizări și ne dăruiește armonie în suflet.


Serata cântecelor folk a fost organizată în cadrul mini-proiectului Fundației ”Resurse și inițiative publice” ”Educație pentru schimbări”, proiect implementat prin Universitatea deschisă pentru adulți cu sprijinul Ministerului de Externe al Germaniei în cadrul proiectului DVV International și al ONG Centru de Cercetare ”Integrare și Dezvoltare” numit  ”Să înlocuim pereții cu ferestre deschise”.

Text de Natalia Neciaeva-Iuriiciuc
Traducere de Serghei Hacman
Foto și  video  de Nicolae Hauca



Пісня – наша душа
У давні часи мав один бідний селянин велику родину. Не вистачало йому хліба, щоб прогодувати усіх, але щовечора родина збиралася на спільну вечерю й співала пісень. Поруч жив вельможа, якого дуже дратували пісні, що лунали із сусіднього дому. Одного вечора він прийшов до бідняка й дав йому багато золота в обмін на мовчання. Зрадів селянин: тепер йому було чим годувати родину. Зібралися вони усі за спільним столом і вперше поїли досхочу. Однак найменше дитя не втрималося й заспівало. Почув батько спів, схопив золото й повернув багатію зі словами: «Душа не продається». Ця легенда є яскравим свідченням того, що від найдавніших часів і до сьогодні пісня – душа нашого народу, наша душа.



У вівторок, 11 жовтня 2016, шанувальники авторської пісні зібралися в ЧОУНБ імені М.Івасюка, щоб послухати знайомі й нові пісні у виконанні чернівецьких бардів Олександра Мадея, Володимира Каверіна, Ігоря Деменчука та Світлани Шаханової. Прозвучали пісні на слова виконавців, відомих українських поетів, а також, що особливо приємно, на слова сучасної поетеси Іванки Стеф’юк, причому декілька з них – вперше.
Музика, яка звучала в бібліотеці, мала своєрідний природний акомпанемент – дощ за вікном, який додавав ностальгійних або ж романтичних ноток у настрій як виконавців, так і присутніх. Атмосфера, що склалася у залі, нагадувала родинну зустріч, де кожного чекали з нетерпінням і радістю.
Радісно, що ми можемо отак просто зібратися й послухати пісню, яка надихає на нові звершення й дарує гармонію в душі.
Вечір бардівської пісні був організований в рамках міні-проекту Благодійного фонду «Суспільні ресурси та ініціативи» «Освіта заради змін», який реалізовується Відкритим університетом для дорослих за підтримки Міністерства закордонних справ Німеччини в рамках проекту DVV International та ГО ІДЦ «Інтеграція та розвиток» «Замінимо мури відчиненими вікнами».

Радісно, що ми можемо отак просто зібратися й послухати пісню, яка надихає на нові звершення й дарує гармонію в душі.
Вечір бардівської пісні був організований в рамках міні-проекту Благодійного фонду «Суспільні ресурси та ініціативи» «Освіта заради змін», який реалізовується Відкритим університетом для дорослих за підтримки Міністерства закордонних справ Німеччини в рамках проекту DVV International та ГО ІДЦ «Інтеграція та розвиток» «Замінимо мури відчиненими вікнами».
Text - Natalia Neciaeva-Iuriiciuc
Фото та  вiдео  Миколи Гавка