Ascultă Online Radio Cernăuți

8 aug. 2022

Vasile TĂRÂȚEANU (1945-2022)

https://www.youtube.com/watch?v=dm3XiH2yal0 

FRAGMENTE VIDEO DE NICOLAE HAUCA - - 
cu Protosinghel Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, viețuitor al Mănăstirii Putna s.a,
MAI MULTE FOTO DE NICOLAE HAUCA VEZI AICI:
  https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10219674667848791&type=3
////////////////////////////////////////
CU INIMA ÎNDURERATĂ A ROMÂNIEI, A VENIT EXCELENȚA SA IRINA LOREDANA STĂNCULESCU LA CASA DE VEȘNICĂ ODIHNĂ A REGRETATULUI NOSTRU VASILE TĂRÂȚEANU
Astăzi e o săptămână din dimineața, când pe data de 8, luna a opta, ora 8.00 a plecat fără întoarcere de acasă poetul Vasile Tărâțeanu. Zic poetul, pentru că aș vrea să rămână și ca poet în memoria comunității, virtuțile de militant pentru cauza românească find mai bine cunoscute. Sunt încă proaspete florile ce-i acoperă mormântul, au grijă soția Lenuța, fiicele Mariana și Ana-Cristina să nu se stingă flacăra lumânărilor ce-i veghează liniștea de care n-a avut parte în timpul vieții. Astăzi i-a aprins candela și i-a adus culorile dragi celui din mormânt Consulul General al României la Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu. În ziua înmormântării, doamna Consul General era departe de Cernăuți, se afla în Țară. ”Dacă n-am fost la înmormântare, mi se pare, Cristina, că merg acum la voi acasă, să mă întâlnesc cu tăticul tău”, i-a spus doamna Irina Stănculescu în drum spre cimitir. Cristina, cu atât mai mult, nu poate crede că tatăl ei a plecat pentru totdeauna. Așteptarea îi este bine cunoscută, căci de mică îl știa veșnic pe drumuri. Însă pe unde ar fi umblat și cât timp ar fi lipsit, se întorcea acasă, încărcat de cărți și speranță într-un viitor mai bun pentru neamul românesc din nordul Bucovinei.
”Ce frumos e aici!”, a exclamat printre lacrimi doamna diplomat Irina Stănculescu, având și dumneaei contribuția la obținerea acestui loc de eternă odihnă a regretatului Vasile Tărâțeanu. Or, cu toate meritele sale, inclusiv titlul de membru de onoare al Academiei Române, fără implicarea Consulului General, fără demersul Academiei Române, solicitarea Primăriei Iașului și a câtorva societăți naționale românești din regiune, ar fi fost imposibilă obținerea celor doi metri pătrați în vechiul cimitir, pe aleea unde își ”trăiesc” veșnicia sute de români, exponenți de frunte ai Bucovinei. Până a ajunge la proaspătul mormânt, unde ne așteptau Mariana cu soțul Vasyl Daniliuk, Artist al Poporului din Ucraina, am trecut pe lângă numeroase cripte cu inscripții de nume românești – Croitoriu, Frunză, Popescu, Popovici, Nedelcu, Bretcanu, Isopescu, Iliuț, Botezat, Munteanu, Totoescul, Caleanu, Andoni, Vasilescu, Teutul, Țopa, Maniu, Reus-Mârza, Plavan... Aproape toate-s în stare deteriorată, fără vreun semn că cineva are grijă de ele, ceea ce înseamnă că pot fi vândute ca loc pentru noi morminte. Și parcă auzeam vocea domnului Vasile de sub muntele de flori: ”Să mai veniți pe aici, să nu-i uitați pe cei de lângă mine”. I-a fost dragă România, a vrut s-o aducă acasă în Bucovina noastră și, drept răsplată, l-a fericit Dumnezeu să-i fie casa de veci printre români. ”La 30 iunie, sărbătorind la Iași ziua mea, ne-am rotit în ultimul vals cu tata, sub melodia cântată de fratele meu Alexandru. Am fost atât de fericiți”, ne-a povestit Cristina, arâtându-ne filmulețul pe telefon. Nimic în acea zi nu prevestea marea nenorocire. Îl plâng astăzi fiicele, mezina Ana-Cristina având sufletul împăcat că a fost alături de sora Mariana în clipele de la urmă ale tatălui lor, că l-au ținut de mână și i-au promis că vor trăi frumos și vor fi fericite. (Maria TOACĂ)
Elena Nandriş, Anatol Viere и ещё 64
Комментарии: 6
Поделились: 1
Нравится
Комментировать
Поделиться
Комментарии: 6
Посмотреть ещё 1 комментарий
Самые актуальные

  • Gherghina Tofan
    Comunitatea de români ar putea îngriji și mormintele altor români din preajmă, cinstind astfel, și dincolo de moarte, frământarea(arderea) și dragostea Poetului pentru tor ce-i românesc.
    PIOS OMAGIU! 🙏📖🖋🏰🇷🇴//////////////////////////////////////////////
Astăzi, 10 08 2022, a fost condus pe ultimul drum Vasile Tărâţeanu - poet, publicist, jurnalist, activist cultural, lider al comunității românești din Ucraina și membru de onoare al Academiei Române.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Îngerii să vegheze drumul său lin către Dumnezeu. Sincere condoleanțe!
////////

Teodor Ciurariu  

SPOVEDANIE
de Vasile Tărâțeanu
Doamne, nu pot să împart
Trupu-acesta în trei ţări,
că e mult prea mic şi slab
pentru-asemenea-ncercări
cum să-mpart, Doamne, strămoşii
şi copiii ce îi am,
cum să-mpart o ţară-n trei
şi în două – acelaşi neam?
Cum să-mpart, Doamne, Moldova
Şi prea dulcea Bucovină
lăsând crengile de-oparte
de străbuna lor tulpină?
Cum să-mpart pe Ştefan vodă
ca pe-un lan tivit cu maci
când e unic ca şi munţii
în străbunii noştri daci?
Cum să-mpart pe Eminescu
ca pe-un râu ce curge lin
când e unic ca izvorul
ce se dăruie din plin?
Iartă-mă, deci, Doamne sfinte
că nu pot să mă-mpărţesc
cum ai împărţi o pâine
cu acei ce-o jinduiesc
şi-apoi nici nu vreau, Stăpâne,
să mă-mpart în două părţi...
răstignit pot fi chiar mâine
numai nu pe două hărţi
numai nu pe două hărţi!

Teodor Ciurariu

2 мин.
Astăzi am participat cu tristețe la înmormântarea Academicianului Vasile Tărâțeanu de la Cernăuți .
Am avut bucuria să-l cunosc la întâlnirile organizate de Societatea pentru Cultură Românească ,, Mihai Eminescu " din Cernăuți cu prilejul unor sărbători .....am trecut și astăzi pentru câteva minute pe aici gazde bune fiindu-ne poetul Vasile Bâcu redactor sef al Gazeta de Herta si distinsa lui doamnă .
La Catedrala ,, Pogorârea Duhului Sfânt" din acest frumos oraș bucovinean a fost prohodit de un sobor de preoți sub protia Părintelui Protopop de la Storojineț Vasile Covalciuc .
Cuvântul de învățătură si mesajul de condoleanțe a părintelui Arhimandrit Melchisedec de la Putna a fost rostit de. Părintele protosinghel Dosoftei .
Deasemenea mesaj de condoleanțe din partea Academiei a fost transmis de Academicianul Mihai Cimpoi de la Chișinău .
Domnul Cimpoi împovărat vizibil de vârsta înaintată a vorbit despre prietenia care îi lega si a folosit o formulă dragă tuturor participanților la acest trist eveniment .
L- a numit mic la stat ( referință la statura poetului ) dar cu sufletul cât ,, Romania mare "
Au mai vorbit si alți participanți printre care ii amintim pe Stefan Hostiuc redactor sef al revistei ,,Mesager Bucovinean" profesorul doctor Vasile Adascalitei membrii Corpului Diplomatic si alții .
Ne-am îndreptat apoi spre cimitirul central din Cernăuți unde l-am depus in glia strămoșească in așteptarea Învierii pe acest om minunat in apropierea mormântului lui Aron Pumnu
Întreg acest trist eveniment a fost filmat si transmis de Valy Hudesti .
M-am bucurat să mă întâlnesc cu prietenii mei reali si virtuali Nicolae Hauca Mykola Havka , Vladimir Acatrini , Nicolae Șapcă , Vasile Raut
De asemenea bucurie am avut să mă reîntâlnesc cu Primarul Emerit din Mahala cel mai mare cartier românesc cernăuțean Elena Nandriş .
Bunul Dumnezeu să odihnească in pace pe acest mare patriot român iubitor de neam , limbă si pământ românesc .
Veșnică să-i fie amintirea .
Veșnică să-i fie pomenire din neam in neam .
/////////

//////////////////////////////////////////////////////////


𝐌𝐞𝐬𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐟𝐚𝐜𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐞𝐱𝐭𝐞𝐫𝐧𝐞 𝐁𝐨𝐠𝐝𝐚𝐧 𝐀𝐮𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐚 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐚𝐜𝐚𝐝𝐞𝐦𝐢𝐜𝐢𝐚𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐕𝐚𝐬𝐢𝐥𝐞 𝐓𝐚̆𝐫𝐚̂𝐭̦𝐞𝐚𝐧𝐮 (𝟏𝟗𝟒𝟓-𝟐𝟎𝟐𝟐)
Am aflat cu profundă întristare vestea trecerii în neființă, la 8 august 2022, a scriitorului și academicianului Vasile Tărâțeanu, personalitate culturală marcantă a comunității românești din Ucraina. Este o veste care îndurerează în egală măsură pe toți cei care, în România sau în Ucraina, au rezonat cu spiritul său poetic viu și profund, cu eforturile sale rodnice pentru afirmarea spiritualității românești, precum și cu activitatea sa neobosită în slujba comunității românești din Ucraina și a promovării aspirațiilor și drepturilor firești ale acesteia. În aceste clipe grele transmit întreaga mea compasiune și sincerele mele condoleanțe familiei îndoliate.
Vasile Tărâțeanu a fost o personalitate polivalentă. Poet, publicist și traducător, unul dintre liderii reprezentativi ai comunității românești din Ucraina, președinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, membru al Comitetului Coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina, membru de onoare al Academiei Române. A fost ales vicepreședinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, în comitetul director al Congresului Spiritualității Românești.
Dedicat limbii și culturii române și comunității românești din Ucraina până în ultima clipă, Vasile Tărâțeanu a întruchipat chintesența evenimentelor majore care au marcat traseul generației de intelectuali români care s-a format la Cernăuți în anii ’70-’80 ai secolului trecut. Biografia sa profesională și personală s-a contopit, în mare parte, cu cea a evoluției comunității românești din regiunea Cernăuți.
Vasile Tărâțeanu a fost, de asemenea, o voce angajată, puternică și respectată în sprijinul românilor din Ucraina, inițiator și susținător a nenumărate proiecte menite să păstreze și să dezvolte identitatea culturală și lingvistică a românilor din regiunea Cernăuți. Ca deputat în Consiliul regional Cernăuți, în perioadele 1992-1996 și 2001-2006, s-a dedicat total efortului de promovare și afirmare a drepturilor minorității române din Ucraina.
Poate cea mai expresivă descriere a lui Vasile Tărâțeanu este cea făcută de Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, și el originar din regiunea Cernăuți: „Un om viu, făcut din arcuri și scripeți, spirit incoruptibil și de neînvins”.
Dumnezeu să-l odihnească! Memoria sa și a faptelor sale va dăinui de-a pururea!
𝐈𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭̦𝐢𝐢 𝐬𝐮𝐩𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞
Născut la 27 septembrie 1945 în satul Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, Vasile Tărâțeanu a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității Naționale în 1972. Între 1969-1981 a fost reporter la ziarul regional „Zorile Bucovinei” din Cernăuți, iar între 1981-1991 redactor superior la redacția emisiunilor în limba română de la Radio Kiev. Între 1990-1994 a condus ziarul „Plai românesc” al Societății de Cultură Românească „Mihai Eminescu”.
Între cele mai importante publicații înființate de Vasile Tărâțeanu figurează „Arcușul”, și „Curierul de Cernăuți”. A fost membru fondator al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuți (1989), secretar al Societății (1991-1992), membru fondator al editurii „Alexandru cel Bun” din Cernăuți (1994), președinte al Fundației Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți (2000).
A fost autor a zeci de volume de poezie, publicistică, monografii culturale și albume, membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România.
Vasile Tărâțeanu a fost autorul unei vaste opere poetice, incluzând între altele volumele de versuri Harpele ploii (1981), Dreptul la neliniște (1984), Teama de înstrăinare (1990), Litanii din Țara de Sus (1995), Litanii (1996), Pământ în retragere (1999), Și ne izbăvește pre noi (1999), Dinafară (2003), Aruncarea zarurilor (2005), Degețelul salvator (2006), Cimitirul ambulant (2008), 101 poeme (2010), Până dincolo de umbră (2011). Publicistica sa a fost strânsă în volumele Iluzii și lanțuri (2001) și Stâlpul de foc (2007). A fost tradus în ucraineană, sârbă, suedeză, engleză, albaneză, franceză, macedoneană. Manualele pentru școlile românești din Ucraina includ astăzi unele dintre poemele sale.
May be an image of 1 person and standing

////////////////////////////////////////////////////////

Vali Nastase · 

VASILE TĂRÂȚEANU.

 

6 ч. 
Premierul Nicolae-Ionel Ciucă: Am aflat cu regret despre trecerea la cele veșnice a domnului academician Vasile Tărâțeanu, reprezentant de seamă al comunității românești din nordul Bucovinei.
Scriitor, jurnalist, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, Vasile Tărâțeanu a întruchipat idealurile românilor bucovineni, păstrând vie limba, literatura și cultura românească încă din perioada sovietică și în toți acești ani după independența Ucrainei.
Sunt alaturi de întreg mediul asociativ românesc și de toți românii care l-au citit, l-au îndrăgit și l-au apreciat.
Sincere condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Întreaga comunitate românească din Ucraina este în doliu.
Membrii Consulatului General al României la Cernăuți își exprimă regretul pentru trecerea la cele veșnice a domnului academician Vasile TĂRÂȚEANU, reprezentant de seamă al comunității românești din nordul Bucovinei. Scriitor, jurnalist, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, Vasile TĂRÂȚEANU a întruchipat idealurile întregului mediu asociativ românesc. Sincere condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

//////////////////////////////////////////
Ne exprimăm regretul față de trecerea la cele veșnice a lui Vasile TĂRÂȚEANU, reprezentant de seamă al comunității românești din Ucraina și al românilor de pretutindeni.
Intelectual de marcă al Bucovinei și membru de onoare al Academiei Române, Vasile TĂRÂȚEANU a exemplificat poate cel mai bine modul în care românii de pretutindeni sunt o parte integrantă a culturii române, a panopliei de personalități a țării noastre.
Ca poet și jurnalist, Vasile TĂRÂȚEANU a luptat pentru limba română, memoria neamului românesc și neuitarea legăturilor cu România.
A fost sufletul a numeroase inițiative civice în beneficiul comunității românești din Ucraina, pe care a slujit-o și ca președinte al Centrului Cultural Român “Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți. Sincere condoleanțe familiei!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Возможно, это изображение 1 человек




/////////////////////////////


///

HOME » CULTURĂ

Arcadie Suceaveanu despre Vasile Tărâțeanu: „Inimă mai mare decât trupul”

BucPress09.08.2022


Îmi vine greu să accept evidența, nu mi se întoarce limba să convertesc timpul verbelor, în dreptul numelui lui Vasile Tărâțeanu, la timpul trecut: a fost, a scris, a luptat, a visat… Deși vizitat tot mai insistent de perfide maladii, poetul avea încă multe proiecte literare, avea forță de muncă și multă sete de viață. Spiritul său robust genera încă mult optimism și un flux energetic de invidiat.

Dar timpul nu a mai avut răbdare. Îngerul biografic l-a strigat la ceruri, unde poetul își va lua locul la masa literelor românești, alături de Grigore Vieru și Nichita Stănescu, alături de Ioan Alexandru și Ion Vatamanu, alături de Liviu Damian, Vasile Levițchi, Gheorghe Tomozei, Cezar Baltag, Anatol Codru, Gheorghe Vodă,  Grigore Bostan, Vitalii Kolodii, Mircea Lutic și atâția alți colegi și prieteni de ideal poetic și crez național.

Parcă mai ieri, adunați sub flamura poeziei și a prieteniei literare la Sinăuții săi de baștină, noi, prietenii și comilitonii din plutonul bucovinean, asistați de mentorul Vasile Levițchi, îl îmbrățișam frățește sub zodia celor 30 de ani și a apariției primei sale cărți, „Harpele ploii”. De atunci, în trunchiul arborilor din pădurea de la marginea „satului cu mulți poeți”, Sinăuții-de-Jos, au crescut multe inele, iar biografia sa a înregistrat cam tot atâtea cărți de poezie și publicistică.

Astăzi, numele lui Vasile Tărâțeanu consacră un scriitor cu o valoroasă creație poetică și publicistică, dar și un exemplu moral și civic care timp de peste trei decenii s-a aflat, cu o credință nestrămutată, în slujba idealului național.

Poet, publicist, redactor fondator al ziarelor „Plai bucovinean”, „Arcașul”, „Curierul de Cernăuți”, Vasile Tărâțeanu a fost unul dintre cei care, în condiții vitrege, au menținut spiritul românesc în Nordul înstrăinat al Bucovinei. Existența sa în lumea spirituală românească a Cernăuțiului a constituit întotdeauna un adevărat „factor reactiv”, benefic și catalizator.

Poezia sa, adunată în cărți binecunoscute, precum Linia vieții (1988), Teama de înstrăinare (1990), Litanii din Țara de Sus (1995) Și ne izbăvește pre noi (1999), Pământ în retragere (1999), Dinafară (2003) ș.a., concepută și ca o formă de rezistență într-o realitate ostilă și agresivă, a cunoscut de-a lungul timpului o evoluție consecventă, cu deschideri spre tradiție și folclor, dar și spre orizonturile poetice înnoitoare, moderne.

Iar din lupta sa neobosită pentru drepturile românilor din Bucovina s-au născut mai multe cărți de publicistică, între care Iluzii și lanțuri (Craiova, 2001) – o tulburătoare cronică a rezistenței românești în fața deznaționalizării, un teribil document al abandonării de către Patria istorică a fiilor ei în angrenajele terifiante ale geopoliticii actuale.

Scrisul i-a exprimat cu consecvență și i-a redimensionat faptele civice, iar faptele pe care le-a semănat din abundență și cu necesitate în spațiul spiritual bucovinean i-a decodificat și i-a potențat cu tărie creația.

O dată cu Vasile Tărâțeanu dispar multe imagini, întâmplări, mici „farse” din anii tinereții noastre literare. În cercul nostru restrâns de prieteni, Vasilică era mai mult decât un nume – era un epitet, o definiție, semnificând, în parte sau concomitent: ambiție și ideal, neastâmpăr de spiriduș, „suflet bun la toate”, inimă  mai mare decât trupul…

A părăsit scena lumii prea devreme. Rămâne în memoria noastră imaginea lui de poet mesianic, care și-a asumat destinul Bucovinei, de „servant la o baterie de tunuri”, dar și de visător incoruptibil, om viu și spirit neînvins, construit din arcuri și scripeți.

Binecuvântată și neîntinată fie-i în veci amintirea.

Arcadie Suceveanu

/////

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană
Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava
VASILE TĂRÂȚEANU, drum lin!
Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” transmite condoleanțe familiei îndurerare și își exprimă profundul regret cu privire la trecerea la cele veșnice a unei personalități marcante a Țării Fagilor: scriitorul și publicistul, academicianul Vasile Tărâțeanu (27 septembrie 1945 – 8 august 2022). Dumnezeu să îl odihnească „unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!
*
În esență, Vasile Tărâțeanu „conjugă poeticul și eticul, pathosul liric propriu-zis și cel moral și social (autorul cultivând temerar poezia de inspirație națională, socială și religioasă). E vorba de menținerea consecventă a caracterului confesiv, biografic-existențial al scriitorului și de încadrarea lui în forme de spovedanie, litanie, rugă, consemnare intimă, autoreferențială. Eul se (auto)exprimă cu fervoare, ritualic, sentimental, prin legământ intertextual cu Eminescu, Stănescu sau cu mai îndepărtatul Homer.” (Mihai Cimpoi)
*
„Poet al speranțelor fără de speranță, caracter dârz și cu inima uriașă de prieten, cât Bucovina lui și a lui Eminescu, Vasile Tărâțeanu este un scriitor reprezentativ pentru scrisul românesc «dinafară», dar «dinlăuntrul» geografiei spirituale și istorice românești…” (Theordor Codreanu)
*
„Gheorghe Tomozei a susținut că Vasile Tărâțeanu e „un poet român visând România, bolnav de România, un poet exprimat în tot mai puternice poeme înţelepţite de lacrimă…”
*
SPOVEDANIE/ de Vasile Tărâțeanu
Doamne, nu pot să împart
Trupu-acesta în trei ţări,
că e mult prea mic şi slab
pentru-asemenea-ncercări
cum să-mpart, Doamne, strămoşii
şi copiii ce îi am,
cum să-mpart o ţară-n trei
şi în două – acelaşi neam?
Cum să-mpart, Doamne, Moldova
Şi prea dulcea Bucovină
lăsând crengile de-oparte
de străbuna lor tulpină?
Cum să-mpart pe Ştefan vodă
ca pe-un lan tivit cu maci
când e unic ca şi munţii
în străbunii noştri daci?
Cum să-mpart pe Eminescu
ca pe-un râu ce curge lin
când e unic ca izvorul
ce se dăruie din plin?
Iartă-mă, deci, Doamne sfinte
că nu pot să mă-mpărţesc
cum ai împărţi o pâine
cu acei ce-o jinduiesc
şi-apoi nici nu vreau, Stăpâne,
să mă-mpart în două părţi...
răstignit pot fi chiar mâine
numai nu pe două hărţi
numai nu pe două hărţi!
///////

Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți: Cuvânt de adio la despărțirea de Vasile Tărâțeanu

BucPress09.08.2022


Vasile TĂRÂȚEANU nu mai e printre noi. În dimineața de luni, 8 august 2022, inima lui a încetat să mai bată. Pierdere grea pentru literele române din nordul Bucovinei, irecuperabilă pierdere pentru societatea civilă a românilor din Cernăuți, resimțită acut de toată suflarea românească, dar mai cu seamă de Centrul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi, al cărui vrednic și curajos președinte a fost până la ultima suflare.

Ne despărțim de el cu nemărginită tristețe, cu inima îndoliată și cu conștiința clară că nimeni nu-l va putea suplini. A dus o viață zbuciumată, mereu în luptă cu inerția, cu opreliștile și abuzurile regimului, cu nedreptatea. Chiar și acum, când nu mai avea forța de odinioară să urce pe baricade, când bătălia părea oarecum încheiată, a știut să treacă la cele veșnice ca un adevărat luptător, urcând spre stele pe scutul nenumăratelor victorii obținute în crunta confruntare cu spectrul morții, care l-a urmărit, pas cu pas,  în ultimii ani, dându-i târcoale în mai multe rânduri. A luptat vitejește, până la ultima clipă, ținând moartea la distanță, uimindu-ne (a câta oară!) prin curajul și forța sa de rezistență. În duel permanent cu propriile slăbiciuni și în continuă luptă cu veșnicele carențe ale sistemului social și politic de azi și de ieri, a făcut ca actul de rezistență să fie, pentru el, un principiu de viață, un mod de existență. Atacat sub diferite forme, în diferite timpuri, prin diferite metode, a fost omul care niciodată nu s-a dat bătut. Îndrăznesc să spun că a fost Arcașul acestui plai, pentru care a luptat până la ultima săgeată.

Deși era cu vreo cinci-șase ani mai mare ca noi, tinerii scriitori din generația anilor 70, în cercul nostru de prieteni intrase obișnuința de a-l gratula cu hipocoristicul Vasilică. Și asta nu doar pentru că era mai mic de statură, ci mai ales pentru că avea în comportamentul său o notă de ingenuitate specifică vârstei copilăriei. Era bun. Bun la suflet și tolerant cu cei din jurul său, în special cu confrații de condei, pentru care spiritul incisiv era o normă de comportament poetică, iar la unii mai cu harțag, și o formă de ambiț malițios care trecea dincolo de limitele poeziei. În fiecare poet trăiește un copil, spunea Rilke. La Vasilică Tărâțeanu acest copil ieșea parcă mai tare în evidență. Dar iată că afectuoasa apropiere de minionul visător din acei îndepărtați ani e înlocuită astăzi, prin voia Celui de Sus, de dureroasa despărțire de un suflet mare, de un prieten care a avut, poate mai mult decât alții din jurul său, vocația prieteniei adevărate, întotdeauna săritor la nevoie, cu asupra de măsură receptiv la durerile altora, mai puțin grijuliu cu el însuși.

De câtva timp, prietenul nostru Vasile Tărâțeanu a început să ne uimească prin capacitatea sa extraordinară de a nu sta locului nicio clipă. Așa s-a încetățenit după el imaginea de veșnic hoinar. Atât cât a fost în putere, a bătut drumurile regiunii și ale țărilor din apropiere, în lung și în lat, dar a făcut acest lucru nu pentru că nu i-ar fi plăcut să stea liniștit, ca mulți alții, acasă. A drumețit, fiind un călător neostenit, nu atât din plăcerea în sine de a se afla mereu pe drumuri, deși îi plăcea să colinde lumea, cât din nevoile neamului, editând, la începuturile deșteptării conștiinței naționale a românilor bucovineni, o gazetă combativă, cu nume sonor, „Plai românesc”, organ de presă al Societății „Mihai Eminescu”, prima publicație de acest gen din anii de după război. Luni întregi, săptămână de săptămână, a făcut naveta Cernăuți-Chișinău, dormind prin tipografii, prin tren, prin gări, într-o perioadă de mare zbucium social, chiar de la data începerii tipăririi „Foii…” Societății Eminescu, eveniment întâmplat pe ultima sută de metri a perestroicii lui Gorbaciov, până la data începerii, în prima decadă de independență a statului ucrainean, a procesului judiciar intentat publicației pentru blestemata de sârma ghimpată înfiptă în literele titlului de pe frontispiciul ziarului, sârmă pe care redactorul-șef nu vroia, nici în ruptul capului, s-o scoată de acolo, căci o vedea trecând și prin inima lui, de unde nicio judecătorie nu putea să o smulgă. Apostoliceasca sa trudă a fost observată și punctată cu exactitate de criticul literar Mihai Cimpoi, mentorul, promotorul (la Academia Română) și companionul său în drumurile prin țară: „Cu sufletul mai mare decât mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile Tărâțeanu este veșnicul pelegrin romantic cu pielea tăbăcită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului cultural românesc-bucovinean pe pământul Daciei străbune.”

Neînfricat luptător pentru dreptate, organizator al unor splendide manifestări culturale, dar și al unor proteste vehemente împotriva nedreptelor legi care, fără niciun temei, în mod absurd, injust, impardonabil, încearcă să scoată limba română din școli, sfidând Constituția și Convențiile internaționale la care Ucraina este parte, neîntrecut negociator în raporturile cu autoritățile, pe care le cunoștea din interior, fiind ales, la începuturile democrației ucrainene, consilier în Consiliul Regional Cernăuți, Vasile Tărâțeanu a știut să conducă până în cea din urmă clipă a vieții, cu mare curaj și cu multă dăruire, Centrul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi. În cei aproape zece ani de când există această organizație nonguvernamentală, președintele ei a făcut tot posibilul pentru a o situa în fruntea luptei comunității pentru adevăr și dreptate. Majoritatea demersurilor, petițiilor, apelurilor, dacă nu chiar toate câte au fost trimise în această perioadă către înaltele instituții din țară și din străinătate, au fost inițiate și redactate în cadrul organizației civice pe care a condus-o cu uimitoare rezultate, dar și cu prețul unor sacrificii pentru sănătate, academicianul Vasile Tărâțeanu. Lipsa lui va fi acut resimțită de Centrul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi din Cernăuți, ca și de întreg mediul asociativ românesc și, bineînțeles, de întreaga comunitate istorică românească din Ucraina.

La fel de adânc va fi resimțită această lipsă și de mediile jurnalistice cernăuțene. Vasile Tărâțeanu a fondat și a condus cele mai curajoase ziare care au apărut până acum în limba română în vechea capitală a Bucovinei: „Plai Românesc” și „Arcașul”. Deși demult apuse, aceste publicații de pionierat nu-și au egal, ca spirit combativ și temeritate a opiniilor formulate în paginile lor, în jurnalismul de limbă română din Ucraina. E adevărat că realizatorul lor a plătit cu vârf și îndesat pentru intransigența și curajul său. A trecut prin atâtea intimidări, percheziții, amenințări! Dar Dumnezeu l-a ajutat să facă față acestor încercări, dându-i suficientă înțelepciune și putere pentru a le învinge cu dârzenie și demnitate, oferind posterității un exemplu demn de urmat, un adevărat model de jurnalist îndrăzneț, principial, neînfricat.

Om de acțiune, combatant activ cu fapta și cu cuvântul pentru echitate și apărarea demnității naționale a românilor din Ucraina, el a fost, mai întâi de toate un brav, inimos și jertfelnic artist al cuvântului, sensibil la durerile neamului, pe care le-a trăit acut, potrivind cu inima cuvintele în vers. De aceea dispariția sa din viața literară a Cernăuțiului este o incomensurabilă pierdere pentru breasla scriitoricească. Situat, ca vârstă, între două generații, el a debutat în literatură împreună cu confrații șaizeciști, dar s-a afirmat ca scriitor în mijlocul șaptezeciștilor. După distrugerea, în 1969, a mișcării literare care, în a doua jumătate a anilor 60, prindea contur în jurul ziarului „Zorile Bucovinei”, în a cărei redacție, proaspăt formată, poetul Vasile Levițchi se strădui să adune cât mai mult tineret din rândurile intelectualității de creație din regiune, Vasile Tărâțeanu rămăsese singurul aspirant la titlul de scriitor din această generație frântă prin plecarea poetului Vasile Levițchi de la conducerea ziarului, care fără a se înregimenta noii linii ideologice impuse ziarului, nu s-a lăsat de scris. Iar atunci când, în anii 70, în jurul lui Vasile Levițchi, redactorul mazilit și trimis lector la universitate, ia ființă o nouă promoție de poeți, șaizecistul Vasile Tărâțeanu aderă cu drag la ea, intră în competiție cu membrii ei, crește și se formează în anturajul antisistem al noii promoții, completând grupul indezirabililor, imberbilor practicanți ai scrisului în limba română. Debutează târziu, deja ca exponent al generației șaptezeciste, cu volumul „Harpele ploii”, prefațat de Mihailo Ivasiuc, scriitor ucrainean cu educație românească la „Aron Pumnul”, aflat și el, pe vremea aceea, în dizgrația regimului, cunoscând prigoana, ca și Vasile Levițchi și cei din grupul său. Întârziat peste măsură din cauza opreliștilor sistemului, debutul editorial al poetului Vasile Tărâțeanu, pune începutul unei lungi galerii de volume (peste 30 de titluri, dacă nu chiar mai multe) tipărite în Ucraina, Republica Moldova și Ucraina. În privința numărului titlurilor de carte el se situiază pe locul doi (după Arcadie Suceveanu) între scriitorii generației scriitorilor bucovineni de limbă română, formată în anii 70 ai secolului trecut în emisfera nordică a Bucovinei. Acum, iată că plecarea lui precipitată către cele veșnice pune punct existenței unei generații care, din păcate, nu reușise să se împlinească în a doua jumătate a anilor 60, și, totodată, deschide ușile eternității în fața generației care i-a fost leagăn de creștere și platformă de afirmare în lumea literelor.

Moartea subită a vrednicului de laudă poet, jurnalist, editor, om al cetății, arcaș din stirpea urmașilor lui Ștefan cel Mare, membru de onoare al Academiei Române, ne lasă profund îndoliați. Aproape că nu-mi vine să cred că ne luăm rămas bun pentru totdeauna de la bunul nostru prieten și confrate de condei, comiliton și coleg de asociație civică, Vasile Tărâțeanu. Ne-a părăsit tocmai când credeam că își revenise definitiv după doi ani de grele încercări. Se refăcuse nesperat de bine. Ca o adevărată pasăre Phoenix. Avea mintea clară, gândirea isteață și verbul măiestrit. Până nu demult a participat alături de noi la diverse întruniri, ședințe de cenaclu, saloane sau lansări de carte, prezentând volume pe care le îngrijise cu acribie de editor, vorbind liber în ședințe, fără notițe sau text scris, excelând print-un discurs coerent, bine structurat, viu și atractiv, stil cu care ne obișnuise până a fi lovit de nemiloasa boală pe care reușise cu atât de mare succes să o învingă, asistat de familie, îngrijit de soție și de copii.

Meritele poetului patriot și omului de acțiune Vasile Tărâțeanu nu au rămas neobservate în Țară. Mai multe localități l-au declarat cetățean de onoare. Și Academia Română l-a ales membru de onoare. Iar „Spovedania” sa a devenit antologică, și circulă în toată țara, pe buzele iubitorilor de poezie și admiratorilor Bucovinei și ai românilor din afară (de altfel, un volum de versuri al poetului bucovinean așa și se numește: „Dinafara”).

Meritele poetului, jurnalistului și neostoitului luptător pentru drepturile românilor din Ucraina, Vasile Tărâțeanu, abia de acum înainte vor fi puse în lumină și apreciate la justa lor valoare.

O viață întreagă Vasile Tărâțeanu a trăit în neodihnă. Doar trecând în altă dimensiune și-a putut recăpăta tihna de care a avut atât de multă nevoie în timpul vieții. Punând-o pe locul doi, neostenitul luptător și-a scurtat cu bună știință existența pământească, neajungând să fie la fel de longeviv ca cei ce i-au dar viață. Abia în nemurire a dobândit această șansă.

Odihnește în pace, dragă Vasile.

Ștefan HOSTIUC

Centrul Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi din Cernăuți

//////////

Suflarea românească din Bucovina a rămas mai săracă

0:00/ 0:00
Bucovina
Sursa video: TVR MOLDOVA

S-a stins din viaţă unul dintre cei mai neobosiţi străjeri al limbii şi valorilor româneşti din Bucovina, scriitorul Vasile Tărâțeanu. Ultima ieşire publică a poetului a fost in mai 2022, atunci când a vrut să se intâlnească cu reprezentanţii Delegaţiei Departamentului Românilor de Pretudindeni aflați într-o vizită la Cernăuţi. Vestea trecerii în nefiinţă a poetului a îndurerat întreg spaţiul românesc.

Născut pe 27 septembrie 1945, în satul Sinăuţii de Jos, raionul Hliboca, Regiunea Cernăuţi, Vasile Tărâţeanu a fost unul dintre cei mai aprigi promotori al culturii și identității românești. De-a lungul vieţii a scos de sub tipar zeci cărți de poezie, traduceri, proză, interviuri și monografii culturale. Poetul şi-a dedicat întreaga viață idealului românesc şi a luptat cu înverşunare pentru apărarea drepturilor identitare și culturale românești în regiunea Cernăuți. Cu o sete neobosită de viaţă, Vasile Tărâţeanu mai era numit de către colegii săi şi poetul "bolnav de România".


VASILE TĂRÂŢEANU scriitor: „Vreau să-l rog pe bunul Dumnezeu ca să-mi prelungească viaţa, sa-mi dea posibilitatea să afirm şi să scriu mai multe poezii, pline de sens. În afara de aceasta, mă gândesc să-mi văd copiii marii cu familiile lor.”

A fost un ostaş de frunte pentru limba română în nordul Bucovinei, director și fondator al primului ziar independent în limba română, "Plai Românesc" din Cernăuți, apoi al revistei ARCAȘUL. Una dintre ultimele dorinţe ale poetului a fost restaurarea Casei Memoriale Mihai Eminescu din Cernăuţi. Iniţiativă pe care a reieterat-o în mai 2022, atunci când Delegaţia Departamentului Românilor de  Pretudindeni, în fruncte cu secretarul  Gheorghe Cârciu, a făcut o vizită la Casa lui Aron Pumnul.

Mai mulți colegi de-ai lui, oameni de cultură, si reprezentanti ai Asociației  Naționale a Oamenilor de Creație din Moldova, Departamentul Românilor de  Pretudindeni, Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți au transmis mesaje de condoleanţe.

Vasile Tărâţeanu a fost membru de onoare al Academiei Române, al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, precum şi al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Din 2015 a fost director al Centrului Cultural Eudoxiu Hurmuzachi din Cernăuţi.
Vasile Tărâţeanu va fi condus pe ultimul drum, miercuri, 10 august, la Cimitirul Central din Cernăuţi.

///////

Libertatea Cuvântului - Cernăuți

· 
Şi-a servit neamul cu cuvântul inspirat…
În ziua a opta a lunii august anul curent a trecut pe tărâmul veşniciei poetul Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române. Destinul său de om de litere îşi are începuturile la lecţiile de limba maternă în şcoala din satul natal Sinăuţii de Jos, pe care i le-a dat profesorul şi poetul Vasile Leviţchi. După mulţi ani, Vasile Tărâţeanu, în semn de profundă recunoştinţă, a contribuit la scoaterea de sub tipar a volumului de memorii despre Vasile Leviţchi.
Pentru Vasile Tărâţeanu activitatea de ziarist la mediile oficiale, începută la „Zorile Bucovinei” în 1969 şi continuată la Radio Ucraina Internaţional, a fost o trambulină în presa independentă, care a apărut în Ucraina în primii ani de independenţă. Pe valurile renaşterii naţionale a românilor din ţinutul bucovinean, odată cu crearea Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, membru fondator al căreia a fost, Vasile Tărâţeanu îşi asumă responsabilitatea pentru editarea ziarului societăţii „Plai Românesc”, apoi redactează „Arcaşul” şi „Curierul de Cernăuţi”. De la volumul de versuri de debut „Arpele ploii” (1981), în decursul a patru decenii de activitate literară Vasile Tărâţeanu a scos de sub tipar peste treizeci de cărţi de poezie, proză şi publicistică.
Comparat cu un peregrin, poetul, activistul public şi patriotul Vasile Tărâţeanu a călătorit foarte des pe drumurile spiritualităţii din întregul spaţiu românesc, dar mai ales în România şi Moldova. În aceste ţări el a propagat scrisul românesc din nordul Bucovinei, susţinând tinerele talente. Şi nu numai pe ele. Regretatul Mircea Lutic a declarat nu o dată că Vasile Tărâţeanu „poate face mai mult decât un institut întreg”. Moartea sa este o pierdere irecuperabilă pentru întreaga cultură românească.
Vasile Tărâţeanu a fost unul dintre iniţiatorii Cenaclului literar transfrontalier „Maşina cu poeţi” (Cernăuţi – Suceava). La ultima şedinţă de la Cernăuţi a Cenaclului, care a avut loc cu două luni în urmă, Vasile Tărâţeanu a citit o poezie de a sa, cu un moto din „Glosa” lui Eminescu. A fost ultima lui apariţie în faţa fraţilor de condei din arealul spiritual integru al Bucovinei, ca, orientându-se la versul eminescian, să-şi pună întrebarea despre rostul poetului în societate.
„Vreme trece, vreme vine…”. S-a scurs vremea pământească, dăruită de Atotputernicul lui Vasile Tărâţeanu pentru a-şi sluji neamul cu cuvântul inspirat. „Vreme vine…”. Va sosi şi timpul când în casa lui Aron Pumnul de la Cernăuţi va fi deschis Muzeul „Mihai Eminescu”. Acolo neapărat va fi şi o expoziţie consacrată creaţiei lui Vasile Tărâţeanu, poetul şi activistul public care a luptat pentru acest muzeu. Deci, cuvântul inspirat al lui Vasile Tărâţeanu va continua să servească neamul românesc de la poale de Carpaţi…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
***
Colectivul publicaţiei online „Libertatea Cuvântului” este profund îndurerat de trecerea la cele veşnice a renumitului poet Vasile Tărâţeanu şi exprimă sincere condoleanţe familiei lui.
De asemenea, prin intermediul „Libertăţii Cuvântului” exprimă profunde condoleanţe colectivul pedagogic al Şcolii medii nr. 10 din Cernăuţi, unde în perioada anilor 1961-1964 a învăţat viitorul poet.
Drum lin spre ceruri!
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////



На 76-му році життя помер журналіст, публіцист, поет, почесний член Румунської академії Василь Терицану.

Про це повідомили у Генеральному консульстві Румунії у Чернівцях, пише molbuk.ua



"Члени генерального консульства Румунії в Чернівцях висловлюють жаль з приводу смерті Василя Терицану. Видатний представник румунської громади на північній Буковині. Письменник, журналіст, почесний член Румунської академії, президент Румунського культурного центру "Eudoxiu Hurmuzachi". Щирі співчуття родині. Нехай з Богом спочиває!". - йдеться у дописі.

Що відомо про Василя Терицану:

У 1972 році закінчив філологічний факультет Чернівецького університету.

Працював редактором газети Zorile Bucovinei (1969-1981), потім на Київській радіостанції (1981-1991).

У 1989 році разом з іншими чернівецькими румунськими письменниками заснував Товариство румунської культури "Міхай Емінеску". З 2000 р. президент культурного фонду "Casa Limbii Române" в Чернівцях, головний редактор (або директор-засновник і редактор) румунських газет в Чернівцях.
(Ю. ГУСАР) 8 СЕРПНЯ 2022-го НА 76-му РОЦІ ЖИТТЯ ВІДІЙШОВ У ЗАСВІТИ ЖУРНАЛІСТ, ПУБЛІЦИСТ, ПОЕТ, ПОЧЕСНИЙ ЧЛЕН РУМІНСЬКОЇ АКАДЕМІЇ ВАСИЛЬ ТЕРЕЦАНУ
Васілє Терицaну – один із провідних румунських письменників Буковини. Поет . Публіцист. Громадський діяч. Почесний член академії наук Румунії, член -кореспондент румуно-американскої академії літератури і мистецтв , член Національних Спілок письменників України, Румунії та Молдови , член міжнародного ПЕН-клубу письменників.
В останню дорогу проведуть сьогодні, 10.08.2022 року, з кафедрального Собору Святого Духа об 11 год. (вул. Головна, 85).
///////////////////////////////////////
ВАСИЛЄ ТЕРИЦАНУ
З приводу того, що від нас пішов буковинський поет і громадський діяч Василь Дмитрович Терицану, вражає, знаєте, неймовірна розбіжність реакцій у вимірі місцевому і немісцевому, у Бухаресті міністерство публікує великий некролог про академіка і поета Василя Теріцану, на місцевому рівні поза реакції румунської громади якось і немає особливої реакції. Можливо тому, що часом він вважався мало не "ворогом народу" (що не додало йому здоров'я). Перед тим, як завершити цю думку, скажу кілька особистих слів, Василь Дмитрович доволі часто заходив до спільної редакції "Лібертатя" і "Свободи". Взагалі ми давні знайомі. Він оживляв те, що навколо, тому, думаю, він був справжній поет. Хоча мало читав його в силу поганого знання мови. Якась така енергетика і усмішки і бою, і драйву, і полювання життя. Я можу згадати слова Івана Попеску, що "мені може бути щось нецікаве, але коли про це пише Терицану, мені завжди стає цікаво, він вміє робити цікавим". А це вміння дорожче, аніж здається. Бути цікавим - це рідкісний дар.
Василь Дмитрович був високого рівня реалістом у житті, тому мабуть і не був другом влади і не прогинався під місцеву повістку, і це легко пояснити, тому що вдячність за це була б традиційна - зеро. Про що він чудово знав. Ось це й цікаво. Тобто, це суспільна гра, в який заздалегідь ти ізольований і ти програєш, яку б стратегію не обирав. Бо тут проходить перманентний провінціальний чемпіонат по невизнанню))) Терицану не хотів брати у ньому участь. І з цього виходить ця велика різниця оцінок і прижиттєвих і посмертних, абсолютно нездорова. Пішов у вічність академик та поет -- в одному вимірі, помер незрозумілий провінційний літератор, якого не запрошували і не перекладали - в іншому.
ПС Я міг би написати про те, що мені подобалося, як він вітав одного літератора тому, що той на позичені гроші купував яскраві краватки і видавав свої вірші, або про те, які він писав, що любити людей - це бути трохи Богом, бо Він теж їх любить, але написав про що написав, про те, що Терицану не любив нудні ігри.https://molbuk.ua/news/264731-krashchogo-navriad-chy-znaidemo-u-chernivciakh-poproshchalys-z-vasylem-terycanu-foto.html?fbclid=IwAR3N8PxNAtywmCLL5tMjRtUrEBZ4PwBH4eYUGywQDFCBSTc_H6_j1DaanTc

На зображенні може бути: 1 особа, сидить та у приміщенні
/////////////////////////////////////////////////





/////////////////

Un mare român pleacă în veșnicie! Să ne rugăm ca Dumnezeu să-l așeze pe Vasile Tărâțeanu între drepții Neamului

A încetat să bată inima poetului, publicistului și liderului comunității românești din nordul Bucovinei Vasile Tărâțeanu – membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, membru al comitetului coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina, scrie BucPress, preluat de Romanian Global News.
S-a născut la 27 septembrie 1945 în satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți. În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți.
În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți, a fondat Societatea pentru Cultură Română „Mihai Eminescu“. A fost coordonator al Fundației Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți, redactor-șef al ziarelor „Plai românesc”, „Arcașul”, „Neamul românesc”. A realizat o serie de proiecte menite să păstreze și să dezvolte identitatea culturală și lingvistică a românilor din nordul Bucovinei.
A debutat editorial în 1981 cu „Harpele ploii”. Autor a zeci de volume de poezie, publicistică, monografii culturale și albume. Membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România. A organizat trei congrese ale intelectualității românești din regiunea Cernăuţi şi alte manifestări culturale cu semnificații patriotice. A luptat pentru identitatea lingvistică și culturală a românilor din Ucraina. A avut un suflet uriaș, o inimă blândă și calități de luptăror pentru adevărul istoric.
Redacția Romanian Global News, profund atașată valorilor apărate de Vasile Tărâțeanu și profund îndurerați, transmitem sincere condoleanțe familiei.

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Maria Andries

SUFLETUL I S-A ÎNĂLȚAT LA CERURI, DAR SĂ NU SPUNĂ NIMENI CĂ VASILE TĂRÂȚEANU A PLECAT DINTRE NOI!
Credeam acum două zile, când, la ușa salonului de reanimare, am mângâiat-o cu un cuvânt de încurajare pe Lenuța, credeam că Dumnezeu va face o minume și-l va mai lăsa printre noi. Dar aflu azi dimineață că s-a întâmplat inevitabilul din viața fiecărei ființe vii care are o naștere. A murit azi dimineață Vasile Tărâțeanu, poetul și luptătorul pe care îl credeam nemuritor. E momentul când nu găsesc cuvinte și le iau pe cele din trecut, căci întotdeauna am trăit clipe minunate alături de Vasile Tărâțeanu, în casa familiei sale, în casa familiei mele, în casa noastră comună – Bucovina, România, împreună cu Lenuța și copii săi, cu cărțile sale...
Sufletul i s-a înălțat azi la ceruri, dar să nu spunem că a încetat să-i bată inima. Inima ar trebui să rămână bă bată în comunitatea noastră, cu aceeași românească dragoste ca în zilele când ne vorbea cu versul și lacrima. Și deoarece astăzi cuvintele sunt tăcere, revin la cele scrise astă toamnă, de ziua nașterii poetului nostru:
E O BUCURIE DE A FI ÎMPREUNĂ CU VASILE TĂRÂȚEANU!
Îl știe întreaga românime. Nu mai e nevoie să precizez cine este acest om drag nouă tuturor, dar și mai drag lui Dumnezeu, pentru că, într-adevăr, trebuie să fii tare iubit de Domnul pentru a trece prin atâtea încercări și a rămâne neînfrânt, vertical, optimist, cu visele înaripate spre viitor, așa cum l-am văzut pe Vasile Tărâțeanu în ziua de 27 septembrie, la cea de-a 76 rotire a destinului său în jurul soarelui. I-a dăruit Dumnezeu dumnealui, familiei sale, dar și nouă, celor care îl iubim și îl prețuim, un pic de bucurie de a fi împreună și a depăna la povești din ce a fost, ce este și ce încă va fi întru perenitatea neamului nostru de români înrădăcinați la Cernăuți, în pământul Țării de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare. De fapt, seara minunată, împreună cu dorurile și oamenii dragi lui Vasile Tărâțeanu, a început pe la chindii, la Palatul nostru Național, oficializat de două zile și prin inscripția ce-i strălucește sus pe fațadă. E și acesta un dar de ziua sa, ca o motivație de a nu-și astâmpăra neastâmpărul ce-i definește rostul vieții. Ana-Cristina, mezina, energica sa fiică, a ținut să expună doar o parte din rodul creației și distincțiile tatălui ei, care abia au încăput în două vitrine. E mare averea omului de cultură, fondatorului de societăţi, ziare româneşti şi festivaluri, animatorului de congrese şi sărbători naţionale, îmblânzitorului de spirite orgolioase, iertătorului şi răbdătorului Vasile Tărâţeanu. Ca să fie tabloul mult-puţin complet ar trebui încă multe să adaug din cele ce i-a menționat prietenul Tudor Andrieș: deţinătorul numeroaselor distincţii şi premii naţionale pentru literatură din partea Patriei istorice România, al titlului de cetăţean de onoare din satul natal Sinăuţii-de-Jos şi câteva municipii din România, şi, desigur, cea mai valoroasă apreciere – titlul de membru de onoare al Academiei Române. Însă, deoarece e toamnă, anotimpul abundent în melancolii, înaintea tuturor apare Poetul ”gură de flaut”, care nu rostește cuvinte, ”ci înflăcărează stindarde”. Mulți ar avea ce spune cum le-a înflăcărat și încă o să le înflăcăreze cu ”atâta cât am și atâta cât sunt”, dar n-am auzit să mărturisească cineva mai expresiv ca Elena Nandriș, primăriță pe parcursul a circa 15 ani la Mahala: ”Întotdeauna am fost binevenită în casa soților Elena și Vasile Tărâțeanu. Monumentul Aniței Nandriș, imnul și drapelul comunei, placa comemorativă ”Grigore Nandriș,”, numele savantului conferit școlii – toate le datorăm lui Vasile Tărâțeanu. El m-a încurajat să debutez într-un spectacol de gală pe scena Teatrului Muzical Dramatic din Cernăuți, potolindu-mi emoțiile și nerăbdarea în momentele decesive din viața mea și pentru comunitatea satului nostru”. Am sesizat și eu că dacă ar fi venit, cu o floare, cu un ram înfrunzit, măcar o parte dintre cei care au beneficiat de susținerea lui Vasile Tărâțeanu, ne pomeneam în mijloc de codru des, întocmai ca în poezia sa ”În zori de ziuă”: ”Că-atunci în fapt de ziuă/ minunile se-ntâmplă/ pădurile se-nalță/ până mai sus de tâmplă”.
Nici n-a trebuit să ne gândim din timp la un scenariu, improvizările venind de la sine, așa cum se așterne curcubeul pe cerul azuriu după ploile de vară. Deși n-am fost mulți, respectând și rigorile de care încă trebuie să ținem cont, ziua lui Vasile Tărâțeanu a strâns oameni cu har, maeștri ai cântecului și cuvântului frumos rostuit. ... Amintirea colegului de școală (ȘM nr.10 de la Roșa) Ilie Sucevan l-a însuflețit pe sărbătorit să citească dintr-o culegere recentă – un buchet de 101 dintre cele mai frumoase poezii. Le-ar fi citit pe toate, dacă nu-l oprea Cristina, asigurându-l că vreo câteva au fost înregistrate la radio și le vom mai asculta în zilele apropiate.
Așa și-a primit Vasile Tătâțeanu această nouă toamnă, cum numai românul se pricepe, cu încă o frunză galbenă, cu încă o taină deschisă. (Maria TOACĂ)
////////////////////////////////////////////
Stefan Strajeri
6 ч. 
In Memoriam: Vasile Tărâțeanu (27 septembrie 1944 - 08 august 2022)
Jurnalist, publicist, poet, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, membru al comitetului coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina, Vasile Tărâțeanu a fost sufletul românismului în Nordul Bucovinei.
În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți, a fondat Societatea pentru Cultură Română „Mihai Eminescu“. A fost coordonator al Fundației Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți, redactor-șef al ziarelor „Plai românesc”, „Arcașul”, „Neamul românesc”. A realizat o serie de proiecte menite să păstreze și să dezvolte identitatea culturală și lingvistică a românilor din nordul Bucovinei.
*
Am avut onoarea să-l întâlnesc în două momente importante pentru mine: Pojorâta (2009) şi Cernăuţi (2021, la lansarea cărţii).
*
Memorie veşnică! Dumnezeu să-i ocrotească sufletul!
*
,,Io, Vasile Tărâţeanu,
din mila lui Dumnezeu
moştenitorul
unui regat detrunchiat
de la trupul sfânt al ţării
umilul păstor al unei turme rătăcite
pe colinele Plaiului Românesc
ruda voastră săracă
Arcaşul
cu toate săgeţile trimise împotriva unei
istorii vitrege
pelerinul
cu sufletul mai mare decât trupul
păşind apostoleşte pe drumul Golgotei
înspre mântuirea neamului său
sublimul cerşetor încolţit de câinii răutăţilor
omeneşti
ajuns în pragul acestor litanii
zic cu smerenie celor ce mi-aţi ascultat
durerile,
Pace Vouă, Cititorilor. ”
///////////////////////////////////////////////////////////
Doliu în Academia Română. A murit poetul Vasile Tărâțeanu, originar din regiunea Cernăuți
Autor: Ioan-Radu Gava | Publicat pe: 08 aug 2022, 12:29
p
Sursă foto: Facebook Vasile Tarateanu
Vasile Tărâțeanu, poet român din regiunea Cernuți, a trecut la cele veșnice.

După cum scrie Gheorghe Tomozei, Vasile Tărâțeanu a fost „un poet român visând România, bolnav de România, un poet exprimat în tot mai puternice poeme înţelepţite de lacrimă…”.

Poetul bolnav de tot ce e românesc a absolvit Facultatea de Litere de la Universitatea din Cernăuți și peste ani a devenit membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, scrie Bucpress.

A fondat asociații culturale, ziare, a fost membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți.

A scos zeci de cărți de poezie, traduceri, proză, interviuri și monografii culturale. A fost premiat la o sumedenie de festivaluri și concursuri literare.

G Ad:

Marele scriitor basarabean Grigore Vieru scria: „Vasile Tărâțeanu este bradul de munte, iar rășina tulpinei sale nu este altceva decât viața rănită, dar nicicând îngenunchiată pe care o trăiește în mijlocul unor necontenite furtuni istorice”.

Un al scriitor basarabean Nicolae Dabija considera că poetul bucovinean lasă impresia că s-ar trage din stirpea acelor străjeri de odinioară de la margine de ţară, care „urma să se bată şi să ţină piept aproape de unul singur cetelor năvălitoare, până să ajungă la el grosul oştilor voievodale hăt de la cetatea de scaun”.

Vasile Tărâțeanu scria într-un poem că pentru el dragostea de neam și țară, „e ca și dulceața de cireașa amară”. Bolnav de România, bolnav de cultura română și istoria neamului poetul, a pășit în veșnicie, în lumea logosului și al liniștii.

Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți își exprimă cele mai sincere condoleanțe familiei îndurerate în legătură cu această pierdere irecuperabilă pentru comunitatea românească din Ucraina. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l primească în Împărăţia Sa!

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

///////////////////////////////////////////
Ne-a părăsit poetul, jurnalistul, academicianul,
marele om de cultură, Vasile Tărâțeanu
În aceste clipe întreaga suflare românească este profund îndurerată de trecerea în lumea celor drepți a confratelui nostru de limbă și neam, Vasile Tărâțeanu, unul din principalii lideri ai spiritualității românești din nordul Bucovinei, membru fondator al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, un mare susținător al tinerelor talente, redactor și fondator de ziare, autor de cărți.
Suntem alături de familia îndurerată și exprimăm sincere condoleanțe familiei îndoliate în numele membrilor SCLRB „Mihai Eminescu”, cititorilor „Gazetei de Herța”, tuturor oamenilor de bună credință.
Drum lin spre stele, Maestre!
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

După ce acum câteva luni a plecat pentru totdeauna dintre noi Lora Bostan soția ilustrului academician Grigore Bostan , ne-a părăsit acum poetul, jurnalistul, academicianul,
marele om de cultură, Vasile Tărâțeanu .
În aceste clipe întreaga suflare românească este profund îndurerată de trecerea în lumea celor drepți a confratelui nostru de limbă și neam, Vasile Tărâțeanu, unul din principalii lideri ai spiritualității românești din nordul Bucovinei, membru fondator al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, un mare susținător al tinerelor talente, redactor și fondator de ziare, autor de cărți.
Suntem alături de familia îndurerată și exprimăm sincere condoleanțe familiei îndoliate în numele membrilor SCLRB „Mihai Eminescu”, cititorilor „Gazetei de Herța”, tuturor oamenilor de bună credință care l-au cunoscut și apreciat .
Dumnezeu să te Maestre!
Veșnica să-ți fie pomenirea din neam in neam
Plecam pe rând și in tăcere,
Si- n locul nostru alții vin ,
In lumea asta de durere
Trăim,iubim, visăm .....murim . 😪

Teodor Ciurariu 




///////////////////////////////////////////

Poetul cernăuțean Vasile Tărâțeanu a pășit în veșnicie


A încetat să bată inima poetului, publicistului și liderului comunității românești din nordul Bucovinei Vasile Tărâțeanu – membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, membru al comitetului coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina.

S-a născut la 27 septembrie 1945 în satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți.  În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți.

În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți, a fondat Societatea pentru Cultură Română „Mihai Eminescu“. A fost coordonator al Fundației Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți, redactor-șef al ziarelor „Plai românesc”, „Arcașul”, „Neamul românesc”. A realizat o serie de proiecte menite să păstreze și să dezvolte identitatea culturală și lingvistică a românilor din nordul Bucovinei.

A debutat editorial în 1981 cu „Harpele ploii”. Autor a zeci de volume de poezie, publicistică, monografii culturale și albume. Membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România. A organizat trei congrese ale intelectualității românești din regiunea Cernăuţi şi alte manifestări culturale cu semnificații patriotice. A luptat pentru identitatea lingvistică și culturală a românilor din Ucraina.  A avut un suflet uriaș, o inimă blândă și calități de luptăror pentru adevărul istoric.

Echipa Centrului Media BucPress este profund  îndurerată de trecerea la cele veşnice a poetului Vasile Tărâțeanu.  Sincere condoleanțe îndoliatei familii.

BucPress TV – personalități marcante ale Bucovinei – emisiune realizată în 2019

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți: Vasile Tărâțeanu, „poetul bolnav de România”, nu mai este printre noi

BucPress08.08.2022



S-a retras către cele veșnice poetul Vasile Tărâțeanu, originar din Sinăuții de Jos, regiunea Cernăuți.

După cum scrie Gheorghe Tomozei, Vasile Tărâțeanu este „un poet român visând România, bolnav de România, un poet exprimat în tot mai puternice poeme înţelepţite de lacrimă…”. Poetul bolnav de tot ce e românesc a absolvit Facultatea de Litere de la Universitatea din Cernăuți și peste ani a devenit membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.

A fondat asociații culturale, ziare, a fost membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți.

A scos zeci de cărți de poezie, traduceri, proză, interviuri și monografii culturale. A fost premiat la o sumedenie de festivaluri și concursuri literare.

Marele scriitor basarabean Grigore Vieru scria: „Vasile Tărâțeanu este bradul de munte, iar rășina tulpinei sale nu este altceva decât viața rănită, dar nicicând îngenunchiată pe care o trăiește în mijlocul unor necontenite furtuni istorice”.

Un al scriitor basarabean Nicolae Dabija considera că poetul bucovinean lasă impresia că s-ar trage din stirpea acelor străjeri de odinioară de la margine de ţară, care „urma să se bată şi să ţină piept aproape de unul singur cetelor năvălitoare, până să ajungă la el grosul oştilor voievodale hăt de la cetatea de scaun”.

Vasile Tărâțeanu scria într-un poem că pentru el dragostea de neam și țară, „e ca și dulceața de cireașa amară”. Bolnav de România, bolnav de cultura română și istoria neamului poetul, a pășit în veșnicie, în lumea logosului și al liniștii.

Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți își exprimă cele mai sincere condoleanțe familiei îndurerate în legătură cu această pierdere irecuperabilă pentru comunitatea românească din Ucraina. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l primească în Împărăţia Sa! 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////.

Trista vară a anului 2022... Am pierdut-o pe mama luna trecută, iar azi am aflat de plecarea lui Vasile Tărâțeanu (27 sept. 1945-8 aug. 2022), de care am fost legată mai ales prin întâlnirile cenaclului transfrontalier Cernăuți-Suceava "Mașina cu poeți", pe care l-am cofondat în 2016. Tribunul Vasile Tărâțeanu s-a stins, dar îi va supraviețui poezia de mare forță, pe care acțiunile propriului militantism au pus-o cumva pe planul doi. Fotografii de la diverse întâlniri de cenaclu din 2016 încoace, desfășurate la Cernăuți, Suceava, Ipotești, Mahala, Horbova, Berchișești...

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Doliu în lumea academică din România: a murit liderul comunității românești din Ucraina, scriitorul Vasile Tărâțeanu

 www.gazetadenavodari.ro
doliu, lumânare

Academicianul Vasile Tărâțeanu, poet și jurnalist, a încetat din viață la vârsta de 76 ani (27 septembrie 1945 – 8 august 2022). Anunțul a fost făcut pe Facebook de fata acestuia. El era lider al comunității românești din Ucraina, dar aves și calitatea de scriitor și membru de onoare al Academiei Române.

Vasile Tărâțeanu era membru corespondent al Academiei Americano-Române de Ştiinţe şi Arte, membru fondator al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi, dar şi membru de onoare al Academiei Române şi director al Centrului Cultural Eudoxiu Hurmuzachi din Cernăuţi.

Născut pe 27 septembrie 1945 în satul Sinăuţii de Jos, raionul Hliboca, Regiunea Cernăuţi (Ucraina), Vasile Tărâţeanu avea la activ multe distincţii primite cu diferite ocazii festive, după o operă poetică şi activitate culturală impresionantă. În 2019, poetul primise titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Iași.

În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți.

În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți, a fondat Societatea pentru Cultură Română „Mihai Eminescu“. A fost coordonator al Fundației Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți, redactor-șef al ziarelor „Plai românesc”, „Arcașul”, „Neamul românesc”. A realizat o serie de proiecte menite să păstreze și să dezvolte identitatea culturală și lingvistică a românilor din nordul Bucovinei.

A debutat editorial în 1981 cu „Harpele ploii”. Autor a zeci de volume de poezie, publicistică, monografii culturale și albume. Membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România.

Vasile Tărâțeanu a organizat trei congrese ale intelectualității românești din regiunea Cernăuţi şi alte manifestări culturale cu semnificații patriotice și a luptat pentru identitatea lingvistică și culturală a românilor din Ucraina.

Elena Nandriș, „primărița din Mahala”, a postat un mesaj: „Durere grea și tristă veste... TĂRIȚEANU nu mai este. S-a dus un Mare OM, iubitor de Neam și Țară! Drum lin spre ceruri domnul Vasilică!”.

Și stareța Mănăstirii Voroneț, stavrofora dr. Gabriela Platon, a postat un mesaj de condoleanțe: „Marele român acad. Vasile Tărîțeanu a plecat la ceruri! Un simbol puternic pentru spiritul românesc în Nordul Bucovinei înstrăinat de Țara Mamă! Dumnezeu să-l ierte! Și poate că din Ceruri va ajuta cu mai multă putere pe românii din partea aceea de țară!”

////////////////////////

SĂ NU-L UITĂM PE VASILE TĂRÂȚEANU POETUL: ”APRINDE-ȚI CANDELA DIN NOU CĂ-N SUFLETE SE FACE NOAPTE”
Angajarea cu trup și suflet în lupta pentru deșteptarea națională, pentru drepturile românilor din partea înstrăinată a Bucovinei i-a ținut în umbră numele de poet. Dar să nu uităm că Vasile Tărâțeanu, înainte de a deveni fondator de societăți și festivaluri naționale, editor de ziare, ”tribunul și arcașul Bucovinei”, înainte de a purta titlul de academician și povara atâtor altor titluri onorifice, a fost și rămâne poet. Cu poezia a început, poezia l-a purtat prin Patria dragă, mai întâi poezia l-a făcut ”Vasile Tărâțeanu”, cel cunoscut de întreaga Românie. Poate a spus nu o dată că îi este teamă de uitare, mai mult decât de moarte și de înstrăinare. Însă i-am înțeles cu adevărat teama de uitare din culegerea de versuri ”Și de-o fi să mor” (2014), care se deschide cu un MOTO de Eugen Ionescu: ”MI-E TEAMĂ DE UITARE, NU DE MOARTE”. Mi-a încredințat să-i citesc manuscrisul și am cutezat să-i mărturisesc că nu-mi place titlul cu trimitere la moarte, la care mi-a răspuns cu cuvintele lui Nicolae Iorga că gândul morții ne slujește în orice clipă pentru a înțelege prețul vieții. Cartea a luat Marele Premiu al unui Festivalului internațional Râmnicu Sărat-
Edineț, 2014. Dar nu numeroasele premii îi definesc ființa poetică, ci rândurile: ”Atunci când apune atunci când răsare/ mai lasă-mă spin mai lasă-mă floare/ mai lasă-mă frunză mai lasă-mă ram/ atâta cât sânt şi atâta cât am/ Că-atâta cât sunt cu atâta cât am/ mi-ajunge de-o viaţă mi-ajunge de-un neam”. Și mai avea o dorință lirică – să ajungă la firul de iarbă: ”În lumina ta/ mă dezvolt/ ca firul de iarbă/ încet, dezinvolt// Călcat în picioare/ din nou mă ridic – tare de firav/ mare de mic// La înălțimea ta/ vreau să ajung/ mă-ntind de o șchioapă/ și-mi pare că-s lung”. Și dacă tot cu teama de uitare am început, să nu uităm ce e pe ”La noi”: ”E trist și rece/ ca-n cavou/ nu se aud nici pași/ nici șoapte// aprinde-ți candela/ din nou/ că-n suflete se face noapte”. (Maria Toacă)

/////////////////////////////

Cu profund regret am aflat despre trecerea in nefiinta a scriitorului Vasile Tarateanu, unul dintre animatorii vietii culturale a comunitatii romanesti din Ucraina.
L-am cunoscut in 2012, in cadrul lansarii romanului “Cantecul marii” la Universitatea din Cernauti. Trei ani mai tarziu, veni cu initiativa organzarii unei dezbateri publice pe marginea cartii mele “Rusia la raspantie: geoistorie, geocultura, geopolitica” la Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” din capitala Bucovinei. A fost si moderatorul evenimentului. Ne-am intalnit ultima oara acum exact trei ani, in august 2019, dintr-o pura intamplare, in curtea casei lui Aron Pumnul din Cernauti. “Nu mai ajungem sa vedem un muzeu ca lumea aici, se frasuia dansul. Ajutati-ne, daca puteti.” Cu rugamintea asta ne-am despartit…
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.

////////////////////////////////////////////////////////

Ana Cristina Tărâţeanu 

Familia îndurerată, cu inima înfrântă de durere, 

anunță rudele, prietenii, cunoscuții și lumea întreagă că venerabilul și onorabilul Vasile Tarateanu a încetat din viață în ziua de 8.08.2022 la vârsta de 76 de ani.
Doritorilor să își ia rămas bun:
Mâine 9.08.2022 de la orele 16:00 va fi adus trupul neînsuflețit acasă după adresa Ihorya Chekhovskogo 2 (fosta Kaspiyska).
Slujba de înmormântare v-a avea loc miercuri 10.08.2022 la orele 11:00 în Catedrala mitropolitană "Pogorârea Sfântului Duh" din Cernăuți.
____
Скорботна сім'я, збита горем,
повідомляє друзям, знайомим і всьому світу, що 8 серпня 2022 року у віці 76 років помер високоповажний і шановний Васіле Терицану.
Для тих, хто хоче попрощатися :
Завтра 9.08.2022 з 16:00 бездиханне тіло привезуть за адресою Ігоря Чеховського 2 (колишня Каспійська).
Панахида відбудеться у середу 10.08.2022 об 11:00 у Свято-Духівському
кафедральному соборі м. Чернівці.





Mulţumim tuturor celor care prin prezenţă, mesaje şi gânduri de mângâiere ne-au fost alături la greaua încercare a pierderii nepreţuitului nostru tată
Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Familia îndurerată.


Vasyl Danyliuk

11 August, 13:05 
ДОРОГІ ДРУЗІ! ДЯКУЮ ВАМ ЗА СПІВЧУТТЯ, ПІДТРИМКУ ТА ПОВАГУ ДО МОЄЇ РОДИНИ!!! БОЖОГО БЛАГОСЛОВІННЯ ВАМ!!!

Ana Cristina Tărâţeanu сейчас с Vasile Tarateanu и 
ещё 3
.

11 August, 19:30 
Хочемо висловити щиру вдячність усім, хто у важку хвилину непоправної втрати підтримав нашу родину.
Неможливо переоцінити вагомість теплих слів співчуття, висловлених особисто, в листах...
Цінуємо Вашу увагу та моральну підтримку.

Аutor: на

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)