Ion Bâcu, atât de departe și atât de aproape de casa părintească

 

Citiți acest articol și ascultați recitalul atașat! POEZIE!

Ion Bâcu, atât de departe și atât de aproape de casa părintească

Recent la Editura PIM din Iași a văzut lumina tiparului al doilea volum de poezie al poetului Ion Bâcu întitulat „Strigătul tăcerii”. Nici nu știu cum să-l numesc — poet nord-bucovinean sau sud-basarabean. Știu doar că vorbește și scrie într-o limbă impecabilă care poate servi exemplu atât în Țara de Sus cât și în Țara de Jos a Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, vitregite de patria istorică, unde dulcele grai autentic s-a lăsat impurificat pe parcursul istoriei cu „vecinisme”, dacă pot să le numesc în acest fel.

Acum câțiva ani publicam în ziarul nostru un articol despre colonelul cu revolver la brâu și poezie în suflet. După ce a predat legitimația, revolverul, iar epoleții de colonel și uniforma le păstrează în garderoba amintirilor, Ion Bâcu se înarmează și mai mult cu iscusința mânuirii verbului matern pe care nu numai îl apără, dar pentru care și luptă. Ion Bâcu se manifestă ca un înverșunat luptător pentru frumusețea limbii materne, româna, demonstrând unicitatea ei chiar și în cuiburi de adepți ai așa-numitei limbi „moldovenești”.

Ion Bâcu s-a născut în satul Oprișeni, raionul Hliboca, regunea Cernăuți. L-am cunoscut pe când eram student la Universitatea din Cernăuți, unde ne făceam studiile la română împreună cu fratele său mai mare poetul și ziaristul Vasile Bâcu. Ion era elev pe atunci, însă deja aveai cu cine discuta despre cărțile citite sau încercările școlărești de a versifica. Dar în câțiva ani devine și el student la filologie la aceeași Universitate din Cernăuți, la Catedra de limbă și literatură română, care a dat literaturii române mulți condeieri. Iar unul dintre cei mai moderni scriitori cu o operă filosofică și o imaginație demnă de cele mai înalte aprecieri este Ion Bâcu, — să mă ierte cei care mă cred prea îndrăzneț!

Poezia lui Ion Bâcu este o diademă de metafore, o constelație a figurilor de stil concentrate pe un colț de Cer, acesta reprezentând literatura română contemporană. Stilul lui de a scrie are o profunzime oceanică aș zice. Cunoscând foarte bine literatura clasică, care pe mulți i-a inspirat pe calea poeziei, Ion Bâcu nu se ia de mână cu dânsa, ci mai degrabă se avântă în lumea mirifică, dar și filosofică a versurilor lui Lucian Blaga, Nichita Stănescu.... fiind un profund cunoscător și iubitor al scrierilor acestora. Autorul ascuțește figurile de stil ca un iscusit fierar, zis prin părțile noastre covali, care ar bate pe nicovală tăișul unei sabii, iar metaforele lui Ion Bâcu sunt veritabile săbii, care croiesc cale nouă spre lumina poeziei românești fie în nordul Bucovinei, unde s-a născut, fie în Bugeac, în sudul Basarabiei, unde l-a stabilit cu traiul soarta, sau mai degrabă spus dragostea.

Volumul „Strigătul tăcerii” este deschis de un studiu introductiv semnat de Adi G. Secară-Halil, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este o ediție îngrijită de doamna Rodica Rodean, președinta Asociației „Universul prieteniei” și o fidelă prietenă a românilor din comunitățile istorice și diaspora, pe care am avut onoarea s-o cunosc.

„Citind și recitind poeziile lui Ion Bâcu, ai impresia unei lupte acerbe între poet și eul liric, a unei lupte mediate de limbaj, un limbaj asociat liricii contemporane, dus până la limita posibilului. O căutare de sine — între strigăt și tăcere.” — spune autorul studiului introductiv, care face o analiză minuțioasă a poeziei lui Ion Bâcu.

Deosebit de simbolică este și coperta cărții. Pe frontispiciul plachetei de versuri este prezentată pictura în ulei pe pânză cu titlul „Sfântul Nicolae e trist” sau „La marginea latinității”, a pictorului basarabean Pavel Guțu.

Dincolo de talentul său literar, poetul Ion Bâcu se implică activ și sprijină diverse inițiative culturale desfășurate la Centrul de Informare al României din Ismail.

Președinte al Cenaclului Literar „Ecoul Bugeacului”, propune activități pentru promovarea culturii (poeziei) în rândul tinerilor și pentru conștientizarea importanței cunoașterii propriilor valori culturale. Mai ales astăzi, când limba și cultura română, componente fundamentale ale identităţii naţionale, par a fi condamnate la pierzanie. Poetul pune degetul pe rana basarabeanului autohton, al cărui strigăt zguduie istoria acestui neam, — scrie în postfața la volum prof. Natalia Ursu, administrator la Centrul de Informare al României din Ismail.

Ion Bâcu este prezent în mai multe publicații colective și antologice. Plecat la cinci sute de kilometri de casa părintească, poetul rămâne mereu cu gândul la ea, la părinți, frate și soră, prieteni, colegi și întregul sat. Și despre acesta nu trebuie să citesc undeva, ci lesne să deduc din convorbirile telefonice pe care le avem sau mesajele private de care facem deseori schimb. Imaginația poetică și limba română a lui Ion Bâcu îl ajută să se simtă alături de toți odată — cei din satul din preajma Codrilor Cosminului și cei de pe malul lacului Ialpug.

Nicolae Șapcă