La finele anului 2020 a văzut lumina tiparului cartea „Mesaje din trecut (istoria ca lumină, speranță și leac): Articole. Studii. Memorii” (Cernăuți, Editura „Druk Art”, 2020, 592 pagini). Autorul cărții, arhivistul, publicistul și istoricul Dragoș Olaru, este cunoscut atât în regiunea Cernăuți, cât și în România sau în Republica Moldova, în special pentru studiile și articolele de istorie, dar și pentru frumoasele excursii românești (cu informații inedite și o prezentare inegalabilă în zonă) pe care le organizează din când în când pentru doritorii să bea din izvorul istoriei românilor din Cernăuți.

Tipărirea acestei cărți a fost posibilă datorită sprijinului financiar al Secretariatului General al Guvernului României – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni în cadrul unui proiect implementat de Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.

Majoritatea textelor din carte a apărut în anii 1982-2020 în ziare, reviste, almanahuri, culegeri de documente, precum și în blogul personal al autorului. Materialele sunt ordonate, în mare parte, cronologic, cartea având 6 capitole. Dragoș Olaru scrie în „Notă asupra ediției” că volumul „apare la rugămințile, repetate și insistente, ale unor prieteni de a-mi aduna materialele uitate în paginile unor publicații”.

O analiză a acestei cărți este prezentată de Ștefan Broască în prefața „Mărturii ale trecutului românesc din Bucovina”. Prefațatorul menționează că avem șansa pe care ne-o oferă autorul cărții să luăm cunoștință de un număr foarte mare de documente, scrisori ale unor mari personalități istorice ale neamului nu doar din Bucovina, ci și din alte provincii românești, rapoarte, fotografii și alte mărturii, pe care domnia-sa le-a cercetat și valorificat de-a lungul carierei sale arhivistice, cu multă dragoste, migală și acribie. Ștefan Broască constată că „românii nord-bucovineni au o nevoie pur și simplu uriașă de un puseu proaspăt și pur de vitalitate națională și nu este vina cercetătorului că aceasta își are sursa în trecut, fiindcă în prezent nu mai avem ce aștepta din altă parte. În situația când în ultimele două-trei decenii ni se respinge orice drept la istoria noastră, ni se rășluiesc din ea în adevăratul sens al cuvântului perioade întregi, după cum ar fi, să spunem, cea de jumătate de mileniu a apartenenței ținutului la Moldova feudală – Țara de Sus, unde de fapt s-a și format statalitatea noastră, dar care nu este pomenită vreo dată când se vorbește acum de trecutul Cernăuțiului (cel mai elocvent exemplu este omiterea, în traducere ucraineană, din gramota lui Alexandru cel Bun privind prima atestare a orașului reprodusă pe un zid întreg din fața primăriei, titulatura acestuia de „domn al Moldovei”), în schimb se va vehicula în mod exacerbat și, evident, mincinos fel de fel de elucubrații referitoare la ocupația otomană, ceea ce nu a existat în realitate, folosindu-se drept argument o legendă oarecare despre „fântâna turcească” pentru a li se explica turiștilor de ce Bucovina de-a lungul secolelor nu s-a aflat niciodată în componența Ucrainei”.

În acest context, cartea „Mesaje din trecut” a apărut la timpul potrivit în spațiul cultural nord-bucovinean. De menționat că arhivistul și publicistul Dragoș Olaru a devenit „Cetățean de onoare al satului Ropcea”, localitate în care s-a născut. Diploma i-a fost oferită în anul 2020 pentru merite deosebite în promovarea culturii și creșterea prestigiului meleagului natal. El este autorul (și coautorul) mai multor cărți, dedicate cercetării istoriei și culturii meleagului bucovinean: „Îndrumar. Arhiva de Stat a regiunii Cernăuţi”, (Kiev, 2006), „Vetre strămoşeşti. Ropcea, un sat din Bucovina la a 560-a aniversare” (Suceava, 2008), „Societatea Medicală „Isidor Bodea (20 de ani de activitate)”, (Cernăuți, 2016), „Traian Popovici – figură emblematică a Cernăuțiului”, studiu introductiv la cartea „Traian Popovici, Spovedania. Biografia. Mărturii” (Cernăuți, 2018), „Cernăuți – Arhitectură Europeană, Arhitectură Românească” (București, 2018).

Revenind la cartea „Mesaje din trecut”, precizăm că aceasta include pagini inedite din istoria românilor din actuala regiune Cernăuți. Capitolul „Sub steaua lui Eminescu” ne prezintă articole și însemnări despre Ernst Rudolf Neubauer – profesorul lui Eminescu, Buletinul „Mihai Eminescu” (1930-1944), locuri de memorie, legate de Eminescu din Cernăuți ș.a.

Capitolul II „Cernăuții și personalitățile sale” include unele informații interesante și foarte greu de găsit în nordul Bucovinei despre bucovinenii originari sau sosiți din alte provincii care au scris istorie: Ion Gh. Sbiera, Alexandru Hurmuzachi, Isidor Bodea, Gregore von Rezzori, Meyer Haratz ș.a. Autorul publică contribuții documentare la biografia lui Mircea Streinul, scrie despre arhivistul Teodor Balan, analizează documente de arhivă referitoare le la personalitățile bucovinene din trecut.

Capitolul III „Oaspeți celebri ai Bucovinei” este o adevărată descoperire pentru cei ce au studiat istoria orașului Cernăuți din manuale sovietice sau cele ucrainene, cât și pentru cei ce sunt pasionați de cercetarea istoriei capitalei Bucovinei. Dragoș Olaru publică fragmente din „Însemnări zilnice” ale lui Titu Maiorescu referitoare la bucovineni și Cernăuți, scrie despre Aurel Vlaicu, George Enescu, Alexandr Vertinski la Cernăuți, despre rudele scriitorului rus Vladimir Nabokov și orașul de pe Prut.

Capitolul IV „Lada cu zestre” ne prezintă o varietate de articole și mai ales documente importante pentru românii din Bucovina. Menționăm aici unele titluri reprezentative: „Aspecte ale dreptului de proprietate asupra Palatului Cultural”, „Bisericile și oamenii Toporăuților”, „Corespondența oficială privind starea mormintelor Hurmuzăcheștilor”, „5 fotografii istorice din Cernăuți în arhiva revistei Life”, „Colecția de documente Familia Flondor” ș.a.

Capitolul V „Problema evreiască în Bucovina (1941-1944)” descrie personalitatea lui Traian Popovici, o figură emblematică a orașului Cernăuți, care a salvat zeci de mii de evrei de la deportare. Autorul prezintă cititorului, în același capitol, scrisori din Transnistria (1941).

Capitolul VI „Documente Herțene” include diferite informații despre Ținutul Herța, în special documente despre biserici, localități, articole și corespondența din epocă despre starea morală și materială, despre procesul electoral de acum 100 de ani, despre omul de cultură Artur Verona.

Cartea „Mesaje din trecut” este o contribuție importantă la păstrarea memoriei istorice a românilor din actuala regiune Cernăuți, fiind o sursă bine structurată de informații despre trecutul deloc simplu al locuitorilor Bucovinei și Herței.

Cartea ne prezintă, printre rânduri, mai multe mesaje și narațiuni. Utilizând noțiunile sociologiei actuale, putem spune că metanarațiunea acestei cărți este necesitatea de a păstra patrimoniul cultural românesc din regiunea Cernăuți și de a continua lupta pentru memoria istorică și existența culturală. Prin Eminescu, Hurmuzăchești, Porumbescu, Bodea, Flondor ș.a. trecutul ne transmite un mesaj clar că avem nevoie de o revenire la rădăcini. Or, fără să cunoaștem trecutul, viitorul cultural și lingvistic al românilor din Ucraina este imposibil. Răsfoind această carte ne dăm seama cât de dramatic a fost trecutul înaintașilor noștri. Conștientizăm, în egală măsură, că enorma cale parcursă de strămoșii noștri nu trebuie să rămână în trecut, ci merită continuată. Ne spune acest lucru subtitlul cărții semnate de Dragoș Olaru: istoria este „lumină, speranță și leac”.

Dr. Marin GHERMAN, pentru Agenția BucPress – www.bucpress.eu

///////////////////////////////////////////////////

Mesaje din trecut, scoase-n lumină de arhivistul Dragoş Olaru

Lucrând decenii la rând cu documente din fondurile Arhivei regionale de stat Cernăuţi, Dragoş Olaru a receptat cu sufletul razele de lumină ale istoriei, care, pătrunse în prezentul şi viitorul nostru, pot fi speranţă şi leac. Încântat de micile şi marile sale descoperiri, arhivistul Dragoş Olaru, cu studii filologice şi cu harul scrisului, a început să publice în periodicele de la Cernăuţi şi Chişinău, iar mai târziu şi în cele din România materiale cu caracter publicistic despre unele evenimente din istoria ţinutului şi despre notorii personalităţi bucovinene. Iar la finele anului 2020, de sub auspiciile Editurii „Druk Art” din Cernăuţi a ieşit volumul solid „Mesaje din trecut”, care cuprinde între copertele sale mai toate articolele, studiile şi memoriile scrise de Dragoş Olaru. Criticul literar, Ştefan Broască, în prefaţă menţionează: „Atât istoricii, cât şi pasionaţii de trecutul ţinutului nostru vor descoperi în volumul arhivistului Dragoş Olaru poate nu atât lucruri absolut noi sub aspect general în ceea ce priveşte personalităţile marcante ale neamului nostru, însă acestea de bună seamă vor reconfirma cu mai multă convingere probele documentare deja cunoscute într-o măsură mai mare sau mai mică şi le vor îmbogăţi în mod evident, dar vor avea parte, neîndoielnic şi de adevărate surprize şi momente inedite”.

Vom sublinia că volumul „Mesaje din trecut” a văzut lumina tiparului graţie Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi.

Dragoş Olaru nu expune sec conţinutul documentelor, el este trecut prin sufletul şi conştiinţa autorului. Iată-l în fostul parc „Arboroasa”, vizavi de Catedrala Pogorârea Sfântului Duh din Cernăuţi, meditând despre Eminescu – stea călăuzitoare pentru românii nord-bucovineni. „După o zi încordată de muncă, treceam acum câteva zile în urmă, după cum m-am obişnuit, prin fostul scuar „Arboroasa”. Eram necăjit şi plin de griji cotidiene, ca un biet funcţionar ce sunt, cu un salariu mizer şi acela primit cu întârziere de mai multe luni de zile. Şi iată aici, în colţişorul lui Eminescu, aşa ne place să numim scuarul „Arboroasa”, cu imaginea maiestoasă a Catedralei în faţă, cu textul aurit de pe faţadă „Unuia în trei ipostasuri – Dumnezeu” m-am simţit deodată parcă altfel. Era în ajunul unei sărbători şi la Catedrală, după vecernie începu să bată clopotul. Dangătul lui acoperi treptat zgomotul şi forfota ce domnea în jur. Chiar mi se păru că peste tot în jur se aşternu o linişte neobişnuită… eram chiar pe locul unde cu ani în urmă, sub aceleaşi ramuri de tei se înălţa bustul marelui Poet. În aceste clipe am fost furat de aripile imaginaţiei.

Aşa bătea clopotul, probabil, şi în acel 7 decembrie al anului 1930 când bărbaţi vrednici ai acestui plai dezveleau cu pioşenie chipul Lui turnat în bronz pentru prima dată aici, în „dulcea Bucovină”. Prin acest scuar a păşit nu o dată chiar El. La început dus de mâna tatălui său, căminarul Gheorghe Eminovici, ca să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului după un drum lung făcut de la Ipoteşti la Cernăuţi. Ceva mai târziu a trecut pe aici dus de părintele Veniamin Iliuţ, care, ca învăţător de religie, obişnuia să-şi aducă învăţăceii de la „Ober-Gimnazium” la liturghia de la Catedrala moldovenească. A păşit prin acest scuar şi în acel friguros ianuarie al lui 1866, când copleşit de durere conducea pe ultimul drum pe iubitul său dascăl Arune Pumnul. Şi de fiecare dată asculta clopotele Catedralei…

Atunci, în 1866, muzica lui a fost tragică şi zguduitoare, iar buzele Lui, aici, printre arborii înzăpeziţi, au început să îngâne versurile:

„Metalica, vibrânda a clopotelor jale

Vuieşte în cadenţă şi sună întristat…”

Se înfiripa prima poezie, care peste câteva zile avea să fie tipărită în „Lăcrămioarele învăţăceilor…”

Deci, ascultam vrăjit acelaşi clopot de atunci sau cel puţin aş vrea să cred că este acelaşi, că e aceiaşi muzică ce te emoţionează, te face să priveşti lumea cu alţi ochi”.