După-amiază de luni, 24
septembrie, într-o zi ce nu pare mai mult decât o obișnuită zi de toamnă
bucovineană, cu torente de stropi nehotărâți ce se revarsă în răstimpuri peste
urbea Rădăuțiului. Și totuși o după-amiază cu totul și cu totul atipică,
specială, în măsura în care este cu și despre cărți, cu și despre pasiunea de a
scrie, cu și despre a fi și a te simți înconjurat de oameni admirabili și de
prieteni. O după-amiază a unei întâlniri memorabile, aniversarea celor șaptezeci și doi de ani de existență ai profesorului și
scriitorului Ion Prelipcean. Un moment sărbătoresc situat sub o denumire
simbolică potrivită unui astfel de context, „Flori printre măști”, titlu ce
trimite la valorile umane prezente printre noi, valori ce trebuiesc prețuite
într-un univers al chipurilor seduse tot mai mult de masca inautenticității.
Membru al Uniunii Scriitorilor, o titulatură pe care o asumă cu naturalețea
omului născut și crescut la țară, dar și cu eleganța aristocratică a spiritului
enciclopedic și a cărturarului dedicat, dascălul Ion Prelipcean este pentru
mine și pentru cei care-l cunosc un om neprețuit. Și aceasta nu numai pentru
contribuțiile valoroase pe care domnia sa le-a adus la consolidarea fizionomiei
culturale a Bucovinei actuale, contribuții cuantificate în numărul deconcertant
de cărți publicate (peste o sută), totodată prin eforturile investite în
„moșirea” tinerelor speranțe sau a celor ce-și încearcă virtuozitatea în arta
scrisului. Dacă ajungi să-l întâlnești, să-l cunoști și să-l asculți cu
interes, constați că personalitatea domniei sale impune, fără a pretinde,
respectul, autoritatea celui ce fascinează prin particularități caracteriale
probate prin însăși actul trăirii: bunătate, blândețe firească, deloc
ostentativă, a celui care a traversat numeroase încercări, a depășit cumpene, a
înfrânt suferințe și boli, a străbătut răscruci de drumuri și străduințe pe
cărările atât de întortocheate ale vieții. Un om al cărui destin se împletește
deopotrivă elegant și viguros, precum firele țesăturilor populare bucovinene,
cu însăși destinul numeroaselor sale cărți și publicații. Privindu-l, îți revin
în minte, aproape nechemate, cuvintele pătrunse de înțelepciune ale părintelui
Nicolae Steinhardt, cuprinse în „Primejdia mărturisirii”: „Nimic nu poate
înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă,
înţelegere. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un
atribut de bază al fiinţei omeneşti şi totodată un atribut al culturii.” Iar
chipul, ținuta, cuvintele și faptele domnului profesor Ion Prelipcean vădesc
din plin aceste calități: pe de-o parte, o cultură , ținută intelectuală
incontestabilă, rafinament, pe de altă parte, bunăvoință, toleranță,
înțelegere, bunătate sufletească. La mulți ani, domnule profesor Ion
Prelipcean!
P.S.Felicitări,
domnule Dumitru Parasca, pentru organizarea impecabilă a evenimentului!
Prof. Florin George Popovici
Foto Mihai Boiciuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu