//////////////////////// VEZI 5 VIDEO CLIPURI AICI: https://www.youtube.com/watch?v=MqEiY6eUi5U&list=PLOQqVtnkhWmhvFUgeS_W3tE3j2M7IPcDF /////////////////////////////////////
Reforma învățământului în reg. Cernăuți din Ucraina are loc fiind camuflată, în ultimele luni, sub paravanul optimizării și reorganizării școlilor cu predare în limba româna lipsite de perspectivă. Unii birocrați și conțopiști ucraineni de la Kiev uită, că proiectul unei Europe unite se întemeiază, pe lângă multe alte principii, pe cel al respectului demnității umane și cel al respectului dreptului minorităților naționale și comunităților locale în contextul în care Europa își are lozinca în Unitate prin diversitate.
:
Odată cu obţinerea independenţei naţionale de către Ucraina, românii din ţinutul nostru sperau la o ameliorare a condiţiilor privind dezvoltarea naţională a comunităţii noastre, dar, spre regret, în locul dezvoltării aşteptate a culturii naţionale şi a limbii materne, după cum ne fusese promisă şi în contradicţie cu art. 22 al Constituţiei Ucrainei, care nu admite limitarea drepturilor cetăţenilor, noi observăm o presiune tot mai puternică asupra identităţii etnice a românilor nu doar din partea unor anumite forţe politice, ci şi din cea a structurilor de stat, se arată în scrisoarea deschisă adresată de scriitorul și jurnalistul Vasile Tărâțeanu ministrului învățământului din Ucraina, transmite Romanian Global News.
Destinul școlilor cu predare în limba română din Regiunea Cernăuți, Ucraina, dezbătut într-o emisiune tv
Reforma învățământului în reg. Cernăuți din Ucraina are loc fiind camuflată, în ultimele luni, sub paravanul optimizării și reorganizării școlilor cu predare în limba româna lipsite de perspectivă. Unii birocrați și conțopiști ucraineni de la Kiev uită, că proiectul unei Europe unite se întemeiază, pe lângă multe alte principii, pe cel al respectului demnității umane și cel al respectului dreptului minorităților naționale și comunităților locale în contextul în care Europa își are lozinca în Unitate prin diversitate.
Destinul școlilor cu predare în limba română în reg. Cernăuți - aceasta a fost tema discuției deschise în direct în ziua de luni, 15.02.2016, la emisiunea STUDIOUL DE SEARĂ al postului TV BUCOVINA CERNĂUȚI, unde dl. Leonid Parpauţ, redactor-șef al redacției emisiunilor în limba română (foto), i-a avut ca invitați pe domnii: Vasile Tărîțeanu, directorul Centrului Cultural românesc Eudoxiu Hurmuzachi de la Cernăuți, Alexandru Rusnac, directorul școlii medii generale nr. 10, Cernăuți, Romeo Crăciun, de la Centrul de presă Libertatea Cuvântului, Corneliu Nichitovici, fost viceguvernator al Regiunii Cernăuți, Iosif Cernușcă, jurist. Grigore Timiș, deputat în Rada Supremă a Ucrainei a acordat un interviu pt. buc press.eu., interviu care a fost inserat în această emisiune.
Emisiunea poate fi vizionată aici: http://euromedia-ucraina.blogspot.ro/2016/02/destinul-scolilor-cu-predare-in-limba.html
:
Fotoreportaj și fragmente video preluate de pe ecranul televizorului de Nicolae Hauca.
O personalitate a românilor din Ucraina reclamă deschis presiunea forțelor politice și structurilor de stat ucrainiene asupra identității românești din statul vecin. Va auzi Kievul? Dar Bucureștiul?
Odată cu obţinerea independenţei naţionale de către Ucraina, românii din ţinutul nostru sperau la o ameliorare a condiţiilor privind dezvoltarea naţională a comunităţii noastre, dar, spre regret, în locul dezvoltării aşteptate a culturii naţionale şi a limbii materne, după cum ne fusese promisă şi în contradicţie cu art. 22 al Constituţiei Ucrainei, care nu admite limitarea drepturilor cetăţenilor, noi observăm o presiune tot mai puternică asupra identităţii etnice a românilor nu doar din partea unor anumite forţe politice, ci şi din cea a structurilor de stat, se arată în scrisoarea deschisă adresată de scriitorul și jurnalistul Vasile Tărâțeanu ministrului învățământului din Ucraina, transmite Romanian Global News.
SCRISOARE DESCHISĂ
Către
Ministrul Învăţământului şi Ştiinţei al Ucrainei,
Dl KVIT S. M.
Mult stimate Serhii Mironovici!
Procesele de integrare în lumea globalizată la care aparţine şi Ucraina înregistrează în prezent o accelerare tot mai puternică, cuprinzând un număr tot mai mare de grupuri etnice, ceea ce, potrivit prevederilor „Cartei Europene a limbilor regionale şi a limbilor minorităţilor", prezintă un pericol pentru dispariţia acestora.
Ucraina ca stat ce aspiră să fie unul democratic, la nivel legislativ, declarativ asigură şi favorizează dezvoltarea şi prosperarea fiecărei minorităţi naţionale în parte ce vieţuieşte de secole pe teritoriul ţării noastre, păstrarea diversităţii lingvistice, ceea ce reprezintă o bogăţie culturală şi un patrimoniu comun al nostru. Acest principiu se bazează pe temeiurile umanismului, democraţiei, conştiinţei naţionale, respectului reciproc între naţiuni şi popoare consfinţit în Constituţia Ucrainei (art. 10, 11) şi într-o serie de acte legislative („Declaraţia drepturilor naţionalităţilor din Ucraina", Legea Ucrainei „Cu privire la temeiurile politicii lingvistice de stat", Legea Ucrainei „Cu privire la minorităţile naţionale în Ucraina", Legea Ucrainei „Despre învăţământ", Legea Ucrainei „Cu privire la ratificarea Convenţiei-cadru a Consiliului Europei privind protecţia minorităţilor naţionale", Legea Ucrainei „Cu privire la ratificarea Cartei Europene a limbilor regionale şi a limbilor minorităţilor").
Cu toate acestea, practica de zi cu zi privind aplicarea politicii prevăzute de legislaţie în domeniul învăţământului deseori ne vădeşte caracterul ei declarativ, neobligatoriu şi nedorinţa puterii executive de a urma întru totul litera şi spiritul legii.
Românii deţin al doilea loc între comunităţile etnice din regiunea Cernăuţi ca număr. În Bucovina noastră românii locuiesc compact în raioanele Herţa, Hliboca, Storojineţ, Noua Suliţă şi în oraşul Cernăuţi. Aici îşi desfăşoară activitatea societăţi culturale, aşezăminte de învăţământ în limba română, se editează ziare româneşti etc.
Odată cu obţinerea independenţei naţionale de către Ucraina, românii din ţinutul nostru sperau la o ameliorare a condiţiilor privind dezvoltarea naţională a comunităţii noastre, dar, spre regret, în locul dezvoltării aşteptate a culturii naţionale şi a limbii materne, după cum ne fusese promisă şi în contradicţie cu art. 22 al Constituţiei Ucrainei, care nu admite limitarea drepturilor cetăţenilor, noi observăm o presiune tot mai puternică asupra identităţii etnice a românilor nu doar din partea unor anumite forţe politice, ci şi din cea a structurilor de stat.
În regiunea Cernăuţi se face simţită tot mai mult tendinţa reducerii numărului de şcoli cu predarea în limba română. În primii ani ai puterii sovietice (1940, 1944) aici existau 114 şcoli cu predarea în limba română (moldovenească). Până în anul 1990 numărul lor s-a redus la 87. În prima etapă de după dobândirea independenţei de stat de către Ucraina (1995) s-a ajuns la 91 de şcoli româneşti. Însă de atunci şi până în prezent numărul lor se reduce continuu în mod catastrofal, pentru ca la ora actuală să se înregistreze doar 63 de şcoli cu predarea în limba română şi 18 de şcoli aşa-zise „mixte", în care predarea se face, alături de limba română, şi în limba ucraineană.
Acest proces bine dirijat şi intenţionat se efectuează prin deschiderea claselor cu predarea în limba ucraineană în şcolile din satele în care locuieşte sută la sută populaţia vorbitoare de limba română.
În rezultatul unor asemenea politici unele şcoli din satele cu populaţie românească compactă devin aproape în exclusivitate şcoli cu predarea în limba ucraineană, ca, de exemplu, în satele Stroieşti şi Forosna, raionul Nouasuliţă. Acest proces de asimilare totală contravine atât legislaţiei ucrainene în vigoare, cât şi legilor internaţionale ratificate de către Ucraina ( art. 5, p. 2, al Legii Ucrainei „Cu privire la ratificarea Convenţiei-cadru a Consiliului Europei privind protecţia minorităţilor naţionale", care stipulează printre altele: „Fără să fie afectate măsurile aplicate în politica generală de integrare, Părţile se abţin de la politica de asimilare împotriva voinţei lor a persoanelor care aparţin de minorităţi naţionale şi acordă protecţie persoanelor respective împotriva oricăror acţiuni orientate la o astfel de asimilare"). De asemenea, acest proces nu corespunde practicilor europene în relaţiile dintre naţionalităţi.
Politica respectivă de deznaţionalizare a românilor din regiunea Cernăuţi a fost iniţiată de conducerea precedentă a Departamentului Învăţământului şi Ştiinţei din cadrul Administraţiei Regionale de Stat, reieşindu-se dintr-o înţelegere falsă a rolului său în activitatea de educaţie patriotică, politică care este promovată şi în continuare de către conducerea actuală a Departamentului.
Concluzionând din cele exspuse mai sus, cerem încetarea practicii de creare artificială a premizelor pentru deschiderea claselor ucrainene în instituţiile de învăţământ cu predarea în limba română. Doritorii să obţină studii în limba ucraineană au la dispoziţia lor un număr suficient de şcoli cu predarea în limba ucraineană şi, după părerea noastră, nu există vreo necesitate de a se deschide în mod nefondat şi artificial clase ucrainene în şcolile cu predarea în limba română, ceea ce în consecinţă duce inevitabil la o ucrainizare şi asimilare forţată a românilor.
Un pericol şi mai mare pentru existenţa şcolilor minorităţilor naţionale din regiunea noastră îl prezintă aşa-zisul proces al optimizării reţelei aşezămintelor de învăţământ, care are drept scop lichidarea şcolilor incomplete. Între acestea sunt şi multe şcoli cu predarea în limba română din regiunea Cernăuţi. În anul precedent de învăţământ 2014/2015 în raionul Herţa deja a fost sistată activitatea a două şcoli generale – celor din Tăbuneşti şi Lunca.
Reieşind din condiţiile „optimizării", sabia lui Damocles atârnă deasupra unui şir de şcoli: în raionul Herţa – 10 şcoli primare (de gradul I-II) din totalul de 28 de şcoli româneşti; în raionul Hliboca – 4 şcoli; în raionul Nouasuliţă – 2 şcoli; în raionul Storojineţ – 5 şcoli. Proces care şi se produce pe fondul general de ucrainizare premeditată a şcolilor cu predarea în limba română pe calea transformării lor în şcoli bilingve, încălcându-se astfel statul acestora. Şi nimic în mod esenţial nu va modifica în acest context punctul 1.2.4 din „Reperele pentru reforma învăţământului" în care se propune „asigurarea legislativă obligatorie a infrastructurii şcolii primare în localitatea unde există 10 şi mai mulţi copii în clasele I-V, condiţiilor pentru învăţământul individual şi de familie...", deoarece în continuare se specifică: „... sau transportarea garantată a copiilor către şcoala cea mai apropiată". Î
În asemenea cazuri consiliul local şi secţia raională a învăţământului mai degrabă vor căuta un mijloc de transport pentru elevi decât să suporte costurile semnificative pentru repararea şi întreţinerea şcolilor, pentru plata serviciilor comunale etc. Totodată, practica de toate zilele ne vădeşte şi despre nesiguranţa transportării elevilor spre şcoală cu autobuzele, în special în perioada de iarnă. Toate acestea vor duce la dispariţia şcolilor româneşti într-un ritm şi mai accelerat decât în prezent. Iar în cazul contopirii comunităţilor vorbitoare de diferite limbi (română şi ucraineană), şcoala medie va fi transformată în una cu predarea în limba ucraineană (după cum s-a întâmplat în satul Privorochia-Tărăşeni, raionul Hliboca), iar în cazul comasării şcolilor din Slobozia şi Oprişeni se poate repeta situaţia cu ucrainizarea acestora după modelul şcolii din Vancicăuţi, raionul Noua Suliţă, în care şcoala primară ucraineană de aici afectează esenţial statutul şcolii medii cu predarea disciplinelor şcolare în limba română. O situaţie analogică se înregistrează şi la şcoala din Mămăliga, acelaşi raion.
În contextul celor relatate mai sus se iscă, după părerea noastră, în mod logic şi legitim următoarea întrebare: de ce într-o asemenea situaţie complicată, după cum există ea la ora actuală în Ucraina, nu se aplică nici un fel de măsuri orientate la protecţia şcolilor cu predarea în limbile minorităţilor naţionale? Practica europeană în aplicarea politicii referitoare la minorităţile naţionale vădeşte o atenţie deosebită pentru învăţământul în limbile regionale şi cele ale minorităţilor. În Polonia, bunăoară, profesorii care activează în şcolile minorităţilor naţionale obţin o retribuţie sporită.
Cerem de la Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei vizavi de aplicarea legislaţiei ucrainene şi a actelor legislative ale Uniunii Europene ratificate de către Ucraina elaborarea unui mecanism special în scop de protecţie împotriva asimilării şi lichidării şcolilor minorităţilor naţionale, inclusiv celor ale comunităţii româneşti. Una dintre măsurile esenţiale ar trebui să constituie interzicerea de a se modifica statutul şcolilor cu limba de predare a disciplinelor şcolare a uneia dintre minorităţile naţionale.
Cu respect,
Vasile TĂRÂŢEANU,
Preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi",
Membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina, România şi Republica Moldova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu