Serata literară „Gheorghe Mihailiuc — 90 de ani de la naștere”

Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți,

Complexul de Instruire și Educație Dimca,

Familia Elena și Ioan Zaharia au organizat sâmbătă, 14 martie 2015, serata literară „Gheorghe Mihailiuc — 90 de ani de la naștere”

                

          ////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

În curtea școlii din Dimca a fost instalată o stelă în memoria lui Gheorghe Mihailiuc

La 13 martie curent ilustrul pedagog-patriot, poet, autor a 5 volume de poezie și publicistică românească - Gheorghe Mihailiuc din Dimca ar fi împlinit 90 de ani de la  naștere. Oamenii  cu adevărat talentați, sunt ca fulgerul: trăiesc de parcă o clipă, dar râmân în memoria noastră pentru totdeauna.

Zi de sâmbătă, în calendarul creștin e ziua Sfintei Mucenițe Eudochia, în cel popular acestă zi se numește Ziua Babei Odochia care exact își scutura ceva din cele 12 cojoace, iar la Dimca (Trestiana) e zi de cinstire a ilustrului consătean Gheorghe Mihailiuc. Cu acest prilej Societatea pentru cultură românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, Complexul de instruire și educație Dimca, familia Elenei și Ion Zaharia au organizat în acestă zi un deosebit eveniment cultural. În cadrul lui în curtea școlii a fost dezvelită o stelă comemorativă în memoria pedagogului și poetului.

În cuvântul său de deschidere dinaintea sfințirii plăcii comemorative, Nicolae Șapcă, vicepreședintele Societății pentru cultură românească „Mihai Eminescu” a spus: „Astăzi lângă această stelă comemorativă ne-a adunat însuși Gheorghe Mihailiuc — adevăratul fiu al satului Dimca, dar și al întregului plai bucovinean, care cu toată ființa și sufletul său a iubit limba română și pentru care fapt în perioada comunistă era persecutat. El a predat limba română și după prăbușirea acesteia, bucurându-se cel puțin pentru faptul că în sfârșit putea numi limba sa maternă limbă română, dar nu moldovenească după invenția staliniștilor”.

După sfințirea stelei comemorative de pr. Vasile Cazacu, parohul Bisericii Sf. Ap. Petru și Pavel din localitate, în incinta Complexului de instruire și educație s-a desfășurat o seară literară. Sufletul ei au fost profesoarele școlare Margareta Golovata și Darina Posteuca. După cuvântul de salut rostit de directorul instituției locale de învățământ domnul Vasile Gumelnic, care a venit cu promisiunea de a finisa lucrările de amenajare a monumentului când vor permite aceasta condițiile meteorologice, elevii din clasele superioare cu ajutorul mijloacelor moderne multi media au prezentat biografia și tărâmul pedagogic ale cunoscutului și prigonitului dascăl.

Despre activitatea literară a poetului și publicistului Gheorghe Mihailiuc le-a povestit celor prezenți bunul său prieten Nicolae Șapcă, redactorul și editorul celor cinci volume ale poetului, care a moderat în continuare serata literară. El a menționat că în timpul vieții au văzut lumina tiparului patru cărți ale lui Gheorghe Mihailiuc:  „Dincolo de cuvintele rostite”, „Refluxuri”, „Pe cer e altă stea” și „Prin talia clepsidrei”.  A cincea — „Scrieri alese”, care a apărut postum, a inclus între coperți nu numai lucrări din volumele precedente, dar și un ciclu de versuri care nu au fost tipărite în timpul vieții. Aceasta a văzut lumina tiparului în 2010 când autorul avea să împlinească 85 de ani. S-a stins din viață în primăvara lui 2009, având pregătit pentru tipar o bună jumătate din a cincea carte.

Cu un mesaj de salut către cei prezenți s-a adresat domnul Lucian Ionuț Indreiu, diplomat la Consulatul general al României la Cernăuți, care a declarat că în acestă zi l-a descoperit pentru sine pe Gheorghe Mihailiuc, mulțumindu-le și felicitându-i pe dimceni pentru că nu-și uită valorile.

Președintele Societății pentru cultură românească „Mihai Eminescu” Vasile Bâcu și poetul-academician Vasile Tărâțeanu, i-a îndemnat pe cei adunați în sală, iar prin intermediul mediilor pe toți românii să-și iubească limba așa cum a iubit-o întreaga sa viață Ggheorghe Mihailiuc.

În acestă zi, peste decenii a revenit pentru câteva ore în această școală fostul ei profesor Octavian Voronca din Mahala.

Despre punctualitatea, insistența, curățenia limbii, a sufletului și a exteriorului, inteligența și măiestria pedagogică  a lui Gheorghe Mihailiuc și-au amintit cu dragoste dar și deosebite emoții în suflet directorul Liceului „Mihai Eminescu” din Carapciu Eugen Tovarnițchi, profesoara de la gimnaziul din Crasna Maria Popescu, deputata în Consiliul regional Cernăuți Aurica Bojescu.

Versuri proprii i-a consacrat fostului coleg de breaslă poeta populară Eugenia Ciocoboc. Primarul satului Dimca Mihail Sârbu le-a mulțumit organizatorilor pentru adevărata sărbătoare organizată în satul pe care îl gospodărește.

În final elevii au declamat poezia lui Gheorghe Mihailiuc „Florăreasa”, dedicată fiicei sale Elena, iar dumneaei, a povestit frumoase amintiri despre tatăl său.

Larisa DUȘCEAC

Foto Nicolae Hauca

(EUROMEDIA)

 //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Urmează un fotoreportaj și 25 de materiale video realizate de Nicolae Hauca de la această manifestare.    

„Eu sunt cel care sunt”

La 13 martie 1925 la Trestiana, județul Storojineţ (astăzi satul Dimca, raionul Hliboca) a văzut lumina zilei Gheorghe Mihailiuc. Părinții lui – Ion și Maria Mihailiuc – au fost țărani înstăriți, cu frumoase tradiții duhovnicești şi cărturărești.

Ei au altoit în sufletul micuţului Gheorghe aşa sentimente ca: ome­nia, onoarea, cinstea, corectitudinea şi, nu în ultimul rând, dragostea faţă de carte. De atâta, după absolvirea şcolii de şapte clase din sat, în anul 1941, părinţii şi-au dat copilul să-şi continue studiile la Liceul Teoretic „Regele Ferdinand” din Storojineţ.

În perioada anilor de liceu Gheorghe s-a dovedit a fi un elev sârguincios, muncitor, disciplinat. El însuşea cu deosebit suc­ces obiectele studiate. Tot în anii de liceu a hotărât să-şi continue studiile. Profesia pentru care a optat a fost cea de dascăl, iar dragostea sa nemărgi­nită faţă de copii l-a fă­cut să devină student la şcoala pedagogică de la Cernăuţi. În anul 1949 după absolvirea acestei instituții, cu notă maximă la purta­re, obține profesia de învăţător de clasele primare.

În perioada de după război se simţea o criză acută de cadre didactice. Odată cu in­trarea armatei sovieti­ce pe teritoriul ţinutului natal, mulţi intelectuali s-au retras, împreună cu armata română pe teritoriul României. În calitate de profesori şi învăţători şcolari au început să activeze absolvenţii liceelor. Asemănătoare a fost şi soarta domnului Gheorghe Mihailiuc. La 15 mai 1945 a fost încadrat pe tărâmul pedagogic la şcoala medie din satul natal Dimca, ca învățîtor de clasele a 5-a şi a 7-a. Anu­me din această cauză, dumnealui a absolvit şcoala pedagogică la secţia fără frecvenţă.

Setea de cunoştin­ţe şi focul dragostei pentru limba şi lite­ratura maternă îi zbuciumau mereu sufletul. Ca ur­mare, Gheorghe Mihailiuc a absolvit încă două instituţii superioare de învăţământ: în anul 1955 – Insti­tutul Pedagogic de Stat din Cernăuţi, specialitatea limba şi literatura mol­dovenească.

Iar în anul 1959 – Institutul Pedagogic de stat „ Alecu Russo” din Bălţi, la aceeaşi specialitate.

Încă din tinereţe, Gheorghe Mihailiuc nu a putut accepta ideologia marxist-leninistă. Şi, spre deosebire de alții, avea curajul să vorbească deschis pe această temă. Nu întâmplător, valurile vieţii l-au purtat dintr-o scoală în alta. Însă fi­ind o persoană cultă, cu o cultură înaltă, cu un s

pirit al dreptăţii şi tovărăşiei puternic dezvoltat, fiind un pedagog, care, mai presus decât orice, punea dragostea faţă de copii, neui­tând de cerinţe, el a fost primit cu braţele deschise peste tot: colegii îl stimau şi îl preţuiau după merite, iar copiii îl iubeau. Despre lecţiile ținute de profesorul Mihailiuc, foştii lui elevi îşi amin­tesc cu căldură, până în prezent, îndeosebi despre critica „mascată” adusă regimului sovietic la lecţiile de limbă şi literatură pe atunci numită moldovenească. De la Dimca, dumnealui a fost transferat la şcoala din Ro­pcea, raionul Storojineţ.

Apoi la şcoala medie din Ciudei, acelaşi raion.

În 1955 a fost nu­mit director la şcoala medie generală din Crasnoilsc.

În 1971 este transferat la şcoala medie din Carapciu, în calitate de profesor de lim­ba şi literatura moldovenească.

Măiestria pedagogică o îmbină cu succes cu activitatea literară şi cea de artist amator. El era nelipsit de la sărbătorile tradiționale, de la serbările cântecului şi dansului popu­lar. El a stat mereu la straja obiceiurilor şi datinilor populare.

O adâncă amprentă a lăsat în sufletul său şi faptul că provine dintr-o familie de gospodari de la ţară. Gheorghe Mihailiuc a fost un gospodar de frunte al satului, care cu aceiaşi măiestrie mânuia atât condeiul cât şi uneltele de muncă ale țăranului.

Regimul de atunci nu prea l-a apreciat după merite. Dintre puţinele foi de laudă şi diplome cu care a fost menţionat, s-au păs­trat şi mai puţine. El nu prea punea preţ pe aşa gen de menţiuni. Dumnealui considera că adevărata menţiune sunt cunoştinţele elevilor, dragostea lor, precum respectul din partea părinţilor şi a consătenilor. Însă principalul merit al lui, sunt cei peste 50 de ani de activitate pedagogică. Acest merit al său, nu a putut să nu-l ieie în seamă regimul sovietic şi în anul 1984 domnul Gheorghe Mihailiuc a fost decorat cu medalia „Veteran al muncii”.

În timpul studenției la şcoala pedagogică din Cernăuţi tânărul Ghe­orghe s-a căsătorit cu o fată din vecini — Aurelia a lui Gheorghe Turceac. Pe parcursul întregii sale vieţi, dum­neaei i-a fost o soţie credincioa­să, o priete­nă adevăra­tă, o tovarăşă de idei şi un sprijin de nădejde în clipele de cumpănă.

Soţii Mihailiuc împreună au crescut ş i au educat doi copii: fiul Dorel şi fiica Elena. Doru a emigrat în SUA, unde îşi are domiciliul până în pre­zent, iar fiica Elena a fost sprijinul părinţilor la bătrâneţe şi până în prezent locuieşte în casa părintească. Anume ea păstrează cu sfinţenie toate amintirile despre părinţi şi bunici.

Paralel cu activitatea pedagogică, Ghe­orghe Mihailiuc a desfăşurat şi o activitate fructuoasă pe tărâmul literaturii: dumealui a publicat numeroase articole şi poezii în pre­sa periodică. Însă majoritatea creaţiilor sale au rămas în manuscris timp de peste 40 de ani. Gândirea sa fără ascunzişuri i-a provo­cat multe necazuri în viaţă. Fostul regim i-a îngrădit posibilităţile de publicare.

Dar, totuşi, pasiunea neînduplecată care nu-i dădea răgaz, l-a îndemnat să scrie pe furiş. El manifesta o atitudine critică faţă de sine şi faţă de alţii. În toate a cerut de la via­ţă desăvârşire. În mod neobişnuit îl preocu­pau problemele morale.

Citind atent versurile domniei sale, vom descoperi idealurile ce l-au însoţit şi pentru care a luptat o viaţă în­treagă. Adevărul, drept­atea și morala sunt te­melia creațiilor sale.

Pe un catalog şco­lar de prin anii 60, ne-a atras atenţia în mod de­osebit, inscripţia făcută de dascăl pe coperta catalogului „Patria nu se cumpără cu nici un preţ!” Nu credem că greşim dacă am spu­ne că aceste cuvinte pot fi considerate drept „creddo” al întregii sale vieţi. Acest document împreună cu multe al­tele au fost predate de fiica sa Elena la muzeul din sat.

Abia în anul 2004, cu sprijinul material al primăriei din Crasna şi al Vămii Vadul Siret, precum şi cu ajutorul școlii Dimca în seria de carte „Bibliotecă”, „Arboroasa”, vede lumina tiparului prima culegere de versuri şi proză „Dincolo de cuvintele rostite” .

Lucrând asupra celei de-a patra culegeri de versuri, poetul parcă simţea apropierea sfârşitului vieții sale pământești. Versurile lui Coşbuc introduse în această culegere ne-au zguduit puternic:

„Din codru rupi o rămurea,

Ce-i pasă codrului de ea,

Ce-i pasă unei lumi întregi

De moartea mea!”

Peste mai bine de un an, Gheorghe Mi­hailiuc s-a stins din viaţă. Iar noi rămânem de părerea că realizările sale poetice, în­scriu numele lui printre cele ale poeţilor bu­covineni de vază.

Cele 5 volume de poezie și proză ale lui Gheorghe Mihailiuc au fost redactate și editate de Nicolae Șapcă, un bun prieten al său. Acestea sunt volumele „Dincolo de cuvintele rostite”, „Refluxuri”, „Pe cer e altă stea”, „Prin talia clepsidrei” și volumul pos­tum „Scrieri alese”.

Margareta GOLOVATA,

profesoară la CIE Dimca

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////// 

TOATE FOTOGRAFIILE SUNT AICI - https://www.facebook.com/nicolae.hauca/media_set?set=a.10203500929955452.1073742009.1579975698&type=3

Toate cele 25 de videoclipuri sunt aici -    https://youtu.be/KWXb9CKq6Mg?list=PLOQqVtnkhWmh__ch0HH_UXTWBoMMa9iC_