În ziua de 31 ianuarie 2013 în incinta Complexului de agrement Imperial din m. Herţa, reg. Cernăuți, Ucraina, a avut loc celebrarea celor doua decenii de la apariția primului număr al Gazetei de Herţa.
În imaginile foto si video ce urmează vă oferim un reportaj de la această manifestare.
*********
SLIDE-SHOW –
***********************************************************************************************************************
VEZI TOATE FOTOGRAFIILE AICI:
https://picasaweb.google.com/117910556505622716012/GazetaDeHertaLaPrimii20DeAniDeAparitie?authuser=0&feat=directlink
************************************************************************
*********************************************************************************
***********************************************************************************************************************
******************************************************************************
************************************************************************
Re: VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI ...
RăspundețiȘtergereОт кого: "L.D. Clement"
Кому: Nicolae Hauca
Сегодня, 11:44
va multumesc, dle Hauca, pentru toate informatiile pe care mi le transmiteti; voi incerca sa-mi fac o obisnuinta din a retrasnmite acest feedback ClementMedia.ro:
http://www.clementmedia.ro/2013/02/05/revista-presei-din-nordul-bucovinei-5-februarie-2013/
cu toata recunostinta,
liviu clement
Patriotism cu două haine
RăspundețiȘtergerede Mălina ANIŢOAEI, |07.02.2013|Crai nou-Suceava
Parcă nu ar fi trecut chiar atât de mult de la zilele în care pe scena Palatului Tineretului din Cernăuţi se desfăşurau manifestări dedicate limbii române sau mărţişorului ori tradiţiilor de iarnă. Era un timp în care sala era plină, iar preşedinţii societăţilor româneşti se adresau participanţilor cu patos revoluţionar.
Nu lipsea costumul românesc, nu lipseau nici poeţii doritori să-şi spună păsurile cu voce gravă în faţa autorităţilor ucrainene care nu păreau ofensate de niciun discurs. Dimpotrivă, spuneau dumnealor cu înţelepciune, iată, critica este un semn real de democraţie, de bună convieţuire. Doar într-un stat unde nimeni nu arată cu degetul, în subteran, domneşte tirania. Cam asta era ideea. Românii cu popularitate erau totuşi nefericiţi. Pe vremea aceea îi numeam lideri. Erau trişti pentru că Ţara Mamă, România, nu sprijinea financiar acele evenimente sortite să păstreze limba şi cultura română. Motive de supărare se găseau la urma urmei pe toate drumurile când aveai la îndemână câteva ziare dispuse să acorde spaţii largi vocaţiei de a fi abandonat. Mai veneau din când în când pe la Rădăuţi şi declarau public (fără rezerve) lucruri care nu făceau decât să-ţi îngheţe şira spinării. Da, dar trebuia să-ţi aduci aminte, discursul acid este semn de democraţie, frate. Viaţa mergea mai departe şi dacă erai necopt îţi prindeai urechile în acuzaţiile pe care şi le aduceau unii altora. Riscai să nu faci nicio favoare românismului, ci doar actorilor acestuia. Orice ai fi scris nu te iubea nimeni sau oricum nu te iubea nimeni fără un interes. Curgerea vremii trebuia să acţioneze neapărat spre binele nostru, să ne salveze de mania grandorii. Îmbătrânim cu toţii, murim cu toţii, nimic din ce a fost nu poate fi schimbat. Zilele trecute, ,,Gazeta de Herţa” a sărbătorit 20 de ani de la apariţie. Imaginile postate pe internet de ziaristul Nicolae Hauca redau o atmosfera plăcută, marcată de personalitatea luminoasă a celor prezenţi. Posibilitatea unei astfel de omagieri chiar că este rodul unei bune convieţuiri. Într-o altă postare se pot desluşi chipurile câtorva participanţi la o conferinţă desfăşurată la sediul Societăţii ,,Eminescu”. Aceleaşi feţe de odinioară peste care s-a aşezat însă rugina vremii. Puţine la număr. Dacă nimeni nu este de neînlocuit, iată că vin şi alte ştiri despre organizarea unor evenimente dedicate valorificării culturii şi tradiţiei româneşti. Poate că nu mai există chiar aşa de mulţi români în Ucraina, dar ecoul românismului îmbrăcat în cămaşă tradiţională se aude până la Bucureşti. Prin bazarurile din Suceava vin adesea femei românce pe care noi le numim ucrainence. ,,Îl ştii pe poetul cutare?”, am întrebat-o deunăzi pe Natalia din Tereblecea. Femeia a stat pe gânduri fără să-şi amintească numele omului pomenit de mine. De ce a fost nevoie să repet resemnată că teoriile unor ,,lideri” mergeau în paralel cu esenţa vieţii românilor din satele româneşti? Lideri în ziare, poeţi doar în antologii, nemuritori pe o rază de 200 de km se zbăteau poate pentru ca străzile să le poarte numele. Românii săraci se zbat încă să trăiască. Patriotismul are două haine, una de scenă şi una de bazar.
preutesi nicolai
RăspundețiȘtergereVA DORESC CEL PUTIN 2000 DE ANII SI MULTI BANII FELICITARI