Conferinţa: Adevărul despre asasinarea românilor la Fântâna Albă (01/04/1941).

Reaprindeţi candela memoriei… Golgota neamului românesc Ne apropiem de o dată tristă în istoria românilor nord-bucovineni – 1 aprilie. Anume în această zi, în anul 1941, s-a produs poate cel mai groaznic măcel, comis de călăii regimului totalitar. În pădurea de lângă Fântâna Albă. In ziua de 24 martie curent, la Cernăuţi, Societatea Regională a Victimelor Represaliilor Staliniste "Golgota” a organizat Conferinţa cu tema: "Adevărul despre asasinarea românilor la Fântâna Albă”. Conferinţa a fost onorată cu prezenţa Consulului General al României la Cernăuţi, doamna Tatiana Popa, şi de reprezenţanţii organizaţiilor româneşti din regiune. Acţiunea a fost susţinută de conducerea Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi. Masacrul de la Fântâna Albă a fost unul dintre cele mai mari sacrificii pe care le-au cunoscut românii din nordul Bucovinei, mai exact locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, care au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România la 1 aprilie 1941, fiind seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici. O relatare a evenimentelor a fost făcută de către unul dintre puţinii martori oculari care au supravieţuit, Gheorghe Mihailiuc, care descrie ceea ce s-a întâmplat la Fântâna Albă pe 1 aprilie 1941 ca pe un „masacru”, un „genocid”, un „măcel”. Mai multe date despre acele evenimente tragice a prezentat în cadrul conferinţei amintite preşedintele Societăţii Regionale a Victimelor Represaliilor Staliniste "Golgota”, Ilie Popescu. Faptele oamenilor, detaliile descrise, a spus domnul profesor, ne coboară într-un chin de restrişte, pe care l-au trăit locuitorii din nordul Bucovinei – teritoriu care a intrat la 28 iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice. Cele două date sunt proclamate zile de tristă amintire pe care nu avem dreptul să le uităm. Dimensiunile reale ale drumului parcurs spre epoca democraţiei de azi sunt de neconceput fără cunoaşterea integrală a trecutului, în primul rand, a celui tragic. Care au fost motivele anticipate ale evenimentelor tragice de la Fântâna Albă? Se are în vedere măsurarea pământurilor, caselor, gardurilor, pădurilor cu scopul înfiinţării colhozurilor, zvonurile cum că tinerii vor fi încorporaţi în rândurile armatei roşii pe mai mulţi ani, echipe întregi de activişti ai noului regim ajutate de stribocii locali umblau pe la casele bunilor gospodari ca să strângă dările pentru sat, şi cine nu le avea li se luau şi ultimele grăunţe de pe podurile caselor, a spus domnul Ilie Popescu. Numărul exact al victimelor nu este cunoscut şi, probabil, nu se va mai afla vreodată. Conform datelor arhivate de autorităţile sovietice, 20 de persoane au fost ucise la încercarea de a trece frontiera, printre care bătrâni, femei şi copii. Conform listelor întocmite mai târziu, numărul victimelor din doar şase sate bucovinene era de 44 de persoane. Alte estimări ale martorilor locali dau un număr între 200 şi peste 2.000 de victime, ucise direct de mitraliere, alte victime – rănite şi ucise apoi cu lovituri de sabie şi hârleţ sau îngropate de vii. Preşedintele Societăţii "Arboroasa” din Cernăuţi, ziaristul şi publicistul Dumitru Covalciuc, a relalat că foarte mulţi oameni care au vrut să se refugieze in Romania erau din sudul Bucovinei şi trăiau sau munceau la Cernăuţi. Mai este un adevăr, spune domnia sa, că foarte mulţi oameni din partea cealaltă a Bucovinei sau locuiau la Cernăuţi, sau lucrau în casele unor oameni bogaţi, sau erau feroviari, sau erau tipografi, în momentul când s-a închis graniţa n-au putut pleca. Deci, în primul rând, aceştia doreau să plece. Imediat după masacrul de la Fântâna Albă a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi in Siberia sau Kazahstan. Puţini oameni au supravieţuit atunci. Drept rezultat al emigrărilor, deportărilor şi asasinatelor, populaţia românească a regiunii Cernăuţi a scăzut cu 75.000 de persoane între recensământul românesc din 1930 şi primul recensământ sovietic din 1959. S-a afirmat că aceste persecuţii au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populaţiei româneşti bine planificat şi înfăptuit de regimul sovietic. Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii 90 ai secolului trecut, fiind interzis de autorităţile sovietice. Şi doar în anul 2000 autorităţile ucrainene au permis oficierea, în fiecare an, a unor parastase întru odihna sufletelor românilor care au murit fără nici o vină atunci, la 1 aprilie 1941. George BODNARAŞ Fotografii de Nicolae HAUCA

In ziua de 24.03.2012 la Cernăuţi Societatea Regională a Victimelor Represaliilor Staliniste "Golgota" a organizat Conferinţa: Adevărul despre asasinarea românilor la Fântâna albă (01/04/1941). Vezi aici o înregistrare sonoră de la lucrările conferinţei:

Fotografii de Nicolae Hauca.