Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală, accesați tastele Ctrl și (+) la mărire; Ctrl și (–) la micșorare
///////////////////////////////////////////////////////////
Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală, accesați tastele Ctrl și (+) la mărire; Ctrl și (–) la micșorare
///////////////////////////////////////////////////////////

La finele anului 2020 a văzut lumina tiparului cartea „Mesaje din trecut (istoria ca lumină, speranță și leac): Articole. Studii. Memorii” (Cernăuți, Editura „Druk Art”, 2020, 592 pagini). Autorul cărții, arhivistul, publicistul și istoricul Dragoș Olaru, este cunoscut atât în regiunea Cernăuți, cât și în România sau în Republica Moldova, în special pentru studiile și articolele de istorie, dar și pentru frumoasele excursii românești (cu informații inedite și o prezentare inegalabilă în zonă) pe care le organizează din când în când pentru doritorii să bea din izvorul istoriei românilor din Cernăuți.
Tipărirea acestei cărți a fost posibilă datorită sprijinului financiar al Secretariatului General al Guvernului României – Departamentul pentru Românii de Pretutindeni în cadrul unui proiect implementat de Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.
Majoritatea textelor din carte a apărut în anii 1982-2020 în ziare, reviste, almanahuri, culegeri de documente, precum și în blogul personal al autorului. Materialele sunt ordonate, în mare parte, cronologic, cartea având 6 capitole. Dragoș Olaru scrie în „Notă asupra ediției” că volumul „apare la rugămințile, repetate și insistente, ale unor prieteni de a-mi aduna materialele uitate în paginile unor publicații”.
O analiză a acestei cărți este prezentată de Ștefan Broască în prefața „Mărturii ale trecutului românesc din Bucovina”. Prefațatorul menționează că avem șansa pe care ne-o oferă autorul cărții să luăm cunoștință de un număr foarte mare de documente, scrisori ale unor mari personalități istorice ale neamului nu doar din Bucovina, ci și din alte provincii românești, rapoarte, fotografii și alte mărturii, pe care domnia-sa le-a cercetat și valorificat de-a lungul carierei sale arhivistice, cu multă dragoste, migală și acribie. Ștefan Broască constată că „românii nord-bucovineni au o nevoie pur și simplu uriașă de un puseu proaspăt și pur de vitalitate națională și nu este vina cercetătorului că aceasta își are sursa în trecut, fiindcă în prezent nu mai avem ce aștepta din altă parte. În situația când în ultimele două-trei decenii ni se respinge orice drept la istoria noastră, ni se rășluiesc din ea în adevăratul sens al cuvântului perioade întregi, după cum ar fi, să spunem, cea de jumătate de mileniu a apartenenței ținutului la Moldova feudală – Țara de Sus, unde de fapt s-a și format statalitatea noastră, dar care nu este pomenită vreo dată când se vorbește acum de trecutul Cernăuțiului (cel mai elocvent exemplu este omiterea, în traducere ucraineană, din gramota lui Alexandru cel Bun privind prima atestare a orașului reprodusă pe un zid întreg din fața primăriei, titulatura acestuia de „domn al Moldovei”), în schimb se va vehicula în mod exacerbat și, evident, mincinos fel de fel de elucubrații referitoare la ocupația otomană, ceea ce nu a existat în realitate, folosindu-se drept argument o legendă oarecare despre „fântâna turcească” pentru a li se explica turiștilor de ce Bucovina de-a lungul secolelor nu s-a aflat niciodată în componența Ucrainei”.
În acest context, cartea „Mesaje din trecut” a apărut la timpul potrivit în spațiul cultural nord-bucovinean. De menționat că arhivistul și publicistul Dragoș Olaru a devenit „Cetățean de onoare al satului Ropcea”, localitate în care s-a născut. Diploma i-a fost oferită în anul 2020 pentru merite deosebite în promovarea culturii și creșterea prestigiului meleagului natal. El este autorul (și coautorul) mai multor cărți, dedicate cercetării istoriei și culturii meleagului bucovinean: „Îndrumar. Arhiva de Stat a regiunii Cernăuţi”, (Kiev, 2006), „Vetre strămoşeşti. Ropcea, un sat din Bucovina la a 560-a aniversare” (Suceava, 2008), „Societatea Medicală „Isidor Bodea (20 de ani de activitate)”, (Cernăuți, 2016), „Traian Popovici – figură emblematică a Cernăuțiului”, studiu introductiv la cartea „Traian Popovici, Spovedania. Biografia. Mărturii” (Cernăuți, 2018), „Cernăuți – Arhitectură Europeană, Arhitectură Românească” (București, 2018).
Revenind la cartea „Mesaje din trecut”, precizăm că aceasta include pagini inedite din istoria românilor din actuala regiune Cernăuți. Capitolul „Sub steaua lui Eminescu” ne prezintă articole și însemnări despre Ernst Rudolf Neubauer – profesorul lui Eminescu, Buletinul „Mihai Eminescu” (1930-1944), locuri de memorie, legate de Eminescu din Cernăuți ș.a.
Capitolul II „Cernăuții și personalitățile sale” include unele informații interesante și foarte greu de găsit în nordul Bucovinei despre bucovinenii originari sau sosiți din alte provincii care au scris istorie: Ion Gh. Sbiera, Alexandru Hurmuzachi, Isidor Bodea, Gregore von Rezzori, Meyer Haratz ș.a. Autorul publică contribuții documentare la biografia lui Mircea Streinul, scrie despre arhivistul Teodor Balan, analizează documente de arhivă referitoare le la personalitățile bucovinene din trecut.
Capitolul III „Oaspeți celebri ai Bucovinei” este o adevărată descoperire pentru cei ce au studiat istoria orașului Cernăuți din manuale sovietice sau cele ucrainene, cât și pentru cei ce sunt pasionați de cercetarea istoriei capitalei Bucovinei. Dragoș Olaru publică fragmente din „Însemnări zilnice” ale lui Titu Maiorescu referitoare la bucovineni și Cernăuți, scrie despre Aurel Vlaicu, George Enescu, Alexandr Vertinski la Cernăuți, despre rudele scriitorului rus Vladimir Nabokov și orașul de pe Prut.
Capitolul IV „Lada cu zestre” ne prezintă o varietate de articole și mai ales documente importante pentru românii din Bucovina. Menționăm aici unele titluri reprezentative: „Aspecte ale dreptului de proprietate asupra Palatului Cultural”, „Bisericile și oamenii Toporăuților”, „Corespondența oficială privind starea mormintelor Hurmuzăcheștilor”, „5 fotografii istorice din Cernăuți în arhiva revistei Life”, „Colecția de documente Familia Flondor” ș.a.
Capitolul V „Problema evreiască în Bucovina (1941-1944)” descrie personalitatea lui Traian Popovici, o figură emblematică a orașului Cernăuți, care a salvat zeci de mii de evrei de la deportare. Autorul prezintă cititorului, în același capitol, scrisori din Transnistria (1941).
Capitolul VI „Documente Herțene” include diferite informații despre Ținutul Herța, în special documente despre biserici, localități, articole și corespondența din epocă despre starea morală și materială, despre procesul electoral de acum 100 de ani, despre omul de cultură Artur Verona.
Cartea „Mesaje din trecut” este o contribuție importantă la păstrarea memoriei istorice a românilor din actuala regiune Cernăuți, fiind o sursă bine structurată de informații despre trecutul deloc simplu al locuitorilor Bucovinei și Herței.
Cartea ne prezintă, printre rânduri, mai multe mesaje și narațiuni. Utilizând noțiunile sociologiei actuale, putem spune că metanarațiunea acestei cărți este necesitatea de a păstra patrimoniul cultural românesc din regiunea Cernăuți și de a continua lupta pentru memoria istorică și existența culturală. Prin Eminescu, Hurmuzăchești, Porumbescu, Bodea, Flondor ș.a. trecutul ne transmite un mesaj clar că avem nevoie de o revenire la rădăcini. Or, fără să cunoaștem trecutul, viitorul cultural și lingvistic al românilor din Ucraina este imposibil. Răsfoind această carte ne dăm seama cât de dramatic a fost trecutul înaintașilor noștri. Conștientizăm, în egală măsură, că enorma cale parcursă de strămoșii noștri nu trebuie să rămână în trecut, ci merită continuată. Ne spune acest lucru subtitlul cărții semnate de Dragoș Olaru: istoria este „lumină, speranță și leac”.
Dr. Marin GHERMAN, pentru Agenția BucPress – www.bucpress.eu

Lucrând decenii la rând cu documente din fondurile Arhivei regionale de stat Cernăuţi, Dragoş Olaru a receptat cu sufletul razele de lumină ale istoriei, care, pătrunse în prezentul şi viitorul nostru, pot fi speranţă şi leac. Încântat de micile şi marile sale descoperiri, arhivistul Dragoş Olaru, cu studii filologice şi cu harul scrisului, a început să publice în periodicele de la Cernăuţi şi Chişinău, iar mai târziu şi în cele din România materiale cu caracter publicistic despre unele evenimente din istoria ţinutului şi despre notorii personalităţi bucovinene. Iar la finele anului 2020, de sub auspiciile Editurii „Druk Art” din Cernăuţi a ieşit volumul solid „Mesaje din trecut”, care cuprinde între copertele sale mai toate articolele, studiile şi memoriile scrise de Dragoş Olaru. Criticul literar, Ştefan Broască, în prefaţă menţionează: „Atât istoricii, cât şi pasionaţii de trecutul ţinutului nostru vor descoperi în volumul arhivistului Dragoş Olaru poate nu atât lucruri absolut noi sub aspect general în ceea ce priveşte personalităţile marcante ale neamului nostru, însă acestea de bună seamă vor reconfirma cu mai multă convingere probele documentare deja cunoscute într-o măsură mai mare sau mai mică şi le vor îmbogăţi în mod evident, dar vor avea parte, neîndoielnic şi de adevărate surprize şi momente inedite”.
Vom sublinia că volumul „Mesaje din trecut” a văzut lumina tiparului graţie Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi.
Dragoş Olaru nu expune sec conţinutul documentelor, el este trecut prin sufletul şi conştiinţa autorului. Iată-l în fostul parc „Arboroasa”, vizavi de Catedrala Pogorârea Sfântului Duh din Cernăuţi, meditând despre Eminescu – stea călăuzitoare pentru românii nord-bucovineni. „După o zi încordată de muncă, treceam acum câteva zile în urmă, după cum m-am obişnuit, prin fostul scuar „Arboroasa”. Eram necăjit şi plin de griji cotidiene, ca un biet funcţionar ce sunt, cu un salariu mizer şi acela primit cu întârziere de mai multe luni de zile. Şi iată aici, în colţişorul lui Eminescu, aşa ne place să numim scuarul „Arboroasa”, cu imaginea maiestoasă a Catedralei în faţă, cu textul aurit de pe faţadă „Unuia în trei ipostasuri – Dumnezeu” m-am simţit deodată parcă altfel. Era în ajunul unei sărbători şi la Catedrală, după vecernie începu să bată clopotul. Dangătul lui acoperi treptat zgomotul şi forfota ce domnea în jur. Chiar mi se păru că peste tot în jur se aşternu o linişte neobişnuită… eram chiar pe locul unde cu ani în urmă, sub aceleaşi ramuri de tei se înălţa bustul marelui Poet. În aceste clipe am fost furat de aripile imaginaţiei.
Aşa bătea clopotul, probabil, şi în acel 7 decembrie al anului 1930 când bărbaţi vrednici ai acestui plai dezveleau cu pioşenie chipul Lui turnat în bronz pentru prima dată aici, în „dulcea Bucovină”. Prin acest scuar a păşit nu o dată chiar El. La început dus de mâna tatălui său, căminarul Gheorghe Eminovici, ca să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului după un drum lung făcut de la Ipoteşti la Cernăuţi. Ceva mai târziu a trecut pe aici dus de părintele Veniamin Iliuţ, care, ca învăţător de religie, obişnuia să-şi aducă învăţăceii de la „Ober-Gimnazium” la liturghia de la Catedrala moldovenească. A păşit prin acest scuar şi în acel friguros ianuarie al lui 1866, când copleşit de durere conducea pe ultimul drum pe iubitul său dascăl Arune Pumnul. Şi de fiecare dată asculta clopotele Catedralei…
Atunci, în 1866, muzica lui a fost tragică şi zguduitoare, iar buzele Lui, aici, printre arborii înzăpeziţi, au început să îngâne versurile:
„Metalica, vibrânda a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat…”
Se înfiripa prima poezie, care peste câteva zile avea să fie tipărită în „Lăcrămioarele învăţăceilor…”
Deci, ascultam vrăjit acelaşi clopot de atunci sau cel puţin aş vrea să cred că este acelaşi, că e aceiaşi muzică ce te emoţionează, te face să priveşti lumea cu alţi ochi”.
VASILE CARLASCIUC
SURSA:
între 10:00 UTC+02 15 01 2021 și 17:00 UTC+02 25 01 2021.
Profesorul Ioan Iţco, director fondator al Institutului de Învăţământ şi Cercetare în Turism „IPI Bucovina” şi cunoscut în judeţul Suceava prin contribuţiile sale la dezvoltarea turismului bucovinean, a realizat ghidul turistic al judeţului Suceava, o lucrare complexă, realizată de Centrul de Cercetare în Turism „Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, al cărui tiraj trebuia să ajungă pe piaţă încă din 2019, dar situaţia epidemiologică din primăvară a complicat lucrurile. În cele peste 75 de pagini ale ghidului sunt prezentate cele mai importante obiective turistice din judeţul Suceava, muzee, biserici şi mănăstiri, case memoriale, case de cultură, teatre, cinematografe, trasee montane, structuri de primire turistică şi alte repere turistice din judeţ.
Aşa cum ne-a precizat prof. Ioan Iţco, ghidul de buzunar „Ghid Turistic – Judeţul Suceava” oferă câteva argumente „pentru a vă convinge să fiţi oaspeţii noştri statornici pe aceste meleaguri pline de legende, de reverie molcomă şi de vis”.
„Ţara codrilor de fag”, una dintre cele mai frumoase regiuni ale României
În opinia prof. Iţco, Bucovina, numită „Ţara codrilor de fag”, este una dintre cele mai frumoase regiuni ale României, cunoscută în toată lumea pentru mănăstirile pictate. Dar nu numai acestea alcătuiesc frumuseţea acestei zone binecuvântate de Dumnezeu, ci şi peisajele naturale pe care le întâlneşti aici, Munţii Rarăului, Munţii Călimani şi 12 Apostoli, obcinile şi Codrii seculari ai Slătioarei, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Muzeul Satului Bucovinean, atelierele de ceramică de la Marginea şi Rădăuţi, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni, muzeele dedicate civilizaţiei lemnului care îşi are originea în satele bucovinene locuite de silvicultori, tâmplari şi cioplitori în lemn (Muzeul „Arta Lemnului”, Muzeul lingurilor de lemn din Câmpulung Moldovenesc). La toate acestea se adaugă singularul Muzeu al Obiceiurilor Populare din Bucovina, aflat la Gura Humorului, muzeele etnografice din Capu Satului, de la Câmpulung Moldovenesc şi cel din Vatra Dornei, satul turistic Ciocăneşti, cele trei muzee dedicate oului încondeiat de la Vama, Moldoviţa şi Ciocăneşti, „Mocăniţa”, care sunt doar câteva dintre deosebitele obiective turistice pe care poţi să le ai în vedere dacă ajungi în Bucovina. La toate acestea şi la enorm de multe altele se adaugă turismul activ – cicloturism, rafting, caiac, tiroliana de la Palma, cea mai lungă din ţară, pe un singur segment.
„Colecţia de locuri frumoase” de vizitat în judeţul Suceava este structurată pe zone turistice din jurul celor mai importante localităţi din judeţ, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuţi, Siret şi Vatra Dornei. Un capitol separat al ghidului este destinat descrierii principalelor biserici şi mănăstiri declarate monument istoric, iar la final sunt prezentate câteva dintre pensiunile şi hotelurile din jurul principalelor obiective turistice.
Bucovina nu înseamnă doar masă şi cazare
„Am refăcut ghidul turistic al judeţului Suceava, l-am structurat pe zone turistice, pentru că mulţi oameni ajung în Bucovina, iar Bucovina nu înseamnă doar masă şi cazare, fără să vizitezi nimic. Dacă un turist se află în Câmpulung, deschide ghidul şi află ce poate vizita în toată zona. La fel, pentru fiecare zonă turistică şi pentru capitala judeţului.
Bine ar fi ca înainte să pornească la drum, un turist să se informeze ce poate vizita. Din păcate, o mare parte dintre ei caută mai întâi cabana unde pot înnopta şi se distra, fără a se gândi la un traseu, la o zonă, fără să îşi aloce timpul necesar pentru fiecare vizită. Printr-o planificare a călătoriei într-o zonă turistică putem merge pe cunoaşterea valorilor naturale, valorilor culturale ale poporului nostru, dar şi valorilor naţionalităţilor conlocuitoare. Trebuie să recunoaştem că Bucovina este o mică Europă şi fiecare etnie a lăsat urme în această zonă” ne-a spus prof. Ioan Iţco.
Bucovina Mare va avea primul ghid turistic
Ioan Iţco a început să lucreze şi la primul ghid turistic al Bucovinei Mari, care include judeţul Suceava şi regiunea Cernăuţi, pentru că o lungă perioadă de timp Cernăuţiul a fost „capitala intelectuală a tuturor românilor”.
Printre recomandările profesionistului în turism, „trebuie vizitate obligatoriu când ajungi la Cernăuţi, oraş care mai păstrează încă aerul semeţ şi aristocratic de fostă capitală de provincie habsburgică, de oraş central al fostului Ducat al Bucovinei”, Universitatea Naţională din Cernăuţi, principala instituţie de învăţământ superior din Ucraina, recunoscută în anul 2005 de UNESCO drept patrimoniu mondial al culturii. În incinta Universităţii se găsesc prima bibliotecă din Bucovina, dar şi Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, unde s-a decis în 1918 Unirea Bucovinei cu România. Catedrala este unul dintre cele mai măreţe monumente arhitecturale şi religioase din Cernăuţi. Muzeul Municipal Cernăuţi, o instituţie dedicată istoriei naturale şi celei locale, „pietonalul” oraşului – care se spăla cu săpun şi apă de trandafiri pe vremea austriecilor – fostă, cândva, strada Domnească, apoi Iancu Flondor (preşedintele adunării ce a votat unirea cu Regatul României), iar acum Olga Kobileanskaia, după numele unei scriitoare născute la Gura Humorului. Nu trebuie uitat nici Teatrul de Stat unde, în loja principală capitonată cu postav vişiniu, au stat Franz Josef, Regele Ferdinand şi Regele Mihai, iar, după război, Nikita Hruşciov.
Să nu uităm că tot în apropiere de Cernăuţi se află Cetatea Hotinului, o importantă fortăreaţă din lanţul de cetăţi ce mărginea Moldova secolelor XV-XVII, dar şi Codrii Cosminului, locul unde pe 26 octombrie 1497, oastea moldovenească a lui Ştefan cel Mare a învins armata poloneză condusă de regele Ioan Albert.
Aflăm că farmecul vieţii tradiţionale la ţară este încă prezent în regiunea Cernăuţi, nu doar de dragul turismului, cum poate ai fi tentat să crezi, ci pentru că oamenii încă îşi muncesc pământurile ca odinioară, cresc animale, folosesc hambare de lemn, adună fânul cu furca de lemn, mulţi încă mai locuiesc în case ţărăneşti.
„Ideea a pornit de la lipsa unor informaţii despre întreaga Bucovină. Mulţi se întreabă sau mă întreabă ce tot caută profesorul Iţco la Cernăuţi? Acolo este Ucraina, dar acel spaţiu a fost administrat de voievozii noştri, acolo sunt tot români din România noastră, iar acolo este o parte din istoria noastră. Este păcat ca un turist care ajunge în judeţul Suceava să nu viziteze şi regiunea Cernăuţi, pentru că este o zonă turistică care are foarte multe de oferit.
Cam oricine îşi poate aminti că la Cernăuţi a făcut studiile gimnaziale Eminescu, îşi poate aminti câte ceva despre Aron Pumnul sau despre Unirea de la 1918. Trebuie să cunoaştem Cernăuţiul şi pentru că în trecut a jucat un rol important administrativ, politic, economic şi cultural în istoria României. Trebuie să cunoaştem şi Basarabia. Trebuie să vizităm şi cetăţile lui Ştefan cel Mare, Hotin, Soroca, Ismail, Cetatea Albă şi aşa mai departe, pentru că ele fac parte din istorie şi, amintindu-l pe Nicolae Iorga, «Un popor care nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii» şi nu va avea un viitor strălucit” a precizat prof. Ioan Iţco.
Judeţul Suceava poate avea o staţiune turistică de interes cultural
Prof. Ioan Iţco propune ca municipiul Fălticeni să fie recunoscut ca staţiune turistică de interes cultural, pentru că, potrivit lui, Fălticeniul este unul dintre oraşele importante ale României în ceea ce priveşte cultura şi ştiinţa naţională. Un mare număr de personalităţi marcante, scriitori, oameni de ştiinţă şi artişti, s-au format şi au creat în Fălticeni, George Călinescu situând urbea de pe Şomuz între cele mai bogate tezaure spirituale ale poporului român, după Bucureşti şi Iaşi.
„Fălticeni este al treilea oraş din ţară ca număr de scriitori autohtoni, după cele mai importante centre culturale, Bucureşti şi Iaşi, şi la egalitate cu Botoşani. Raportat, însă, la numărul de locuitori, Fălticeni se situează pe primul loc în România, pentru că acest oraş a dat României şi lumii oameni de talie naţională, cei mai mulţi dintre ei fiind recunoscuţi şi pe plan mondial. În afară de oamenii de cultură şi de ştiinţă deosebiţi pe care i-a avut, Fălticeniul are şi patru muzee, are şi câteva zone turistice atractive, cum ar fi Nada Florilor şi Dumbrava Minunată, zone care nu sunt valorificate la adevăratul lor potenţial turistic. Fălticeniul este singura localitate care are o Galerie a Oamenilor de Seamă amenajată ca muzeu distinct.
Trebuie pus accent pe partea culturală, sufletească, trebuie realizată o documentaţie pentru ca Fălticeniul să devină staţiune turistică cu caracter cultural” a concluzionat prof. Ioan Iţco.
Unui turist îi trebuie cel puţin o lună pentru a cunoaşte Bucovina
Cu o vastă experienţă în turism, începută în anii studenţiei ca ghid la Cetatea de Scaun a Sucevei, apoi în vremurile de „dinainte”, ca fost director al complexurilor turistice ale Biroului de Turism pentru Tineret (BTT) de la Câmpulung Moldovenesc şi Suceava, de 20 de ani întocmind documentaţii pentru localităţile care vor să devină staţiuni turistice, prof. Ioan Iţco susţine că un turist ar avea nevoie de cel puţin 7 zile pentru a parcurge o zonă din Bucovina.
„Eu l-aş ţine pe turist şi o lună de zile aici, pentru că are multe lucruri de văzut. De exemplu, pentru zona Câmpulung, zona Fălticeni sau Zona Rădăuţi îi trebuie cel puţin 7 zile. Pentru Suceava, chiar şi 10 zile nu cred că ar fi de ajuns. Dar pentru asta, turistul trebuie să fie informat despre ceea ce poate vedea, să ştie gospodăriile ţărăneşti pe care le poate vizita şi ce poate găsi în ele, să ştie unde sunt atelierele meşterilor populari şi ale meşteşugarilor locali, trebuie să cunoască structurile unde poate servi masa, pentru că inclusiv gastronomia diferă mult de la o zonă la alta. Aici este o împletire de mâncăruri tradiţionale moldoveneşti, polone, ucrainene, germane, huţule, lipoveneşti, bucovinene, dar dacă nu ştii unde se află locaţiile care oferă asemenea bunătăţi, degeaba citeşti despre ele” ne-a explicat prof. Ioan Iţco.