VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 20/04/2023

       Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire;

Ctrl și (–) la micșorare 

 ////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 /////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

/////////////////////////////////////

Gheorghe Gorda. 1945 - 2023

 

Libertatea Cuvântului - Cernăuți

2 д.  · 

Crucea verbului matern, purtată până în ultima zi a vieții...

În timpul luminoaselor sărbători de Paști a încetat să bată inima publicistului și scriitorului Gheorghe Gorda. El a murit la vârsta de 78 de ani, în satul său natal Hrușăuți, CT Voloca. Din 1969 și până la începutul anilor 90 activitatea de jurnalist a lui Gheorghe Gorda a fost legată de ziarul „Zorile Bucovinei”, la redacția căruia a trudit în mai multe secții, apoi s-a angajat la noul ziar „Plai Românesc” al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”. Cu foaia de deplasare de la această publicație a călătorit prin regiunile din sudul Ucrainei – Odesa, Kirovograd, Herson, Mykolaiv, poposind în localitățile, unde cu câteva secole în urmă s-au statornicit cu traiul familii strămutate din Moldova. De asemenea, a colaborat cu alte noi publicații apărute în condițiile încă firave ale democrației – „Sfatul Țării” (Chișinău), „Gazeta de Herța” și „Libertatea Cuvântului” (Cernăuți). Retras de la ziaristica activă în satul natal, Gheorghe Gorda, ziarist fără publicație – după cum s-a caracterizat el însuși pe sine, s-a lăsat ispitit de cuvântul artistic. Inspirația l-a găsit acasă, în casa părintească. De altfel, într-o discuție cu fostul redactor-adjunct al „Zorilor Bucovinei”, regretatul scriitor Grigore Crigan, Gheorghe Gorda i s-a destăinuit că după primirea atestatului de maturitate la Școala medie din Voloca, intenționa să depună documentele la Institutul Silvic din Lviv, crezând că profesia de silvicultor „îi va asigura liniștea pentru munca de creație literară”. A ajuns, după cum se știe, să fie student la filologie la Institutul Pedagogic „A. Russo” din Bălți.

Într-o perioadă de mai puțin de un deceniu Gheorghe Gorda a scos de sub tipar mai multe plachete de versuri: „Dor de Ierusalim”, „Oul pascal sau Mahna lui Mahnă”, „Floarea dorului”. Iar cea mai mare contribuție a sa sunt monografiile „Voloca pe Derelui”, „Sfânt e numele tău, Voloca”, precum și „Omenia pusă pe cruce. Monografia satelor hlibocene”.

Pentru Gheorghe Gorda, cât și pentru colegii lui de breaslă, a fost o chemare a destinului de a munci la o publicație românească din vechiul Cernăuți. El considera că a fost și o cruce pusă în spate de Cel de Sus. Cruce pe care a lăsat-o de pe umerii, deja istoviți de putere, în Paștele Domnului din acest an. În una din poeziile sale, incluse în textul monografiei solide despre satul Voloca, Gheorghe Gorda scria: „...Și mai vine o zi când toate-și pierd sensul: culoarea ierbii devine marsiană, iar sufletul se contopește cu Universul și toate-ți par trăite de pomană. Cu computere timpul coboară-n spre zero, iar oamenii – în umbre efemere... Pasc gândurile între albastrul cerului și verdele pământului și aleg cuvintele, singurele, sfintele care tălmăcesc Adevărul”. Adevărul din cărțile, pe care a reușit să le scrie Gheorghe Gorda, va rămâne pentru generațiile care vin.

Cale lină spre Ceruri, Maestre!

(V.K.)