POVESTITORUL CENACLURILOR BUCOVINENE ÎN GRAD DE COLONEL

 

Nu este ceva metaforic: este vorba despre colonelul (r) Ioan Abutnăriței, un mare profesionist militar la vânători de munte și un pasionat de istoria Bucovinei, care vine în ședințele cenaclurilor literar-culturale cu povestiri din viața provinciei care cuprinde cunoscutul spațiu „din Boian la Vatra Dornei”, unde locuiește de multă vreme, iar azi, 28 octombrie, își sărbătorește jubileul de 70 de ani. O vârstă poate a unor evaluări, dar în mod obligatoriu și al unor planuri de viitor care vor fi realizare ca și întotdeauna militărește, cu maximă punctualitate și precizie. Ce e un militar de rang înalt fără aceste calități?! Nu e militar! Și să te dezici de ele după o viață aflat sub comandă, dar și la comandă, este probabil imposibil din ceea ce observ pe parcursul a ultimilor două decenii și mai bine de când ne cunoaștem. Și nu întâmplător, ori de câte ori îl întreb ce mai faceți, îmi răspunde de parcă cu o nostalgie în suflet după viața militară: ce să fac? mă ocup cu treburi din astea civile...

Adevărul este că aceste treburi le-a cunoscut din fragedă copilărie, pe când își avea obligațiunile sale față de viața familiei: fie că mai întâi a trebuit să păzească gâștele și rațele, apoi să pască vitele sau să înhame caii tatălui Gheorghe care își avea afacerea în Miorcanii de baștină din județul Botoșani prin căratul cerealelor consătenilor la moară. Și cum nu se pleca pe câteva ore și zile, Ionică rămânea acasă ca unul dintre figurile principale în ceea ce peste decenii va numi „treburi civile”.

Dacă în vremurile noastre despre copil se spune că are de abia 14 ani, în vremea lui Ionică Abutnăriței se zicea că are deja 14 ani. Anume la această vârstă iese din casa părintească, fără să-și dea seama că, poate, pentru totdeauna – se înscrie la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, pe care îl absolvă cu succes în anul 1971, păstrând în suflet dorința de a deveni militar de carieră. Apoi este admis la Școala Superioară de Ofițeri activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu pe care o termină în 1974. Servind în armata română în diferite ranguri și urcând pe scara ierarhică militară, în anul 1985 absolvă la București Academia de Înalte Studii Militare, Facultatea de comandă și Stat Major. S-ar părea, că aici se termină studiile, însă nu și pentru colonelul Ioan Abutnăriței, care face în 1999 Cursuri de Integrare NATO, iar apoi și Cursul de Integrare Europeană (2001). Ca ofițer activ și-a desfășurat activitatea în unități și mari unități mecanizate și de vânători de munte; în comandamente operative: la Corp de Armată – Dej, la Armată – Cluj Napoca.

Însă cândva a venit și ziua retragerii din armată, căci așa sunt legile ei. Dar amintirile despre acei ani trăiți sub comandă, dar și la comandă nu poată să-l părăsească vreodată. Și povestirile lui te copleșesc de ești în stare să-l asculți seri întregi și parcă îți dorești s-o ia de la început.

Principialitatea și poziția fermă de ofițer pe lângă mulțimea de succese îi făcea și pozne câteodată, din care și acum domnul Jean Abutnăriței, așa îi zic prietenii, mai face și haz:

-Pe vremea comunismului fiecare unitate militară, campanie, avea și secretar de partid (la noi, la sovietici – zampolit. N.Ș.). Ne aflam la aplicații, - îmi povestește domnul colonel. Am luat o decizie referitoare unei situații în calitatea mea de comandant. Secretarul de partid a căutat să mă „corecteze” și să mă influențeze pentru a-mi schimba decizia, că așa erau ei, să fie cum vor. La aceasta i-am reproșat: lasă-mă tovarășe în pace, Ștefan cel Mare a câștigat 47 de războaie fără secretar de partid! El s-a schimbat la față, iar eu am înțeles ce am spus cam târziu. Credeam că s-a terminat, însă nu a fost să fie: peste ani, la examenul de la Academia de Înalte Studii Militare, în componența comisiei la București s-a dovedit a fi și fostul meu secretar de partid. La repartiție, îmi doream și eu un loc de serviciu mai bunicel, dar deja domnul general, ironic, mi-a zis: „pleci în sudul Moldovei, că tot te ai bine cu Ștefan cel Mare...”. Slavă Domnului că am scăpat cu atât...

Odată cu trecerea în rezervă, Ioan Abutnăriței se înscrie foarte activ în viața civilă, unde îi este inițial mai greu și neobișnuit. Activează ca inspector de specialitate la primăria Vatra Dornei, între anii 2012-2016 este consilier județean la Suceava, unde face parte din comisia pentru cultură, legând strânse prietenii prin activități cu românii din nordul Bucovinei.

Am văzut la el acasă uniforma militară pusă la punct. L-am întrebat odată, acum poate vre-o trei ani: vă închipuiți că primiți un ordin de mobilizare imediată, ce faceți, aveți totuși niște ani... Mi-a răspuns foarte prompt: îmbrac repede uniforma, îmi i-au valiza cu toate cele necesare și mă prezint la ordin. Atunci mi-am zis, că nu mai scoate nimeni milităria din el.

Cea mai mare pasiune a sa din viața post militară este studierea istoriei Bucovinei. Și nu numai cititul cărților, dar studierea documentelor și sistematizarea acestora, scrierea articolelor pentru diverse publicații. Din 2012 Ioan Abutnăriței este membru și președinte al Filialei Vatra Dornei a Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina; membru în Asociația Culturală „Pro Basarabia și Bucovina; membru al Cenaclului „Nectarie” (Vama), filială a Academiei „Păstorel” – Iași. Mai nou – oaspete nelipsit practic de la ședințele Cenaclului Transfrontalier Cernăuți-Suceava „Mașina cu poeți”, participant la multe și diverse activități culturale din Bucovina istorică și din Basarabia. Și dacă la aceste întruniri, liricii vin cu versuri, cu proză, el intră militărește în program având pe cap pălăria de vânător de munte și dă glas documentelor din istoria ținutului pe care îl iubește atât de mult.

Acum vreo cincisprezece ani mi-a spus: atâtea le-am citit despre nordul Bucovinei, dar cum să povestesc despre aceste localități nevăzându-le în realitate? Astfel cinci zile la rând a călătorit cu câte un membru din familia noastră în cinci direcții. Mașina lui, săraca, a fost testată pe drumurile din Putila, apoi Kameneț Podolsk, direcția Noua Suliță, Herța, Fântâna Albă, aici venind cam în fiecare an la 1 aprilie, la locul martirajului român.

Despre prietenia și simpatia colonelului Abutnăriței pentru românii din nord am putea scrie un capitol aparte. A răspuns deseori unor provocări de la care se putea eschiva fără doar și poate, însă nu a făcut-o niciodată, sau cel puțin eu nu cunosc asemenea cazuri. Și ultimul litru de motorină l-a ars pentru românii din Cernăuți, dacă a fost cazul.

Este coautor al Monografiei comunei Poiana Stampei, al Monografiei comunei Coșna, a fost distins cu Premiul F.C.B. pentru monografie. Dar atât aceste monografii cât și întregul car de activități frumoase și fapte lăudabile le face în colaborare, dar mai bine spus alături de consoarta domniei sale, profesoara și scriitoarea Paraschiva Abutnăriței, atât de cunoscută „din Boian la Vatra Dornei”. Este o activitate comună, adică un tot întreg care pe parcursul vieții a dat și încă va da multe roade frumoase și de neuitat pentru cultura și literatura noastră română.

Și am zis: ne-a dat Dumnezeu prieteni la Vatra Dornei. Adevărați! Așa cum își dorește fiecare să aibă. Și ce poate fi mai frumos și mai de preț în viața omului decât o prietenie sinceră? Căci uneori mai dai poate și cu oiștea în gard, dar ei diplomatic te iartă. Și trebuie ca la acest final să-i mulțumim profesoarei Tațiana Vlad-Guga, cu care la vârsta ei de 98 de ani mai schimbăm câte o vorbă, pentru că ne-a întorlocat. Așa se spune la noi.

Și chiar dacă mâine e zi jubiliară pentru colonelul (r), istoricul, cercetătorul Ioan Abutnăriței care merită pe deplin și o zi de odihnă, oricum nu-l vor părăsi gândurile la faptele, pe care trebuie să le îndeplinească, ca un tată față de copil, ca un copil față de mama sa aproape nonagenară, așteptându-l la Miorcaniul copilăriei sale, de unde a plecat să cucerească piscurile munților, adâncurile istoriei, atenția ascultătorilor prin neuitatele sale povești de la cenaclurile bucovinene.

La mulți ani!

Să trăiți, Dom‘le colonel!

Nicolae ȘAPCĂ

Микола Шапка

Monitorul Bucovinean

• • 
    

Ilie Tudor Zegrea ( 1949-2022)

 VIDEO -https://www.youtube.com/watch?v=TQ7hJXYcgTA

S-A OFILIT UN CRIN ÎNGÂNDURAT...

S-a stins din viață scriitorul Ilie Tudor Zegrea

Încă o veste tristă a cuprins întreaga suflare românească: azi, 24 octombrie 2022, după o grea suferință, s-a stins din viață scriitorul Ilie Tudor Zegrea – poetul, eseistul, publicistul, traducătorul, care v-a rămâne în istoria literaturii române ca un „Crin îngândurat”, după culegerea s-a de poezii apărută la Ujgorod în anul 1986. Este unul dintre titlurile care îl careacterizează pe poet ca mereu gânditor la ceea ce se întâmplă în jurul său cu cele mai importante valori ale neamului nostru, pe aceste plaiuri mioritice pe care nu le-a părăsit până la ultima suflare și după acesta va odihni în țărâna ei cu dulcea sevă cântată în opera sa lirică și evocată în publicistica radiofonică pe care a practicat-o zeci de ani. Dar Ilie T. Zegrea nu doar stă îngândurat. Mai întâi el este „Navigator în septembrie”, (Chișinău, 1983) plutind pe aripile timpului, însă defiecare dată revenind acolo de unde a pornit, la „Timpul ierbilor” (Ujgorod, 1977), de acasă, la baștină, acolo unde toate lucrurile sunt sfinte pentru fiecare om și unde își va dormi somnul de veci.

Continuând o activitate literară fructuoasă, Ilie Zegrea este un poet modern, dând poeziei sale un suflu specific, deseori desprins de ceea ce se scrie la Cernăuți, prin imaginația sa unică asupra unor filosofii ale vieții, dar rămânând în același timp și acolo, în simplitatea țăranului român care a hrănit țara.

Ilie T. Zegrea nu rămâne pe parcursul vieții doar un rob al scrisului. El desfășoară o activitate amplă în cadrul mișcării de renaștere națională și culturală a românilor din regiunea Cernăuți. La începutul anilor ’90 se află în primul rând al fondatorilor Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, în 1999-2000 fiind și președinte al celei mai importante Societăți culturale românești din vechea capitală a Bucovinei. În 1996 înființează și este ales președinte al Societății scriitorilor români din Cernăuți, editând pe post de redactor-șef și revista de literatură și artă „Septentrion literar”. A organizat mai multe ediții ale Festivalului Eminescian Internațional de poezie „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi...”, organizează mai mulți ani la rând concursuri de poezie eminesciană, desfășoară alte activități literare în școlile românești din regiune, „mese rotunde” privind statutul limbii române în nordul Bucovinei.

Ilie Zegrea este distins cu Premiul „George Bacovia” al rev. „Ateneu”, Premiul „Mihai Eminescu” (Bihor), Premiul U.S. din Moldova, Marele Premiu „Nichita Stănescu” al serilor de poezie de la Desești, Maramureș, Premiul Literar „Paul Celan” (Cernăuți) ș.a.

Ilie T.Zegrea s-a născut la data de 3 iunie 1949 în Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți. După absolvirea școlii din Tereblecea, a absolvit facultatea de Filologie a Universității de stat din Cernăuți, secția limba și literatura română. A fost angajat al ziarului „Zorile Bucovinei”, redactor și șef de redacție la Compania de Stat pentru televiziune și radiodifuziune din Cernăuți, realizator a sute de emisiuni în limba română.

Prezidiul Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, membrii Societății, sunt profund îndurerați de stingerea din viață a poetului Ilie Tudor Zrgrea și exprimă condoleanțe familiei, rudelor și prietenilor scriitorului.

Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa, printre stelele de pe bolta literaturii române.

Monitorul Bucovinean

Gazeta de Herta

Nicolae Hauca Mykola Havka ////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUȚI

1 ч.  · 

Consulatul General al României la Cernăuți își exprimă regretul pentru trecerea la cele veșnice a domnului Ilie Tudor ZEGREA (n. 3 iunie 1949, Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți – d. 24 octombrie 2022), reprezentant de seamă al literelor românești. Poet, publicist, eseist, traducător, a fost unul dintre principalii actori ai mișcării naționale de renaștere culturală a românilor din regiunea Cernăuți.

Sincere condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

După absolvirea școlii din Tereblecea, Ilie Tudor Zegrea a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității de Stat din Cernăuți, secția Limba și Literatura Română. A fost angajat al ziarului „Zorile Bucovinei”, redactor și șef de redacție la Compania de Stat pentru televiziune și radiodifuziune din Cernăuți, realizator a sute de emisiuni în limba română.

Între volumele publicate, menționăm: „Timpul ierbilor” (Ujgorod, 1977), „Navigator în septembrie” (Chișinău, 1983), „Crin îngândurat” (Ujgorod, 1986).

A fost unul dintre fondatorii Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, în 1999-2000 fiind și președinte al Societății. În 1996 a fondat Societății scriitorilor români din Cernăuți, pe care a condus-o în calitate de președinte, editând și revista de literatură și artă „Septentrion literar”. A organizat mai multe ediții ale Festivalului Eminescian Internațional de poezie „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi...”, precum și numeroase concursuri de poezie eminesciană, activități literare în școlile românești, dezbateri privind statutul limbii române în nordul Bucovinei.

Ilie Tudor Zegrea a fost distins cu Premiul „George Bacovia” acordat de revista „Ateneu”, Premiul „Mihai Eminescu” (Bihor), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, Marele Premiu „Nichita Stănescu” al serilor de poezie de la Desești, Maramureș, Premiul Literar „Paul Celan” (Cernăuți) ș.a.

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Hostiuc Stefan

2 ч.  · 

Cuvânt de rămas bun de la poetul Ilie T. Zegrea,

Fulgerător ne părăsesc, unul după altul, scriitorii noștri din nordul Bucovinei. Aici, la Cernăuți, scriitori români sunt puțini, din ce în ce mai puțini, căci în solul acesta din ce în ce mai arid al supraviețuirii noastre ca etnos vlăstarele scrisului românesc abia reușesc să prindă viață.

Ast’ noapte ne-a lăsat mai singuri și mai înstrăinați prietenul nostru drag, poetul Ilie T. Zegrea. În numai doi ani de zile, secera de argint a neînduratei Doamne, cu care poeții sunt într-o relație specială, de cele mai multe ori romantică, în momentele de creație artistică, a lucrat cu o hărnicie mai rar întâlnită pe ogorul literelor române din Cernăuți. Scriitorii noștri cei mai buni, cei mai de preț, cei mai cu har, parcă s-ar fi luat la întrecere în a se lăsa cuprinși în brațele cernitei Doamne. În toamna lui 2020 ne-a făcut semn de adio meticulosul artizan al cuvântului care a fost Mircea Lutic. L-a urmat la un an de zile novelistul Grigore Crigan, unicul prozator pe care l-a avut Cernăuțiul în anii de după comunism,. Iar anul acesta, la o distanță de doar o lună, începând cu sfârșitul lui august, au urcat la ceruri, parcă dându-și unul altuia mâna să se ajuture în misteriosul urcuș pe scara veșniciei, poetul Vasile Tărâțeanu, criticul literar Ștefan Broască, și iată, ast’ noapte, poetul Ilie T. Zegrea.

Cu Ilie am parcurs împreună calea grea spre afirmare în lumea literelor. La el în casă, în scunda sa garsonieră de pe strada cu nume fatidic, 28 iunie – care ulterior i-a revenit lui Ștefan Broască – s-a coalizat promoția noastră de poeți ai anilor 70. Acolo ne adunam la ceaiuri literare în a doua jumătate a anilor 70, supravegheați de băieții cu ochi albaștri din poliția politică. Acolo i-am sărbători apariția primei sale cărți, ”Timpul ierburilor”. Îi văd și acum, imprimați pe retina memoriei, pe cei ce i-au umplut atunci casa: poetul Vasile Levițchi, mentorul nostru, tânărul poet Arcadie Suceveanu, care l-a urmat în calendarul debuturilor, volubilul Vasilică Tărâțeanu, ce-și pregătea apariția în ringul poeților cu „Harpele ploii”, rebelul Simion Gociu, și el cu un proiect de carte care va vedea lumina tiparului abia prin anii 80, când grupul nostru, al poeților șaptezeciști, începe a se împrăștia prin lume.

Cu Ilie am pus la cale, la sfârșitul anilor 90 ai secolului trecut, prima revistă literară din Cernăuți de după 1944, „Septentriion literar”. Și acel moment îmi revine acum înaintea ochilor. La o măsuță improvizată din cărămizi, pe scaune tot din cărămizi, în fața căsuței de vacanță pe care mă chinuiam de vreo două decenii să o ridic la Țețina, trei prieteni, Arcadie Suceveanu, Ilie T. Zegrea și subsemnatul, mângâind cu privirile o sticlă de „Stolichnaia” (ca să avem curaj de discuție) și niște mere încă verzi (căci era vară) în loc de vreo gustare mai ca lumea, am pus la cale, într-o zi de august, proiectul revistei. Cu Laurențiu Ulici, președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor din România, care printr-o fundație literară edita revista „Luceafărul” (redactor-șef Marius Tupan) am scos la București, la editura Semne, primul număr al revistei. Pe parcurs am reușit să obținem finanțare de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, și, cu intermitențe, în funcție de finanțare, am editat această revistă până de curând. Odată cu revista a luat ființă și Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, pe care Ilie a condus-o până la ultima suflare.

Fără îndoială, Ilie T. Zegrea va rămâne în istoria literaturii române din Bucovina ca unul dintre cei mai talentați poeți ai provinciei. Harul lui și capacitatea de a da expresie literară acestui har îl situează printre poeții de marcă ai scrisului românesc de aici și de pretutindeni. A scris poezii puține, dar consistente, cu mici excepții cauzate de tributul ideologic pe care a trebuit să-l plătească în timpul comunismului pentru a-și edita primele cărți.

Ilie T. Zegrea a fost nu numai un poet excelent, dar și un om al cetății, un aprig apărător al cauzei naționale pe acest picior de plai mioritic. A condus, la începuturi, după profesorul Grigore Bostan, Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”. A fost printre membrii fondatori ai Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți și membru al comitetului coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina. De acum înainte, vocea lui energică nu va mai răsuna în agora. Iar comunitatea îi va duce mult timp lipsa.

Odihnește în pace, dragă Ilie. Zbuciumată a fost viața ta. Mare a fost dragostea ta pentru neam și pentru poezie. Mare este tristețea noastră, la această prea timpurie despărțire! Cale lină către veșnicii! //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Alexandru Ovidiu Vintila

11 ч.  · 

IN MEMORIAM

Ilie Tudor Zegrea

[3.VI.1949, Sinăuții de Jos, Hliboca (Adâncata), Regiunea Cernăuți - 24.X.2022, Cernăuți]

Societatea Scriitorilor Bucovineni e din nou în doliu. A plecat dintre noi scriitorul Ilie T. Zegrea, nume cu rezonanță al culturii din nordul Bucovinei, o personalitate de prim rang.

A fost președinte al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți și redactor-șef al revistei „Septentrion literar”, membru al Uniunilor Scriitorilor din România, Republica Moldova și Ucraina, al Societății Scriitorilor Bucovinei. Ilie Tudor Zegrea era recunoscut drept unul dintre cei mai importanți poeți ai momentului din nordul Țării Fagilor. Lirismul pe care-l cultiva era unul care se desfășoară între cadrele unei lucidități tăioase, fiind, în același timp, capabil de candori pe care nu și le reprima. Apărător al limbii române, poetul cernăuțean era o pasăre tot mai rară în peisajul cultural al nordului Bucovinei. Înzestrat cu o cultură solidă, cu stil și finețe, Ilie Tudor Zegrea a fost un intelectual rasat, o personalitate inconturnabilă a Bucovinei. Elocvente în acest sens sunt cuvintele criticului literar Alex Ștefănescu: „Poeziile sunt tulburătoare. Ele aparțin cuiva care a înțeles mai mult decât poate suporta o ființă omenească și care, ca să uite, face din viață un spectacol”.

Constantin Hrehor, un confrate într-ale poeziei, spunea despre Ilie T. Zegrea că în tot ce a scris a pus „eu din eul său nefățarnic”, remarcând sinceritatea poetului, dar și „cultul bunului-simț” cu care a fost înzestrat. „Dincolo de orice, mai afirmă Constantin Hrehor, Ilie T. Zegrea – un destin tragic în oglinda căruia se reflectă întregul Cernăuți, de ieri și de azi – e cel mai înalt dintre aezii Cetății. Harul și cumințenia exprimate aproape evlavios, ascetic, au găsit în poet un exemplu sensibil, frumos și unic”. Eminescologul, criticul literar și prozatorul Theodor Codreanu sublinia următoarele: „Ilie T. Zegrea este (…) un poet (…) de o asprime și de o sobrietate a expresiei care-l singularizează nu numai între confrații din Bucovina nordică, dar și în spațiul general românesc”.

Amplitudinea meditativă asigură în poezia lui Ilie T. Zegrea o anume deschidere către idee. Există în lirica autorului bucovinean un simț aparte prin care se racordează la sensibilitatea cititorului. De asemenea, putem afirma că Ilie T. Zegrea este un caligraf al elegiacului și un melancolic atent la detaliile realului și ale istoriei sub semnul căreia trăim: „De câte veacuri oare în palide amurguri/ Ne vizitează umbre cu-aceiași îngeri triști,/ Scoși de fachiri din măneci în piețele din burguri,/ Șoptindu-mi la ureche: Trăiești sau doar exiști?”.

Trebuie să spunem și faptul că activitatea sa literară a fost răsplătită cu o serie întreagă de premii, fiind distins, inclusiv de Președinția României, cu Medalia jubiliară „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”. Uniunea Națională a Scriitorilor din Ucraina i-a acordat Insigna de merit.

A lucrat în redacția ziarului regional „Zorile Bucovinei”, începând cu anul 1966, după care din 1977 și până în 2009 a fost redactor și șef de redacție în cadrul Redacției emisiuni radiofonice în limba română a Companiei regionale de stat Cernăuți pentru Tv și Radiodifuziune.

De remarcat că poezia sa a fost tradusă în limbile rusă, ucraineană, engleză, franceză, germană și maghiară.

Acum, în aceste ceasuri triste, transmitem familiei îndurerare sincere condoleanțe! Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Cerurilor! (Alexandru Ovidiu Vintilă, președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni)

sursa foto: internet

/////////////////////////////////////////

• Doru Ropceanu

  5 ч.  · 

  In memoriam: Ilie Tudor Zegrea.

  Poetul, publicistul, eseistul, traducătorul și ziaristul Ilie T. Zegrea s-a născut la 3 iunie 1949 în satul Sinăuții -de-Jos, raionul Hliboca (Adâncata), regiunea Cernăuți - decedat la 24 octombrie 2022. În 1966 a absolvit școala medie din Tereblecea, iar în 1979 - Facultatea de Filologie (secția limba și literatura română) a Universității de Stat din Cernăuți. Activitatea de muncă și-a început-o în 1969 în redacția ziarului regional „Zorile Bucovinei”. Din 1977 până în 2009 a lucrat în redacția emisiunii radiofonice în limba română a Companiei regionale de stat Cernăuți pentru TV și Radiodifuziune ca redactor, redactor superior și șef de redacție.

  Membru al Uniunii scriitorilor din fosta URSS și al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina (1986) și al Uniunii Scriitorilor din România (1994).

  A debutat cu versuri în 1963 în presa din Chișinău. În 1966 la editura „Lumina” din Chișinău apare culegerea de versuri ale copiilor „Hora gâzelor” (alcătuitor - Spiridon Vangheli) unde este inclusă și poezia lui intitulată „Iarna”. În 1977 publică volumul de versuri „Timpul ierbilor” (Ed. Carpați, Ujgorod). Ulterior a mai publicat volumele: „Navigator în septembrie” (Ed. Literatura artistică, Chișinău, 1983); „Crinul îngândurat” (Ed. Carpați, Ujgorod, 1986); „Oglinda retrovizoare”, (Ed. Hyperion, Chișinău, 1991); „Singurătatea Apocalipsei” (Ed. Eminescu, București, 1998); „La marginea Nopții” (Ed. Micтo, Cernăuți, 2004. Ediție bilingvă româno-ucraineană. Traducere - Vitalii Kolodii); „101 poeme” (Ed. Biodava, București, 2010); „Ștergând lacrimile Singurătății” (Ed. Micтo, Cernăuți, 2012); „Deschideți fereastra că ninge” (Ed. Lumina, Chișinău, 2014); „Timp fracturat, greieri de seară” (Ed. Druk Art, Cernăuți, 2017); „Chipuri în oglindă. Eseuri, tablete, interviuri”, (Ed. Druk Art, Cernăuți, 2019).

  Cicluri de versuri și poezii aparte ale poetului au fost incluse în diverse antologii, dintre care amintim „De dragoste” (Chișinău, 1978); „Mama, graiul” (Chișinău, 1986); ” Molodaia Gvardia-86 (Garda Tânără-86, Moscova, 1987); „Eminescu - pururi tânăr, Chișinău-București, 1998); „Poezia pădurii” (București, 2001); „Antologia sonetului românesc (București, 2007-2009); „Antologie de poezie română contemporană (Iași, 2014) ș. a.

  Membru fondator și președinte al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți (1989); membru-fondator și președinte al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți (1997), redactor șef al revistei scriitorilor români din Cernăuți „Septentrion literar” (1999)

  Premii literare: Premiul literar „Dimitrie Zagul” (2001) și mai multe premii literare din România și Moldova).

  

  

  и: 
  

  • Lucia Olaru Nenati

    Tot mai mare este prada răpită de întuneric din trupul obștii culturale românești din Bucovina detrunchiată. Mare și profundă este azi această nouă și neașteptată tristețe! Și se duc ca clipele!.... oameni de profundă cultură și autentic talent care au ținut piept de-a lungul anilor avalanșei întunericului. Măcar cele scrise de el ca și de confrații săi plecați în acest timp să fie pus la adăpost și oferit tinerei generații cu grija meritată de valorile de patrimoniu. Drum bun către rai, drag și prețuit prieten și confrate!

    
  • 
    

    //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

  • Юхим Гусар

    Избранное  · 5 мин.  · 

    ПОМЕР ІЛЛЯ ЗЕГРЯ

    24 жовтня 2022р. на 74 році життя зупинилося серце поета, публіциста, есеїста, перекладача, журналіста Іллі ЗЕГРІ.

    Ілля Тудор Зегря народився 3 червня 1949 року в селі Нижні Синівці Глибоцького району. У 1979 році закінчив філологічний факультет Чернівецького держуніверситету. Працював кореспондентом обласної газети «Зоріле Буковіней». У 1977-2009 рр. - у редакції румунською мовою Чернівецького облтелерадіокомітету: редактором, старшим редактором та головним редактором.

    Ілля Зегря член Спілки письменників колишнього СРСР, Національної спілки письменників України (1986) та Спілки письменників Румунії (1994).

    Був членом-засновником та президентом Товариства румунської культури імені Міхая Емінеску в Чернівецькій області; член-засновник та президент Товариства румунських письменників у Чернівцях (1997), головним редактором журналу румунських письменників Чернівців «Літературний септентріон"» (1999). Лауреат літературні премії імені Дмитра Загула (2001) та літературні премії Румунії.

    

    

    

     0

    
    
    

    Микола Шапка сейчас с Monitorul Bucovinean и Nicolae Hauca Mykola Havka.

    5 мин.  · 

    DRAGI COMPATRIOȚI!

    Miercuri, 26 octombrie, comunitatea românească din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herța l-a condus pe ultimul drum pe scriitorul Ilie Tudor ZEGREA.

    Între orele 10.00-12.00 trupul neînsuflețit a fost depus la sediul SCLRB „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți (Piața Centrală nr. 9), după care, la Sinăuții de Jos, satul de baștină al poetului, a avut loc înmormântarea.

    

    1Nicolae Hauca Mykola Havka
  • MAI MULTE FOTOGRAFII   VEZI AICI : https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10220066189876597&type=3                                                                                 
  •  MATERIALE VIDEO SI FOTOGRAFII DE NICOLAE HAUCA.