Ascultă Online Radio Cernăuți

30 aug. 2022

VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 25/08/2022

  Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire; Ctrl și (–) la micșorare 






///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////






Ярослав Кирпушко (1954-2022)

 

28 серпня 2022 сталося страшне горе, не стало Кирпушка Ярослава Васильовича.

Знаємо, що знало його багато людей. Попрощатися з ним можна 01.09.2022 об 11-30 на міському кладовищі в Годилові. Церемонія прощання відбудеться в місці прощання на центральному вході (Арка)
Возможно, это изображение 1 человек

Юхим Гусар· 

ВІДІЙШОВ У ВІЧНІСТЬ ЯРОСЛАВ КИРПУШКО
Про це стало відомо з ФБ-сторінки Ярслава Кирпушка, на якій родичі, друзі та знайомі залишають слова співчуття.
Ярослав Васильович Кирпушко був багаторічним директором Буковинського центру реконструкцій і розвитку.
Народився 25 грудня 1954 року в селі Касперівці Заліщицького району Тернопільської області.
Прийшов у світ на Різдво і покинув його у день Успіння Богородиці.


Не стало відомого на Буковині фінансиста, багаторічного директора Буковинського центру реконструкцій і розвитку Ярослава Кирпушка.

Про це стало відомо з фб-сторінки Ярослава Кирпушка, на якій родичі, друзі та знайомі залишають слова співчуття, пише molbuk.ua



"Ми запам'ятаємо Вас усміхненим та радісним", - зазначила у скорботному дописі невістка пана Ярослава, Катерина Кирпушко.

"Царство Йому небесне", - написав Олексій Радковський.

"Нехай світла пам'ять про Ярослава Васильовича назавжди залишиться у серцях рідних, близьких, знайомих, колег, а Бог нехай подарує вічне життя та спокій", - пише Ірина Савчинська Бойчук.

За даними сайту Chesno, Ярослав Васильович Кирпушко народився 25 грудня 1954 року в селі Касперівці Заліщицького району Тернопільської області.

Працював виконавчим директором Буковинського центру реконструкції і розвитку. Був членом політичної партії "Громадський рух "Хвиля". У 2020-му році балотувався від цієї партії до міськради, проте не був обраний.
Пішов в інший світ Ярослав Васильович Кирпушко. Ми зналися з 80-х точно. Як тільки почалися часи змін, він та я часто опинялися поруч. Зелений рух, тоді ще Радянської Буковини, народжений реакцією на чорнобильську катастрофу. Спільні дискусії, особисті та публічні, про наше минуле та майбутнє. Вибори 1989 року, де ми опинилися в одній команді Леонтія Івановича Сандуляка. Перший мітинг Народного руху у Музеї під відкритим небом. Становлення нових демократичних сил. Формування нової незалежної держави. Робота в Чернівецькій міській Раді, куди він прийшов знову, але вже як заступник міського голови Віктора Ігоревича Павлюка. Багато роботи в громадському секторі. Зокрема в Громадській раді при обладміністрації. Спільні, хоч часом і різновіддалені викладацькі шляхи. Його захоплення проектною діяльністю. Успіхи і поразки. Семінари, конференції, подорожі разом. Походи на каву та особливо урочисто — на борщик.
Наші розмови про дуже важливе, а часом і не дуже.
Часи змін. Зміни часів. Висловлене. Зроблене. Невимовлене. Нездійснене. Все це справді було. Всього цього справді вже не буде.
Ти занурився у вічність, сповнений любові до життя і невситимої жаги пригод.
Для когось це в тобі було надмірним і дивним. Хтось саме за це тебе любив або хоча б поважав.
Ти був живим у житті. З своїми здобутками і помилками, досягненнями і втратами. Ти залишишся живим у пам'яті живих. Спочивай, друже. Спочивай.
Возможно, это изображение 1 человек

24 aug. 2022

VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 18/08/2022

  Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire; Ctrl și (–) la micșorare






///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////





15 aug. 2022

Piaţa Integrităţii din Cernăuţi – fără „soldatul eliberator”

 

Возможно, это изображение на открытом воздухе

La Cernăuți a fost demontată de pe postament figura de granit a ostașului Armatei Roșii „eliberatoare”, comunică sute-ul Consiliului Orășenesc. Se subliniază că a fost nevoie de mai mult timp pentru a pune la punct documentele corespunzătoare, iar demontarea monumentului a durat nu mai mult de o oră. El nu va fi distrus, ci mutat în alt loc. Departamentul de urbanistică şi arhitectură din cadrul Comitetului Executiv Orășenesc, împreună cu Ministerul Culturii al Ucrainei, lucrează în direcția dată. Este vorba de crearea „Parcul totalitarismului” pe strada Odesei, unde vor fi adunate şi expuse monumentele din perioada sovietică. Iar teritoriul scuarului de pe Piața Integrității va fi reamenajat.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

O DUMINICĂ DE VIS ÎN ÎMBRĂȚIȘAREA CELOR 90 DE ANI AI DOAMNEI BOIANULUI, ELEONORA BIZOVI

 Maria Andries


Este a noastră a tuturor, celor care o stimăm, o iubim, o avem de model în confruntarea cu încercările destinului. Dar numai o mică parte, cei mai de aproape i-am pășit pragul în această duminică de 14 august, când mama Vasâlca a adus pe lume a doua fată. Era în preajma Sfintei Marii, anul 1932, însă, deoarece soții Ilie și Vasâlca Hârca aveau o fetiță Maria, pe mezină au numit-o Eleonora. Și n-au greșit, predestinându-i astfel menirea. Or, Eleonora din greacă înseamnă LUMINĂ și doamna jubiliară, nonagenara de astăzi, urmându-și soțul, profesorul de română Vasile Bizovi, în toate faptele de interes național, a semănat lumină – în școală la zeci de generații de copii, acasă în regatul cărților, la sărbătorile naționale și întâlnirile de suflet de la ziarul ”Zorile Bucovinei”, care i-a fost și îi este ca un copil drag. De aceea ne-am și numărat printre invitații dumneaei, fiind înnemuriți și prin rădăcinile noastre boincene – Nicolae Toma, soții Mihai și Lidia Huțcal, (să nu uit și de mine - Maria Toacă), dar și toți ceilalți, de mai departe, care au înnobilat-o cu flori și alese urări sunt din neamul lui Vasile și Eleonora Bizovi, pentru că tot ce respiră românește este suflet din sufletul lor.
Parcă nimic nu s-a schimbat de acum cinci ani când am avut fericirea de a fi împreună la aniversarea doamnei Eleonora. Aceleași flori cu lacrimi de rouă în ogradă, același rug de mure cu fructe coapte în fața casei. Numai fiica Mărioara lipsea, fiind plecată departe peste mărți și țări să-și legene-n brațe o nouă nepoțică, un binecuvântat cadou pentru străbunică la aniversare. Are și fiul Nicolai/Nicușor de la Chișinău, în scurtu-i concediu, alte drumuri, dar s-a oprit mai întâi la MAMA, dându-i cuvânt surorii că o va înlocui cu cinste. Singură de 22 de ani, de când soțul i-a plecat în veșnicie, doamna Eleonora nu s-a plâns nicicând de singurătate, spune că are noroc de prieteni, de rudele de la Boian. Drept că vin fiica și fiul în momentele când trebuie ”s-o pună pe picioare”, dar până ajung ei, sar în ajutor rudele de aproape. Și acum au ajutat-o să gătească o masă ca-n povești pentru oaspeți. În casa soților profesori Bizovi a fost lume de pe lume – din România, Basarabia, America, Franța, Anglia... Toate drumurile celor care doreau să se plimbe prin istoria Boianului treceau prin casa lor, așa cum în secolul XIX se întâlneau înaintașii noștri la Cernauca Hurmuzăcheștilor.
Și dacă tot am ajuns la istorie, gazda noastră și-a întâmpinat oaspetele din partea misiunii diplomatice române la Cernăuți, funcționarul consular Florin Stan, cu o carte. Înainte de a primi florile, diploma de excelență a Consulatului General al României la Cernăuți, cadoul și mesajul Excelenței sale Irina Loredana Stănculescu, sărbătorita i-a înmânat dlui Florin Stan monografia Boianului, visul soțului ei, pe care l-a realizat ajutată de prietenii de la ”Zorile Bucovinei”. I-a dăruit această carte, cu un mesaj semnificativ, cu rugămintea să ajungă de la casa ei, din Boian, la Vatra Dornei. Până la stingerea celor 90 de luminări simbolice în torta jubiliarei, la masa încărcată cu arta culinară a nepoatelor Floarea, Ana, Lilia, poate și alte ajutoare iscusite la sarmale și friptură (menționez aici că bucatele au fost gătite conform celor două calendare bisericești), s-au depănat amintirile. Mihai Huțcal, până a fi cununat de soții Bizovi, s-a regăsit elev în clasele primare, Nicolae Toma tot cu evocările la anii de școală, iar jurnalista Felicia Nichita-Toma, cu grija de a fixa toate momentele, a rostit un elogios cuvânt despre susținerea permanentă a doamnei limbii române din Boian, susținere de care s-a bucurat ziarul ”Zorile Bucovinei”. Aproape de Boian, geografic, dar și cu sufletul iubitor de datini, este comuna Mahala, vecinii cu care boincenii se hrămuiesc din neam în neam. Doamna Eleonora ne-a arătat că i-a rămas un semn pe frunte, de la un hram la Mahala. Nu s-a bătut cu nimeni, cum era obiceiul flăcăilor la mari petreceri, a căzut întâmplător. Recompensa i-a sosit abia acum, prin vocea cântăreței noastre îndrăgite, Elena Nandriș, care a dat tonul la ”Mulți ani trăiască!”, anunțând în calitatea-i de fondatoare a Societății ”Doamnele Române”, dorința noastră de a o avea pe doamna Eleonora Bizovi printre membrele de onoare. Păstrându-și și acum calitatea-i de profesoară devotată tinerei generații, doamna Eleonora a găsit repede limbă comună cu profesoara Viorica Stan. N-au uitat de această zi autoritățile comunei. Primarul Aurel Babii, fiind în concediu, l-a delegat pe locțiitorul său Vasile Babii să-i înmâneze diploma Consiliului local și o frumoasă atenție din partea sa personală.
Revenind la cuvintele dlui Florin Stan că pentru misiunea diplomatică română la Cernăuți doamna Eleonora Bizovi este un ambasador al culturii naționale și limbii române și că a folosit date din monografia Boianului în procesul pregătirii volumului consacrat istoriei de 130 de ani ai Consulatului României la Cernăuți, voi reaminti un crâmpei de la sărbătoarea de acum cinci ani. Atunci, tot cu lacrimile bucurii în ochi, mărturisind că se află într-al nouălea cer, dna Eleonora a amintit doar două întâmplări de poveste petrecute în casa în care a trăit ”tânără și frumoasă”. Cineva i-a pârât pe soții Bizovi la organele securității că au cărți românești. Au venit tovarășii, prefăcându-se grozav de interesați de ”Doina” lui Eminescu. S-au uitat pe rafturi, au dat la o parte un rând de cărți, al doilea, rămânând uimiți că toate-s în limba rusă. Cele românești erau ascunse mai departe. Nici ”Doina” căutată n-au putut s-o găsească, dna Eleonora declarându-le că n-are de unde avea cărți interzise. Acum volumele de literatură română stau în față, așa vechi și uzate demonstrând că sunt cele mai citite, împrumutate elevilor, studenților, sătenilor care au dragoste de carte. A doua întâmplare e dintr-o perioadă mai democratică. Când a început deșteptarea românilor și s-a permis, oficial, arborarea Tricolorului pe instituții de stat, cineva a furat simbolul nostru național de pe primărie. Vasile Bizovi a găsit alt drapel, dar și acela a dispărut, apoi a mai adus un Tricolor… Dar n-a fluturat mult timp, căci autoritățile ucrainene și-au anulat propriile hotărâri. Arătându-ne flamura tricoloră ce-i împodobește biblioteca, dna Eleonora ne-a povestit: ”Soțul meu a ”cumpărat” acest drapel (pe un litru de votcă) de la un consătean, cred că de la persoana care l-a și furat. Nu știu numai dacă e primul sau al doilea Tricolor dispărut de pe primărie. Îl păstrez ca pe o scumpă relicvă. Mai are de îndeplinit o funcție, după care o să-l donez muzeului de la Biserica Adormirea Maicii Domnului, înălțată pe moșia lui Ioan Neculce”. N-a vrut să ne spună atunci care e funcția menită. Am întrebat-o și acum, dar a trecut la altă vorbă, dovadă că rămâne mai departe o taină a dumneaei și că sufletul îi este tânăr atât timp cât gândul și visele o poartă în viitor.
Комментарии