Sărbătorim iată, de nouă ani, ziua de 11 ianuarie drept ”Ziua artei fotografice din România”, prilej de bucurie și mândrie, deopotrivă. Dar și un bun prilej de a prezenta istoria acestui demers inițiat de către Asociația Artiștilor Fotografi din România. Ne place sau nu, faptele vor rămâne înscrise în istoria fotografiei românești exact așa cum s-au petrecut ele, o istorie care nu mai are mult de așteptat pentru a fi scrisă și publicată în deplin respect pentru adevăr.
Este cunoscut faptul că, după o întrerupere de 17 ani, Asociația Artiștilor Fotografi din România și-a reluat activitatea în anul 2007 datorită strădaniei a 5 artiști fotografi: Mircea Anghel, Balasi Csaba, Mihai Moiceanu, Eugen Negrea și Stefan Toth. Printre obiectivele avute atunci în vedere, unul a primit o prioritate unanim acceptată și anume stabilirea unui moment în calendar pentru a-i omagia pe cei care au scris bogata istorie a artei fotografice românești. De-a lungul vremii, au existat mari artiști fotografi români recunoscuți pe plan internațional, care au lăsat în urma lor albume și colecții de fotografii de mare valoare artistică și documentară și care merită pe deplin aprecierea noastră.
Pentru mai tinerii fotografi ai zilei de azi și mai ales cei convinși că ei au descoperit arta fotografică în urmă cu două zile și drept urmare au căderea să emită judecăți de valoare bazate pe experiența lor acumulată din vară până’n primăvară, câteva detalii le vor fi folositoare. În anul 2008 conducerea AAFR a adresat Guvernului României o scrisoare în care arăta că:
„ Solicitarea noastră se bazează pe faptul că, pentru prima dată în istoria României, Domnitorul Principatelor Unite Al. I. Cuza a semnat în data de 09 decembrie 1856 Decretul numărul 1774 privind: Regulamentul Expoziţiilor Publice a operelor artiştilor în viaţă.
În articolul 1. al Capitolului I.(Depunerea operelor) este precizat faptul că: “Se va deschide o esposiţiune anuală a producerilor artiştilor în viaţă, în pictură,desemnu, miniatură, sculptură, gravură, arhitectură şi fotografiă: ea va avea lucu unu la Bucuresci şi în cel-al-tu la Iaşi”.
Considerăm că oficializarea Zilei Artei Fotografice din România va oferi artiştilor fotografi din România şi numai, realizarea unor manifestări reprezentative care ar contribui implicit la dezvoltarea şi ridicarea nivelului de cultură din ţara noastră.”
Scrisoarea fost semnată și trimisă de Stefan Toth, președintele AAFR din acea vreme.
Deși solicitarea era bine motivată și susținută de membrii organizațiilor partenere ale AAFR, guvernul țării a onorat AAFR cu un dezinteres total. Nici măcar un răspuns ambiguu nu s-a primit. Foarte mulți artiști fotografi consideră și azi că 9 decembrie ar fi fost o dată mai potrivită pentru arta fotografică românească și poate că au dreptate. Dar mersul lucrurilor nu mai poate fi schimbat acum.
În ianuarie 2010, la sediul din București al Camerei de Comerț și Industrie a României a avut loc vernisajul salonului „ Fotograful anului” eveniment onorat de prezența ministrului Culturii, domnul Kelemen Hunor. Atunci s-a ivit fericitul prilej de a-i prezenta ministrului solicitarea AAFR. Răspunsul a venit imediat: „sper să avem o Hotărâre de Guvern chiar în acest an, poate reușim să înființăm și un muzeu al fotografiei ”.
În data de 5 mai 2010 a fost publicată în Monitorul Oficial HG 458/05.2010 prin care 11 ianuarie, ziua de naștere a primului fotograf român de război din lume, Carol Popp de Szathmary, a devenit Ziua Artei Fotografice din România. Documentul a fost semnat de premierul Emil Boc și contrasemnat de ministrul Culturii, Kelemen Hunor.
Așa s-a scris istoria unui frumos proiect șlefuit și pus în practică după puterea fiecăruia dintre cei 5 fotografi ce formau atunci Comitetul Director al AAFR. Și pe care azi nu-i mai întreabă nimeni nimic.
Sper să fiu în asentimentul lor spunând că ei, cei de atunci, urează azi tuturor artiștilor fotografi din România: „ La mulți ani ! ” ( Eugen Negrea)
Este cunoscut faptul că, după o întrerupere de 17 ani, Asociația Artiștilor Fotografi din România și-a reluat activitatea în anul 2007 datorită strădaniei a 5 artiști fotografi: Mircea Anghel, Balasi Csaba, Mihai Moiceanu, Eugen Negrea și Stefan Toth. Printre obiectivele avute atunci în vedere, unul a primit o prioritate unanim acceptată și anume stabilirea unui moment în calendar pentru a-i omagia pe cei care au scris bogata istorie a artei fotografice românești. De-a lungul vremii, au existat mari artiști fotografi români recunoscuți pe plan internațional, care au lăsat în urma lor albume și colecții de fotografii de mare valoare artistică și documentară și care merită pe deplin aprecierea noastră.
Pentru mai tinerii fotografi ai zilei de azi și mai ales cei convinși că ei au descoperit arta fotografică în urmă cu două zile și drept urmare au căderea să emită judecăți de valoare bazate pe experiența lor acumulată din vară până’n primăvară, câteva detalii le vor fi folositoare. În anul 2008 conducerea AAFR a adresat Guvernului României o scrisoare în care arăta că:
„ Solicitarea noastră se bazează pe faptul că, pentru prima dată în istoria României, Domnitorul Principatelor Unite Al. I. Cuza a semnat în data de 09 decembrie 1856 Decretul numărul 1774 privind: Regulamentul Expoziţiilor Publice a operelor artiştilor în viaţă.
În articolul 1. al Capitolului I.(Depunerea operelor) este precizat faptul că: “Se va deschide o esposiţiune anuală a producerilor artiştilor în viaţă, în pictură,desemnu, miniatură, sculptură, gravură, arhitectură şi fotografiă: ea va avea lucu unu la Bucuresci şi în cel-al-tu la Iaşi”.
Considerăm că oficializarea Zilei Artei Fotografice din România va oferi artiştilor fotografi din România şi numai, realizarea unor manifestări reprezentative care ar contribui implicit la dezvoltarea şi ridicarea nivelului de cultură din ţara noastră.”
Scrisoarea fost semnată și trimisă de Stefan Toth, președintele AAFR din acea vreme.
Deși solicitarea era bine motivată și susținută de membrii organizațiilor partenere ale AAFR, guvernul țării a onorat AAFR cu un dezinteres total. Nici măcar un răspuns ambiguu nu s-a primit. Foarte mulți artiști fotografi consideră și azi că 9 decembrie ar fi fost o dată mai potrivită pentru arta fotografică românească și poate că au dreptate. Dar mersul lucrurilor nu mai poate fi schimbat acum.
În ianuarie 2010, la sediul din București al Camerei de Comerț și Industrie a României a avut loc vernisajul salonului „ Fotograful anului” eveniment onorat de prezența ministrului Culturii, domnul Kelemen Hunor. Atunci s-a ivit fericitul prilej de a-i prezenta ministrului solicitarea AAFR. Răspunsul a venit imediat: „sper să avem o Hotărâre de Guvern chiar în acest an, poate reușim să înființăm și un muzeu al fotografiei ”.
În data de 5 mai 2010 a fost publicată în Monitorul Oficial HG 458/05.2010 prin care 11 ianuarie, ziua de naștere a primului fotograf român de război din lume, Carol Popp de Szathmary, a devenit Ziua Artei Fotografice din România. Documentul a fost semnat de premierul Emil Boc și contrasemnat de ministrul Culturii, Kelemen Hunor.
Așa s-a scris istoria unui frumos proiect șlefuit și pus în practică după puterea fiecăruia dintre cei 5 fotografi ce formau atunci Comitetul Director al AAFR. Și pe care azi nu-i mai întreabă nimeni nimic.
Sper să fiu în asentimentul lor spunând că ei, cei de atunci, urează azi tuturor artiștilor fotografi din România: „ La mulți ani ! ” ( Eugen Negrea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu