13 iunie 1941. Acum 75 de ani in satele din Nordul Bucovinei a avut loc un
nemaipomenit calvar al populaţiei româneşti, când în noaptea de 12 spre 13
iunie au fost ridicaţi de la casele lor de nkvd-iştii regimului stalinist mii
de români cu familii întregi: bărbaţi, femei, copii şi bătrâni, încărcaţi în
vagoane pentru vite şi au fost duşi în Siberia şi Cazahstan, de unde peste ani
de zile s-au întors la baştină doar foarte puţini. Mii de români au murit de
foame, de frig şi de muncă silnică în locuri străine. Aruncaţi în gropi comune au
rămas pe veci fără mormânt şi fără cruce la căpătâi.
Luni, 13 iunie 2016, la Adâncata (Hliboca) regiunea Cernăuţi a avut loc o
manifestare de suflet pentru a omagia memoria tragediei deportărilor de acum 75
de ani.
Cu participarea preoţilor protopopi de Storojineţ şi Hliboca Vasile
Covalciuc şi Ioan Gorda, a pr.Pavel şi a pr.Gheorghe s-a săvârşit o rugăciune
de pomenire a adevăraţilor martiri ai neamului nostru, morţi în deportări,
schinjuiţi în închisori, osemintele căror nici nu se ştie pe unde sunt.
Manifestarea a fost onorată cu prezenţa doamnei Consul General al României
la Cernăuţi Eleonora Moldovan şi, în regim online de la Strasburg, a domnului
Ion Popescu, membru Asociat Onorific al Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei, preşedintele Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din
Ucraina”. Domniile sale prin cuvântele rostite au adus copiilor şi profesorilor
prezenţi adevărate lecţii de demnitate şi istorie, de a trăi în spirit
creştinesc în pace şi înţelegere, de a păstra cu sfinţenie vie memoria şi
valorile noastre strămoşeşti.
Doamna Aurora Bujeniţa din Mahala cu foarte mari emoţii a povestit despre
anii copilăriei sale şi despre cum a supraveţuit împreună cu mama şi cu fratele
de un anişor, judecaţi şi duşi în taigaua nordică alături de alţi consăteni,
unde au suferit o straşnică înjosire, foame şi frig, boli, dar cu nădejdea în
Dumnezeu au rămas în viaţă şi s-au întors acasă peste 6 ani. Această durere a
pătruns mai în fiecare familie din toate localităţile din zonă. Numai din satul
martir Mahala in acea noapte au fost deportaţi 600 de oameni, printre care şi
Aniţa Nandriş cu familia - femeia care este simbolul românilor deportaţi. Având
doar 3 clase a reuşit să facă însemnări. Manuscrisul a fost editat şi cartea ei
„20 de ani în Siberia” trebuie să o citească fiecare.
Părintele Vasile Covalciuc a povestit despre Aniţa Nandriş ca despre bunica
preotesei, pe care au prins-o încă în viaţă şi au învăţăt multe de la ea. Iar
strănepotul ei, tânărul preot Gheorghe a cântat un cântec despre părinţi.
În cimitirile din satele noastre sunt cruci fără morminte cu liste de 100,
200, 300,... de nume a celor care nu s-au întors, au murit în îndepărtata
Siberie străină.
Reprezentanţii veniţi din multe sate, precum domnul profesor Ion Sucevan
din Suceveni, directorul şcolii din
Oprişeni domnul Nicolai Bodnariuc, doamna Viorica Topor, director adjunct la
şcoala din Stăneşti au amintit de acele pagini triste din viaţa familiilor lor
şi a consătenilor.
Părintele Ioan Gorda a subliniat necesitatea şi rolul profesorilor de a aduce
azi copiilor din fiecare şcoală cunoştinţe despre aceste evenimente.
Doamna Aurica Bojescu, moderatoarea manifestării, s-a adresat copiilor şi
profesorilor prezenţi despre datoria fiecăruia de a nu uita şi de a păstra vie această
amintire.
Cantecele copiilor de la Mahala sosiţi cu profesorii lor au încheiat
manifestarea.
Cu sprijinul Centrului Bucovinean de Cercetări actuale şi a Uniunii
Societăţilor Româneşti „Pentru Integrare Europeană” în această zi la Hliboca s-au
petrecut momente de neuitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu