Duminică , 29 aprilie, la sediul Societăţii pt. Cultură Românească Mihai Eminescu din regiunea Cernăuţi a avut loc o lansare de carte românească din Nordul Bucovinei cu participarea autorilor locali, care şi-au prezentat recentele apariţii editoriale:
NICOLAE MINTENCU : Duminicile sufletului meu;
ION CREŢU: Tereblecea - un sat la margine de ţară;
ILIE POPESCU : Steaua vieţii ;
Au fost prezenţi oameni de litere, filologi, studenţi şi mulţi amatori ai cuvântului matern.
Vezi mai jos materiale foto şi video de la această manifestare.
CUVÂNTUL ADEVĂRULUI din 27/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
*******************************************************************************
LIBERTATEA CUVÂNTULUI din 27/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
**********************************************************************************************
CONCORDIA din 27/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
***************************************************************************************************
MONITORUL DE HLIBOCA din 27/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
*********************************************************************************************
GAZETA DE HERTA din 27/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
***************************************************************************************
La 10 septembrie 2012 se împlinesc 100 de ani de la naştere, iar la 6 decembrie a.c. – patru decenii de la trecerea în nemurire a marelui scriitor român din nordul Bucovinei, originar din comuna Stăneşti, Vasile Posteucă. Cu această ocazie, un grup de intelectuali din satul Stăneşti, raionul Hliboca, cu susţinerea primăriei locale, în parteneriat cu Societatea pentru Cultuira Românească Mihai Eminescu din regiunea Cernăuţi, îşi pun ca scop realizarea unor evenimente culturale consacrate memoriei lui Vasile Posteucă: instalarea unui bust şi a unei plăci comemorative la Stăneşti, înaintarea unor demersuri către autorităţi ca şcoala din sat să poarte numele scriitorului, editarea unei antologii de poezie „Vasile Posteucă” ş.a. E clar că bugetul satului, al şcolii sau al Societăţii noastre nu-şi pot permite asemenea cheltuieli, deaceea apelăm la românii de bună credinţă din toată lumea cu rugămintea să ne ajute la realizarea acestor planuri. Numele binefăcătorilor vor fi date publicităţii, de asemeni ne obligăm să asigurăm transparenţă totală referitor la administrarea banilor.
Conturile noastre bancare:Товариство румунської культури ім. М. Емінеску п/р 26004000254387 в ПАТ Укрсоцбанк, МФО 300023, м. Київ (în grivne) şi 57: /UKRSOTSBANK, KIEV, SWIFT UKRSUAUX, 59:/ 26003010073281 (EUR) TOV Rumunskoyi kultury, Tsentralna ploshcsha 9, CHERNIVTSI, CERNIVTSI REGION. (cu menţiunea – ajutor nerambursabil pentru comemorarea scriitorului Vasile Posteucă)
Informaţii suplimentare, sugestii, propuneri de colaborare cu potenţialii sponsori – tel. (0038) 050-627 41 56; e-mail: vasilebycu@gmail.com
.
Ion POSTEUCĂ,
preşedintele Grupului de iniţiativă din Stăneşti
Vasile BÂCU,
preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi
CUVÂNTUL ADEVĂRULUI din 20/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
***********************************************************************************
LIBERTATEA CUVÂNTULUI din 20/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
**********************************************************************************************
CONCORDIA din 20/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
***************************************************************************************************
MONITORUL DE HLIBOCA din 20/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
*********************************************************************************************
GAZETA DE HERTA din 20/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
***************************************************************************************
În a doua zi de Paşti – lângă bătrânul stejar din Codrii Cosminului
Cu toate că Sărbătoarea Sfintelor Paşti anul acesta a fost cu mai multă ploaie ca în alţi ani, în ziua de luni razele soarelui au zvântat cerurile, permiţând creştinilor să parcurgă calea tradiționalului pelerinaj spre stejarul din Codrii Cosminului, martor al glorioaselor fapte ale oştenilor Slăvitului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Totuşi, timpul posomorât din ajun i-a oprit pe mulţi de la drum, însă nu şi pe acei care vin aici pe orice timp, pentru a aduce un omagiu înaintaşilor căzuţi pe câmpul de luptă cu multe secole în urmă.
Serviciul divin a fost oficiat de părintele Pavel Paulencu,
parohul bisericilor din Buda Mare şi Pasat, care i-a felicitat pe toţi cu tradiţionalul “Hristos a Înviat!”. Adevărat a Înviat! - au răspuns enoriaşii prezenţi, în persoana copiilor de la Oprişeni, veniţi împreună cu domnii Nicolae Bodnariuc şi Casian Birău, dar şi a celor mai în vârstă, rapsozii populari Nicolae Mintencu, Gheorghe Onofreiciuc, urmând rugăciunea pentru odihna sufletelor neînfricaţilor ostaşi, care
peste sute de ani rămân un exemplu
pentru generaţiile de azi, dar şi pentru cele care se vor naşte pe aceste meleaguri de legendă.
Vasile BÎCU. Fotografii de Nicolae Hauca.
Bătălia de la Codrii Cosminului (1497) poloneză: bitwa pod Koźminem) a avut drept combatanți pe Ștefan cel Mare, domnitor moldovean și regele Ioan I al Poloniei (Ioan Albert) al Uniunii Polono-Lituaniene. Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava (în poloneză Suczawa), între actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, având ca rezultat o victorie importantă a moldovenilor.
Începând cu anii 1470, amenințarea otomană în Moldova părea tot mai evidentă. După ce Moldova a pierdut Chilia și Cetatea Albă în 1484, Ștefan cel Mare a fost nevoit să uite divergențele sale cu regele poloniei Casimir IV Jagiellon. În 1485, în schimbul unei alianțe antiotomane, având ca scop recucerirea Chiliei și Cetății Albe, Ștefan cel Mare a depus Jurământul de la Colomeea, prin care se recunoștea drept vasal al regelui Poloniei pentru provincia Pocuția[1].
Spre deosebire de Principatul Moldovei, care era teritoriu independent, Pocuția, deși controlată de domnitorii moldoveni între 1387 și 1532, făcea parte de drept din regatul Polonei, pentru care regii puternici puteau cere domnitorilor slabi un omagiu. Această practică era obișnuită în Europa medievală și nu însemna decât că o parte din taxe reveneau regelui, iar armata ridicată din regiune trebuia să-l urmeze pe rege. Suzeranitatea regelui Poloniei nu se transmitea și asupra Moldovei, fiind vorba de o suzeranitate personală între Casimir și Ștefan, nu între țări independente. Totuși, ea putea servi ca pretext de înlăturare a unui vasal infidel drept încercare de a modifica statutul Moldovei prin înscăunarea unui alt nobil.
Casimir s-a stins în curând din viața, lăsând cinci fii: Casimir, care în loc să devină rege a ales o viață clerică, Vladislav II, care prin căsătorie a unit temporar regatele Boemiei și Ungariei, Ioan Albert, Alexandru și Sigismund I cel Bătrân. Astfel, al treilea fiu, Ioan Albert, a devenit rege în 1490 fără să fi fost pregătit pentru tron. Având loc o tranziție de la un rege foarte stimat și temut la un fiu nepregătit, poziția ultimului într-un regat cu o nobilime foarte puternică a devenit curând destul de șubredă. Ștefan i-a cerut ajutorul lui Ioan Albert în virtutea înțelegerii cu tatăl acestuia. În 1494, Ioan Albert și Ștefan s-au întâlnit la conferința de la Levoča cu regele Ladislau al II-lea al Ungariei și electorul Johann Cicero al Brandenburgului, și au făcut planuri pentru o expediție împotriva Porții. Obiectivul era recucerirea Chiliei și Cetății Albe. Totuși, Albert avea drept scop ascuns cucerirea Moldovei și detronarea lui Ștefan. Aceste planuri au fost aflate de Ștefan la scurt timp înainte de data planificată pentru intrarea armatelor aliate în Moldova. Ștefan s-a grăbit atunci să ia măsuri și a intrat cu oastea sa în Pocuția, alungând pe reprezentanții regelui.
[modificare]Conflictul polono-moldovean
Codrii Cosminului. Stejarul lui Ştefan cel Mare
Astfel, la intrarea lor în Moldova trupele poloneze, în loc să întâlnească un popor aliat s-au pomenit dușmani. Având circa 60.000 de oameni în oaste, inclusiv între 5 și 10 mii de nobili în armură completă (nobilimea poloneză venită la cruciadă), Ioan Albert a luat sub control partea nemuntoasă a nord-vestului Moldovei, Ștefan închizându-se în Cetatea Suceava, care a început a fi asediată. Totuși, armata poloneză nu a fost în stare să organizeze un asediu eficient, și după 4 luni bătute pe loc, infecțiile din tabără și ostilitatea localnicilor moldoveni l-au făcut pe Ioan Albert să decidă o retragere, învinuindu-l pe Ștefan de a se fi aliat cu otomanii.
Ștefan s-a folosit cu iscusință de incapacitatea numeroasei armate poloneze de a executa un marș în forță. Retrăgându-se pe pe drumul Suceava-Siret-Cernăuți-Colomeea, armata poloneză trebuia să treacă dealurile împădurite care despart valea Siretului de valea Prutului. Hărțuind armata în retragere, Ștefan, care dispunea de un total de doar 22.000 de ostași, a dorit să-i provoace pe nobilii polonezi la o răbufnire pripită și nechibzuită. Astfel, un mic contingent de moldoveni a atacat direct armata poloneză în mișcare excact în momentul când nobilii cavaleri treceau pe lângă pădurea pregătită de oamenii lui Ștefan. Crezând că este vorba de un mic detașament, 5.000 de nobili în zale, în urmărirea detașamentului de moldoveni au intrat drept în mijlocul capcanei pregătite de Ștefan. Armura performantă și experiența de luptă a cavalerilor polonezi ar fi fost suficiente pentru a face față la toată oastea lui Ștefan în câmp deschis, dar supraîncrederea în propria invincibilitate, combinată cu un teren împădurit și deluros a jucat un rol nefast nobililor polonezi. Mai ales că moldovenii au tăiat copaci pe care i-au doborât între cavaleri pentru a împărți oastea poloneză în bucăți mici și pentru a nu lasă loc de avânt cailor acestora. În loc să-și folosească lăncile și spadele pentru a măcelări o oaste de țărani, mulți dintre ei n-aveau niciun fel de zale, cavalerii polonezi s-au pomenit înconjurați de acești țărani între copaci doborâți, dați jos de pe cai cu gheoagele, și până să apuce a întoarce spada, loviți cu bâtele țăranilor și/sau cu spadele vitejilor.
Lupta din pădure a fost extrem de dură și sângeroasă, ducându-se pe viață și moarte, însă odată cavalerii răpuși, restul oștii poloneze nici măcar n-a fost în stare să organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea, recapturând prada și luând prizonieri. Atingând Prutul la Cernăuți, fugarii au trecut râul în grabă fără nicio intenție de a se regrupa, pentru a continua fuga prin Codrii Plonini și apoi prin Pocuția în direcția Stanislau și Liov.
Urmările bătăliei
Codrii Cosminului. Crucea de lângă Stejarul lui Ştefan cel Mare, cu inscripţia de la strănepoţi
Așteptându-se la a pierde jumătate din armată în acest conflict, Ștefan a rămas și el surprins când a devenit clar că pierderile sale militare au fost minime. Printre cei răniți în luptă era fiul și moștenitorul lui Ștefan (după moartea fiului mai mare Alexandru), viitorul domnitor Bogdan cel Orb, care în bătălie a pierdut un ochi din cauza lanciei unui cavaler polonez. Boierii din preajma lui Bogdan au povestit după luptă că acesta ar fi continuat să se bată totodată strigând de durere. Deși au recunoscut că Bogdan "le nimerea mai mult alăturea", ei continuau să afirme că urletele, avântul și înfățișarea unui om cu un ochi scurs pe obraz ar fi avut un efect nu tocmai de întărire a încrederii și siguranței asupra nobililor polonezi care-l vedeau.
Surpriza cea mare a bătaliei au fost cele trei steaguri militare ale regiunilor Cracovia, Liov și Sandomir capturate de moldoveni, plus nouă steaguri provinciale, la care se adăugau multe steaguri ale familiilor nobiliare. Aceasta însemna că a fost practic un măcel. Ioan Albert, care a avut inspirația de a nu intra în pădure cu cavalerii, a fost condus de garda sa direct până la Liov, temându-se că un popas pentru noapte în Pocuția sau Stanislau ar fi fost foarte periculos. Deși a continuat a mai fi rege 2 ani, Ioan Albert a rămas în memoria polonezilor ca "regele în timpul căruia cavalerii au fost nimiciți".
Locul bătăliei, din ordinul lui Ștefan a fost curățat și în loc a fost sădită o dumbravă, cunoscută în cultura populară sub numele de Dumbrava Roșie. Se spune că din stejarii semănați de polonezi a mai rămas până astăzi doar unul singur, numit de localnici Stejarul lui Ștefan cel Mare. În anul următor, 1498, Ștefan a întreprins o campanie în Pocuția, anexând-o pentru 34 de ani la Principatul Moldovei (fără obligații vasale față de Polonia). Pocuția va fi pierdută de Moldova în 1532, fiind iarăși cucerită și anexată de Polonia. În urma bătăliei, Ștefan a dorit de asemenea să dezvolte nordul Moldovei, timp în care au fost aduși printre alții si primii țărani ruteni (strămoșii ucrainenilor) în Moldova. În 1775, numărul polonezilor și rutenilor din Moldova a ajuns la 10.000 dintr-o populație de 1.5-2 milioane, în ținutul Cernăuți ei reprezentând 10%.
Există o supoziție modernă, care spune că Ștefan cel Mare s-ar fi inspirat în organizarea ambuscadei dintr-o cronică bisericească, în care era descrisă Bătălia din Codrii Plonini în 1368 (cronicarul polonez Jan Długosz menționează anul 1359, dar astăzi este acceptat că acesta a greșit și bătălia a avut loc în 1368), în care a avut loc o ambuscadă similară, însă mult mai mică, oastea poloneză având atunci doar 2.000 de oameni. De partea Moldovei, oastea ar fi fost condusă de tinerii frați Petru și Roman Mușat, viitorii domnitori ai Moldovei.
(De la Wikipedia, enciclopedia liberă).
Imagini din arhiva - 25/04/2011 - http://euromedia-ucraina.blogspot.com/2011/04/la-stejarul-lui-stafan-cel-mare-din.html
CUVÂNTUL ADEVĂRULUI din 13/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
*******************************************************************************************
LIBERTATEA CUVÂNTULUI din 13/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
*****************************************************************************************
CONCORDIA din 13/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
*****************************************************************************************
MONITORUL DE HLIBOCA din 13/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
******************************************************************************************
GAZETA DE HERTA din 13/04/2012.
DACĂ ACCESAŢI IMAGINILE DE MAI JOS PUTEŢI CITI ZIARUL IN MĂRIME NATURALĂ:
******************************************************************************************
Fie ca Paştele din acest an să ne aducă naşterea din nou!
**************************************************************
ЗА ТИЖДЕНЬ ДО ВЕЛИКОДНІХ СВЯТ НА ЦЕНТРАЛЬНІЙ ПЛОЩІ МІСТА ВСТАНОВИЛИ ДИВО-ПИСАНКУ
Буковинці готуються до Пасхи. За тиждень до Великодніх свят на центральній площі міста встановили диво-писанку, вагою 58 кілограм, а висотою майже 4 метри. До відкриття готували її четверо чернівецьких дизайнерів, котрі і розписали диво-витвір. Для того, аби всі лінії на писанці були чіткими та рівними митці використали тайже півтора кілометри скочу. Детальніше про те, як виглядає велитенській пасхальний подарунок дивіться в нашому наступному сюжеті.
Не зважаючи на сніг, свято писанки все ж відбулось і на центральній площі міста встановили велике розписане яйце. Для його оформленя майстри вибрали виразну буковинську символіку, котра притаманна нашому краю.
Микола Шкрібляк, заслужений діяч мистецтв України: «Ми вибирали і кольори, і символіку так, щоби це все було співзвучно і зрозуміло, з українською орнаментикою на писанці. Щоб кожен регіон на нашій буковинській писанці впізнати щось своє і щоб воно зігріло їм душу».
Писанка розписана п’ятьма кольорами. Основний білий, який символізує боже благословення та молитви добрих предків. Другий колір – червоний – це колір життя. Жовтий – колір радості та сонця. Зелений – символізує відродження. Окраси писанці додає темно-червона фарба. Основним символом в центрі композиції є зірка і мальтійський хрест, який оздоблений сонячним сплетінням. Оточений навкруги безконечником. Оперізує писанку пояс, на якому зображені ромби, що є символікою засіяного поля, зі всіх сторін – білі трикутники. В орнамент цієї писанки вкладена вся гармонія всесвіту. Над розписом диво твору працювали 4 майстри майже тиждень, кажуть що могли б і швидше впоратись із завданням, проте техніка не дозволяла.
Ігор Качан, художник-дизайнер: «Там така технологія, що не дозволяє працювати швидше, на кожну фарбу, щоб висохла потрібно 24 години. Це було вперше, але це булане перша практика роботи такими фарбами, але розпис такої великої писанки це вперше».
Враженнями від результату роботи чернівецьких майстрів діляться чернівчани.
Марія: «Свята всі мають бути чимось ознаменовані і якийсь символ має бути. Те, що цогоріч в багатьох містах започаткували таку гарну традицію і наші Чернівці в тому числі ввійшли до них, це дуже гарна, це лишій раз нагадує про свято, але писанка на центральній площі – це дуже гарно».
Юрій: «Я думаю, що це дуже важлива подія для міста як з історичної точки зору так і з культурної, популяризація культурних традицій нашого міста».
Богдан: «Це дуже приємно, що в Чернівцях з’явилась така писанка, раніше ми бачили в Коломиї біля музею є , а я думаю, що в Чернівцях це буде традиційно тут попрацювали наші гарні майстри».
Внаслідок несприятливих погодних умов, обіцяну чернівчанам урочисту частину перенесли до приміщення міської ради, де і провели виставку-продаж писанок, показ кошиків та великодніх композицій. Про представлені роботи мисткині розповідають особисто.
Людмила, учасниця виставки: «Ця писанка символізує, що вона без кінця і краю також в ній є багато добра».
Христина, учасниця виставки: «Ми втілюємо свою душу ми відтворили колекцію Форинчука».
Загалом на відкритті свята великодньої писанки були представлені роботи учнів чернівецьких шкіл, гуртків, середньотехнічних та вищих навчальних закладів міста.
Дар’я Товпіч. Телеканал «Чернівці».
Fie ca Iisus Hristos să ne călăuzească la Lumină!
PAŞTELE la CREŞTINI
Am analizat această sărbătoare creştină în capitolele: Cina cea de Taină, Spovedania, Împărtăşania. Totuşi Paştele creştin actual este diferit de Paştele primilor creştini, aşa cum este oglindit în Noul Testament
De aceea nu putem trece cu vederea situaţia creştinilor actuali, care, tot mai mult, văd în sărbătoarea Paştelui un prilej de beţie, de petrecere şi nu unul de reculegere. Perioada postului a fost înlocuită sau cumulată cu febra pregătirilor şi cumpărăturilor pentru marele chef.
Sacrificiul mieilor de Paşti este firesc pentru ciobanul care trebuie să-i crească. Desigur că se sacrifică numai cei de parte bărbătească, care nu pot produce decât lână. A creşte în continuare aceşti miei poate însemna de multe ori mai multă pagubă decât câştig. De aceea există tradiţia, în toate culturile bazate pe păstorit, ca în fiecare primăvară să se sacrifice mieii de parte bărbătească.
Vebul “a paşte”, cu sensul de a păstori, a ghida, a învăţa, a dus şi la cuvântul “păstor”, cu sensul de îndrumare spirituală a celui care cunoaşte calea de mântuire. Oare acelaşi sens îl au aceste cuvinte în orice limbă? Care este etimologia cuvântului „Paşte”, care defineşte sărbătoarea evreilor şi creştinilor? Se afirmă adesea că paşte înseamnă trecere, cu trimitere deci la trecerea Mării Roşii de către evrei, iar acest eveniment are legătură şi cu păstorirea, dacă luăm în considerare că Moise era păstor dar şi păstorul evreilor.
Matei 2.6. "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel".
Ioan 21.15. Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
Ioan 21.17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.
Desigur că modul de exprimare din citatele de mai sus este în limbajul păstorilor, deoarece Iisus a venit la sfârşitul erei Berbecului şi populaţia era obişnuită de peste 2000 de ani cu acest limbaj. De altfel, aşa cum se poate constata şi din cartea CREŞTINISMUL, ALTE RELIGII şi ERELE ZODIACALE, Iisus a explicat aceleaşi lucruri şi în limbajul erei Peştilor care abia începuse, atunci când le vorbea pescarilor. Pescarul de oameni are exact acelaşi sens cu Păstorul de oameni.
Oare de ce sărbătoarea paştelui are aceeaşi rădăcină cu verbul „a paşte”? Faptul că toate ierbivorele pasc nu poate fi un motiv.
Marcu 5.11. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea.
Marcu 5.14. Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat.
Luca 8.32. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit.
1 Corinteni 9.7. Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
Mielul este un animal care nu se vaită atunci când este sacrificat, şi de aceea Iisus, care s-a lăsat crucificat pentru Adevăr, este comparat adesea cu un miel. Pe de altă parte El a venit printre oameni la sfârşitul erei Berbecului şi începutul erei Paştilor. Se observă din nou limbajul erei Berbecului, pentru că nici peştii nu se vaită.
Fapte 8.32. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: "Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa.
1 Petru 1.19. Ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit,
Această comparaţie devine şi mai importantă în Apocalipsă.
Mielul despre care vorbeşte Apocalipsa este cu totul altceva decât mielul pe care îl mânăncă iudeii şi creştinii la Paşte. Acest subiect este tratat în capitolul SIMBOLISMUL MIELULUI în APOCALIPSĂ, din cartea APOCALIPSA lui IOAN (Încercare de descifrare)
Pentru creştini, Paştele ar putea fi trecerea de la Săptămâna Patimilor, la Săptămâna Luminată.
Fie ca Iisus Christos să ne dezvăluie tainele Paştelui!
PAŞTELE în NOUL TESTAMENT
Analiza Noului Testament ne oferă ocazia de a înţelege cum sărbătoreau Paştele, primii creştini. În mod evident paştele creştin a fost o extensie a paştelui iudeilor.
În fiecare an, de Paştele iudeilor, Iisus mergea cu părinţii săi la Ierusalim, afirmă evanghelistul Luca.
Luca 2.41. Si parintii Lui, in fiecare an, se duceau de sarbatoarea Pastilor, la Ierusalim.
Ioan 2.13. Si erau aproape Pastile iudeilor, si Iisus S-a urcat la Ierusalim. 2.14. Si a gasit sezand in templu pe cei ce vindeau boi si oi si porumbei si pe schimbatorii de bani.
Ioan 2.23. Si cand era in Ierusalim, la sarbatoarea Pastilor, multi au crezut in numele Lui, vazand minunile pe care le facea.
Ioan 6.3. Si S-a suit Iisus in munte si a sezut acolo cu ucenicii Sai. 6.4. Si era aproape Pastile, sarbatoarea iudeilor. 6.5. Deci ridicandu-Si Iisus ochii si vazand ca multime multa vine catre El, a zis catre Filip: De unde vom cumpara paine, ca sa manance acestia? 6.6. Iar aceasta o zicea ca sa-l incerce, ca El stia ce avea sa faca. 6.7. Si Filip i-a raspuns: Paini de doua sute de dinari nu le vor ajunge, ca sa ia fiecare cate putin.
Iisus afirmă legătura între Paştele evreiesc şi răstignirea Fiului Omului. Oare de ce Iisus a ales ca zi a răstignirii tocmai Paştele iudeilor? Probabil că de aici apare şi comparaţia ulterioară cu Mielul lui Dumnezeu.
Matei 26.2. Stiti ca peste doua zile va fi Pastile si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit.
Ioan 13.1. Iar inainte de sarbatoarea Pastilor, stiind Iisus ca a sosit ceasul Lui, ca sa treaca din lumea aceasta la Tatal, iubind pe ai Sai cei din lume, pana la sfarsit i-a iubit.
Dumnezeu bate păstorul în ziua de Paşti.
Matei 26.31. Atunci Iisus le-a zis: Voi toti va veti sminti intru Mine in noaptea aceasta caci scris este: "Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei".
De sărbătoarea Paştelui, dregătorul avea obiceiul să elibereze un întemniţat la voia mulţimii. Probabil că Vechiul Testament nu aminteşte de aşa ceva deoarece acest obicei a apărut după ocupaţia romană.
Matei 27.15. La sarbatoarea Pastilor, dregatorul avea obiceiul sa elibereze multimii un intemnitat pe care-l voiau.
Marcu 15.6. Iar la sarbatoarea Pastilor, le elibera un intemnitat pe care-l cereau ei.
Ioan 18.39. Dar este la voi obiceiul ca la Pasti sa va eliberez pe unul. Voiti deci sa va eliberez pe regele iudeilor?
Noul Testament confundă ziua Azimelor cu ziua în care se jertfea Paştele. Probabil că în timp, de la Moise la Iisus, ritualul s-a modificat.
Luca 22.7. Si a sosit ziua Azimelor, in care trebuia sa se jertfeasca Pastile.
Efraim era la cel puţin 25 Km de Ierusalim. În cât timp a făcut Iisus cu ucenicii acest drum? Evreii se purificau înainte de Paşti. Probabil că aici îşi are originea postul creştin dinaintea Paştelui.
Ioan 11.54. De aceea Iisus nu mai umbla pe fata printre iudei, ci a plecat de acolo intr-un tinut aproape de pustie, intr-o cetate numita Efraim, si acolo a ramas cu ucenicii Sai. 11.55. Si era aproape Pastile iudeilor si multi din tara s-au suit la Ierusalim, mai inainte de Pasti, ca sa se curateasca. 11.56. Deci cautau pe Iisus si, pe cand stateau in templu, ziceau intre ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sarbatoare?
În ziua Paştelui nu se intra în pretoriu pentru a nu se spurca.
Ioan 18.28. Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; si era dimineata. Si ei n-au intrat in pretoriu, ca sa nu se spurce, ci sa manance Pastile.
Paştele era şi este un prilej pentru conducătorii statului de a graţia pe cineva şi de a recâştiga astfel aprecierea populară, după ce anterior comiseseră crime.
Fapte 12.1. Si in vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda. 12.2. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 12.3. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor) 12.4. Pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti. 12.5. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica.
Credinţa a făcut ca multe lucruri, inclusiv rânduirea Paştelui, să devină posibile.
Evrei 11.28. Prin credinta, a randuit Pastile si stropirea cu sange, ca ingerul nimicitor sa nu se atinga de cei intai-nascuti ai lor.
Sărbătoarea Paştelui a fost şi este un reper pentru a plasa în timp alte evenimente.
Luca 6.1. Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau. 2. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta? 3. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?
Fie ca Paştele să-şi dezvăluie toate tainele!
PAŞTELE la EVREI, CONFORM BIBLIEI
Este necesar să precizăm că Paştele a fost sărbătorit prima dată, de către evrei, dar după un alt ritual decât cel creştin actual. Ne referim în continuare la evrei ca aparţinători ai acestei religii mozaice (care provine de la Moise).
Dumitru Cornilescu, în subsolul traducerii sale, explică noţiunea de Paşte.
Paştele Domnului = Paşte: a trece pe lîngă (Exodul 12.11,13)
Exod 12.11. Cînd îl veţi mînca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mînă, şi să-l mîncaţi în grabă, căci sunt Paştele Domnului. 12.12. În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întîii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni pînă la dobitoace; căci voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu, Domnul. 12.13. Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sîngele, şi voi trece pe lîngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi ţara Egiptului.
Paştele pentru evrei, ar însemna deci evenimentul prin care Dumnezeu pedepseşte popoarele din Egipt prin moartea întâilor lor născuţi, trecând cu vederea (protejând) pe aceia care participă la un anumit ritual (poporul lui Moise).
Paştele este deci un eveniment legat de întâii născuţi. Întâii născuţi aveau un regim special în învăţătura evreiască şi creştină. Vezi în acest sens şi ÎNTÂIUL NĂSCUT. Pe cei însemnaţi de înger, Dumnezeu îi ocoleşte atunci când revarsă mînia asupra celorlalţi, aducându-le moartea. Din acest motiv apreciem că semnificaţia reală a acestui eveniment e posibil să se fi pierdut şi acum să aibă cu totul alte explicaţii.
Totuşi, din contextul Exodului, rezultă că evreii contemporani cu Moise, numeau Paşte, mielul procurat pentru sacrificiu de sărbătoarea azimilor, deoarece spune de mai multe ori: junghiaţi Paştele.
Ieşirea 12.21. Apoi a chemat Moise pe toti batranii fiilor lui Israel si le-a zis: "Mergeţi si va luati miei dupa familiile voastre si junghiati Pastile.
Sărbătoarea paştelui, apare pentru prima dată la evrei în vremea lui Moise.
Moise era din semniţia lui Levi, dar nu ştim numele părinţilor lui. Levi, frate cu Iuda, la rândul său făcea parte din neamul lui Iacov, fiind amândoi fiii lui Iacov cu Lia (Lea). Iată cum este descrisă în Biblie naşterea lui Moise:
Ieşirea 2.1. Un om oarecare, din semintia lui Levi, si-a luat femeie din fetele lui Levi. 2.2. Femeia aceea a luat in pantece si a nascut un baiat si, vazand ca e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni.
Moise era levit atât după mamă cât şi după tată, deci era semit, evreu şi israelian, dar nu era iudeu, ci levit. Leviţii erau cei din care se alegeau preoţii evreilor, rabinii.
Deci semiţii includ evreii, care la rândul lor includ israelienii. Dumnezeu se pare că are planurile cele mai mari doar pentru israelienii care, binenţeles, fac parte dintre evrei, care la rândul lor fac parte din neamul semitic.
Aproape peste tot în Exod se vorbeşte de copii lui Israel, dar apar câteva referiri şi la Domnul, Dumnezeul Evreilor, doar atunci când Moise solicită lui faraon eliberarea evreilor din robie.
Biblia ne vorbeşte pentru prima dată de Paşte în capitolul 12 din Ieşirea (Exodul). Acest capitol are ca titlu în Biblia Ortodoxă: Mielul pascal si moartea intailor nascuti ai Egiptenilor. Există deci o legătură între mielul pascal şi moartea întâilor născuţi ai egiptenilor. Să vedem care este aceasta.
Domnul stabileşte un nou început al anului în calendarul evreilor, când aceştia erau robi în pământul Egiptului. Nu ştim exact ce calendar exista până atunci (se pare că era vorba de un calendar care avea la bază ciclul Lunii), dar Domnul folosindu-se de calendarul existent în care anul era împărţit în luni, iar lunile în zile, stabileşte luna Aviv/Abib, ca lună de început al anului, o altă lună decât cea de până atunci. Domnul zice lui Moise şi lui Aaron:
Ieşirea 12.1. Apoi a grait Domnul cu Moise si Aaron in pamantul Egiptului si le-a zis: 12.2. "Luna aceasta sa va fie inceputul lunilor, sa va fie intaia intre lunile anului.
Apare o altă întrebare: Paştele a fost inaugurat de evrei sau doar de israelieni? Doar Dumnezeu şi Moise ştiu!
Dacă ne vom orienta după modul în care Dumnezeu vorbeşte în Exod, se pare că a salvat din robie doar pe israelieni, nu pe toţi evreii, deoarece vorbeşte mereu de fiii lui Israel.
Dacă însă urmărim mai atent textul, constatăm că la sărbătoarea pascală puteau participa şi străinii care erau de acord să se taie împrejur. De aceea, din punct de vedere al sărbătorii pascale, nu mai are importanţă originea genetică, ci doar faptul că erau circumcişi şi doreau să participe la ritual.
Probabil de aceea tăierea împrejur a început să se facă, pentru cei netăiaţi, în aceeaşi zi, înainte de tăierea mielului.
Ieşirea 12.43. Dupa aceea a zis Domnul catre Moise si Aaron: "Randuiala Pastelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam sa nu manance din el. 12.44. Dar tot robul cumparat cu bani si taiat imprejur sa manance din el. 12.45. Strainul si simbriasul asijderea sa nu manance din el. 12.46. Sa se manance in aceeasi casa; sa nu lasati pe a doua zi; carnea sa nu o scoateti afara din casa si oasele sa nu le zdrobiti. 12.47. Sa-l praznuiasca toata obstea fiilor lui Israel. 12.48. Iar de va veni la voi vreun strain sa faca Pastile Domnului, sa tai imprejur pe toti cei de parte barbateasca ai lui si numai atunci sa-l savarseasca si va fi ca si locuitorul de bastina al tarii; dar tot cel netaiat imprejur sa nu manance din el. 12.49. O lege sa fie si pentru bastinas si pentru strainul ce se va aseza la voi!"
După cina mielului, urmează şapte zile de regim alimentar special, cu azime (pâine nedospită). Azimile erau cunoscute încă de pe vremea lui Lot, nepot al lui Avram. Deci în timp ce ne-evreii îşi plâng morţii, evreii ţin o adunare sfântă şi un anumit regim alimentar.
Geneza 19.3. Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mîncat.
Ieşirea 12.15. Sapte zile sa mancati azime; din ziua intai sa departati din casele voastre dospitura, caci cine va manca dospit din ziua intai pana in ziua a saptea, sufletul aceluia se va starpi din Israel. 12.16. In ziua intai sa aveti adunare sfanta, in ziua a saptea iar adunare sfanta; si in acele zile sa nu faceti nici un fel de lucru decat numai cele ce trebuie fiecaruia de mancat, numai acelea sa vi le faceti.
Oare în ce constau adunările sfinte? Probabil tot un ritual, dar mai vechi. De când datează sărbătoarea azimelor? Pare să fie anterioară Paştelui.
Sărbătoarea azimilor durează şapte zile, din ziua a 14-a până în ziua a 21-a, a primei luni, de la începutul anului, conform noului calendar. Era o perioadă ce se sărbătorea prin consumul de mâncare nedeospită, nefermentată. Oare ce semnificaţii energetice şi spirituale are acest fapt?
Hrana nedospită a fost desigur o situaţie conjuncturală, pentru că evreii nu au mai avut timp de aşteptat să fermenteze aluatul.
Evreii din ziua de azi, care vorbesc idiş, ţin 8 zile sărbătoarea Paştelui lor .
Interesant este faptul că acelaşi site spune că ziua Paştelui se stabileşte funcţie de fazele lunii, şi anume prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. Desigur că Dumnezeu a ales tocmai această noapte luminoasă pentru plecarea evreilor din Egipt.
Legat de problema dospirii, să ne amintim că şi în legătură cu vinul există această problemă. Vinul este fermentat, iar mustul este suc de struguri nefermentat. Fermentarea sau dospirea produce în alimente transformări ireversibile, transformă materia dintr-o formă în alta.
Produsele alimentare cum ar fi grâul şi strugurii pot fi consumate ca atare sau suferă primele transformări mecanice prin mărunţire şi devin făină şi respectiv suc de struguri.
Următoarea transformare este chimică, dospirea sau fermentarea, care modifică substanţele chimice din aceste alimente, dar şi atunci ele pot fi consumate.
Următoarea transformare este a pâinii dospite în pâine acrită şi mucegai şi a vinului în oţet. Deja alimentele respective nu mai pot fi mâncate, dar pot fi folosite drept condiment, sau medicament.
Care sunt transformările posibile ulterioare?
Ce se întâmplă în organism cu alimentele ingerate înainte de fiecare transformare?
Iată întrebări la care poate răspunde ştiinţa.
Ieşirea 12.17. Paziti sarbatoarea azimilor, ca in ziua aceea am scos taberele voastre din pamantul Egiptului; paziti ziua aceasta in neamul vostru ca asezamant vesnic. 12.18. Incepand din seara zilei a paisprezecea a lunii intai si pana in seara zilei a douazeci si una a aceleiasi luni, sa mancati paine nedospita. 12.19. Sapte zile sa nu se afle dospitura in casele voastre; tot cel care va manca dospit, sufletul acela se va starpi din obstea lui Israel, fie strain sau bastinas al pamantului aceluia. 12.20. Tot ce e dospit sa nu mancati, ci in toate asezarile voastre sa mancati azima".
Sărbătoarea Paştelui şi a azimilor trebuie aniversată veşnic, în fiecare an, de cei tăiaţi împrejur.
Ieşirea 12.14. Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti intr-insa sarbatoarea Domnului, din neam in neam; ca asezare vesnica s-o praznuiti.
Ieşirea 12.24. Paziti acestea ca un asezamant vesnic pentru voi si pentru copiii vostri. 12.25. Iar dupa ce veti intra in pamantul pe care Domnul il va da voua, cum a zis, sa paziti randuiala aceasta. 12.26. Si cand va vor zice copiii vostri: Ce inseamna randuiala aceasta? 12.27. Sa le spuneti: Aceasta este jertfa ce o aducem de Pasti Domnului, Care in Egipt a trecut pe langa casele fiilor lui Israel, cand a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbavit". Si s-a plecat poporul si s-a inchinat.
Ieşirea 13.5. Iar cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaaneilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor si a Ferezeilor, pentru care S-a jurat El parintilor tai sa-ti dea tara unde curge miere si lapte, sa faci slujba aceasta in aceasta luna.
13.6. Sapte zile sa mananci azime, iar in ziua a saptea este sarbatoarea Domnului: 13.7. Azime sa mancati sapte zile si sa nu se gaseasca la tine paine dospita, nici aluat dospit in toate hotarele tale. 13.8. In ziua aceea sa spui fiului tau si sa zici: Acestea sunt pentru cele ce a facut Domnul cu mine, cand am iesit din Egipt. 13.9. Sa fie acestea ca un semn pe mana ta si aducere aminte inaintea ochilor tai, pentru ca legea Domnului sa fie in gura ta, caci cu mana tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt. 13.10. Sa paziti dar legea aceasta din an in an, la vremea hotarata. 13.11. Si cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaanului, cum S-a jurat tie si parintilor tai, si ti-o va da tie, 13.12. Atunci sa osebesti Domnului pe tot cel de parte barbateasca de la oameni, care se naste intai; si pe tot cel de parte barbateasca, care se va naste intai din turmele sau de la vitele ce vei avea, sa-l inchini Domnului.
În noaptea morţii întâilor născuţi, deci în noaptea care începea cu cina mielului, Faraon decide eliberarea evreilor din robie. Cum s-a mai ţinut sărbătoarea de 7 zile a azimilor? Se pare că pe drum. În peregrinările lor ulterioare prin pustiu, timp de 40 de ani, evreii porneau mai departe în ziua a 15-a, pentru a sărbători acest eveniment al eliberării din Egipt.
Ieşirea 12.31. In aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Sculati-va si iesiti din pamantul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-va de faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis. 12.32. Luati cu voi si oile si boii vostri, cum ati cerut, si va duceti si ma binecuvantati si pe mine!" 12.33. Si sileau Egiptenii pe poporul evreu sa iasa degraba din tara aceea, caci ziceau: "Pierim cu totii!" 12.34. Atunci poporul a luat pe umeri aluatul sau pana a nu se dospi, cu covetile invelite in hainele lor. 12.35. Si facand fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint si de aur si haine; 12.36. Iar Domnul a dat poporului Sau trecere inaintea Egiptenilor, ca sa-i dea tot ce a cerut. Si astfel au fost pradati Egiptenii. 12.37. Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa sase sute de mii de barbati pedestri, afara de copii. 12.38. Si a mai iesit impreuna cu ei multime de oameni de felurite neamuri, si oi, si boi, si turme foarte mari. 12.39. Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, ca nu se dospise inca, pentru ca i-au scos Egiptenii si nu putusera zabovi nici macar sa-si faca de mancare pentru drum.
Ieşirea 12.42. Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din tara Egiptului si pe aceasta noapte de priveghere pentru Domnul o vor pazi toti fiii lui Israel din neam in neam.
Numeri 33.1. Iata acum popasurile fiilor lui Israel, dupa ce au iesit ei din pamantul Egiptului cu ostirile lor, sub mana lui Moise si Aaron. 33.2. Moise, din porunca Domnului, a scris calatoria lor cu popasurile lor; iar popasurile lor sunt acestea: 33.3. In luna intai, in ziua a cincisprezecea a lunii intai, a doua zi de Pasti, fiii lui Israel au purces din Ramses (Gosen) si au iesit, sub mana inalta, inaintea ochilor a tot Egiptul.
Rănduiala sărbătorii Paştelui o vor păstra evreii în continuare, în toate detaliile. Erau acceptaţi la ritual toţi străinii care doreau să treacă la religia evreilor. Dar ritualul ungerii uşilor cu sângele mielului se pare că nu a mai fost nevoie să fie practicat.
Ieşirea 12.43. Dupa aceea a zis Domnul catre Moise si Aaron: "Randuiala Pastelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam sa nu manance din el. 12.44. Dar tot robul cumparat cu bani si taiat imprejur sa manance din el. 12.45. Strainul si simbriasul asijderea sa nu manance din el. 12.46. Sa se manance in aceeasi casa; sa nu lasati pe a doua zi; carnea sa nu o scoateti afara din casa si oasele sa nu le zdrobiti. 12.47. Sa-l praznuiasca toata obstea fiilor lui Israel. 12.48. Iar de va veni la voi vreun strain sa faca Pastile Domnului, sa tai imprejur pe toti cei de parte barbateasca ai lui si numai atunci sa-l savarseasca si va fi ca si locuitorul de bastina al tarii; dar tot cel netaiat imprejur sa nu manance din el. 12.49. O lege sa fie si pentru bastinas si pentru strainul ce se va aseza la voi!"
Ieşirea 34.25. Sa nu torni sangele jertfei Mele pe paine dospita si jertfa de la sarbatoarea Pastilor sa nu ramana pana a doua zi. 34.26. Cele dintai roade ale tarinii tale sa le aduci in casa Domnului Dumnezeului tau. Sa nu fierbi iedul in laptele mamei sale". 34.27. Si a mai zis Domnul catre Moise: "Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe cuvintele acestea inchei Eu legamant cu tine si cu Israel!"
Numeri 9.1. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise in pustiul Sinai, in anul al doilea dupa iesirea din Egipt, in luna intai, si a zis: 9.2. "Spune fiilor lui Israel sa faca Pastile la vremea randuita pentru ele: 9.3. In ziua de paisprezece a lunii intai, spre seara, sa le faca la vremea lor, dupa legea lor si dupa regulile lor sa le savarsiti". 9.4. Si a spus Moise fiilor lui Israel sa faca Pastile: 9.5. Si au facut ei Pastile in luna intai, in ziua a paisprezecea, spre seara, in pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise asa au facut fiii lui Israel.
Leviticul face totuşi o diferenţiere între ziua Paştelui şi zilele azimilor:
Levitic 23.5. In luna intai, in ziua a paisprezecea a lunii, catre seara, sunt Pastile Domnului. 23.6. Iar in ziua a cincisprezecea a aceleiasi luni este sarbatoarea azimei Domnului: sapte zile sa mancati azime. 23.7. In ziua intai a sarbatorilor sa aveti adunare sfanta si nici o munca sa nu faceti.
Persoanele necurate serbau Paştele cu o lună mai târziu.
Numeri 9.6. Dar erau si oameni necurati, care se atinsesera de trup de om mort, si nu puteau sa savarseasca Pastile in ziua aceea. Acestia au venit in ziua aceea la Moise si Aaron, 9.7. Si le-au spus oamenii aceia: "Noi suntem necurati, pentru ca ne-am atins de trup de om mort; de ce sa nu fim lasati sa aducem Domnului dar la vremea cea randuita pentru fiii lui Israel?" 9.8. Iar Moise a zis catre ei: "Stati aici, ca am sa ascult ce porunceste Domnul pentru voi!" 9.9. A grait Domnul lui Moise si a zis: 9.10. "Spune fiilor lui Israel: Daca cineva din voi sau din urmasii vostri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe in calatorie, sau intre neamuri straine, si acela sa faca Pastile Domnului. 9.11. Dar sa le faca in ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, si sa le manance cu azime si cu ierburi amare; 9.12. Sa nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele sa nu le zdrobeasca; si sa le savarseasca dupa toata randuiala Pastilor. 9.13. Iar omul curat, care nu se afla departe in calatorie si nu va face Pastile, sufletul acela sa se starpeasca din poporul sau, ca n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela isi va purta pacatul sau. 9.14. De va trai la voi vreun strain sa faca si el Pastile Domnului: dupa legea Pastilor sl dupa randuiala lor sa le faca. O singura lege sa fie si pentru voi si pentru strain".
Ulterior, la sacrificiul de Paşti al mieilor şi iezilor se adaugă şi cel al vitelor mari.
Numeri 28.16. In ziua a paisprezecea a lunii intai sunt Pastile Domnului. 28.17. In ziua a cincisprezecea este sarbatoare. Sapte zile sa mancati azime. 28.18. In ziua intai sa aveti adunare sfanta si nici un fel de lucru sa nu faceti; 28.19. Si sa aduceti Domnului jertfa, ardere de tot: din cireada, doi vitei, iar din turma, un berbec si sapte miei de cate un an; acestia sa fie fara meteahna. 28.20. Cu ei sa aduceti dar de paine, faina de grau framantata cu untdelemn, trei zecimi de efa de fiecare vitel, doua zecimi de efa la berbec, 28.21. Si cate o zecime de efa sa aduci cu fiecare din cei sapte miei; 28.22. Sa aduceti un tap jertfa pentru pacat, pentru curatirea voastra. 28.23. Acestea sa le aduceti, pe langa arderea de tot de dimineata, care este ardere de tot necontenita. 28.24. Tot asa sa aduceti si in fiecare din cele sapte zile: paine, jertfa, mireasma placuta Domnului, pe langa arderea de tot cea necontenita si cu turnarea ei. 28.25. In ziua a saptea sa aveti adunare sfanta si nici un lucru sa nu lucrati. 28.26. In ziua celor dintai roade, cand aduceti Domnului prinosul nou de paine, la incheierea saptamanilor, sa aveti adunare sfanta si nici un lucru sa nu lucrati. 28.27. Sa aduceti ardere de tot spre miros de buna mireasma Domnului: din cireada, doi vitei, iar din turma, un berbec si sapte miei de cate un an fara meteahna. 28.28. Cu ei sa aduceti dar de paine, faina de grau framantata cu untdelemn: trei zecimi de efa la fiecare vitel, doua zecimi de efa la berbec 28.29. Si o zecime de efa la fiecare din cei sapte miei. 28.30. Sa aduceti un tap jertfa pentru pacat, spre curatirea voastra. 28.31. Acestea sa mi le aduceti cu turnarile lor, afara de arderile de tot neincetate cu darul lor de paine, care se aduc de obicei; acestea trebuie sa fie curate".
Deuteronom 16.1. "Sa pazesti luna Aviv si sa praznuiesti Pastile Domnului Dumnezeului tau, pentru ca in luna Aviv te-a scos Domnul Dumnezeul tau din Egipt, noaptea. 16.2. Sa junghii Pastile Domnului Dumnezeului tau din vite mari si din vite marunte, la locul pe care-l va alege Domnul, ca sa fie numele Lui acolo. 16.3. Sa nu mananci in timpul Pastilor paine dospita; sapte zile sa mananci azime, painea durerii, ca sa-ti aduci aminte de iesirea ta din pamantul Egiptului in toate zilele vietii tale, caci cu grabire ai iesit tu din pamantul Egiptului. 16.4. Sa nu se afle la tine aluat dospit in tot tinutul tau, timp de sapte zile, si din carnea care ai adus-o jertfa seara, in ziua intai, sa nu ramana nimic pe dimineata. 16.5. Tu nu pori sa junghii Pastile in vreuna din cetatile tale, pe care Domnul Dumnezeul tau ti le va da. 16.6. Ci numai in locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa ramana acolo numele Lui; sa junghii Pastile seara, la asfintitul soarelui, pe vremea cand ai iesit tu din Egipt. 16.7. Sa frigi si sa mananci in locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, iar a doua zi poti sa te intorci si sa intri in salasurile tale. 16.8. Sase zile sa mananci paine nedospita, iar in ziua a saptea este incheierea sarbatorii Domnului Dumnezeului tau; sa nu lucrezi in acele zile nimic, fara numai cele pentru suflet. 16.9. Sa numeri apoi sapte saptamani; dar sa incepi a numara cele sapte saptamani de cand se va incepe secerisul. 16.10. Si atunci sa savarsesti sarbatoarea saptamanilor Domnului Dumnezeului tau cu dar de bunavoie, cum iti va da mana si dupa cum vei putea, din cele cu care te-a binecuvantat Domnul Dumnezeul tau. 16.11. Sa te veselesti inaintea Domnului Dumnezeului tau, tu, fiul tau si fiica ta, robul tau si roaba ta, levitul din cetatile tale si strainul, orfanul si vaduva, care vor fi in mijlocul tau, in locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tau, ca sa fie numele Lui acolo. 16.12. Adu-ti aminte ca ai fost rob in Egipt; tine dar si pazeste poruncile acestea. 16.13. Sarbatoarea corturilor s-o savarsesti in sapte zile, dupa ce vei aduna din aria ta si din teascul tau. 16.14. Si sa te veselesti in sarbatoarea ta: tu, fiul tau si fiica ta, robul tau si roaba ta, levitul si strainul, orfanul si vaduva, care sunt in cetatile tale. 16.15. Sapte zile sa sarbatoresti inaintea Domnului Dumnezeului tau, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa fie numele Lui acolo; ca te va binecuvanta Domnul Dumnezeul tau in toate roadele si in tot lucrul mainilor tale, si tu de aceea sa fii vesel. 16.16. De trei ori pe an sa se infatiseze toti cei de parte barbateasca inaintea Domnului Dumnezeului tau la locul pe care-l va alege El: la sarbatoarea azimelor, la sarbatoarea saptamanilor si la sarbatoarea corturilor, dar nimeni sa nu se infatiseze inaintea fetei Domnului cu mainile goale. 16.17. Ci fiecare sa vina cu dar in mana sa, dupa cum 1-a binecuvantat Domnul Dumnezeul tau. 16.18. in toate cetatile tale, pe care ti le va da Domnul Dumnezeul tau, sa-ii pui judecatori si capetenii dupa semintiile tale, ca sa judece poporul cu judecata dreapta.
Iosua Navi 5.10. Fiii lui Israel au stat cu tabara la Ghilgal si au facut acolo in sesul Ierihonului Pastile in ziua a paisprezecea a lunii, seara. 5.11. Iar a doua zi de Pasti au mancat din roadele pamantului acestuia azime si paine noua. 5.12. In ziua aceea a incetat mana de a mai cadea si de a doua zi, dupa ce au mancat din roadele pamantului, fiii lui Israel n-au mai avut mana, ci au mancat anul acela din roadele Tarii Canaanului.
A fost o vreme când Paştele nu a fost sărbătorit de evrei. De exemplu, după moartea lui Iosua Navi, Biblia nu mai aminteşte nimic de sărbătoarea Paştelui până la împăratul Iosia.
4 Regi / 2 Împăraţi 23.19. Iosia a mai înlăturat toate templele idoleşti ale înălţimilor care se aflau în cetăţile Samariei, şi pe care le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mînie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. 23.20. A junghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor, care erau acolo, şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. 23.21. Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: "Prăznuiţi Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legămîntului." 23.22. Paşte ca acestea nu se prăznuiseră din vremea cînd judecau judecătorii pe Israel şi în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda. 23.23. Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paşte în cinstea Domnului, la Ierusalim.
2 Paralipomena / 2 Cronici 35.1. In vremea aceea a sarbatorit Iosia Pastile Domnului in Ierusalim si a junghiat mielul Pastilor in ziua a paisprezecea a lunii intai. 35.2. A asezat pe preoti la locul lor si i-a obligat sa slujeasca in templul Domnului; 35.3. Iar levitilor, care invatau pe toti Israelitii si care erau sfintiti pentru Domnul, le-a zis: "Puneti chivotul cel sfant in templul pe care l-a zidit Solomon, fiul lui David, regele lui Israel; nu mai aveti nevoie sa-l mai purtati pe umeri, ci slujiti acum Domnului Dumnezeului vostru si poporului Sau Israel 35.4. Si va randuiti dupa neamurile voastre parintesti si dupa cetele voastre, cum a scris David, regele lui Israel si cum a scris Solomon, fiul lui; 35.5. Asezati-va in locasul sfant dupa cetele voastre intre fiii poporului, fratii vostri, si dupa cetele in care sunt impartiti levitii, dupa neamurile lor. 35.6. Junghiati mielul Pastilor si va sfintiti si-l pregatiti pentru fratii vostri, ca sa faca ei dupa cuvantul Domnului care s-a dat prin Moise". 35.7. Dupa aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care se aflau acolo, tot pentru jertfa Pastilor, din vite marunte un numar de treizeci de mii de miei si de tapi tineri si trei mii de boi. Acestea erau din averea regelui. 35.8. Capeteniile lui au facut de buna voie un dar poporului, preotilor si levitilor: Hilchia, Zaharia si Iehiel, capeteniile templului lui Dumnezeu, au dat preotilor pentru jertfa Pastilor, doua mii sase sute de oi, miei si tapi, si trei sute de boi; 35.9. Conania, Semaia si Natanael fratii lui, si Hasabia, Ieiel si Iozabad, capeteniile levitilor, au daruit levitilor pentru jertfa Pastilor cinci mii de oi si cinci sute de boi. 35.10. Asa s-a injghebat slujba: preotii s-au asezat la locul lor si levitii dupa cetele lor si dupa porunca regelui; 35.11. Si au junghiat mielul Pastilor si au stropit preotii cu sange, luandu-l din mainile levitilor; iar levitii jupuiau pielea de pe animalele de jertfa. 35.12. Apoi au randuit cele gatite pentru arderile de tot, ca sa le imparta poporului, cum era acesta impartit in cete dupa familii, ca ei sa le aduca Domnului, cum este scris in cartea lui Moise. Tot asa au facut ei si cu boii. 35.13. Si au fript mielul Pastilor pe foc, dupa randuiala; si jertfele cele sfinte le-au fiert in caldari, in oale si in tigai si le-au impartit fara multa truda la tot poporul, 35.14. Iar pentru ei si pentru preoti au gatit dupa aceasta, caci preotii, fiii lui Aaron, au fost ocupati cu aducerea de jertfe si de grasimi pana noaptea; si de aceea levitii au gatit si pentru ei si pentru preoti, fiii lui Aaron. 35.15. Si cantaretii, fiii lui Asaf, au stat la locurile lor, dupa randuiala lui David, a lui Asaf, a lui Heman si a lui Iedutun, vazatorii regelui, asemenea si portarii au stat la fiecare poarta; si ei nici nu aveau nevoie sa lipseasca de la slujba lor, fiindca levitii, fratii lor, gateau pentru ei. 35.16. Asa s-a gatit in acea zi toata slujba care a fost pentru Domnul, ca sa se sarbatoreasca Pastile si sa se aduca arderile de tot pe jertfelnicul Domnului, dupa porunca regelui Iosia. 35.17. Fiii lui Israel, care se aflau acolo, au praznuit in vremea aceea Pastile si sarbatoarea azimelor, timp de sapte zile. 35.18. Pasti ca acestea insa nu mai fusesera sarbatorite in Israel din zilele lui Samuel proorocul; nici unul dintre regii lui Israel n-a sarbatorit Pastile asa cum a sarbatorit Iosia cu preotii si levitii, cu tot Iuda si Israelul care se aflau acolo, si cu locuitorii Ierusalimului. 35.19. Pastile acestea au fost sarbatorite in anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia. 35.20. Dupa toate acestea, care le-a facut Iosia in templul lui Dumnezeu, si cum regele Iosia a ars cu foc pe cei ce graiesc din pantece, pe magi, capistile, idolii si Aserele ce erau in Ierusalim si in Iuda, ca sa se pazeasca cuvintele Domnului, scrise in cartea pe care o gasise Hilchia preotul in templul Domnului, n-a fost ca el nici unul dintre regii dinainte de el, ca sa se fi intors la Domnul cu toata inima lui si cu tot sufletul lui si cu toata taria lui, dupa toata legea lui Moise, si nici dupa el nu s-a ridicat ca el. Totusi Domnul nu si-a potolit de tot iutimea cea mare a maniei Lui, iutime cu care Domnul Se maniase pe Iuda, pentru toate faradelegile pe care le savarsise Manase. Si a zis Domnul: "Si pe Iuda il voi lepada de la fata Mea, cum am lepadat casa lui Israel; si voi lepada cetatea Ierusalimului, pe care am ales-o, si templul despre care am zis: Numele Meu va fi acolo". Si a venit Neco, regele Egiptului, cu razboi asupra Carchemisului, pe Eufrat; si Iosia i-a iesit inainte.
1 Ezra 6.19. Si cei ce se intorsesera din robie au savarsit Pastile in ziua a paisprezecea a lunii intai, 6.20. Pentru ca se curatisera preotii si levitii si cu totii pana la unul erau curati; si au junghiat mielul Pastilor pentru toti cei ce se intorsesera din robie, pentru fratii lor preoti si pentru ei insisi.
3 Ezra 1.1. Si a praznuit Iosia Pastile in Ierusalim in cinstea Domnului Dumnezeului sau si a jertfit pasha in paisprezece zile ale lunii intai, asezand preotii dupa randul lor, impodobiti in templul Domnului. 1.2. Si a poruncit levitilor, slujitorilor la cele sfinte ale lui Israel, sa se sfinteasca pe sine Domnului in templul pe care l-a zidit Solomon, fiul regelui David. 1.3. "Nu va fi chemarea voastra sa-l ridicati pe umeri, ci acum slujiti Domnului Dumnezeului vostru si purtati grija neamului lui Israel. 1.4. Si pregatiti mieii pentru Pasti dupa neamurile si dupa familiile voastre, dupa randuiala lui David, regele lui Israel, si dupa stralucirea lui Solomon, fiul lui. 1.5. Si stand in templu dupa randuiala parintilor, cuvenita voua levitilor, cei ce stati in sir inaintea fratilor vostri din Israel, 1.6. Cu randuiala jertfiti Pastile, si pregatiti jertfele fratilor vostri, si faceti Pastile dupa porunca Domnului, care s-a dat lui Moise". 1.7. Si a daruit Iosia poporului care se afla de fata, din miei si din iezi treizeci de mii, vitei trei mii; acestea din turmele regelui s-au dat, dupa fagaduinta sa, poporului, preotilor si levitilor. 1.8. Si au dat Helchia si Zaharia si Iehiel, ispravnicii templului Domnului, preotilor pentru Pasti, oi doua mii sase sute, vitei trei sute. 1.9. Si Iehonia si Semaia si Natanael, fratele sau, si Hasabia si Ieiel si Ioram, cei peste mii, au dat levitilor pentru Pasti, oi cinci mii, vitei sapte sute. 1.10. Si dupa ce s-au facut acestea cu buna-cuviinta, au stat preotii si levitii, avand azimele dupa semintii si dupa capii de familie inaintea poporului, ca sa aduca Domnului dupa cele scrise in cartea lui Moise. 1.11. Si au fript pasha la foc, cum se cuvine si jertfele le-au fiert in caldari si in tingiri, cu bun miros, si le-au adus la toti cei din popor. 1.12. Si dupa acestea au gatit pentru ei insisi si pentru preoti, fratii lor, fiii lui Aaron, pentru ca preotii aduceau grasimile pana la caderea noptii, si levitii au gatit lor si preotilor, fratii lor, fiii lui Aaron. 1.13. Si cantaretii templului Domnului, fiii lui Asaf, erau in randul lor, dupa cum a randuit David. 1.14. Si Asaf si Zaharia si Iedutun, dregatorul regelui, 1.15. Si portarii stateau fiecare la poarta lui, fiindca nimanui nu-i era ingaduit sa-i treaca randul. Si levitii, fratii lor, au gatit pentru ei. 1.16. Si s-au savarsit cele de jertfa Domnului, ca in acea zi sa se sarbatoreasca Pastile si sa se aduca jertfele pe jertfelnicul lui Dumnezeu, dupa porunca regelui Iosia. 1.17. Si au praznuit fiii lui Israel cati se aflau de fata, in vremea aceasta, Pastile si praznicul azimelor, sapte zile. 1.18. Si nu s-au sarbatorit Pasti ca acestea in Israel, din zilele lui Samuel proorocul. 1.19. Si toti regii lui Israel n-au sarbatorit Pasti ca acestea, cum le-au sarbatorit Iosia si preotii si levitii si Iudeii, si tot Israelul, si cei ce s-au aflat in locuinta lor in Ierusalim. 1.20. In anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia, s-au sarbatorit Pastile acestea. 1.21. Si s-au indreptat faptele lui Iosia inaintea Domnului lui, cu inima plina de evlavie. 1.22. Si lucrurile despre el s-au scris in vremurile cele mai dinainte, despre cei ce au pacatuit si au facut nelegiuiri inaintea Domnului, mai mult decat orice neam si imparatie, si cele ce au amarat sufletul lui, cum si cuvintele cu care Domnul a mustrat pe Israel.
3 Ezra 7.10. Si fiii lui Israel, care se intorsesera din robie, au sarbatorit Pastile in ziua de paisprezece a lunii intai, dupa ce se curatisera preotii si levitii, 7.11. Precum si toti fiii robiei, care s-au curatit. 7.12. Ca levitii toti o data s-au curatit, si au junghiat mielul pascal pentru toti fiii lui Israel intorsi din robie si pentru fratii lor, preotii, si pentru ei insisi. 7.13. Si au mancat fiii lui Israel, cei intorsi din robie, si toti cati se departasera de uraciunile neamurilor din tara, cautand pe Domnul. 7.14. Si au praznuit sarbatoarea azimelor sapte zile, veselindu-se inaintea Domnului, 7.15. Pentru ca El intorsese inima regelui Asirienilor spre ei, ca sa intareasca mainile lor la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel.
A existat o situaţie în care Paştele a fost sărbătorit de toţi evreii în a doua lună, în vremea lui Iezechia. (cca 720 î.H.).
2 Paralipomena / 2 Cronici 30.1. Apoi a trimis Iezechia prin toata tara lui Israel si a lui Iuda si a scris scrisori lui Efraim si lui Manase, ca sa vina la templul Domnului la Ierusalim pentru sarbatorirea Pastilor Domnului Dumnezeului lui Israel. 30.2. Caci la sfatul pe care-l tinuse regele in Ierusalim, impreuna cu capeteniile, chibzuisera ca sa sarbatoreasca Pastile in luna a doua, 30.3. Din pricina ca nu le putuse sarbatori la timpul lor, pentru ca nu erau nici preoti sfintiti in numar de ajuns si nici poporul nu se stransese la Ierusalim. 30.4. Acest lucru a placut regelui si intregii adunari. 30.5. Si au hotarat sa se dea de veste la tot Israelul, de la Beer-Seba pana la Dan, ca sa vina la Ierusalim pentru sarbatorirea Pastilor Domnului Dumnezeului lui Israel, caci demult nu se mai sarbatorise asa cum este scris. 30.6. Si s-au dus trimisii cu scrisorile, care erau facute de rege si de capeteniile lui, prin toata tara lui Israel si a lui Iuda si, dupa porunca regelui, le spuneau: "Fii ai lui Israel, intoarceti-va la Domnul Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Israel, si Se va intoarce si El la cei ramasi dintre voi, care ati mai scapat din mana regilor Asiriei.
2 Paralipomena / 2 Cronici 30.15. Apoi au junghiat mielul Pastilor in ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preotii si levitii, rusinandu-se, s-au sfintit si au adus arderi de tot in templul Domnului. 30.16. Apoi au stat la locul lor, dupa randuiala pe care o aveau prin legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preotii stropeau cu sangele pe care-l luau din mana levitilor. 30.17. Fiindca in adunare erau multi din cei care nu erau curati, de aceea, pentru cei necuratiti, levitii junghiau mielul Pastilor 30.18. Si multi din popor, din semintia lui Efraim, a lui Manase, a lui Isahar si a lui Zabulon, care nu se sfintisera, au mancat Pastile impotriva Scripturii.
Concluzii.
1. Observăm că sărbătoarea Paştelui a început în amintirea eliberării evreilor din Egipt, şi a ajuns să fie sărbătorit şi de creştini, dar în cu totul alte circumstanţe, la alte date şi cu alte semnificaţii.
2. Paştele evreilor se serbează în ziua a 14-a primei luni din anul evreiesc. Era deci o dată fixă din an. În timpul existenţei sale printre evrei, Iisus a sărbătorit Paştele la aceleaşi date fixe, supunându-se aceluiaşi ritual, până la ultimul său Paşte terestru, când, la ritualul existent a adăugat, sau a suprapus ritualul lui Melhisedec prin Cina cea de Taină.
La evrei Paştele era şi este sărbătorit în a 14 zi din luna întăi, indiferent în ce zi cădea aceasta. Întâmplător sau nu, ziua de Paşte din ultimul an al lui Iisus petrecut printre oameni a fost într-o zi de vineri.
3. Paştele evreilor este strâns legat de sacrificiul mielului care ţinea o zi, şi de sărbătoarea azimilor care dura o săptămână după Paşte.
4. Mielul sacrificat se prepară numai fript şi poate fi mâncat numai de evreii şi străinii tăiaţi împrejur. Oasele mielului nu trebuie zdrobite, iar după cină toate resturile, inclusiv oasele, se ardeau. Motivele le cunoaşte Dumnezeu.
5. Nu se aminteşte nimic de băutura evreilor în această perioadă a sărbătorii azimilor, dar evreii actuali beau şi 4 pahare de vin .
6. La această sărbătoare puteau participa toţi cei tăiaţi împrejur, chiar şi străinii, adică ne-evreii.
7. După mâncarea cu azime a mielului sacrificat, urmau încă şase zile în care nu se mânca mâncare dospită de nici un fel. Nu ştim însă exact ce mâncau, dar mielul pascal se mânca integral în prima seară.
Era foarte firesc ca Dumnezeu să aleagă pentru începutul exodului o noapte cu lună plină, pentru ca fugarii să se poată orienta pe întuneric.
Fie ca Mesia să ne dezvăluie tainele Paştelui!
195 ТИСЯЧ ЄВРО ОТРИМАВ САДОЧОК У НОВОСЕЛИЦІ
Понеділок, 09 квітня 2012, 16:08
195 тисяч євро отримав садочок у Новоселиці для того, щоб за 14 місяців стати найбільш економічною спорудою у районі, а, може, й в області. Вигравши грант на конкурсі «Підтримка енергоефективних заходів в малих містах України», керівники міста планують вже до початку наступного опалювального сезону встановити тут сучасну котельню, утеплити стіни і відремонтувати дах.
Дитячий садочок у Новоселиці щодня відвідують більше 250 діток, деяких малюків батьки довозять з сусідніх сіл. Тут є п’ять корпусів, найстарішому приміщенню понад 30 років. Колись у цьому дошкільному закладі була власна котельня, однак нині садочок опалюється з загальної тепломережі міста. У звичайні дні у групах середня температура повітря не перевищує +20 градусів, а під час лютневих морозів дітей намагалися до садочку взагалі не водити.
Олена Негруца, вихователька середньої групи «Колосок» садочку: «Коли були сильні морози, було навіть дуже холодно. Дітки відвідували ті, чиї батьки не могли їх утримувати вдома».
Більше дітям мерзнути не доведеться, переконують представники міської та районної влади, адже за сприяння Буковинського центру реконструкції і розвитку Новоселиця стала одним з 10 малих міст України, які отримали грант від Євросоюзу на впровадження енергоекономічних технологій. Відтепер садочок №1 з мелодійною назвою «Дзвіночок» є дійсно першим.
Георгій Леонтій, начальник управління ЖКГ Чернівецької ОДА: «Ось те, що пропонується сьогодні по дитячому садочку, комплексне вирішення всіх питань, і котельню, яка буде працювати у різних видах палива, і ті утеплювальні матеріали нам дадуть серйозний позитив».
Поки що дитячий садочок має звичні для радянських споруд проблеми – подекуди тече дах, у деяких коридорах на стінах грибок, димар розвалюється. Звичайно, неможливо довести до ладу усе й одразу, однак за допомогою грантових коштів керівництво міста планує вирішити більшість проблем. Тим більше, для встановлення сучасної котельні тут є спеціальне приміщення.
Марія Нікорич, Новоселицький міський голова: «Це не використовувалось. Певний час тут були складські приміщення, зараз ми зекономимо кошти і не будемо будувати нову котельню».
Гроші на впровадження сучасних технологій надало Представництво Європейського союзу в Україні, а сам проект розробляли у Буковинському центрі реконструкції і розвитку. Згідно умов гранту, сума у 195 тисяч євро буде витрачена не лише на дитячий садочок.
Віталій Кирпушко, проектний менеджер та автор проекту: «Досягнути двох цілей по проекту: 50% економія коштів на опалення і утримання дитячого садка, а також це заохочення впровадження енергоефективних технологій на місцевому рівні».
Після того, як будуть завершені основні роботи по впровадженню енергоефективних технологій у дитячому садочку, міський бюджет буде витрачати вполовину менше коштів на його утримання, а це складатиме близько трьохсот тисяч гривень на рік.
Надія Величко. Телеканал «Чернівці»
Vitalie Zâgrea,
Nimeni nu ar fi crezut acum şaptesprezece ani că pe acea colină frumoasă din preajma satului Bănceni, raionul Herţa, regiunea Cernăuţi, într-un timp atât de scurt ar putea fi ridicată o fortăreaţă deosebită. De altfel, cea mai frumoasă mănăstire din nordul Bucovinei! Însă, mare e puterea Domnului! În toamna anului 1994 stareţul mănăstirii, părintele Mihail şi încă patru fraţi au înfiinţat acest locaş sfânt. Din cartofi aduşi şi urzică culeasă, au pregătit prima supă care a intrat în istoria mănăstirii. Astăzi în sfânta Mănăstire Ortodoxă din Bănceni ce poartă hramul „Înălţarea Domnului” slujesc şi se ostenesc pentru păcatele noastre 90 de fraţi. De aici până la graniţa cu România este o aruncătură de băţ, vreo 10 kilometri, vreo 25 kilometri până la frontiera ucraineano-moldovenească şi vreo 15 kilometri până în centrul regional Cernăuţi. Numai pe parcursul a zece ani pe teritoriul mănăstirii au fost construite cinci biserici şi chiliile monahale. Sfânta Liturghie la Mănăstirea din Bănceni se oficiază în limbile română şi rusă, credinţa fiind unică şi adevărată. După cum ne-a relatat într-un interviu zilele acestea, Arhimandritul Longhin, mănăstirea a fost construită prin truda călugărilor şi ajutorul mirenilor. Însă construcţiile la sfânta mănăstire sunt în toi.
Prin ce este renumită, totuşi, Mănăstirea Bănceni? Pe lângă acest sfânt locaş de rugăciune a fost înfiinţat şi un orfelinat. Din anul 2002 în satul Molniţa, la doar doi kilometri de mănăstire s-au construit noi clădiri pentru a putea astfel găzdui tot mai mulţi copii orfani sau micuţi cu dizabilităţi. În curtea orfelinatului este înălţată o biserică proprie în care se slujeşte şi se crede cu desăvârşire. Uitându-te în privirile acestor copii de la orfelinat, uneori nici nu-ţi vine să crezi că ei sunt orfani. S-ar părea că nişte părinţi preocupaţi de grijile lumeşti, dar totuşi bogaţi şi foarte grijulii, au lăsat copiii în mâini bune şi de nădejde.
Când părintele Mihail intră în orfelinat, e mare bucurie. La început nu prea înţelegi cine se bucură mai mult, părintele Mihail sau copiii, însă energia şi emoţiile pozitive sunt peste măsură. Acolo copiii îl numesc pe stareţul Mănăstirii, Arhimandritul Longhin, „tată”, el într-adevăr fiind pentru micuţi ca cel mai bun tată.
Astăzi la orfelinatul din cadrul mănăstirii Bănceni sunt peste patru sute de copii şi tineri, unii sănătoşi, alţii cu handicap, fiind invalizi din naştere. Însă, oricare ar fi starea lor de sănătate, fraţii şi măicuţele de la mănăstire îi iubesc pe aceşti copii din toată inima şi le oferă toată dragostea lor. Ne-am convins de aceasta acum câteva zile când am vizitat Mănăstirea Bănceni împreună cu unii colegi jurnalişti din Cernăuţi, Bucureşti şi Chişinău. Cu multă bucurie şi căldură în suflet am fost primiţi de stareţul mănăstirii, Arhimandritul Longhin, care a găsit timp, deşi zilnic e foarte ocupat, pentru a dialoga cu noi, pentru a ne împărtăşi şi nouă din bucuriile vieţii pe care le trăieşte alături de fraţi, creştini şi de aceşti copilaşi aflaţi în grija mănăstirii.
Acest sfânt locaş contribuie, totuşi, la păstrarea identităţii naţionale a românilor din nordul Bucovinei, slujba oficiindu-se aici în două limbi: română şi rusă. „În ţinutul Herţa limba română s-a păstrat întotdeauna, ne povesteşte părintele Mihail Jar. În şcoli s-a învăţat şi continuă să se studieze în limba română. Cât ţine de biserică aş zice că oamenii din Bucovina sunt cu credinţă fierbinte în Dumnezeu. Aceste biserici unde se slujeşte în limba română s-au păstrat întotdeauna. Creştinii, populaţia din jurul mănăstirii, sunt de origine română. Ei vin nu doar în zilele de sărbătoare, la slujbă, dar şi în celelalte zile de peste săptămână pentru a ne întinde o mână de ajutor. Câte o mie, o mie şi ceva de oameni veneau în fiecare zi la lucru să ne ajute, fără bani. Era setea şi foamea după Dumnezeu, după timpurile care au fost grele, comuniste, care au trecut peste noi şi au vrut să ne răcească inimile şi sufletele, poporul era atât de mult însetat după Dumnezeu că alergau zi şi noapte să ajute, să facă ceva pentru biserică. După cum vedeţi aici la mănăstire n-au fost nişte bani speciali aduşi din partea cuiva. Aici toată lumea a contribuit. Chiar la biserica mare care s-a terminat nu demult am chemat toţi creştinii să vină să pună câte o cărămidă în biserică, să fie o jertfire a dragostei. Asta uneşte cel mai mult inimile creştinilor, când toţi facem împreună, când suntem separaţi sau aparte, vrăjmaşul ne biruie”, a continuat gândul stareţul mănăstirii.
L-am rugat pe Arhimandritul Longhin să ne spună câte ceva despre casa de copii, azilul de bătrâni. Cu multă dragoste ne-a povestit despre ei, fiind foarte modest în tot ceea ce zice. „Am luat exemplu de la sfinţii părinţi, pentru că aşa era cândva. Pe lângă mănăstiri, biserici întotdeauna erau susţinuţi oamenii cei neajutoraţi, săraci sau bolnavi. Noi suntem numai urmaşii lor. N-am inventat ceva nou în ortodoxia noastră. Avem aproape 400 de copii, dintre care 82 sunt bolnavi de virusul HIV. Avem vreo 60 de bătrâni care sunt fără casă, fără ajutor, fără copii şi au venit aici la mănăstire. Prin asta putem arăta credinţa noastră ortodoxă, prin faptele ei”.
Evident, ni s-a părut foarte impresionant, peste 460 de copii plus obştea mănăstirii, creştinii care vin să mai ceară o mână de ajutor, toţi trebuie hrăniţi, e o muncă enormă. Din ce resurse mănăstirea trăieşte?
Părintele ne-a privit cu aceeaşi dragoste şi a continuat: „Ne aducem aminte întotdeauna de cuvântul Evanghelie. Şi mai ales mă uit la păsările acestea care cântă acuma, câte un bob de grâu găsesc în fiecare zi. Dumnezeu le trimite, ele trăiesc, se bucură, cântă. Aşa şi noi, nădăjduind în bunul Dumnezeu nu ne lipseşte nimica de pe masa mănăstirii sau masa copiilor, care este încărcată cu toate bunătăţile. Când vin copiii aici din altele locuri spun că n-au mâncat niciodată aşa bunătăţi. Dar aş remarca că poporul bucovinean este un popor foarte unit. Niciodată n-a fost să nu răspundă la durerea altora sau când am rugat să ne ajute cu ceva, niciodată n-au spus „nu”. Totdeauna au fost alături de noi. Ne fiind politician, naţionalist aş vrea să spun că suntem români, în care curge sânge românesc, ne-am păstrat limba, credinţa şi întotdeauna ne-a durut sufletul şi inima după neamul nostru, limba noastră. Dacă alţii ne văd altfel, noi suntem acei care am rămas şi vom rămâne alipiţi de poporul nostru şi de limba noastră românească. Aşteptăm tot poporul să vină. Aici, la mănăstire vin creştini de diferite etnii, sunt fraţi care vorbesc în diferite limbi, nu e o ruptură între noi, o luptă. Pur şi simplu este legătura dragostei, a credinţei care ne leagă. Să spuneţi la toţi românii de pretutindeni că niciodată nu vom părăsi neamul, sângele şi nici limba noastră română. Cea mai dulce ea răsună. După cum vedeţi peste tot am scris în biserici în limba română ca să vadă lumea că suntem români. Nu pentru că nu iubim alte naţiuni. Suntem ortodocşi şi în credinţa ortodoxă se leagă şi alte naţiuni. Ne bucurăm foarte mult când vin maici, călugări, pelerini din România. Vin aici, pleacă înapoi, dar rămâne ceva, rămâne dragostea lor, rămâne credinţa lor, rugăciunile lor rămân aici cu noi, care ne ajută să purtăm crucea mai departe în viaţa noastră de zi cu zi”, a conchis stareţul mănăstirii, Arhimandritul Longhin.
Domnia sa ne-a binecuvântat la despărţire, invitându-ne să mai trecem pe la mănăstire, pe la acei copii, sufletele cărora emană căldură, dragoste, bunătate, credinţă. Oare vom putea noi să nu revenim la acea fortăreaţă? Sunt sigur, în cel mai scurt timp paşii noştri se vor îndrepta din nou spre acest locaş sfânt din ţinutul Herţa, pentru că simţim mereu o chemare a inimii şi sufletului.
sursa foto: Nicolae Hauca
