Ascultă Online Radio Cernăuți

18 sept. 2022

Proiect ambițios și de folos național cu un generic sugestiv ”Din Boian la Vatra Dornei”



VIDEO -https://www.facebook.com/nicolae.hauca/videos/5067174113394550/?notif_id=1661858526032014&notif_t=video_processed&ref=notif //// https://www.facebook.com/nicolae.hauca/videos/2215305545318399 ///////////////////////// ROMÂNI DIN BOIAN, DIN CERNĂUȚI ȘI DE PÂNĂ LA VATRA DORNEI... VĂ AȘTEAPTĂ ÎN DULCEA BUCOVINĂ ! Un bucovinean nu doar îndrăgostit de pitorescul plaiului natal, ci și dornic de a-l face cunoscut lumii întregi, dar mai ales conaționalilor de pretutindeni, s-a implicat cu trup și suflet în dezvoltarea turismului din Țara Fagilor. Este prof. Ioan Ițco din Câmpulung Moldovenesc, director fondator al primului Institut de Învățământ și Cercetare în Turism din România ”I.P.I. Bucovina”, editor al revistei ”Dulce Bucovină”, autorul unui complex Ghid turistic al județului Suceava. În calitatea-i de persoana competentă în domeniu (a fost directorul complexelor turistice de la Câmpulung Moldovenesc și Suceava), dar și ca român cu suflet mare, bun cunoscător al istoriei Bucovinei din cele mai vechi timpuri, a pus la cale un proiect ambițios și de folos național, susținut deocamdată de câțiva prieteni apropiați care-i împărtășesc entuziasmul, cu un generic sugestiv ”Din Boian la Vatra Dornei”, care a început cu ”Galeria oamenilor de seamă din nordul și sudul Bucovinei”, realizată de redacția revistei ”Dulce Bucovină”, președinte fondator prof. Ioan Ițco. După cum a ținut să menționeze, de la primii pași la punerea în mișcare a acestei idei l-a susținut bloggerul Euro Media Nicolae Hauca, președinte al Asociației Pro Bucovina. Și iată că după mult zbucium și emoții a sosit și ziua lansarii acestei originale galerii, aleasă fiind duminica de 28 august, iar ca locație - frumoasa comună Iacobeni, așezată într-un peisaj pitoresc de extraordinară atracție turistică. La lansare au fost prezenți invitați din nordul Bucovinei, care s-au bucurat de onoarea de a fi incluși în aceeași suită cu personalități de mare valoare, cum sunt cei din trecutul Bucovinei – Aron Pumnul, Eudoxiu Hurmuzachi, Iancu Flondor, dar și oameni de cultură din timpurile noastre – poetul Mircea Lutic. De fapt, e doar un început de galerie, care urmează să fie completată. Noi, invitații din Cernăuți, oameni ai scrisului - Nicolae Toma, redactor-șef al ”Zorilor Bucovinei” și președinte al Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, jurnaliștii Felicia Nichita-Toma, Maria Toacă, suntem conștienți de modestele merite și totodată recunoscători pentru faptul de a fi incluși în această galerie, unde și-au găsit locul și alți colegi jurnaliști, lideri de societăți naționale – Iurie Levcic, Vasile Bâcu, Nicolae Șapcă, Ștefan Broască, Diană Toma, Sergiu Bărbuță, Nicolae Hauca, Vladimir Acatrini ș.a. Pe bună dreptate, în galeria bucovinenilor un loc de cinste îi revine doamnei Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, pentru că susține comunitatea noastră românească, ne încurajează și ne ajută la demararea proiectelor orientate la prosperarea spirituală, perpetuarea culturii naționale și consolidarea unor relații armonioase între români și ucraineni, precum și cu toate etniile conlocuitoare. Locul printre personalitățile de seamă ale Bucovinei îi revine, mai ales, datorită activităților din acest an, extrem de dificil pentru Ucraina, prin ajutorul acordat deschizându-le ucrainenilor adevărata Românie și sporind prestigiul românilor în mediul ucrainean, în fața autorităților cernăuțene cu care găsește limbă comună. Spun aceste lucruri nu pentru lauda de care n-are nevoie șefa misiunii diplomatice la Cernăuți, ci ca argument la portretul dumneaiei în galeria oamenilor de seamă ai Bucovinei. Oportună i-a fost prezența și la această întâlnire, sugerându-le primarilor Vasile Cozan, comuna Panaci, și Viorel Maxim, Iacobeni, să nu se limiteze doar la întâlniri frățești, ci să demareze proiecte transfrontaliere privind schimbul turistic, de comun folos, cu primării din nordul Bucovinei, căci ”prin turism se facilitează cunoașterea valorilor culturale și comunitățile românești din afara frontierei devin mai vizibile”. Ne-am convins că Ioan Ițco este înconjurat de prieteni cu inima română, nu mulți dar buni, dispuși să-l ajute: unii cu stare modestă, cum este redactorul-șef al revistei ”Dulce Bucovină”, Victor Raiescu, prieten de la primii pași, primul care a donat 50 de lei pentru fondarea publicației, dar și oameni cu stare, ca Costel Ungurașu, care ne-a îndemnat la unitate și iertare. ”Să fim fericiți că suntem aleșii acestui neam și să ducem mai departe demnitatea neamului. În 1996 am fost la Cernăuți, am văzut durerea românilor. Și regretatul meu frate, Mihai, era cu inima la românii de dincolo. Cel mai minunat lucru ce l-am făcut este că am pus o cărămidă la temelia orfelinatului din Rădăuți. Să vedeți ce copii cuminți cresc acolo, aș da și cămașa de pe mine pentru ei. Sunt copii care încep ziua cu rugăciunea de dimineață. Numai cu credință te poți bucura de lumina zilei, fără credință n-ai cum să vezi lumina”, ne-a spus Costel Ungurașu. De la un om cu devotement față de datoriile încredințate, primarul din Panaci, Vasile Cozan, am luat cuvintele:”Gândiți cu inima și n-o să greșiți niciodată, mai degrabă greșiți cu rațiunea”. Într-adevăr, cred că nu greșesc, afirmând că toți cei adunați în jurul lui Ioan Ițco, gândesc mai întâi cu inima: inginerul Alberto Fuchs, ultimul neamț din Iacobeni (așa mi s-a prezentat exponentul minorității germane din Iacobeni), doamna Maria Luța, fermieră din Horodnic, purtătoare de comori populare după cum s-a prezentat în mândrul costum popular, dar și o gospodină de nota zece, apreciată de plăcintele ce ne-au lăsat gura apă. Doamna Luța, care a fost pe la Cernăuți, ne-a lăudat că suntem mai români decât conaționalii din România. Așa spun toți care vor să ne cunoască cu adevărat, înțelegând că patriotismul se naște din suferință. Ne-am bucurat să întâlnim printre susținătorii dlui Ioan Ițco pe tânăra Cornelia Zavoianu, desing-ul revistei. Am avut și din Boian o tânără printre noi, pe Anișoara Botă, studentă la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava. Așadar, o putem numi reprezentantă a ambelor părți ale Bucovinei. Anișoara este sora sculptorului Cristi Botă, partenerul lui Ioan Ițco în realizarea unei suite de busturi oamenilor de seamă din Bucovina. Revenind la genericul ”Din Boian la Vatra Dornei”, amintesc și de prezența doamnei Rozalia Motrici, de la care am primit două noi volume postume ale regretatului Mircea Motrici, radioreporterul care a făcut cunoscut nordul Bucovinei în Țară și în lume, a poposit deseori și la Boian, lăsând frumoase amintiri în inimile boincenilor. Și cărțile lui Mircea Motrici, și revista ”Dulce Bucovină”, dar sperăm că și cuvintele noastre, ale jurnaliștilor prezenți la această întâlnire de suflet, vor atrage români de pretutindeni pe cărări de dor spre Bucovina noastră de la nord, cea de peste eternul verde al Dornelor. (Maria TOACĂ)

LANSARE DE CARTE EDITATĂ LA MANASTIREA PUTNA 2022

https://www.facebook.com/nicolae.hauca/videos/5724681180946633


 Editura „Alexandru cel Bun”, Biblioteca „Glasul Bucovinei”, „Biblioteca Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” și Societatea Bibliotecarilor Români au organizat o lansare de carte în sala de conferințe a Societății „Mihai Eminescu” . //////////////////////////// /// 

UN POD DE CARTE DE LA MĂNĂSTIREA PUTNA LA CERNĂUȚI, CA SĂ NU NE MOARĂ SFINȚII PE PEREȚI ȘI ÎN SUFLETE Orice lansare a cărților de autori români, apărute la Cernăuți sau în altă parte, este un eveniment cultural de excepție pentru comunitatea românească de aici, deoarece rar de tot avem asemenea prilejuri. Manifestarea de astăzi, 15 septembrie, însă, a fost o sărbătoare cu totul deosebită, pentru că au fost puse în lumină cele mai de preț valori ale sufletului românesc, repere care ne apără și ne mențin identitatea. Ne aflăm astăzi în aceeași situație, despre care scria Eminescu prin anii 1880: ”Biserica și școala, atâta cer românii din Austro-Ungaria pe sama lor și, prin aceasta, și-au cerut păstrarea naționalității...”. Chiar mai mult decât în acele timpuri, idealul românilor este menținerea unității limbii strămoșești și a Bisericii naționale, despre care Poetul nostru național scria că a ”stabilit și unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise”. Biserica rămâne și astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele Patriei istorice România. Comunitatea istorică a românilor din regiunea Cernăuți simte ocrotirea și sprijinul sfintelor altare de dincolo de graniță, mai ales susținerea spirituală a Mănăstirii Putna. Edificator în acest sens este prinosul de carte îndreptat către românii din regiunea Cernăuți. O parte din cărțile și revistele nou-apărute la Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, au fost prezentate în cadrul lansării de la 15 septembrie la Palatul Național, organizate de Editura „Alexandru cel Bun”, Biblioteca „Glasul Bucovinei”, Biblioteca Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” și Societatea Bibliotecarilor Români. Mănăstirea Putna, căreia dna acad. Alexandrina Cernov îi datorează noua ediție îmbogățită a volumelor din colecția ”Destin Bucovinean” a fost alături de noi prin prezența părintelui monah Hrisostom, protosinghel. Pentru prima dată un astfel de eveniment a fost onorat de un număr impunător de slujitori ai altarelor, preoți și protopopi în frunte cu Arhimadritul Nikita, secretarul Eparhiei Cernăuților și a Bucovinei din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Interesul fețelor bisericești a fost stimulat de volumul ”Destinul Bisericii Românești din nordul Bucovinei în perioada sovietică”, subiectul pe care s-au axat și discuțiile. Mulțumirile dnei Alexandrina Cernov, în calitate de redactor-șef al revistei ”Glasul Bucovinei” și de alcătuitoare a noii ediții a celor două volume (Fântâna Albă. Golgota neamului” și ”Destinul Bisericii Românești din nordul Bucovinei în perioada sovietică”, s-au îndreptat către starețul Mănăstirii Putna, Arhimandritul Melchisedec Velnic, către erudiții monahi, îndeosebi părintele Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. La rândul său, protosinghel Hrisostom a răspuns că mulțumirile le merită cei care scriu cărțile, promovând astfel valorile creștine și naționale. În ultimii ani în România, a observat, mesagerul Putnei, se neglijează moștenirea națională, se lovește în tradiții, în tot ce trebuie să apăram și să păstrăm: ”Prin activitatea editorială păstrăm și transmitem mai departe ce ne-a rămas în inimă. Noi, monahii de la Putna, suntem ca părinții, așa cum un părinte se lasă pe sine la urmă și își scoate fiul în față. A scrie o carte e ca și cum a-i naște un copil, să fiți ca o sămânță care dă rod bogat. E o sărbătoare să ne adunăm în jurul cărții. Citind cărțile avem acces la fumusețea celor care le scriu și le citesc”. Menționez aici că, folosindu-se de moment, gazda manifestării, Vasile Bâcu, i-a transmis oaspetelui dorința de a avea Mănăstrirea Putna ca membru asociat al Societății pentru Cultura și Literatura Română ”Mihai Eminescu”, Cernăuți, dorință confirmată în plăcuță-carnet de membru asociat. Frumos a evidențiat în mesajul de salut arhimandritul Nikita că Putna este Ierusalimul nu numai al neamului românesc, ci și pentru ucraineni. Am văzut pe viu cum protejează Sfânta Mănăstire comunitatea ucraineană din județul Suceava în timpul unui pelerinaj al participanților la colocviul ”Durată românescă. Libertate și conștiință”, când am parcurs drumul împreună cu starețul Melchisedec la schitul Sf. Ilie din Salaș, localitate populată de huțuli, care țin sărbătorile creștine după stilul vechi. Obștea monahală a Putnei se conduce de îndemnul mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu, care chema la ajutorarea sărmanilor, spunând că nu e biserică aceea care nu acordă ajutor material enoriașilor la nevoie. A fost plăcut să-l cunoaștem la această lansare pe istoricul ucrainean Myhailo Ciuciko, autorul unui atotcuprinzător volum despte istoria Bisericii Ortodoxe în Bucovina, care, după cum a vorbit, se vede că ia seama de contribuția românilor la menținerea ortodoxiei în Bucovinei. Altfel, s-a simțit puterea binefăcătoare și unificatoare a maicii sufletelor noastre – Biserica Ortodoxă, moment sensibilizat de părintele Hrisostom, cu referiri la cele două evoluări artistice, armonios intecalate în tematica abordată. Natalia-Camelia Proțiuc, colaboratoare a editurii ”Alexandru cel Bun” și Bibliotecii revistei ”Glasul Bucovinei” a interpretat o rugăciune din repertoriul pieselor religioase și, ca pe un psalm, versurile lui Eminescu ”Ridica-voi ochii mei la ceruri”. /////////////////////////////////////////////////////////////  /////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////// Cunoscutul interpret de muzică ușoară și romanțe, Gheorghe Posteucă a dat glas versurilor poetului Vasile Bâcu despre Ana din Balada Meșterului Manole, fapt ce l-a impresionat profund pe părintele de la Putna. Am reținut emoționantele sale cuvinte despre Ana din Baladă, care-i asemenea destinului Bisericii noastre. Poporul român, ne-a spus părintele Hrisostom, îl asimuiește pe Manole cu Hristos, iar Ana este Biserica Sa. Ana îndură, dar e o îndurare nobilă, victorioasă, așa cum și destinul Bisericii nu poate fi decât de nebiruit. Ca niciodată am auzit multe mulțumiri la această lansare de cărți și reviste, editate la Mănăstirea Putna, căci bine a sesizat protosinghel Hrisostom: ”Mulțumirile, adresate celor care ne aduc lumina cărții, nu sunt niciodată de ajuns”. Acad. Alexandrina Cernov a primit mulțumiri pentru munca de slujire neamului și efortul de a aduna materiale despre preoți și biserici și nordul Bucobinei, precum și mărturiile supraviețuitorilor masacrului de la Fântâna Albă. Recunoștința noastră o merită și preoții care apără altarele și credința, astfel ocrotind limba română și unitatea românească pe acest pământ. Bisericile ne-au rămas ca ultimele și cele mai ne neînfrânt redute ale limbii materne, fapt menționat de jurnalista Felicia Toma în cuvântul de mulțumire adresat protopopului de Storojineț, părintelui Vasile Covalciuc, în special, pentru păstrarea memoriei marelui nostru înaintaș, Iancu Flordor. Cu propuneri de înveșnicire a personalităților care ne-au făurit istoria au intervenit profesorul de română Nicolae Costaș, prof. dr. Ilie Popescu, președintele Societății regionale ”Golgota”. Începută cu rugăciune și un minut de reculegere pentru intelectualii români de frunte ai comunității, trecuți anul acesta în veșnicie – jurnalistul Ilie Olar, prof. Aurel Constantinovici, poetul Vasile Tărâțeanu, criticul literar Ștefan Broască, acordul final a avut o semnificație simbolică, prezentarea de către cercetătorul arhivelor Dragoș Olaru a volumului regretatului Ștefan Broască ”Acolo unde trăiesc autori și cărți” răsunând ca un elogiu adus cărților. Prezența fețelor bisericești cu rugăciuni, dar și a câtorva profesori școlari și bibliotecari care au plecat cu brațele încărcate de cărți, ne inspiră încrederea că a îndura (ceea ce se întâmplă cu noi în prezent) nu înseamnă cedare sau trădare a idealurilor sfinte. (Maria Toacă)
ârzu, Ва


10 sept. 2022

VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 08/09/2022

Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire;

Ctrl și (–) la micșorare






  ////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////






/////////////////////////////////////////////////////////////

7 sept. 2022

VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 01/09/2022

Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire;

Ctrl și (–) la micșorare





 


 //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////







6 sept. 2022

Ștefan Broască (1949 - 2022)

 


Ne-a părăsit și Ștefan Broască – ultrimul mohican al procesului literar nord-bucovinean postbelic. El a aparținut unei generații (Vasile Levițchi, Arcadie Suceveanu, Ilie Tudor Zegrea, Ștefan Hostiuc, Simion Gociu, Grigore Bostan, Mircea Lutic, Grigore Crigan, Vasile Tărâțeanu) care în a doua jumătate a secolului trecut au încercat să reanimeze viața literară din nordul Bucovinei. Deși are unele inperfecțiuni, totuși creația acestor scriitori prezintă o valoare estetică demnă de întreaga literatură românească în ansamblul ei. În ultima sa carte, apărută ceva mai bine de o lună în urmă, ne mărturisea că acești scriitori, „în special poeții s-au învrednicit cu cărți de bună literatură ertistică”. S-a grăbit să-i apară această carte cât mai iute fiindcă avea încă a ne spune multe lucruri despre noi, cum să ne întărim moralul, să depășim greutățile și să nu disperăm.
M-a rugut în ultimele zile să merg neapărat cu el în Țară. Avea o presimțire. Vroia să-și întâlnească prietenii din România, să revadă locurile unde a fost și a editat atâția ani ziarul „Plai Românesc”. I-am îăndeplinit această ultimă dorință, am fost cu el la Suceava și la mănăstirile bucovinene. Peste tot îmi vorbea despre prietenii lui, mulți dintre ei părăsinudu-l ceva mai devreme. Se simțea uneori fericit, dar cădea adesea în uitare și tristețe.
Odihnește-te în pace, drag prieten! Acolo printre autori și cărțile lor.
Condoleanțe fiicei Corina.
//////
Echipa Consulatului General al României la Cernăuţi regretă trecerea la cele veşnice a celui care a fost Ştefan BROASCĂ, publicist, critic literar, traducător, cunoscut membru al comunităţii româneşti din nordul Bucovinei. Născut la 18 ianuarie 1949 în localitatea Bahrineşti, regiunea Cernăuţi, Ştefan Broască a fost profesor de limba şi literatura română în satul natal, apoi corespondent şi şef secţie la ziarul regional ,,Zorile Bucovinei”, redactor-şef al publicaţiei ,,Plai Românesc”, redactor superior la Editura Svit, redacţia Cernăuţi, vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura Românească ,,Mihai Eminescu” din Cernăuţi. A publicat numeroase articole, eseuri, recenzii, cronici literare în publicaţii din Ucraina, România, Republica Moldova, Canada, SUA. Ultimul volum publicat a fost ,,Acolo unde trăiesc autori şi cărţi”, Cernăuţi, Editura Misto, 2022.
Sincere condoleanţe familiei. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

///////////////
Societatea pentru Cultură și Litratură română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți este profund îndurerată de decesul publicistului, eseistului și criticului literar Ștefan Broască.
El a fost redactor-şef al ziarului „Plai Românesc” și vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi, a trudit la ziarul „Zorile Bucovinei” și la redacţia din Cernăuţi de manuale pentru şcolile româneşti din Ucraina a Editurii „Svit”.
Ștefan Broască este autor a sute de articole de actualitate social-politică, de critică literară, eseuri, tablete, recenzii şi cronici literare în presa românească din nordul Bucovinei, Republica Moldova, România, presa de limbă română din Canada şi SUA. A scos volumul de eseuri şi tablete „Hăitaş de clipe” și „Acolo unde trăiesc autori şi cărţi”.
Fără Ștefan Broască literatura română va fi mai săracă. Numele lui rămâne scris în istoria literaturii bucovinene la loc de cinste.
Exprimăm sincere condoleanțe rudelor, prietenilor, tuturor celora care l-au avut aproape.
Cu tristețe,
Prezidiul SCLRB „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți
////////////////////
ŞTEFAN BROASCĂ
Publicist, critic literar, eseist. Născut la 18 ianuarie 1949 în Băhrineşti, fostul judeţ Rădăuţi, acum raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi, Ucraina.
Urmează şcoala de 8 ani din Băhrineşti (1963) şi şcoala medie 10 din Cernăuţi (1966). În acelaşi an devine student la Facultatea de Filologie (secţia limba şi literatura română), pe care o va absolvi în 1971.
În anii 1971–1973 – profesor de limba şi literatura română la şcoala din satul natal.
Serviciul militar obligatoriu – anii 1973–1974.
Din ianuarie 1975 – colaborator la redacţia ziarului regional de limba română „Zorile Bucovinei”, iniţial în calitate de corespondent, iar apoi de şef de secţie – până în august 1997.
Din noiembrie 1996 – redactor-şef al publicaţiei „Plai Românesc”, vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura Românească din reginea Cernăuţi.
În anii 2002 – 2007 – redactor superior la Editura „Svit”, redacţia din Cernăuţi de manuale pentru şcolile româneşti din Ucraina.
Pensionat din ianuarie 2009.
Autor a sute de articole de actualitate social-politică, de critică literară, eseuri, tablete, recenzii şi cronici literare în presa românească din Nordul Bucovinei („Zorile Bucovinei”, „Plai Românesc”, „Concordia”, „Arcaşul”, „Septentrion literar”); din Republica Moldova („Literatura şi arta”),din România („”România liberă”, „Curierul Românesc”, „Cotidianul”, „Flacăra”, „Familia Română”, „Naţiunea”, „Crai nou”, „Bucovina” etc.), Canada şi SUA („Cuvântul Românesc” ş. a.).
Volumul de eseuri şi tablete „Hăitaş de clipe” – 1999, Timişoara. „Acolo unde trăiesc autori şi cărţi”, cronici și articole – 2022, Cernăuți.
În curs de editare „Valea Plângerii” – publicistică.
Traducător a circa 30 de manuale pentru şcolile româneşti din Ucraina.
Laureat al premuiului Fundaţiei Culturale a Bucovinei – 1997. ///////////////////////////////////////////////////////////////
Hostiuc Stefan
Parcă nu-mi vine a crede că Stefan nu mai este printre noi! Ne-am văzut la înmormântarea lui Vasile. M-am bucurat să-l văd în relativă bună formă. Dar uite că fulgerător de repede ne-a lăsat cu inima îndurerată. Grea pierdere pentru comunitate și pentru oamenii scrisului. Rezervat până în anii din urmă, a revenit dintr-o dată cu un curaj extraordinar în viața comunității. Dacă mai înainte spunea că nu mai are niciun rost să scrii, acum își găsise parcă un rost în scrisul său. Ne-a bucurat această implicare. Dar nu ne-am putut bucura mult timp de ea - atâta cât ne-am fi dorit. Iubit de unii, incomod pentru alții, Ștefan lasă o urmă luminoasă în istoria scrisului românesc din nordul Bucovinei. Măcar a reușit să se bucure de cartea de critică literară pe care a scos-o recent la Cernăuți pe banii săi. A lansat-o la Suceava, a venit acasă și a și pornti pe drumul ce duce spre veșnicii. Lină să-ți fie calea către cele veșnice, dragă Ștefane!
/////////////Stefan Hostiuc
Ștefan Broască ne-a părăsit tocmai când comunitatea avea cel mai mult nevoie de cuvântul și fapta lui. Nu s-a grăbit să-și publice textele. L-am îndemnat de mai multe ori. Cui folosesc? - era răspunsul lui scurt, formulat printr-o întrebare retorică. Și totuși, o voce interioară i-a șoptit în nopțile pe care le nedormea, singur-singurel în garsoniera lui de pe fosta stradă a împăratului Franzos (nu-i spun numele ei de azi, încă nedecomunizat și de nedecomunizat pentru cei ce se ocupă cu decomunizarea selectivă), i-a șoptit , ziceam, să nu mai tărăgăneze, să-și adune textele într-o carte, că viața omului îi scurtă. Și dacă această voce a venit din interior, a ascultat-o. Pentru asta îi mulțumim. A putut și el să plece mulțumit, pe drumul fără întoarcere.
  • Сочувствую
  • Ответить
  • 21
  • Stefan Hostiuc
    Ștefan Broască ne-a părăsit tocmai când comunitatea avea cel mai mult nevoie de cuvântul și fapta lui. Nu s-a grăbit să-și publice textele. L-am îndemnat de mai multe ori. Cui folosesc? - era răspunsul lui scurt, formulat printr-o întrebare retorică. Și totuși, o voce interioară i-a șoptit în nopțile pe care le nedormea, singur-singurel în garsoniera lui de pe fosta stradă a împăratului Franzos (nu-i spun numele ei de azi, încă nedecomunizat și de nedecomunizat pentru cei ce se ocupă cu decomunizarea selectivă), i-a șoptit , ziceam, să nu mai tărăgăneze, să-și adune textele într-o carte, că viața omului îi scurtă. Și dacă această voce a venit din interior, a ascultat-o. Pentru asta îi mulțumim. A putut și el să plece mulțumit, pe drumul fără întoarcere.
  • Stefan Hostiuc
    Ștefan Broască ne-a părăsit tocmai când comunitatea avea cel mai mult nevoie de cuvântul și fapta lui. Nu s-a grăbit să-și publice textele. L-am îndemnat de mai multe ori. Cui folosesc? - era răspunsul lui scurt, formulat printr-o întrebare retorică. Și totuși, o voce interioară i-a șoptit în nopțile pe care le nedormea, singur-singurel în garsoniera lui de pe fosta stradă a împăratului Franzos (nu-i spun numele ei de azi, încă nedecomunizat și de nedecomunizat pentru cei ce se ocupă cu decomunizarea selectivă), i-a șoptit , ziceam, să nu mai tărăgăneze, să-și adune textele într-o carte, că viața omului îi scurtă. Și dacă această voce a venit din interior, a ascultat-o. Pentru asta îi mulțumim. A putut și el să plece mulțumit, pe drumul fără întoarcere.
  • Stefan Hostiuc
    Ștefan Broască ne-a părăsit tocmai când comunitatea avea cel mai mult nevoie de cuvântul și fapta lui. Nu s-a grăbit să-și publice textele. L-am îndemnat de mai multe ori. Cui folosesc? - era răspunsul lui scurt, formulat printr-o întrebare retorică. Și totuși, o voce interioară i-a șoptit în nopțile pe care le nedormea, singur-singurel în garsoniera lui de pe fosta stradă a împăratului Franzos (nu-i spun numele ei de azi, încă nedecomunizat și de nedecomunizat pentru cei ce se ocupă cu decomunizarea selectivă), i-a șoptit , ziceam, să nu mai tărăgăneze, să-și adune textele într-o carte, că viața omului îi scurtă. Și dacă această voce a venit din interior, a ascultat-o. Pentru asta îi mulțumim. A putut și el să plece mulțumit, pe drumul fără întoarcere.
////////////////
Ştefan Broască – istoric spiritual al scrisului românesc din nordul Bucovinei
La începutul celei de-a treizeci şi treia toamnă a renaşterii noastre naţionale (cronica o ducem de la sfârşitul lunii mai 1989, când în Sala de Marmură a Universităţii din Cernăuţi a fost constituită Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”) ne-a părăsit Ştefan Broască, istoric spiritual al scrisului românesc din nordul Bucovinei. Nu cu mult înainte de această zi tragică de 6 septembrie, Ştefan Broască a avut fericirea de a ţine în mâini unica sa carte de critică şi istorie literară „Acolo unde trăiesc autori şi cărţi”. Este o afirmaţie a ilustrului cernăuţean Paul Celan: „Sunt din Bucovina, un ţinut în care oamenii şi cărţile trăiesc împreună”. Criticul literar Ştefan Broască îşi invită cititorii la o „călătorie spre sine”, la o apreciere a vieţii literare în zonele comunităţilor de români din jurul patriei lor istorice. Or, o viaţă literară există atâta timp, cât există autori şi cititori. Format în acest spaţiu literar şi spiritual, sub influenţa unor lecturi valoroase, Ştefan Broască a lăsat pentru viitorime unica sa carte ca mărturie a unei istorii spirituale dramatice. Anunţând în cronicile sale despre puţinii autori români cernăuţeni, Ştefan Broască deduce că în nordul Bucovinei, la răscruce de milenii scrisul românesc a cunoscut o oarecare dezvoltare.
Născut la Băhrineşti, sat de baştină a câtorva scriitori români, Ştefan Broască a aflat încă din copilărie despre tragedia românilor bucovineni de la Fântâna Albă. Locul unde la 1 aprilie 1941 au fost împuşcaţi ţărani români din localităţile din Valea Siretului, care vroiau să scape de regimul bolşevic, se află nu departe de Băhrineşti. Ştefan Broască a fost primul ziarist român din Cernăuţi, care a scris despre acest masacru. Apoi a pregătit pentru tipar relatările unor consăteni de-ai săi care au trecut prin acest infern.
Activând la „Zorile Bucovinei”, apoi la „Plai Românesc”, Ştefan Broască şi-a încheiat cariera de publicist pe o notă majoră, cu articole de profundă rezonanţă cum ar fi cel întitulat „Românii din nordul Bucovinei sub steaua eternităţii lui Eminescu”.
Criticul literar Ştefan Broască, acel care a meditat mult asupra viitorului scrisului românesc din „dulcea Bucovină”, a prevenit că acesta depinde de buna studiere a limbii materne în şcoală, altfel cuvintele din graiul matern vor fi orfane.
Vestea despre plecarea la cele veşnice a lui Ştefan Broască, care a făcut parte dintr-o generaţie de scriitori, ce ne-au proslăvit istoria, limba şi cultura, a fost primită de toţi românii bucovineni cu multă durere. El ne-a învăţat să trăim cu cărţile… Cale lină spre ceruri!
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
Возможно, это изображение 1 человек, стоит и на открытом воздухе

/////////////////////////////////////
S-A DUS ȘI ȘTEFAN BROASCĂ PE UNDE NU ESTE ÎNTRISTARE, NICI SUFERINȚĂ...
La nici o lună după poetul și academicianul Vasile Tărâțeanu, ne părăsește încă un intelectual de elită al comunității românești din nordul Bucovinei. Aflăm azi dimineață că a încetat să bată inima lui Ștefan Broască, nume cunoscut în arealul cultural românesc ca publicist, critic literar, eseist, traducător, dar mai întâi de toate un bun român, care a promovat valorile naționale în perioada activității la ziarul ”Zorile Bucovinei” (1975-1997), apoi în paginile ziarului ”Plai Românesc”, publicație a Societății ”Mihai Eminescu”. A preluat ziarul în 1996 de la compatriotul Vasile Tărâțeanu, după procesul de judecată, și a fost redactor-șef, timp de vreo opt ani. E trist când ne părăsesc oameni cu care am lucrat ani și ani în același birou, ne-am hrănit din aceleași greutăți și nedreptăți înfruntate în procesul muncii de creație, am parcurs multe drumuri împreună. Amintesc doar de călătoria, odată de Sfântul Ilie, la Târgul de Fete de pe Muntele Găina. Datorită relațiilor de prietenie cu prefectul de Hunedoara, Ștefan Broască a organizat câțiva ani la rând plecarea mai multor români din nordul Bucovinei la această frumoasă sărbătoare. Vecini fiind cu străzile, e trist că n-o să-l mai întâlnesc prin centrul orașului, n-o să-i mai doresc la mulți ani, la 18 ianuarie de ziua nașterii. Dar când mă gândesc la suferințele-i din ultimul timp, întristarea se pierde într-o blândă resemnare.
S-a grăbit să scoată la lumina tiparului cartea vieții trăite în catedrala cuvântului. A grăbit clipa, dorind, probabil, să spună cât mai repede: „Sunt din Bucovina, un ţinut în care oamenii şi cărţile trăiesc împreună”, cuvinte luate drept motto la volumul recent apărut „Acolo unde trăiesc autori şi cărţi” (Ed. ”Misto”, Cernăuţi, 2022). Parcă presimțea că nu i-a rămas mult, mânat de obsesia de a reînvia duhul orașului din perioada interbelică, românească, când se plimba pe străzile cernăuțene renumitul poet Paul Celan. N-am mai reușit să plecăm, după cum ne-a fost înțelegerea la Rădăuți, la lansarea prospătului volum. Scriam în recenzia la această apariție editorială că Ştefan Broască, posesorul unui condei elevat, al unui stil elitist, cu abilităţi de a pătrunde în profunzimea lucrurilor, dacă îşi orienta talentul şi spiritul creator pe făgaşul literaturii, ar fi ajuns poate unul dintre prozatorii de frunte ai Bucovinei. Dar n-a fost dat să se întâmple. El a ales să le adauge un plus de renume confraţilor cu un zbor mai înalt în ale scrisului, abordând genul criticii literare. Și mai scriam: ”Păcat că cei mai mulţi dintre autorii cărţilor intrate în apanajul exegetului critic nu mai sunt în viaţă, ca să se bucure şi ei de această apariţie”. De-acum nu mai este în viață nici exegentul critic. Poate se vor întâlni acolo, toți împreună în jurul acestei cărți, pe tărâm de lumină și eternă împăcare.


////////////////////////////////////////////////////////////Hostiuc Stefan
Parcă nu-mi vine a crede că Stefan nu mai este printre noi! Ne-am văzut la înmormântarea lui Vasile. M-am bucurat să-l văd în relativă bună formă. Dar uite că fulgerător de repede ne-a lăsat cu inima îndurerată. Grea pierdere pentru comunitate și pentru oamenii scrisului. Rezervat până în anii din urmă, a revenit dintr-o dată cu un curaj extraordinar în viața comunității. Dacă mai înainte spunea că nu mai are niciun rost să scrii, acum își găsise parcă un rost în scrisul său. Ne-a bucurat această implicare. Dar nu ne-am putut bucura mult timp de ea - atâta cât ne-am fi dorit. Iubit de unii, incomod pentru alții, Ștefan lasă o urmă luminoasă în istoria scrisului românesc din nordul Bucovinei. Măcar a reușit să se bucure de cartea de critică literară pe care a scos-o recent la Cernăuți pe banii săi. A lansat-o la Suceava, a venit acasă și a și pornti pe drumul ce duce spre veșnicii. Lină să-ți fie calea către cele veșnice, dragă Ștefane!



Ко
Funerariile lui Ștefan Broască vor avea loc la baștina sa în satul Bahrinești mâine, 8 septembrie 2022, orele 10.00 (cimitirul de lângă biserica veche).
Ultima fotografie:
Cu prietenii la Teatrul Municipal „Matei Vișnec” din Suceava.
Ar putea fi o imagine cu 10 persoane şi persoane în picioare
Serhii Hakman, Владимир Акатрини и ещё 28
Поделились: 2
Нравится
Комментировать
Поделиться
Комментарии: 0