Încă o veste tristă a cuprins întreaga suflare românească: azi, 24 octombrie 2022, după o grea suferință, s-a stins din viață scriitorul Ilie Tudor Zegrea – poetul, eseistul, publicistul, traducătorul, care v-a rămâne în istoria literaturii române ca un „Crin îngândurat”, după culegerea s-a de poezii apărută la Ujgorod în anul 1986. Este unul dintre titlurile care îl careacterizează pe poet ca mereu gânditor la ceea ce se întâmplă în jurul său cu cele mai importante valori ale neamului nostru, pe aceste plaiuri mioritice pe care nu le-a părăsit până la ultima suflare și după acesta va odihni în țărâna ei cu dulcea sevă cântată în opera sa lirică și evocată în publicistica radiofonică pe care a practicat-o zeci de ani. Dar Ilie T. Zegrea nu doar stă îngândurat. Mai întâi el este „Navigator în septembrie”, (Chișinău, 1983) plutind pe aripile timpului, însă defiecare dată revenind acolo de unde a pornit, la „Timpul ierbilor” (Ujgorod, 1977), de acasă, la baștină, acolo unde toate lucrurile sunt sfinte pentru fiecare om și unde își va dormi somnul de veci.
Continuând o activitate literară fructuoasă, Ilie Zegrea este un poet modern, dând poeziei sale un suflu specific, deseori desprins de ceea ce se scrie la Cernăuți, prin imaginația sa unică asupra unor filosofii ale vieții, dar rămânând în același timp și acolo, în simplitatea țăranului român care a hrănit țara.
Ilie T. Zegrea nu rămâne pe parcursul vieții doar un rob al scrisului. El desfășoară o activitate amplă în cadrul mișcării de renaștere națională și culturală a românilor din regiunea Cernăuți. La începutul anilor ’90 se află în primul rând al fondatorilor Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, în 1999-2000 fiind și președinte al celei mai importante Societăți culturale românești din vechea capitală a Bucovinei. În 1996 înființează și este ales președinte al Societății scriitorilor români din Cernăuți, editând pe post de redactor-șef și revista de literatură și artă „Septentrion literar”. A organizat mai multe ediții ale Festivalului Eminescian Internațional de poezie „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi...”, organizează mai mulți ani la rând concursuri de poezie eminesciană, desfășoară alte activități literare în școlile românești din regiune, „mese rotunde” privind statutul limbii române în nordul Bucovinei.
Ilie Zegrea este distins cu Premiul „George Bacovia” al rev. „Ateneu”, Premiul „Mihai Eminescu” (Bihor), Premiul U.S. din Moldova, Marele Premiu „Nichita Stănescu” al serilor de poezie de la Desești, Maramureș, Premiul Literar „Paul Celan” (Cernăuți) ș.a.
Ilie T.Zegrea s-a născut la data de 3 iunie 1949 în Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți. După absolvirea școlii din Tereblecea, a absolvit facultatea de Filologie a Universității de stat din Cernăuți, secția limba și literatura română. A fost angajat al ziarului „Zorile Bucovinei”, redactor și șef de redacție la Compania de Stat pentru televiziune și radiodifuziune din Cernăuți, realizator a sute de emisiuni în limba română.
Prezidiul Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, membrii Societății, sunt profund îndurerați de stingerea din viață a poetului Ilie Tudor Zrgrea și exprimă condoleanțe familiei, rudelor și prietenilor scriitorului.
Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa, printre stelele de pe bolta literaturii române.
Consulatul General al României la Cernăuți își exprimă regretul pentru trecerea la cele veșnice a domnului Ilie Tudor ZEGREA (n. 3 iunie 1949, Sinăuții de Jos, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți – d. 24 octombrie 2022), reprezentant de seamă al literelor românești. Poet, publicist, eseist, traducător, a fost unul dintre principalii actori ai mișcării naționale de renaștere culturală a românilor din regiunea Cernăuți.
Sincere condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
După absolvirea școlii din Tereblecea, Ilie Tudor Zegrea a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității de Stat din Cernăuți, secția Limba și Literatura Română. A fost angajat al ziarului „Zorile Bucovinei”, redactor și șef de redacție la Compania de Stat pentru televiziune și radiodifuziune din Cernăuți, realizator a sute de emisiuni în limba română.
Între volumele publicate, menționăm: „Timpul ierbilor” (Ujgorod, 1977), „Navigator în septembrie” (Chișinău, 1983), „Crin îngândurat” (Ujgorod, 1986).
A fost unul dintre fondatorii Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, în 1999-2000 fiind și președinte al Societății. În 1996 a fondat Societății scriitorilor români din Cernăuți, pe care a condus-o în calitate de președinte, editând și revista de literatură și artă „Septentrion literar”. A organizat mai multe ediții ale Festivalului Eminescian Internațional de poezie „Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi...”, precum și numeroase concursuri de poezie eminesciană, activități literare în școlile românești, dezbateri privind statutul limbii române în nordul Bucovinei.
Ilie Tudor Zegrea a fost distins cu Premiul „George Bacovia” acordat de revista „Ateneu”, Premiul „Mihai Eminescu” (Bihor), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, Marele Premiu „Nichita Stănescu” al serilor de poezie de la Desești, Maramureș, Premiul Literar „Paul Celan” (Cernăuți) ș.a.
Fulgerător ne părăsesc, unul după altul, scriitorii noștri din nordul Bucovinei. Aici, la Cernăuți, scriitori români sunt puțini, din ce în ce mai puțini, căci în solul acesta din ce în ce mai arid al supraviețuirii noastre ca etnos vlăstarele scrisului românesc abia reușesc să prindă viață.
Ast’ noapte ne-a lăsat mai singuri și mai înstrăinați prietenul nostru drag, poetul Ilie T. Zegrea. În numai doi ani de zile, secera de argint a neînduratei Doamne, cu care poeții sunt într-o relație specială, de cele mai multe ori romantică, în momentele de creație artistică, a lucrat cu o hărnicie mai rar întâlnită pe ogorul literelor române din Cernăuți. Scriitorii noștri cei mai buni, cei mai de preț, cei mai cu har, parcă s-ar fi luat la întrecere în a se lăsa cuprinși în brațele cernitei Doamne. În toamna lui 2020 ne-a făcut semn de adio meticulosul artizan al cuvântului care a fost Mircea Lutic. L-a urmat la un an de zile novelistul Grigore Crigan, unicul prozator pe care l-a avut Cernăuțiul în anii de după comunism,. Iar anul acesta, la o distanță de doar o lună, începând cu sfârșitul lui august, au urcat la ceruri, parcă dându-și unul altuia mâna să se ajuture în misteriosul urcuș pe scara veșniciei, poetul Vasile Tărâțeanu, criticul literar Ștefan Broască, și iată, ast’ noapte, poetul Ilie T. Zegrea.
Cu Ilie am parcurs împreună calea grea spre afirmare în lumea literelor. La el în casă, în scunda sa garsonieră de pe strada cu nume fatidic, 28 iunie – care ulterior i-a revenit lui Ștefan Broască – s-a coalizat promoția noastră de poeți ai anilor 70. Acolo ne adunam la ceaiuri literare în a doua jumătate a anilor 70, supravegheați de băieții cu ochi albaștri din poliția politică. Acolo i-am sărbători apariția primei sale cărți, ”Timpul ierburilor”. Îi văd și acum, imprimați pe retina memoriei, pe cei ce i-au umplut atunci casa: poetul Vasile Levițchi, mentorul nostru, tânărul poet Arcadie Suceveanu, care l-a urmat în calendarul debuturilor, volubilul Vasilică Tărâțeanu, ce-și pregătea apariția în ringul poeților cu „Harpele ploii”, rebelul Simion Gociu, și el cu un proiect de carte care va vedea lumina tiparului abia prin anii 80, când grupul nostru, al poeților șaptezeciști, începe a se împrăștia prin lume.
Cu Ilie am pus la cale, la sfârșitul anilor 90 ai secolului trecut, prima revistă literară din Cernăuți de după 1944, „Septentriion literar”. Și acel moment îmi revine acum înaintea ochilor. La o măsuță improvizată din cărămizi, pe scaune tot din cărămizi, în fața căsuței de vacanță pe care mă chinuiam de vreo două decenii să o ridic la Țețina, trei prieteni, Arcadie Suceveanu, Ilie T. Zegrea și subsemnatul, mângâind cu privirile o sticlă de „Stolichnaia” (ca să avem curaj de discuție) și niște mere încă verzi (căci era vară) în loc de vreo gustare mai ca lumea, am pus la cale, într-o zi de august, proiectul revistei. Cu Laurențiu Ulici, președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor din România, care printr-o fundație literară edita revista „Luceafărul” (redactor-șef Marius Tupan) am scos la București, la editura Semne, primul număr al revistei. Pe parcurs am reușit să obținem finanțare de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, și, cu intermitențe, în funcție de finanțare, am editat această revistă până de curând. Odată cu revista a luat ființă și Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, pe care Ilie a condus-o până la ultima suflare.
Fără îndoială, Ilie T. Zegrea va rămâne în istoria literaturii române din Bucovina ca unul dintre cei mai talentați poeți ai provinciei. Harul lui și capacitatea de a da expresie literară acestui har îl situează printre poeții de marcă ai scrisului românesc de aici și de pretutindeni. A scris poezii puține, dar consistente, cu mici excepții cauzate de tributul ideologic pe care a trebuit să-l plătească în timpul comunismului pentru a-și edita primele cărți.
Ilie T. Zegrea a fost nu numai un poet excelent, dar și un om al cetății, un aprig apărător al cauzei naționale pe acest picior de plai mioritic. A condus, la începuturi, după profesorul Grigore Bostan, Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”. A fost printre membrii fondatori ai Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți și membru al comitetului coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina. De acum înainte, vocea lui energică nu va mai răsuna în agora. Iar comunitatea îi va duce mult timp lipsa.
Odihnește în pace, dragă Ilie. Zbuciumată a fost viața ta. Mare a fost dragostea ta pentru neam și pentru poezie. Mare este tristețea noastră, la această prea timpurie despărțire! Cale lină către veșnicii! //////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
[3.VI.1949, Sinăuții de Jos, Hliboca (Adâncata), Regiunea Cernăuți - 24.X.2022, Cernăuți]
Societatea Scriitorilor Bucovineni e din nou în doliu. A plecat dintre noi scriitorul Ilie T. Zegrea, nume cu rezonanță al culturii din nordul Bucovinei, o personalitate de prim rang.
A fost președinte al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți și redactor-șef al revistei „Septentrion literar”, membru al Uniunilor Scriitorilor din România, Republica Moldova și Ucraina, al Societății Scriitorilor Bucovinei. Ilie Tudor Zegrea era recunoscut drept unul dintre cei mai importanți poeți ai momentului din nordul Țării Fagilor. Lirismul pe care-l cultiva era unul care se desfășoară între cadrele unei lucidități tăioase, fiind, în același timp, capabil de candori pe care nu și le reprima. Apărător al limbii române, poetul cernăuțean era o pasăre tot mai rară în peisajul cultural al nordului Bucovinei. Înzestrat cu o cultură solidă, cu stil și finețe, Ilie Tudor Zegrea a fost un intelectual rasat, o personalitate inconturnabilă a Bucovinei. Elocvente în acest sens sunt cuvintele criticului literar Alex Ștefănescu: „Poeziile sunt tulburătoare. Ele aparțin cuiva care a înțeles mai mult decât poate suporta o ființă omenească și care, ca să uite, face din viață un spectacol”.
Constantin Hrehor, un confrate într-ale poeziei, spunea despre Ilie T. Zegrea că în tot ce a scris a pus „eu din eul său nefățarnic”, remarcând sinceritatea poetului, dar și „cultul bunului-simț” cu care a fost înzestrat. „Dincolo de orice, mai afirmă Constantin Hrehor, Ilie T. Zegrea – un destin tragic în oglinda căruia se reflectă întregul Cernăuți, de ieri și de azi – e cel mai înalt dintre aezii Cetății. Harul și cumințenia exprimate aproape evlavios, ascetic, au găsit în poet un exemplu sensibil, frumos și unic”. Eminescologul, criticul literar și prozatorul Theodor Codreanu sublinia următoarele: „Ilie T. Zegrea este (…) un poet (…) de o asprime și de o sobrietate a expresiei care-l singularizează nu numai între confrații din Bucovina nordică, dar și în spațiul general românesc”.
Amplitudinea meditativă asigură în poezia lui Ilie T. Zegrea o anume deschidere către idee. Există în lirica autorului bucovinean un simț aparte prin care se racordează la sensibilitatea cititorului. De asemenea, putem afirma că Ilie T. Zegrea este un caligraf al elegiacului și un melancolic atent la detaliile realului și ale istoriei sub semnul căreia trăim: „De câte veacuri oare în palide amurguri/ Ne vizitează umbre cu-aceiași îngeri triști,/ Scoși de fachiri din măneci în piețele din burguri,/ Șoptindu-mi la ureche: Trăiești sau doar exiști?”.
Trebuie să spunem și faptul că activitatea sa literară a fost răsplătită cu o serie întreagă de premii, fiind distins, inclusiv de Președinția României, cu Medalia jubiliară „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”. Uniunea Națională a Scriitorilor din Ucraina i-a acordat Insigna de merit.
A lucrat în redacția ziarului regional „Zorile Bucovinei”, începând cu anul 1966, după care din 1977 și până în 2009 a fost redactor și șef de redacție în cadrul Redacției emisiuni radiofonice în limba română a Companiei regionale de stat Cernăuți pentru Tv și Radiodifuziune.
De remarcat că poezia sa a fost tradusă în limbile rusă, ucraineană, engleză, franceză, germană și maghiară.
Acum, în aceste ceasuri triste, transmitem familiei îndurerare sincere condoleanțe! Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Cerurilor! (Alexandru Ovidiu Vintilă, președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni)
Poetul, publicistul, eseistul, traducătorul și ziaristul Ilie T. Zegrea s-a născut la 3 iunie 1949 în satul Sinăuții -de-Jos, raionul Hliboca (Adâncata), regiunea Cernăuți - decedat la 24 octombrie 2022. În 1966 a absolvit școala medie din Tereblecea, iar în 1979 - Facultatea de Filologie (secția limba și literatura română) a Universității de Stat din Cernăuți. Activitatea de muncă și-a început-o în 1969 în redacția ziarului regional „Zorile Bucovinei”. Din 1977 până în 2009 a lucrat în redacția emisiunii radiofonice în limba română a Companiei regionale de stat Cernăuți pentru TV și Radiodifuziune ca redactor, redactor superior și șef de redacție.
Membru al Uniunii scriitorilor din fosta URSS și al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina (1986) și al Uniunii Scriitorilor din România (1994).
A debutat cu versuri în 1963 în presa din Chișinău. În 1966 la editura „Lumina” din Chișinău apare culegerea de versuri ale copiilor „Hora gâzelor” (alcătuitor - Spiridon Vangheli) unde este inclusă și poezia lui intitulată „Iarna”. În 1977 publică volumul de versuri „Timpul ierbilor” (Ed. Carpați, Ujgorod). Ulterior a mai publicat volumele: „Navigator în septembrie” (Ed. Literatura artistică, Chișinău, 1983); „Crinul îngândurat” (Ed. Carpați, Ujgorod, 1986); „Oglinda retrovizoare”, (Ed. Hyperion, Chișinău, 1991); „Singurătatea Apocalipsei” (Ed. Eminescu, București, 1998); „La marginea Nopții” (Ed. Micтo, Cernăuți, 2004. Ediție bilingvă româno-ucraineană. Traducere - Vitalii Kolodii); „101 poeme” (Ed. Biodava, București, 2010); „Ștergând lacrimile Singurătății” (Ed. Micтo, Cernăuți, 2012); „Deschideți fereastra că ninge” (Ed. Lumina, Chișinău, 2014); „Timp fracturat, greieri de seară” (Ed. Druk Art, Cernăuți, 2017); „Chipuri în oglindă. Eseuri, tablete, interviuri”, (Ed. Druk Art, Cernăuți, 2019).
Cicluri de versuri și poezii aparte ale poetului au fost incluse în diverse antologii, dintre care amintim „De dragoste” (Chișinău, 1978); „Mama, graiul” (Chișinău, 1986); ” Molodaia Gvardia-86 (Garda Tânără-86, Moscova, 1987); „Eminescu - pururi tânăr, Chișinău-București, 1998); „Poezia pădurii” (București, 2001); „Antologia sonetului românesc (București, 2007-2009); „Antologie de poezie română contemporană (Iași, 2014) ș. a.
Membru fondator și președinte al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți (1989); membru-fondator și președinte al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți (1997), redactor șef al revistei scriitorilor români din Cernăuți „Septentrion literar” (1999)
Premii literare: Premiul literar „Dimitrie Zagul” (2001) și mai multe premii literare din România și Moldova).
Tot mai mare este prada răpită de întuneric din trupul obștii culturale românești din Bucovina detrunchiată. Mare și profundă este azi această nouă și neașteptată tristețe! Și se duc ca clipele!.... oameni de profundă cultură și autentic talent care au ținut piept de-a lungul anilor avalanșei întunericului. Măcar cele scrise de el ca și de confrații săi plecați în acest timp să fie pus la adăpost și oferit tinerei generații cu grija meritată de valorile de patrimoniu. Drum bun către rai, drag și prețuit prieten și confrate!
24 жовтня 2022р. на 74 році життя зупинилося серце поета, публіциста, есеїста, перекладача, журналіста Іллі ЗЕГРІ.
Ілля Тудор Зегря народився 3 червня 1949 року в селі Нижні Синівці Глибоцького району. У 1979 році закінчив філологічний факультет Чернівецького держуніверситету. Працював кореспондентом обласної газети «Зоріле Буковіней». У 1977-2009 рр. - у редакції румунською мовою Чернівецького облтелерадіокомітету: редактором, старшим редактором та головним редактором.
Ілля Зегря член Спілки письменників колишнього СРСР, Національної спілки письменників України (1986) та Спілки письменників Румунії (1994).
Був членом-засновником та президентом Товариства румунської культури імені Міхая Емінеску в Чернівецькій області; член-засновник та президент Товариства румунських письменників у Чернівцях (1997), головним редактором журналу румунських письменників Чернівців «Літературний септентріон"» (1999). Лауреат літературні премії імені Дмитра Загула (2001) та літературні премії Румунії.
Miercuri, 26 octombrie, comunitatea românească din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herța l-a condus pe ultimul drum pe scriitorul Ilie Tudor ZEGREA.
Între orele 10.00-12.00 trupul neînsuflețit a fost depus la sediul SCLRB „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți (Piața Centrală nr. 9), după care, la Sinăuții de Jos, satul de baștină al poetului, a avut loc înmormântarea.
Duminica de 16 octombrie 2022 a fost una însorită, adevărată zi
de toamnă blândă. Traversând Obcinile , ne bucuram de splendoarea peisajului și
ne întristam că acest meleag se regăsește„ pe două hărți” cum spunea regretatul
român Vasile Tărâțeanu. Și iar ne bucuram că„ Mașina cu poeți” mai poate
străbate drumul spre întâlnirea cu frații din nordul Bucovinei, pentru a trăi
împreună emoții și sentimente generate de muzică și de poezie. Membrii
cenaclului transfrontalier s-au regăsit la sediul Societății pentru Cultura și
Literatura Română în Bucovina„ Mihai Eminescu”, o gazdă generoasă, amfitrionul
Vasile Bâcu, președintele societății invitându-ne la cunoaștere și recunoaștere
reciprocă și subliniind, prin Diploma de excelență primită de curând, buna și
îndelungata colaborare cu Asociația Scriitorilor și Artiștilor din Țara
Dornelor. Lucrările cenaclului, moderate de Vasile Bâcu, Constantin Horbovanu
și Constantin Bulboacă,au debutat cu o
prezentare de carte. Distinsul și venerabilul prof. univ. Ilie Popescu ne-a
mărturisit că se află la cea de-a treizeci și treia carte, că a semnat în
îndelungata sa carieră 418 lucrări și toate le-a dedicat omului, de aceea ,
recenta sa carte se intitulează„ Omu-i un miracol al miracolelor”, venerabilul
profesor explicând titlul, subtitlurile , semnificația copertei și conținutul,
în esență. Anunțat de Constantin Horbovanu, scriitorul Cezar Straton,
vicepreședinte al SSB, a prezentat două recente apariții editoriale ale
ziaristului și scriitorului sucevean, Nicolae Roșca, intitulate„ Umbre” și „
Poveștile de luni”. Cunoscuta ziaristă și scriitoare Maria Toacă s-a referit la
două cărți importante și foarte prețuite în nordul Bucovinei: „Obiecte
pierdute”, autor prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, prorector al USV și „
Cernăuți , acum un veac”, autor Cezar Straton, cu sublinieri asupra
originalității acestor scrieri. O altă prezentare de carte a aparținut lui
Vasile Bâcu, fiind vorba despre volumul„ Strigătul tăcerii”, de Ion Bâcu,(
locuitor al Odessei), volum apărut la Editura Pim, din care vorbitorul a
lecturat două poeme. „ Povestea ”de istorie a fost susținută de col.r. Ian
Abutnăriței, care s-a referit la construirea Reședinței Mitropolitane, azi
sediul Universității Naționale„ Yurii Fedkovici”. Au alternat momentele de
poezie sau eseu cu cele de muzică, îmbinându-se armonios rostiri din nord și
din sud, fără graniță. Au citit din creațiile lor ziaristul și poetul Vasile
Carlașciuc, Gheorghe Botnariuc, Gheorghe Ungureanu, Grațiela Țurțu, Valerian
Bedrule, Gheorghe Sauciuc, Paraschiva Abutnăriței , Lumința Reveica Țăran,
Dumitru Zaidel, Doina Bojescu, Ion Caulea. Nicolae Șapcă, vicepreședintele
SCLRB„ Mihai Eminescu” a informat despre recenta sa prezență, împreună cu
colegii Gh. Ungureanu și Gh. Bodnariucla Festivalul Internațional de poezie de la Sighetul Marmației și a
recitat un sensibil poem dedicat deopotrivă mamei și toamnei„ Crizantemele
mamei”. A inviorat atmosfera poetul Nicolae Marcel Flocea, președintele cenaclului„ Țara
de Sus” din Câmpulung, cu o epigramă dedicată lui Cezar Straton, cu o parodie
și un alt text satiric, intitulat ” Epitaf”. Un duel epigramistic a avut loc
între Vasile Bâcu și Cezar Srtaton. Dorin Misichievici a susținut două eseuri
interesante: despre două calități esențiale ale românilor, suprarealismul și
umorul și un ironic„ Mesaj de felicitare din partea administrației ruse”.
Constantin Bulboacă a cerut un moment de reculegere pentru soldații căzuți în
războiul de apărare a Ucrainei și a
lecturat două poeme proprii. Prof. Mihaela Pânzariu din Fălticeni ,
traducătoare din limba franceză , a lecturat un poem pentru copii, tradus
dintr-un autor belgian și ne-a produs surpriza de a constata că e foarte
talentată interpretă ( alegând cântece din repertoriul Patriciei Kass și a lui
Ion Suruceanu). Lenuța Rusu , tot din Fălticeni, poetă și interpretă de muzică,
a cerut liric„ un kg. de toamnă” și a interpretat un cunoscut cântec
maramureșean, incitând asistența să fredoneze refrenul. Natalia Proțiuc, de
asemenea poetă și interpretă de muzică, a citit o poezie și a cântat un cântec
drag tuturor„ Mugur, mugurel”. Momentele muzicale de excepție au fost susținute
de maestrul Dumitru Caulea, un text cu semnificații profunde pentru care a
scris și a interpretat, cu patos, muzica; de Maria Dovghei, cu muzica proprie
pe un text de Vladimir Robu, de foarte talentatul Gheorghe Posteucă, cu”
Frumoasa mea”. Vasile Bâcu a făcut apel la epigrameleunui autor interbelic, Eusebiu Hotinceanu,
texte valabile și astăzi , iar Constantin Horbovanu a încheiat cu sapiențiale”
Însemnări de trecător”. Momentul de socializarecare a urmat a fost un prilej să-i urăm colegului și prietenului nostru
Cezar Straton viață lungă și frumoasă, inspirație scriitoricească, noi reușite,
orchestrator fiind Constantin Bulboacă. A fost o reuniune reușită, o
demonstrație că românii își găsesc resurse să depășească momente grele cu care
ne încearcă istoria și să lupte pentru a-și păstra și promova valorile.
Cenaclul "Mașina cu Poeți". CERNĂUȚI-SUCEAVA. 16.10. 2022
VIDEO - //// https://www.youtube.com/watch?v=pYiMllO2ItY&t=559s /////// https://www.youtube.com/watch?v=TZNVBvn8nto&t=324s/////https://www.facebook.com/nicolae.hauca/videos/656489109212862 /// /// Libertatea Cuvântului - Cernăuți 18 ч. · O duminică a poeziei româneşti la Cernăuţi „Maşina cu poeţi” iarăşi a poposit la Cernăuţi, în zi de duminică şi în miez de Brumărel. Cuvântul artistic a fost însoţit pentru puţin timp de sunetele alarmei antiaeriene, dar şi de un minut de reculegere întru pomenirea apărătorilor ucraineni (printre ei fiind şi etnici români), căzuţi în luptele pentru libertatea şi independenţa Ucrainei şi securitatea în întreaga lume. Şi de la o şedinţă la alta se pare că Cenaclul transfrontalier Suceava-Cernăuţi „Maşina cu poeţi” cucereşte un areal spiritual tot mai mare, ajungând până la Fălticeni, unde activează de un an Cenaclul „Nicolae Labiş”. Conducătorul acestei întruniri literare, Constantin Bulboacă, a venit la Cernăuţi, însoţit de o echipă întreagă de slujitori ai cuvântului artistic şi cântecului. Ca şi la şedinţele precedente ale Cenaclului „Maşina cu poeţi” au fost lansate câteva cărţi noi. Profesorul universitar cernăuţean, Ilie Popescu, a prezentat volumul doi al cărţii sale „Omul e un miracol al miracolelor”, lansarea căruia a avut loc recent la Suceava. Iar autorul din Suceava, Cezar Straton, a venit la şedinţa de la Cernăuţi, care a coincis cu jubileul său de 65 de ani, cu un nou studiu „Cernăuţi, acum un veac”. El a anunţat şi apariţia a două cărţi de prozatorul din Suceava Nicolae Roşca – „Umbre” şi „Poveştile de luni”. „Minutul de istorie” a fost susţinut, ca de obicei, de membrul activ al Cenaclului transfrontalier, Ioan Abutnăriţei, care, de data aceasta, s-a referit la istoria Reşedinţei mitropolitane – cartea de vizită a Cernăuţiului. Apoi a urmat recitalul poetic-muzical, „dirijat” de Vasile Bâcu (Cernăuţi) şi Constantin Hroboveanu (Suceava). La el şi-au dat concursul cernăuţenii Nicolae Şapcă şi Gheorghe Ungureanu (ambii participând în ajun la „Serile literare Nichita Stănescu” de la Sighetu-Marmaţiei), Vasile Carlașciuc, Gheorghe Bodnariuc, Doina Bojescu, Dumitru Zaidel, Dorin Misichevici. Vasile Bâcu s-a referit la noua plachetă de versuri a lui Ion Bâcu, fratele său, din regiunea Odesa, iar Gheorghe Ungureanu a citit o poezie de consăteanul său, Dumitru Mintencu, acesta neavând posibilitate să fie prezent la şedinţa Cenaclului „Maşina cu poeţi”. Au citit din creaţiile lor poeţii din sudul Bucovinei Lenuța Rusu, Ion Caulea, Luminița Țăranu, Mihaela Pânzariu, George Sauciuc, Nicolae-Marcel Flocea, Grațiera Țurțu, Valerian Berdule, Parachiva Abotnăriţei. Numerele muzicale au fost asigurate de Dumitru Caulea, Maria Dovghei, Gheorghe Posteucă, Natalia-Camelia Proțiuc – Cernăuţi, Mihaela Pânzariu și Lenuța Rusu – Suceava. (V.K.) „Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com/////////////////////////////////////////Maria Andries /// CA ÎN SĂRUTUL LUI BRÂNCUȘI, CU DRAGOSTE ROMÂNESCĂ S-AU STRÂNS LA CERNĂUȚI POEȚII BUCOVINEI Degrabă, probabil, va fi nevoie de un ”Autocar” ca să încapă pasagerii ”Mașinii cu poeți”, care circulă o dată pe lună pe itinerarul Cernăuți – Suceava și viceversa. Or, la întâlnirea din această duminică (16 octombrie) au trecut vama ca să intre în nordul Bucovinei nu una, ci trei mașini pline cu poeți. De fapt, cuvântul ”poeți” în acest caz cuprinde și alte talente, pe cei care poetizează în proză sau cântă poezia, pe povestitori, pictori sau, pur și simplu, ardenți admiratori ai literaturii. Aș spune că e aproape ca în cazul faimoasei Societăți literare ”Junimea”, care-și avea deviza: ”Intră cine vrea, rămâne cine poate”. Departe sunt de a face o comparație cu membrii ”Junimii” din timpurile lui Mihai Eminescu, totuși, ”Mașina cu poeți” a Bucovinei s-a dovedit a fi de cursă lungă, rezistentă la toate încercările, mai ales la cele din ultimii trei ani. Ca și ”Junimea” nu e numai o asociație cultural-literară, ci și o comunitate de interese național-culturale, chemată să promoveze valorile spirituale ale neamului. Chiar dacă lipsește spiritul critic, specific grupărilor literare din trecut, unda umorului este prezentă cu vârf și îndesat. S-a văzut și la această întâlnire că tot mai mulți membri ai cenaclului se molipsesc de ”microbul” epigramei, iar consacratul epigramist Vasile Bâcu are deja concurenți destul de promițători. Luăm umorul ca scut de apărare în aceste zile de război, că altfel ne-ar fi mult mai greu să ne păstrăm calmul când urlă amenințător sirena. A sunat îndelung și în amiaza acestei duminici și, cu atât mai mult, e de admirat curajul fraților din România, care au ieșit din viața lor liniștită pentru a fi câteva ore alături de noi, la Cernăuți. Bunăoară, pentru Cezar Straton, inginer silvic, dar la Cernăuți cunoscut mai mult ca scriitor și publicist, 16 octombrie din acest an e o dată jubiliară, ce-i marchează frumoasa vârstă de 65 de ani. Puțin mai târziu după prezentarea valorosului său studiu ”Cernăuți, acum un veac”, i s-a intonat ”La mulți ani, cu sănătate!”. Ce poate fi mai frumos pentru suflet, decât să-ți sărbătorești aniversarea în mijlocul unor oameni uniți în idealuri, cu o carte în mână pe coperta căreia îți este scris numele, așa cum l-am văzut pe Cezar Straton. Dar nu numai cu ale sale, ci și cu două cărți de proză scurtă ale scriitorului Nicolae Roșca, ”născut la aceeași dată cu Ion Creangă”. Ca la ziua sa, cu partea a doua a volumului ”Omul e un miracol al miracolelor”, a venit și stimatul nostru profesor, cuib de înțelepciune, dr. doc. Ilie Popescu. De fapt, odată ce s-au urcat în ”mașina poeților”, cam toți sunt ”de-o mamă” și aceeași inimă bate în toți, vorba cântecului, dar și un adevăr confirmat de recitalurile oaspeților - Constantin Horbovanu, Constantin Bulboacă, mentorul tânărului cenaclu literar ”Nicolae Labiș” din Fălticeni (au mai fost prezenți membrii Lenuța Rusu și Ion Caulea), Luminița Țăranu, Mihaela Pânzariu, George Sauciuc, Marcel Flocea, Grațiera Țurțu, Valerian Berdule din Pojorâta (mândru de a-i fi fost profesor lui Ștefan Strajeri, autorul unui prestigios volum despre românii din Canada), Constantin Alexa, alături de un modest domn de la Clubul pensionarilor. Despre cuplul Abutnăriței de la Vatra Dornei păstrez un cuvânt aparte, pentru că doamna Paraschiva se prezintă nu numai ca poetă, ci și ca darnică donatoare de carte, iar domnul Ioan de fiecare dată vine cu o ”poveste” adevărată din istoria Bucovinei, perpetuând astfel tradiția împământenită de la inființarea cenaclului. De data aceasta la ”munitul de istorie” ne-a povestit despre Reședința Mitropolitană. ”Voi muri, vorbind despre Bucovina”, spune el. Noi îi dorim să trăiască cât mai mult și să tot povestească, iar doamnei Paraschiva – să îndeplinească fără rezerve testamentul tatălui ei, care a avut serviciu la Cernăuți, a iubit mult orașul și le-a poruncit urmașilor săi să nu uite drumul spre această parte înstrăinată a Bucovinei. Din partea gazdelor, dialogul poetic a fost susținut de cunoscutele condeie – Nicolae Șapcă și Gheorghe Ungureanu (responsabili de organizare), Vasile Bâcu (a citit și din poeziile fratelui său Ion, stabilit în sudul Basarabiei), Vasile Carlașciuc, Gheorghe Bodnariuc, Doina Bojescu, Dumitru Zaidel, Dorin Misichevici (pe valul înalt al umorului). Ne-au bucurat cu vocile lor, numai bune pentru a cânta poezia, Dumitru Caulea, Maria Dovghei, Natalia-Camelia Proțiuc. Surpriza acestei întâlniri a fost să le admirăm și în ipostaza de cântărețe pe Mihaela Pânzariu și Lenuța Rusu. Oricât am stărui să ne acomodăm la condițiile de război, e imposibil să trăim, să petrecem împreună ca în timpurile bune. Domnul Constantin Bulboacă a aprins o lumânare în colacul adus de la Fălticeni, lăsând-o să ardă și după minutul de reculegere în memoria apărătorilor Ucrainei. Nici cântecele nu mai răsună vesel ca altădată. Tot ce e sublim se naște din lacrimi, din suferință. Cad vieți pe altarul libertății, care e o valoare sublimă, din durere și inimă curată răsare și sublimul poeziei. (Maria TOACĂ)