A făcut parte din colectivul de redacție al
revistei „Glasul Bucovinei”, în calitate de redactor șef-adjunct, din anul 1994
și până în prezent, a fost
membru fondator al Editurii „Alexandru cel
Bun”din Cernăuţi, membru al Institutului Român de Genealogie și
Heraldică „Sever Zotta”din Iași și membru
al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor Români
din Cernăuți. Colaborează la reviste şi periodice din ţară şi din străinătate,
publicând studii de critică şi istorie literară, precum şi articole despre
istoria şi cultura românească din Bucovina. Împreună cu soția sa, d-na
Alexandrina Cernov, m.o. al Academiei Române, a participat la manifestările
cultural-naționale ale românilor bucovineni, din țară și de peste hotare,
contribuind semnificativ la susținerea cauzei celor desțărați, după
evenimentele tragice ale ultimului război mondial. Prin generozitate şi spirit
de sacrificiu, prof. dr. Ilie Luceac a fost un exemplu
pentru tinerele generații și lumea științifică în care s-a manifestat cu
numeroase și importante scrieri. În foarte multe ocazii, prin entuziasm și
dăruire, a fost alături de proiectele științifice ale Institutului „Bucovina”
al Academiei Române, fapt pentru care a avut și calitatea de cercetător
științific asociat al instituției noastre.
De-a lungul întregii sale cariere ştiinţifice, Ilie Luceac s-a preocupat de
studierea istoriei Bucovinei, fiind autorul lucrărilor: Familia Hurmuzaki:
între ideal și realizare (O istorie a culturii românești din Bucovina
în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea), Editura Alexandru cel
Bun–Cernăuți, Editura Augusta–Timișoara, 2000. Lucrarea a obținut Premiul
„Eudoxiu Hurmuzaki” al Academiei Române (2000) și Premiul „Lecțiile istoriei”
al Salonului Internațional de Carte de la Iași, ediția 2001; Discursurile
lui Eudoxiu Hurmuzaki în Dieta Bucovinei. Din viața parlamentară a Bucovinei în cea de a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, Ediție bilingvă, cu stabilire de
text, prefață, note și comentarii de Ilie Luceac. Traducerea textului german de
Catrinel Pleșu, Institutul Cultural Român, București, 2007; Cernăuți / Chernovtsy
1408–2008. Album (în colaborare cu Alexandrina Cernov), Institutul Cultural Român, București, 2008.
În aceste
momente de grea cumpănă, colectivul Institutului „Bucovina”al Academiei Române transmite
familiei îndurerate un gând de alinare şi sincere condoleanţe.
Dumnezeu să-l
odihnească în pace!
În comunitatea
ştiinţifică din Bucovina, Ilie Luceac este o prezenţă distinctă în ultimul
sfert de secol, afirmându-se la Cernăuţi, dar şi în România, prin contribuţii
de ţinută ştiinţifică remarcabilă. În 1993, coordonează, împreună cu Grigore C.
Bostan, Alexandrina Cernov, Vasile Tărâţeanu şi Ilie Zegrea „Almanahul
Societăţii pentru cultură românească «Mihai Eminescu»”, 208 p., tipărit la
Bucureşti de Editura Fundaţiei Culturale Române. În 1994, îl găsim în redacţia
periodicului „Glasul Bucovinei”, revistă trimestrială de istorie şi cultură”,
ce apare, la fel ca „Analele Bucovinei”, fără întrerupere până în zilele
noastre. Aici semnează, de-a lungul anilor, studii şi articole, interviuri,
cronici, recenzii.
În 2 iunie 1996, în sala de festivităţii a Casei
Domneşti din incinta Mănăstirii Putna, primea din partea noastră, Medalia
comemorativă „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, purtând pe revers Cetatea de Scaun
Suceava, pentru contribuţii la cunoaşterea şi promovarea valorilor Bucovinei
istorice, împreună cu participanţii la Conferinţa
ştiinţifică internatională „Bucovina 1775–1862. Aspecte politice, sociale,
culturale, economice şi demografice”, Rădăuţi–Bucureşti, 31 mai–5 iunie 1996.
Începând din 2005,
susţine comunicări, receptate cu interes, la sesiunile anuale ale Institutului
„Bucovina” al Academiei Române: Cultura ca formă de supravieţuire naţională.
Modelul secolului al XIX-lea pentru Bucovina (13 octombrie 2005); Anul
1918. Elitele româneşti şi definirea identităţii românilor din Bucovina (9
septembrie 2006); Alexandru Hurmuzaki şi
teoria psihologiei popoarelor în contextul comunităţii româneşti din Bucovina
(a doua jumătate a secolului al XIX-lea) (1 octombrie 2009); Dimitre Onciul şi junimea Bucovinei de
altădată (18 noiembrie 2010); Rolul
familiei Hurmuzaki în procesul de modernizare a societăţii româneşti din
Bucovina secolului al XIX-lea (11 noiembrie 2011); Eudoxiu Hurmuzaki
şi viziunea sa modernă asupra istoriei şi psihologiei poporului român (27 octombrie 2012); Bucovina în amintirile scriitorului şi
artistului plastic Partenie Masichievici (sfârşitul secolului al XIX-lea –
începutul secolului al XX-lea) (24 octombrie 2013); Soarta unui fond familial din arhivele
Hurmuzaki. Unele consideraţii (16 noiembrie 2015), care se publică în
„Analele Bucovinei” în perioada 2010–2016, toate contribuind la renaşterea
cercetării ştiinţifice din Bucovina şi la emanciparea discursului nostru
istoriografic.
Cărţile sale sunt întâmpinate
favorabil în paginile „Analelor Bucovinei”:
Familia Hurmuzaki: între ideal şi
realizare (o istorie a culturii româneşti în cea de a doua jumătate a secolului
al XIX-lea), Cernăuţi – Timişoara, Editura ,,Alexandru cel Bun” – Editura
,,Augusta”, 2000, 364 p. + 7 anexe + 12 fotografii (anul VIII, nr. 2 (17),
[iulie–decembrie] 2001, p. 421–422 (elaborată pe baza tezei de doctorat); Cernăuţi Chernovtsy 1408–2008, Bucureşti, Editura Institutului Cultural
Român, 2008, 160 p. (în colaborare cu Alexandrina Cernov) (anul XVI, nr. 2
(23), [iulie–decembrie] 2009, p. 624–625).
Recenzii şi cronici, publicate sub
semnătura sa în „Glasul Bucovinei”, dar şi recenziile din „Analele Bucovinei”,
fac referire constant, începând cu anul 1994, la activitatea noastră dedicată,
cu generoasă dăruire, promovării Bucovinei şi valorilor sale inestimabile de
patrimoniu cultural european.
Redacţia periodicului ştiinţific de
la Rădăuţi, regretă profund dispariţia prematură a unui alt istoric cu vocaţie,
dăruit Bucovinei şi încrezător în rolul modelator al istoriei naţiunii noastre
şi al culturii umanităţii. La plecarea sa dintre noi, comunitatea ştiinţifică
din Bucovina rămâne mai săracă, moştenindu-i însă, mai presus de toate, mesajul
intim şi profund al creaţiei sale.
Dumnezeu să-l aşeze în pacea slavei
sale, alături de „strămoşii pururi roditori”. Eternă fie-i amintirea trecerii
sale pe „drumurile împărăteşti” ale Bucovinei!
Vasile I. Schipor, secretar de redacţie al periodicului
„Analele Bucovinei”
SINCERE
CONDOLEANŢE
Membrii Uniunii Interregionale “Comunitatea românească
din Ucraina” regretă profund plecarea dintre cei vii a vrednicului de pomenire
Profesor
Ilie V. LUCEAC,
personalitate remarcabilă a vieţii ştiinţifice,
culturale şi literare a întregii Bucovinei eminesciene.
Prin aceste rânduri îndurerate aducem un pios omagiu
celui care a fost în primul rând Omul de cultură aleasă, intelectualul rafinat,
spiritul renascientist, profundul cunoscător
al istoriei cultuale, muzicale şi literare a Neamului Românesc din nordul
Bucovinei, membru al Uniunii
Scriitorilor din Moldova, membru al Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi,
redactor şef-adjunct al prestigioasei reviste “Glasul Bucovinei”, membru
fondator al Societăţii pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” din Cernăuţi,
membru al Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”din Iași, redactor fondator al Editurii “Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, cercetător ştiinţific
asociat al Institutului “Bucovina” al Academiei Române, colaborator permanent
al revistei “Bucovina literară” a Societăţii Scriitorilor Bucovineni..
Dumnezeu să-l odihnească în pace în lumea drepţilor,
iar numele lui să fie înscris în cartea vieţii spre amintirea veşnică şi răsplătirea
ostenelilor sale întru promovarea istoriei şi culturii noastre naţionale.
Ion POPESCU,
Preşedintele Uniunii Interregionale
“Comunitatea Românească din Ucraina”
Vasile TĂRÂŢEANU,
preşedinte al Senatului Uniunii
Aurica BOJESCU,
secretar responsabil
--------------------------------------------------------------------------------------------
Necrolog I. Luceac
Comunitatea românească din Cernăuți l-a condus pe ultimul drum pe Profesorul Ilie Luceac
http://lyberti.com/comunitatea-romaneasca-din-cernauti-l-a-condus-pe-ultimul-drum-pe-profesorul-ilie-luceac/
--------------------------------------------------------------------------------------------
Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți: „Prin trecerea din această lume a scriitorului Ilie LUCEAC, literatura și cultura română din Bucovina a suferit o pierdere irecuperabilă...”
Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți anunță cu profundă durere încetarea subită din viață a istoricului și criticului literar Ilie Luceac, membru al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Societății Scriitorilor Bucovineni (Suceava), doctor în istorie, profesor la Institutul Teologic Ortodox din Cernăuți, catedra de Jurnalism și Traducere.
Necrolog I. Luceac
Cuvânt de adio pentru un confrate
Ilie Luceac s-a născut la 2 iulie 1950 în satul Sinăuții de Jos, (fostul Județ Dorohoi), raionul Hliboca, regiunea Cernăuți. După absolvirea școlii de opt ani din satul de baștină studiază la Liceul Pedagogic din Cernăuți (1965- 1969), iar în 1974 absolvește Facultatea de Filologie (specialitatea limba și literatura română) a Universității de stat din Cernăuți. În 1992 absolvește a doua facultate – cea de istorie a Universității cernăuțene.
După absolvirea Facultății de Filologie și satisfacerea serviciului militar în termen ca ofițer, lucrează un timp profesor de limba și literatura română la școala medie nr. 10 din Cernăuți. Mai apoi este angajat ca redactor în redacția emisiuni în limba română a redacției republicane Radio Ucraina Internațional, iar mai târziu se transferă la Liceul Pedagogic din Cernăuți pe post de profesor de limba și literatura română. În ultimii ani a predat limba latină la Institutul Teologic Ortodox din Cernăuți.
Membru-fondator al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, membru-fondator al Editurii Alexandru cel Bun din Cernăuți, redactor-șef adjunct la revista Glasul Bucovinei, cercetător științific asociat la „Centrul Pentru Studierea problemelor Bucovinei”, astăzi Institutul Bucovina din Rădăuți. Autor de manuale pentru școlile cu limba română de predare din Ucraina. A colaborat cu articole și studii la mai multe publicații literare și științifice din Ucraina, România și Republica Moldova, dintre care amintim revistele „Magazin istoric”, „Curierul românesc”, „Glasul Bucovinei”, „Bucovina literară”, „Septentrion literar”, „Candela”, „Limba română”. În anul 2000 editează volumul Familia Hurmuzaki: între ideal și realizare , (premiul „Eudoxiu Hurmuzaki” al Academiei Române), în 2007 publică Discursurile lui Eudoxiu Hurmuzaki în Dieta Bucovinei (ediție bilingvă germană-română, trad. textelor din germană de Catrinel Pleșu), iar în 2015 scoate de sub tipar un nou volum de studii despre familia Hurmuzaki – monografia Eudoxiu (Doxaki) Hurmuzaki (1812 – 1874).
Prin trecerea din această lume a scriitorului Ilie Luceac, literatura și cultura română din Bucovina a suferit o pierdere irecuperabilă. Lipsa lui dintre noi se va face simțită nu numai în viața literară, ci și în cea publică și socială, unde discursul lui avea pondere și găsea o rezonanță vie, puternică în inimile și cugetele consângenilor.
În aceste clipe de suferință pentru cei care l-au cunoscut pe scriitorul și omul de știință Ilie Luceac, noi suntem alături de familia și rudele lui îndoliate, exprimându-le sincere condoleanțe și rugându-L pe Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l primească în Împărăția Sa.
Doina Bojescu, Vasile Bâcu, Ștefan Broască, Grigore Crigan, Marin Gherman, Simion Gociu, Mircea Lutic, Dumitru Mintencu, Vasile Tărâțeanu, Gheorghe Ungureanu, Ilie T. Zegrea
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Arcadie SUCEVEANU: „Adio, iubite prietene, îmi va fi dor de tine... Îți voi păstra imaginea vie și neîntinată în galeria oamenilor dragi care mi-au marcat viața. Voi reveni mereu la masa prieteniei noastre”
Grea pierdere, precipitată plecare
Iată că timpul n-a mai avut răbdare. Îngerul l-a strigat pe bunul nostru coleg și prieten Ilie Luceac să serbeze împreună Duminica Mare în ceruri.
Grea pierdere, precipitată plecare, dureroasă despărțire.
Ilie este primul din cercul nostru de prieteni, care, supărat brusc pe această lume, pleacă „la poporul stelelor”. Știm că avea încă multe proiecte literare, avea vocație și multă sete de viață. Suntem nedumeriți și oripilați, ne este extrem de greu să acceptăm evidența.
Încă din tinerețea noastră studențească, el a întruchipat imaginea de om al cărții. Întreaga sa viață a trăit cu cărțile și printre cărți, și-a făurit o bibliotecă uriașă, cum nu avea nimeni dintre noi. Într-o lume pragmatică și înrobită de materialitate, într-o lume care se pare că a renunțat la sensibilități, cartea i-a fost steag de luptă și zid de cetate. Citise foarte mult, avea lecturi întinse și cunoștințe profunde în mai multe domenii – muzică, literatură, istorie, pictură etc.
A avut o viață grea și convulsionată, așa cum îi este dat să trăiască, într-o societate ticăloșită, unui om de cultură. Dar a trăit demn, fără fard și pompă. Nu a râvnit să fie cu orice preț un personaj al cetății, nu a cules laurii tribunelor. A fost un profesor erudit și un editor priceput, a fost un intelectual de speță aleasă. Dar mai cu seamă a fost un cercetător cu înclinație pentru investigația de arhivă. A pus în circulație materiale și informații mai puțin cunoscute sau chiar inedite referitoare la istoria culturii și civilizației românești în Bucovina, în special la dinastia de cărturari și patrioți bucovineni Hurmuzachi. A scris cronici și recenzii la cărțile colegilor săi de generație, a realizat ample dialoguri cu descendenți ai unor personalități bucovinene risipiți prin alte părți ale lumii. Lucrările sale se caracterizează printr-un documentarism erudit, aplicat minuțios, prin profunzime și eleganță.
Fulgerul negru căzut ca din senin acum două zile a doborât un copac rar și nobil, un copac care crește greu în pădurea românească din această parte de lume. Noi, cei care i-am fost în preajmă, care i-am auzit framătul sufletului și i-am gustat fructele simbolice, nu-l vom uita, îi vom păstra în memorie imaginea de om delicat și intelectual incoruptibil.
Adio, iubite prietene, îmi va fi dor de tine. Regret și mă simt într-un fel vinovat că te-ai decis să pleci atât de inopinat, mânat de o grabă inexplicabilă, tocmai acum când – după o primăvară rece și capricioasă – în Sinăuții tăi, în pădurea de lângă Iazul Curții, ca și în întreaga Bucovină, au înflorit teii.
Îți voi păstra imaginea vie și neîntinată în galeria oamenilor dragi care mi-au marcat viața. Voi reveni mereu la masa prieteniei noastre.
Arcadie SUCEVEANU
----------------------------------------------------------------------------------------------
Comunitatea românească din Cernăuți l-a condus pe ultimul drum pe Profesorul Ilie Luceac
Ilie Luceac a fost petrecut astăzi, 7 iunie, pe ultimul drum.
Regretatul istoric și profesor bucovinean, fondator, alături de soția sa Alexandrina Cernov, al Editurii „Alexandru cel Bun” din Cernăuți, redactor șef adjunct al revistei de cultură și istorie „Glasul Bucovinei”, își va duce odihna de veci în cimitirului din satul său natal Sinăuții de Jos, raionul Hliboca.
Născut la 2 iulie 1950, Ilie Luceac, reprezintă o grea pierdere pentru cultura românească din regiunea Cernăuți. Profesorul Luceac va rămâne mereu în conștiința celor ce l-au cunoscut drept un model de curaj, sacrificiu, noblețe și modestie, un adevărat dascăl, care s-a îngrijit de formare a generații de români, la Colegiul Pedagogic al Universității Naționale „Iurii Fedcovici” din Cernăuți și Institutul Teologic Otodox din Cernăuți.
În aceste momente de grea cumpănă, colectivul ziarului Libertatea Cuvântului transmite familiei și rudelor îndurerate un gând de alinare și sincere condoleanțe. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Foto: Eleonora Moldovan; Nicolae Hauca
Imi pare foarte rau! Nici nu-mi vine sa cred ca Domnul Profesor "cu litara mare",nu mai este! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Condoleante familiei si ficei Iulianei!
RăspundețiȘtergereMultumesc @Aliona Damaskin
RăspundețiȘtergere