La 03
mai 2016, în curtea Școlii din Oprișeni s-au întâlnit cu profesorii foștii elevi din promoțiile 1976, 1984, 1985
Anii de școală… Sunt cuvintele ce ne duc
întotdeauna spre insulele cu cele mai frumoase amintiri din oceanul memoriei
unei vieți omenești. Pentru că atunci eram mai tineri, fără griji și ni se
părea că steaua vieții ne va lumina
conform dorințelor și viselor noastre, iar adolescența va fi o perioadă fără de sfârșit și ea ne va păstra mereu împreună. Viața ne-a
demonstrat destul de repede contrariul, făcându-ne să ne convingem că timpul, pe care îl consideram cu
toții un bun prieten, a devenit în curând cel mai mare dușman, doar pentru
faptul că trece fulgerător de repede….
Anume o încercare de a-l opri câtuși de puțin
a fost întâlnirea din a treia zi de Paști în curtea Școlii Medii de Cultură
Generală de gradele I-III
a celor care au plecat de aici pentru totdeauna în anii 1976, 1984 și
1985, promițând, probabil, să revină în fiecare an, sau la o oarecare perioadă.
Însă viața și-a introdus din nou
corectivele și a făcut ca întâlnirea să aibă loc peste trei-patru decenii, în
cadrul unui careu solemn, ca pe timpuri. În față – foștii profesori,
încărunțiți și dumnealor de trecerea anilor, în fața lor – noi, tot atinși de
bruma lui Cronos, însă fericiți de îndrăzneala încercării de a-l amăgi nițel.
Răsună cuvinte de felicitare din partea dlui
Gheorghe Semcu, care a condus această instituție zeci de ani și pe altarul
căreia și-a depus întreaga viață. Tot dumnealui dă citire unui mesaj de salut
din partea doamnei profesoare Ludmila Bodnariuc, care alături de regretatul
dumneaei soț, Ilie Bodnariuc, au condus spre lumina științei de carte multe
generații de copii din Oprișeni. Actualul director, dl Nicolae Bodnariuc, prezintă școala la momentul actual,
mulțumindu-le profesorilor aflați la odihna binemeritată pentru tot ce au făcut
și continuă să facă pentru instituție,
iar dl primar Nicolae Popovici vine cu mesajul de salut din partea
Consiliului local.
Pline de emoții sunt cuvintele foștilor
absolvenți: Vasile Nimijan (1976), Vasile Ianciuc (1976), stabilit la Cernăuți, Gheorghe Dohotar
(1984), care locuiește în Ostrița Herței,
Constantin Condrea (București), Grigore Roic (Chișinău), Georghe Popovici
(1985), Nicolae Boșeliuc (1984) și, bineînțeles, acei care s-au
ocupat la modul direct de organizare, asumându-și marea parte a grijilor: Ana
Gavriliuc (Semcu), Ștefan Bezușcu, Pintilei Gomeniuc, sprijiniți întru totul de
conducerea de astăzi a școlii.
Sunetul clopoțelului ne-a amintit încă o dată
de acele timpuri fericite, ca apoi firul amintirilor să fie depănat în sălile
de clasă, în băncile, care, probabil, mai poartă vre-un crâmpei rătăcit al
copilăriei noastre.
Nu s-a trecut nici fără un moment de omagiu și
închinare la mormintele profesorilor și foștilor colegi care își dorm somnul de
veci în cimitirul din sat, ca să revenim apoi la Muzeul de Arheologie și Etnografie
”Maximilian Hacman”, creat și îngrijit la un nivel profesional sub îndrumarea
dlui Nicolae Bodnariuc, unde ni s-au propus încă o întâlnire cu anii tinereții,
de data aceasta în imagini păstrate de-a lungul anilor, care demonstrează cât de important este acest așezământ al
memoriei pentru satul nostru.
Ultimul acord al întâlnirii a răsunat în sala Complexului
comercial și de agrement ”Maria” din sat, administrat de bunul gospodar Vasile
Nicoară, pe fundalul unui buchet de cântece ale anilor 80 și ritmului de vals
care ne-a îndemnat să mai repetăm asemenea întâlniri cu cea mai frumoasă și
fără de griji perioadă a vieții – copilăria.
Vasile BÂCU,
absolvent al Școlii Medii Oprișeni, promoția 1984
În imagini: secvențe din cadrul întâlnirii.
Fotoreportaj și materiale video de Nicolae Haucă
40 de ani sunt exact cât e necesar pentru a apărea o nouă pleiadă dacă ne amintim de cei 40 de ani în care evreii au fost conduși prin pustiu. Și imaginea de încheiere are o conotașie simbolică așijderea! Felicitări!
RăspundețiȘtergere