Sâmbătă,
27 februarie 2016, a avut loc în Sala albastră a Universității Naționale
”Yuriy Fedkovych” din Cernăuți o masa rotundă cu tema: ”Eminescu în limbile
lumii: traduceri, receptare critică și academică (I)”, organizată de de Lectoratul de Limbă Română al Universității
”Ștefan cel Mare” din Suceava din cadrul Universității Naționale ”Yuriy
Fedkovych”.
Trimisul special al AGERPRES, Gina Ștefan, transmite: În localitatea Apșa de Jos din Maramureșul Istoric (Ucraina) se află un muzeu deosebit, care reunește mii de obiecte adunate într-o viață de om de un medic care este mândru că este român și care a dorit să le arate și celor din jur semne ale dăinuirii românilor în zonă.
Situat pe strada Borcaniuca din satul Apșa de Jos, denumită în popor 'Drumul Țării', Muzeul de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia este creația medicului Ion Mihai Botoș, care l-a amenajat în propria gospodărie și care ne spune că 'aceasta este unica instituție românească de acest tip din toată Ucraina'.
Președinte al Uniunii Românilor din Transcarpatia 'Dacia', Ion Mihai Botoș colecționează de peste 30 de ani obiecte din gospodăriile țărănești ale românilor din zonă, costume populare maramureșene, unele vechi de peste 100 de ani, dar și documente extrem de valoroase sau colecții numismatice.
Istoria acestui muzeu începe în 1984, când Ion Mihai Botoș s-a întors de la facultatea absolvită în Livov și a cumpărat împreună cu soția sa o lampă maramureșeană, veche și afumată, de la baba Axenia. Lampa nu a fost tocmai ieftină, a costat 25 de ruble, vreo 40 dolari, în condițiile în care salariul de medic al colecționarului era de 125 ruble.
De atunci, chiar dacă era privit cu suspiciune sau curiozitate, Ion Botoș a strâns, din propriile resurse, de la bătrânii din satele românești, mii de exponate, care au fost frumos aranjate în casa și în curtea sa din Apșa de Jos.
De asemenea, anul trecut a câștigat un proiect de la Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerul Afacerilor Externe din România prin intermediul căruia a completat colecția, a conservat și a pus în valoare obiectele existente.
Muzeul a fost inaugurat oficial în septembrie 2014 și este structurat pe mai multe secții: etnografie, carte veche, documente, numismatică, bibliotecă și arhivă.
În curte, într-un spațiu amenajat special, sunt expuse colecții întregi de unelte și obiecte casnice țărănești, cum ar fi cele pentru prelucrarea lemnului, confecționarea țesăturilor, în general tot ceea ce are legătură cu viața țăranului. Tot în curte poate fi admirată o superbă poartă maramureșeană restaurată, provenită din stânga Tisei (România), care delimitează muzeul de grădina gospodăriei.
În câteva încăperi din casă, devenite spațiu expozițional permanent, sunt expuse zeci de costume populare maramureșene, dar și țesături specifice, de la fețe de masă și ștergare, până la covoare de o frumusețe extraordinară. Tot în interiorul casei sunt prezentate sute de documente, majoritatea originale, 'emise de cancelariile țărilor care au stăpânit acest teritoriu', colecții de presă și de cărți vechi, dar și bancnote, monede și o bogată corespondență și acte de familie ale marilor personalități românești din zonă.
"Sunt câteva mii de exponate, unele foarte vechi, avem documente, cărți religioase din secolul XVII, cărți istorice, într-un cuvânt avem carte românească și avem foarte multe cărți care au circulat în zonă în perioada în care românii din Transcarpatia erau în diferite state ale Europei. (...) Afară, avem secția țăranului român, unde toate obiectele sunt din viața țăranului: războaie de țesut, instrumente cu care s-a prelucrat lâna, mașinile de tors, suveicile, unelte folosite de cioban la stână, instrumente de prelucrarea lemnului folosit în gospodăria sa, cazan de țuică, într-un cuvânt tot ce a fost legat de viața țăranului', a declarat Ion Mihai Botoș, pentru AGERPRES.
În ceea ce privește importanța muzeului pe care l-a creat în cei peste 30 ani, acesta ne spune că atestă continuitatea străveche a românilor în zonă, pentru cei care aveau astfel de îndoieli, acesta având și un rol educativ pentru copiii care trebuie să afle cum au trăit strămoșii lor.
"Când cineva pune la îndoială că în Maramureșul din partea dreaptă a Tisei au existat români, noi avem documente pe care le punem pe masă și le arătăm pe ce ne bazăm, apoi sunt obiectele cu care românul a trăit, care îl atestă pe el ca băștinaș, ca autohton. (...) Când vin copiii din școli, le arătăm obiecte, documente, cărți pe care le-au folosit strămoșii noștri și au învățat a scrie primele slove în limba română', a spus Ion Mihai Botoș.
Întrebat dacă este mândru de ceea ce a realizat, acesta ne răspunde: 'În primul rând, sunt mândru că sunt român, iar în al doilea rând sunt mândru că se bucură și alții de ceea ce eu am făcut'.
Muzeul de Istorie și Etnografie al Românilor din Transcarpatia a fost vizitat până acum de mii de oameni veniți din 35 de țări, inclusiv SUA și Canada, iar Ion Mihai Botoș spune că, după ce aceștia 'cunosc cultura și portul nostru, încep să-i înțeleagă mai ușor pe români'.
Ion Mihai Botoș a apreciat sprijinul primit de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pentru realizarea muzeului și și-a exprimat speranța că în viitor românii din Transcarpatia se vor bucura de susținerea Patriei Mamă, în contextul în care aceștia au pus umărul la făurirea statului român și că vor fi recunoscuți ca foști cetățeni ai statului român, 'pentru că, de la 1 decembrie 1918 și până la 26 iulie 1921, românii din partea dreapta Tisei au fost integral în România'.
Între timp, muzeul din Apșa de Jos și fondatorul lui îi așteaptă cu brațele deschise pe românii din țară și, 'chiar dacă există spaima că în Ucraina este război iar drumurile sunt proaste', le transmite că 'este mult suflet în românii din Maramureșul Istoric' și dintre toate comunitățile din jurul României, 'nicări nu se vorbește limba română mai frumos ca aici'.
Trimisul special AGERPRES, Gina Ștefan, transmite: Redobândirea cetățeniei române, recunoașterea de către Ucraina a diplomelor de studii efectuate în România și deschiderea unui consulat la Slatina se numără printre doleanțele românilor din Transcarpatia (Ucraina) care depun eforturi continue pentru păstrarea identității naționale.
Românii din Maramureșul Istoric se gândesc cu drag la Țara Mamă și la tot ceea ce are legătura cu limba, tradițiile și obiceiurile străbunilor, dar există nemulțumiri și 'dureri mari' legate de faptul că nu pot obține cetățenia română, conform legii care funcționează în prezent în România.
Toți românii cu care te întâlnești în Maramureșul Istoric (Ucraina) spun că legea este 'nedreaptă' și nu le recunoaște oficial dreptul de a fi români, 'deși au făcut parte din România între 1918 și 1921'.
'Este oarecum nedrept, întrucât în baza acestei legi românii nu pot să-și revendice, la nivel oficial, dreptul de a fi români și în acte, pentru că ei în suflet, în simțiri, în limbă sunt români autentici, își afirmă identitatea, însă există această barieră care nu s-a pus doar pe Tisa, s-a pus și la nivel politic. Și atunci avem nevoie de atitudinea potrivită din partea politicienilor români în acest sens. (...) Sperăm la o schimbare cât mai rapidă, pentru că sunt sute, dacă nu mii de dosare, care în acest moment se află la Autoritatea Națională pentru Cetățenie. Procesul de redobândire stagnează, a fost reluat pentru o perioadă scurtă, însă lucrurile nu se îndreaptă în direcția pozitivă pentru românii de aici', au declarat pentru AGERPRES reprezentanții Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei.
La rândul său, președintele Uniunii Românilor din Transcarpatia 'Dacia' și directorul Muzeului de istorie și etnografie al românilor din Transcarpatia, Ion Mihai Botoș, a declarat pentru AGERPRES că nu trebuie uitat că românii din Maramureșul Istoric nu doar au contribuit la făurirea statului român, prin participarea directă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, dar au fost și parte integrantă a statului român.
'Ar trebui ca Patria Mamă, ar trebui ca Bucureștiul să recunoască românii din Transcarpatia ca foști cetățeni ai statului român, pentru că de la 1 decembrie 1918 și până la 26 iulie 1921, românii din partea dreapta Tisei au fost integral (încorporați în România — n.n.) și în dreapta Tisei au activat legile statului român (...). Numai după 26 iulie 1921 noi am fost predați la noul stat format, numit Cehoslovacia, dar până atunci noi am fost împreună', a punctat Ion Mihai Botoș.
O altă situație semnalată este recunoașterea etnicității românești de către autoritățile ucrainene. Mai multe persoane au arătat certificate de naștere recente unde la rubrica 'etnie' este trecut 'ucraineană' în loc de 'română', spre deosebire de modul cum se proceda până în urmă cu câțiva ani.
'Această politică de asimilare este dusă de autoritățile ucrainene de aproximativ cinci ani, cu scopul de a limita redobândirea cetățeniei române de către noi. În urmă cu doi ani mi-am pierdut vechiul certificat de naștere, iar la solicitarea unui duplicat, autoritățile ucrainene mi-au eliberat un document în care apare că sunt ucraineancă. Când le-am cerut o explicație, mi s-a spus că așa sunt noile prevederi legale' a declarat Elena Vlad din Slatina.
De asemenea, românii din dreapta Tisei se plâng că, pentru a ajunge în România, au nevoie de o viză pe care o pot obține doar de la consulatul României din Cernăuți, aflat la aproximativ 400 de kilometri, și că se impune deschiderea unui consulat în Transcarpatia.
O altă problemă adusă în discuție de reprezentații asociațiilor românilor din dreapta Tisei este nerecunoașterea de către autoritățile ucrainene a diplomelor de studii obținute de românii care și-au făcut studiile în România și care vor să se întoarcă acasă pentru a schimba lucrurile la nivelul comunității. Acest lucru este deosebit de important, spun ei, pentru că în acest fel ar reveni în comunitate un număr semnificativ de tineri competenți, în meserii de care este mare nevoie: medici, profesori sau juriști. Ei consideră că 'România ar putea interveni în dialogul cu Kievul' și nu ar trebui să se rezume la 'un dialog frumos ambalat la nivel diplomatic', care nu le este de ajutor.
Totodată, aceștia solicită României creșterea numărului de burse pentru tinerii din dreapta Tisei, 'număr care scade în loc să crească' și care le-ar da acestora un imbold să opteze pentru o facultate în România, în detrimentul unei instituții de învățământ superior din Ucraina.
Printre problemele semnalate se mai numără și 'calitatea proastă a manualelor școlare care se editează la Kiev', dar și necesitatea schimburilor de experiență între profesorii români din dreapta Tisei și cei din România, în vederea profesionalizării cadrelor didactice, precum și nevoia deschiderii unor instituții de cultură destinate românilor din regiune.
'Într-o localitate de 10.000 de locuitori, cum este Slatina, nu avem o casă de cultură. Dacă noi vrem să organizăm anumite evenimente, să derulăm proiectele pe care le inițiem, lipsa unei case de cultură ne pune în dificultate. Ar fi mult mai facil, mult mai bine dacă am avea o astfel de casă de cultură', au spus reprezentanții Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei.
În context, aceștia au punctat că trebuie inițiat un dialog între instituțiile românești și românii din dreapta Tisei, despre care afirmă că 'lipsește cu desăvârșire' și este nevoie de intensificarea schimburilor culturale cu România.
Profesorii români din dreapta Tisei au mărturisit că marele merit în menținerea identității românești l-au avut școlile cu predare în limba română și consideră că, dacă în școlile românești va continua procesul de introducere de clase ucrainene, se va intensifica politica de asimilare.
'Suntem aici dintotdeauna și nu ne-am pierdut. Au fost încercări, așa, frumos, voalate, dar nu au reușit. Marele merit îl au profesorii și școala în menținerea a tot ceea ce este românesc, dar și Biserica, unde slujbele sunt în română. Au fost încercări să facem măcar o clasă în limba ucraineană în școală. Până astăzi am spus, frumos, un categoric nu. Eu cred că, dacă astăzi s-ar introduce o clasă ucraineană, acesta ar fi rezultatul: ne-am pierde. Vorbim ucraineană, respectăm statul ucrainean, pentru că noi suntem cetățeni loiali ai statului, dar limba mea este limba română și în suflet nu am o altă limbă. Gândesc, mă rog în limba română', a declarat Anuța Dan, profesor la școala românească din Apșa de Mijloc.
La rândul său, directoarea școlii din Apșa de Mijloc, Elena Șovac, a spus că este nevoie de sprijinul României 'atât în plan cultural, pentru a păstra tradițiile și obiceiurile', cât și financiar, 'pentru a putea efectua un control medical în Țara Mamă sau pentru a merge acolo la odihnă', în vreme ce directorul școlii românești din localitatea Biserica Albă, Mihai Clementev consideră că este nevoie de schimburi culturale mai ample și mai dese, pentru a-i ajuta pe copiii români din Transcarpatia să comunice mai bine în limba română.
Reprezentanții Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei spun că autoritățile române trebuie să-i viziteze mai des pe românii din Transcarpatia, pentru a le afla problemele și a acționa în consecință.
'Românii din dreapta Tisei au nevoie de România aproape, politicienii români trebuie să țină cont de noi. Suntem frați și nu trebuie să fim separați de niște politici, de niște legi adoptate ad-hoc și sperăm ca în politicienii români, chit că se perindă, vin și pleacă de la conducere, să se trezească spiritul național, cel de frățietate și să fie mai aproape de noi, iar atunci când se iau decizii să țină cont și de românii din afara granițelor. Acum vorbim despre românii din dreapta Tisei, însă aceste politici ar trebui să-i privească și pe românii din Cernăuți-Bucovina, din Timoc, din Basarabia de Sud-Odesa și de peste Prut', au declarat reprezentanții Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei.
Conform recensământului din 2001, comunitatea românească din Transcarpatia numără 32.000 de persoane, dar reprezentanții asociațiilor românești spun că, în realitate, numărul este mult mai mare.
Prezent în Transcarpatia cu ocazia organizării în premieră de către Institutul Cultural Român a unui mini-turneu teatral pentru elevii din școlile românești considerat istoric de către românii de aici, directorul Direcției pentru Românii din Afara Granițelor din cadrul ICR, Radu Baltasiu, a declarat că este nevoie de construirea unor punți culturale sistematice între România și Maramureșului Istoric.
'În Transcarpatia trăiesc circa 50.000 de români, din care o parte este deja ucrainizată (volohii). Trei sferturi din ceea ce, în istorie, a însemnat Maramureșul (Țara Maramureșului din Voievodatul Transilvaniei) se află în Ucraina, și aici există o importantă bază demografică nobiliară, documentată în diplome regale latinești de mai bine de 700 de ani. Maramureșenii sunt, astfel, nu doar urmașii unei comunități țărănești libere străvechi, dar au și sânge nobiliar din cele mai vechi timpuri. Comunitatea de aici este relativ bogată și, din datele noastre, după cum puteți constata, urgența o constituie punerea pe o bază sistematică a relațiilor cu țara. Din punctul nostru de vedere, vom încerca să construim punți culturale sistematice între România și Maramureșul din Ucraina prin schimburi culturale constante, spectacole, școli de vară, etc. Receptivitatea copiilor, și nu numai, la proiectele noastre a fost extraordinară și aceasta ne încurajează în eforturile noastre de a propune noi proiecte în zonă', a declarat pentru AGERPRES Radu Baltasiu, directorul Direcției pentru Românii din afara Granițelor din cadrul Institutului Cultural Român.
La rândul său, consulul general al României la Cernăuți, Eleonora Moldovan, a declarat că 'principalele doleanțele care sunt trimise și solicitate de comunitatea românească din Transcarpatia către București, dar și către Kiev, evidențiază consolidarea și dinamizarea relației cu Patria Mamă, deschiderea unui consulat la Slatina și susținerea tuturor activităților culturale pentru românii din dreapta Tisei'.
