Pro Bucovina Cernăuți: Grigore BOSTAN: 10 ani de zbor ancestral spre Eterna

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Academicianul Grigore BOSTAN – mereu în inimile noastre

La 17 noiembrie 2004 a plecat în lumea fără de dor, cea mai mare personalitate românească din nordul Bucovinei – poetul, prozatorul, folcloristul, publicistul, titularul Catedrei de Filologie Română şi Clasică a universităţii cernăuţene, membru de onoare al Academiei Române – Grigore Bostan. Zilele acestea Universitatea din Cernăuţi în colaborare cu Catedra de Filologie Română şi Clasică, Consulatul General al României la Cernăuţi, în persoana doamnei Consul General Eleonora Moldovan a organizat un simpozion în memoria ilustrului om de ştiinţă şi academician – Grigore Bostan. Mai întâi doamna Lora Bostan, conferenţiar ştiinţific, soţia regretatului poet, împreună cu foşti colegi şi discipoli ai scritiorului, un sobor de preoţi în frunte cu Înalt Preasfinţia Sa Arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, a organizat un parastas la mormântul lui Grigore Bostan din Cimitirul central din Cernăuţi. A urmat mai apoi simpozionul care şi-a desfăşurat lucrările în Sala roşie a Universităţii, care a devenit arhiplină. Studenţi şi profesori, îmbrăcaţi în haine naţionale româneşti, un sobor de preoţi, călugări şi măicuţe din regiunea Cernăuţi şi România, doamna Consul General al României la Cernăuţi Eleonora Moldovan, membrii rectoratului şi facultăţii de Litere au venit să-l omagieze pe cel care a fost – Omul şi Savantul – Grigore Bostan. În discursurile lor fiecare şi-au amintit de clipele frumoase petrecute împreună cu profesorul Grigore Bostan, fie la catedră, la orele de curs, la manifestările culturale româneşti din regiunea Cernăuţi, de la care nu lipsea niciodată sau pe străzile oraşului. Pentru că Grigore Bostan a fost un om deosebit, un intelectual cum mai rar întâlneşti astăzi în nordul Bucovinei, dar şi un om simplu şi modest, care niciodtă nu trecea indifferent pe lângă problemele noastre. A fost un adevărat patriot al neamului şi al limbii române. În cadrul simpozionului soţia poetului, doamna Lora Bostan spunea că adeseori întâlneşte la mormântul lui Grigore Bostan oameni necunoscuţi, foşti studenţi din diferite colţuri ale lumii, în sufletele cărora profesorul a lăsat o urmă de lumină. Şi-n zilele următoare Grigore Bostan va fi comemorat în instituţiile de învăţământ din regiune, dar şi la sediul redacţiei ziarului regional “Zorile Bucovinei”. BucPress.eu

Urmează un fotoreportaj și materiale video realizate de Nicolae Hauca de la această manifestare.
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

CUM TREBUIE SĂ TRĂIM CA SĂ NU MURIM

9 noiembrie 2014 р. | Categorie: Noutăţi

LECŢIE DE CREDINŢĂ, CUVÂNT CU PUTERE DE LA GRIGORE BOSTAN

Ne mai rămâne loc pentru nemoarte

Peste seninul ars,

Peste lumini?

De somnul veşniciei ne desparte

Cărarea de la poale de grădini…

(Grigore Bostan, 1975)

Atât de simplu, atât de apropiat sufletelor noastre de români crescuţi la vetre ţărăneşti, este drumul care ne duce spre veşnicie. E o cărare de la poale de grădini sau de la rădăcina unui nuc, e un urcuş prin munţii noştri tineri… Dar câţi ajung spre Înălţime şi Mister, câştigându-şi un loc pentru nemoarte? Câţi rămân să trăiască, aidoma autorului citat mai sus, câţi se învrednicesc să li se rostească pios, cu dragoste numele şi după ce se prefac în „ram înmugurit”, se ascund „prin floarea din livadă”, „învelit cu-o frunză de pelin”? Acum zece ani, subit a plecat dintre noi Grigore Bostan – poetul, profesorul, academicianul, savantul care şi-a asumat continuitatea idealurilor înaintaşilor, menţinând oaza de românism şi vectorul demnităţii la Universitatea Cernăuţeană. S-ar putea adăuga încă multe din titlurile şi distincţiile ce-i înnobilează personalitatea. Însă mai presus de toate rămâne prestanţa sa în mijlocul conaţionalilor, dar şi în faţa autorităţilor. Grigore Bostan a fost omul al cărui cuvânt avea putere ziditoare, semăna unire şi pace între români. El era pacificatorul şi unificatorul tuturor, căci pe unde trecea dădeau rod seminţele concordiei.

Deşi nu cred că există situaţii, împrejurări, când moartea unor oameni atât de importanţi ne găseşte pregătiţi, plecarea la cele sfinte a lui Grigore Bostan a fost cu totul imprevizibilă şi păgubitoare pentru unitatea naţională a comunităţii noastre. Sunt sigură că altfel ar fi decurs mersul nostru înainte, că mai puţini corbi care „se visează vulturi în Carpaţi” ar fi coborât „în mirişti şi dumbrăvi bucovinene” şi n-ar mai umbla în mască Iuda printre noi, dacă nu pleca de prea timpuriu la Eterna.

Totuşi nu s-a pierdut sămânţa cea curată, şi, astăzi, la un deceniu de când a încetat să-i bată inima, tineri cu chipuri luminate de dragostea ce a revărsat-o pe acest meleag poetul şi profesorul vin să-i asculte prelegerea – neobişnuita lecţie de lumină, de credinţă de slujire cuvântului matern şi Mioriţei. I-am văzut pe aceşti tineri cu universul frumosului în priviri, adunaţi în Sala Roşie a Universităţii să asculte lecţia lui Grigore Bostan. De obicei, la comemorarea unor ilustre personalităţi, se spune că au lăsat un mare gol – în istorie, în cultură, în patrimoniul naţional al unui popor… Nu ştiu dacă e corect să ne exprimăm astfel regretele când îl evocăm pe Grigore Bostan. Or, în urma sa n-au rămas goluri, ci o neasemuită moştenire, care necesită perpetuare, are nevoie de demni continuatori. În jurul acestui deziderat s-au unit şi s-au cimentat momentele elogioase ale întâlnirii cu Grigore Bostan după cei zece ani de când a rămas printre noi doar cu Poezia, cu seminţele de înţelepciune şi îndrumările testamentare.

Să crezi şi să lupţi

Fiinţa care i-a cunoscut toate frământările şi-l vede mereu prin „vechiul geam înlăcrimat”, după cum i-a fost menit („Şi poate numai tu mă vei găsi/ cu primul bob de rouă, luminat/ voi trece-n stol de păsări peste zi/ pe lângă vechiul geam înlăcrimat…”), dna profesoară dr. doc. Lora Bostan, a iniţiat manifestarea comemorativă ca pe o sărbătoare a folclorului străbun, culturii, Limbii Române, şi catedrei căreia i-a slujit mai mult de un sfert de veac ilustrul ei soţ. Calea de comunicare deschisă la cimitir de preasfinţia sa arhimandritul Melchisedec, stareţul Mănăstirii Putna, şi cucernici părinţi Vasile Covalciuc, protopopul raionului Storojiţeţ, şi Vasile Paulencu, parohul Bisericii din Crasna, a continuat cu preludiul dnei Halyna Zahaiska, şef-interimar al Catedrei de Filologie Română şi Clasică, cu emoţionanta evocare a rectorului Stepan Melniciuk, care a menţionat meritele academice deosebite ale regretatului savant la consolidarea relaţiilor cu universităţi din România şi armonizarea unităţii spirituale dintre ambele părţi ale Bucovinei. Rectorul s-a adresat către studenţi cu îndemnul să fie demni de moştenirea uneia dintre cele mai erudite personalităţi pe care le-a avut ţinutul nostru.

În clipele cele mai cumplite pentru soţia îndoliată, cuvinte de linişte, de potolire a durerii şi susţinere au venit de la dna Eleonora Moldovan, pe atunci reprezentant al misiunii diplomatice a României la Cernăuţi. Acum, în calitatea-i de Consul General al României la Cernăuţi, Excelenţa Sa le-a ţinut o prelegere de aleasă sensibilitate sufletească studenţilor şi profesorilor, ca o preluare a lecţiei neterminate de compatriotul Grigore Bostan: „Şi la zece ani după plecarea la cele sfinte profesorul ne cheamă, ne învaţă, ne îndrumă arătându-ne ce trebuie să facem. Să-l urmăm, să-l studiem, să ne întărim cu moştenirea, cu patrimoniul naţional, lăsat de unul dintre cei mai însemnaţi apostoli ai românismului de aici, din Bucovina”. Referindu-se la eforturile academicianului pentru ca limba română să-şi recapete statutul ştiinţific în spaţiul academic ucrainean, iar Catedra să revină în albia ei firească, dna Consul General a readresat tinerilor mesajul lăsat de profesor: „Luptaţi fraţilor, luptaţi!”. E vorba de o luptă corectă, edificatoare întru perpetuarea valorilor româneşti, dusă în permanenţă de Grigore Bostan în condiţii mult mai dificile decât cele de astăzi. Nu e o cale uşoară, dar nici imposibilă, căci credinţa fără de fapte este lipsită de vigoare. Dând glas gândurilor din inimă, doamna Consul General i-a îndemnat pe tineri: „Să ne păstrăm conştiinţa naţională curată, să ne respectăm predecesorii, să ne cinstim părinţii, străbunii, să promovăm cultura noastră în mediul celor ce n-o cunosc. Misiunea profesorilor de limba română, educaţi la Catedra condusă de Grigore Bostan, dar şi cei care le-au venit din urmă, este de a duce mai departe acest tezaur şi a-l promova în rândurile colegilor ucraineni. Aveţi această posibilitate de a conştientiza mesajul profesorului care ne îndrumă să-i continuăm activitatea. Fiţi mândri de ceea ce aveţi ca patrimoniu şi apelaţi în momente dificile la tezaurul cultural al lui Grigore Bostan”.

Vă vrem liberi, vă vrem creatori

Bucuria de a fi împreună, ca într-o familie care îşi cinsteşte părinţii, şi dorinţa fierbinte ca Dumnezeu să rânduiască să fim mai mulţi în asemenea momente, a vibrat în îmbrăţişarea evlavioasă prin cuvântul de lumină al Arhimandritului Melchisedec, sosit cu dragoste duhovnicească de la Putna. Preasfinţia Sa a amintit de un eveniment ancorat în istorie, mulţumind dnei Eleonora Moldovan pentru reuşita întrunirii recente de la Kolomya, prilejuită de împlinirea a 530 de ani de la epocala întâlnire a lui Ştefan cel Mare cu regele polonez Casimir. Stareţul Mănăstirii Putna şi străjerul odihnei Domnitorului Creştinătăţii l-a cunoscut târziu, abia în ziua prohodului, pe cel care ca nimeni altul a păstorit cuvintele pe meleaguri carpatine. Dar din mesajul Preasfinţiei Sale către tineri se evidenţiază profunzimea cunoaşterii şi dragostea pentru regretatul dispărut în nemurire. Stareţul le-a lăudat pe studente şi profesoare pentru că au îmbrăcat costumul popular, venind la întâlnirea, cu cel care le-a fost model, în veşmintele ce-l fac pe român să fie cu inima curată, cu privirea luminată, mintea limpede şi gândurile bune. Gândul sfinţilor părinţi de la Putna, transmis tinerilor noştri de cucernicul stareţ este: „Vă vrem liberi, vă vrem creatori”. Aşa a dorit să-şi vadă învăţăceii şi regretatul profesor, lăsându-le cuvântul care zideşte şi întăreşte, „CUVÂNTUL CU PUTERE”. „Să fiţi conştienţi de ceea ce sunteţi şi ce voiţi să ajungeţi. La zece ani de la moarte, Grigore Bostan ne spune că neamul nostru are cu ce merge înaintea lui Dumnezeu. Să împodobiţi şi să înmulţiţi moştenirea ce va lăsat-o”, le-a dorit Preasfinţia Sa tinerilor. Şi pentru a le uşura această cale, le-a înmânat daruri de suflet – reviste „Cuvinte către tineri”, „Caiete de la Putna”, precum şi un album de excepţie, editate la Mănăstirea Putna.

Măicuţa Alexia de la Mănăstirea Suceviţa ne-a îndreptat privirile şi ne-a purtat cu inima prin necropola şi zbuciumata istorie a Movileştilor. Prin mijlocirea ei ne-am atins de inefabilul verdelui, ca simbol al reînnoirii duhovniceşti. Vibraţia de sacralitate a scânteiat în valuri de lumină, revărsate din omagiul lui Grigore Bostan închinat călugărilor din Bucovina (poezia „Înălţare”, recitată de studentul Denis Apetri).

Clipe tulburătoare ne-a prilejuit pelicula „Calea spre Eterna”, filmată de redacţia românească a televiziunii regionale. De ardentă actualitate şi de luat aminte pentru actualii lideri ai societăţilor naţional româneşti sunt avertizările preşedintelui fondator al Societăţii „Mihai Eminescu”: „Aceste disensiuni sunt mortale pentru noi”, adresate şi din secvenţele filmului. Ştim că Grigore Bostan a luptat cu dezbinările, suferind dureros falsul patriotism şi vorbele de paradă. A adunat fărâmă cu fărâmă perioada de aur a ştiinţei româneşti la Cernăuţi, s-a trudit să lege valorile neamului, să unească tot ce s-a creat până la el, s-a zbătut să ne vadă cuminţi şi uniţi. Astfel, şi-a câştigat un loc în nemoarte şi rugăciunea tuturor sfinţilor pentru veşnica-i odihnă, ca să avem cu ce ne potoli foamea de veşnicie, să avem şi noi un loc de trecere „dincolo de orice cădere”.

Maria TOACĂ

SURSA: http://www.zorilebucovinei.com/news/show/924/
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

„RĂMÂN AICI ŞI VÂRSTA MI SE CERNE PRIN CETINILE PLAIULUI NATAL…”

Astfel e legea vieţi: când se naşte un om, se aprinde şi steaua lui pe bolta existenţei, iar când părăseşte această lume, steaua se stinge. Providenţa, însă, a dorit ca steaua vieţii celui mai învăţat şi demn bărbat al neamului – academicianul Grigore BOSTAN - să lumineze în continuare pe bolta spiritualităţii româneşti din frumoasa şi dulcea Bucovină istorică, să lumineze neamului său iubit de la poale de Carpaţi. Or, Cel de Sus a dorit să aşeze sufletul luminat al savantului Grigore BOSTAN în galeria eroilor Neamului, care s-au înălţat prin sacrificiul, prin slujirea mesianică Graiului, Credinţei, întru Dăinuire.

Deşi la 17 noiembrie curent, se împlinesc 10 ani de când cel mai mare Român din nordul Bucovinei, patriotul, profesorul, folcloristul şi scriitorul Grigore BOSTAN, Membru de Omoare al Academiei Române, titularul Catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale „Iu Fedkovyci”, şi-a luat zborul ancestral spre Eterna, continuă să rămână o prezenţă vie, notorie, nu doar în inimile noastre, a discipolilor şi a celor ce l-au cunoscut, ci şi în întreg spaţiul românesc, chiar de dincolo de sârma ghimpată ce ne mai desparte.

Emoţionante şi răvăşitoare au fost momentele divine de rugăciune şi pomenire, înălţate la mormântul din Cimitirul central din Cernăuţi, unde îşi doarme somnul veşnic ilustrului savant Grigore BOSTAN, de către acei care, cu 10 ani în urmă, l-au petrecut în ultimul său drum şi au fost alături de devotata sa soţie Lora Bostan, conferențiar universitar, în această perioadă de tristeţi şi dureri – Înalt Preasfinţia Sa Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, şi părintele Dosoftei, de preacuvioasele feţe bisericeşti din ţinut – Vasile Covalciuc, protopopul de Storojineţ, Vasile Paulencu, parohul Bisericii din Crasna, Dumitru Tocar, parohul Bisericii din Hruşăuţi, părintele diacon Gheorghe Covalciuc, sfinte măicuţe de la Mănăstirea Moldoviţa, care s-au rugat pentru odihnirea regretatului nostru înaintaş, pentru liniştea celui care a fost însăşi conştiinţa noastră naţională, alături de Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi.

„ Omul bun iradiază în jurul său lumină şi căldură. Dl Gr. BOSTAN a fost lumină şi bucurie pentru acei din jur, dar, mai ales, pentru acei care i-au fost studenţi. Nădăjduim că ei nu vor uita nicicând învăţătura cea folositoare a dascălului lor. El a trecut la Domnul, însă lucrarea pe care a făcut-o cu drag şi tragere de inimă pentru Neam şi Ţară s-a înveşnicit, are valoare veşnică”, a spus ÎPS Melchisedec Velnic, aducându-i mulţumiri dnei Lora Bostan pentru continuitatea misiunii sacre a soţului, pentru înveşnicirea amintirii, şi dnei Eleonora Moldovan, care a sprijinit programul comemorativ.

Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, care întotdeauna ne susţine bucuriile şi ne alină tristeţile, acum, la 10 ani de la trecerea în eternitate a regretatului academician Grigore BOSTAN, a fost alături pentru a-i păstra vie amintirea: „Prin studiile, cercetările înfăptuite de savantul Grigore BOSTAN ne apropiem şi mai mult de rădăcini, de esenţa poporului român, de Bucovina. Şi acest lucru sfânt ni-l transmite astăzi academicianul Gr. BOSTAN, fiindcă acele gânduri pe care ni le-a lăsat – ”rămân aici şi vârsta mi se cerne prin cetinile plaiului natal” – sunt un îndemn spre generaţiile viitoare. Dnul BOSTAN avea mare grijă de generaţia tânără, de Catedră, de neamul românesc. Prin studiile sale filologice şi de folcloristică comparativă, pe care le-a realizat aici, la Cernăuţi, ne-a demonstrat că acest pământ frumos şi sfânt – Bucovina, unde trăiesc în armonie toate popoarele, este aceea ce ar trebui să continuăm şi noi – misiunea academicianului Gr. BOSTAN”.

Dna Lora Bostan, le-a rămas recunoscătoare înaltelor feţe bisericeşti, evocând ultimele momente din viaţa ilustrului ei soţ: „La ultima lecţie cu studenţii Grigore a vorbit despre faptul că în cer sunt multe lucruri necunoscute, multe trepte pe care trebuie să le treci. Adeseori întâlnesc la mormântul lui oameni necunoscuţi, foşti studenţi din diferite colţuri ale lumii, în sufletul cărora profesorul a lăsat o urmă de lumină”.

Comemorarea academicianului Grigore BOSTAN a continuat la Catedra de Filologie Română şi Clasică, în fruntea căreia s-a aflat peste 25 de ani, unde oaspeţii s-au întâlnit cu membrii ei şi cu studenţii români. Iar apoi şi cu rectorul Stepan Melnyciuk.

Diana TOMA

SURSA : http://www.zorilebucovinei.com/news/show/922/