S-A MAI APRINS O CANDELĂ, S-A MAI ÎNĂLŢAT O CRUCE A DURERII
http://www.zorilebucovinei.com/news/show/749/
În ziua Soborului celor 12 Sfinţi Apostoli s-a mai înălţat o cruce, s-a mai aprins o candelă la altarul nostru de sfinţi. Or, prin simbolul comemorativ, înălţat în cimitirul satului Broscăuţii Vechi, raionul Storojineţ, baştina Românului din Oradea, Vasile Ilica, care printre primii a scris despre tragedia românilor bucovineni, interdicţia căruia încă n-a fost anulată, cu toate că puterea în Ucraina s-a schimbat, încă 36 de martiri dintre cele 60 de persoane ce au avut de suferit în timpul represaliilor sovietice, deportaţi în stepele Kazahstanului şi îngheţurile siberiene, decedaţi în chinuri cristice pe drumul calvarului stalinist, au „revenit” Acasă. Evident, s-au reîntors la vatră doar prin numele înscrise pe crucea memorială, înălţată aici cu sprijinul bisericii, primăriei, a enoriaşilor, localnicilor şi tuturor oamenilor de bună credinţă din raion, prin osârdia şi insistenţa dl docent Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi. Astfel, eroii neamului, rătăciţi şi decedaţi în neagră străinătate, unde încă mulţi Sfinţi Mucenici plâng în gropi comune, şi-au regăsit, în sfârşit, după peste 70 de ani de înstrăinare, liniştea veşnică în glia străbună.
La parastasul de pomenire, serviciul divin fiind oficiat de IPS Mitropolitul Meletie şi un sobor de înalte feţe bisericeşti în frunte cu protopopul raionului Vasile Covalciuc, au fost pomeniţi toţi mucenicii – şi acei ce s-au jertfit pentru Neam, Ţară şi Libertate în anii de îngrozitoare teroare comunistă – 1940-1941, 1944-1953, când Bucovina a fost cedată iscoadelor sovietice, şi cei din Suta Sfântă ce s-au sacrificat pentru Libertate şi au căzut pe Maidanul din Kyiv, şi cei care şi-au pierdut viaţa în războiul terorist în estul Ucrainei (din raionul Storojineţ sunt 3 decedaţi), gloria Eroilor, înălţându-se printr-o rugă fierbinte spre cer.
Adevărul e că cei omorâţi fără vină nu mai au nevoie de cuvinte pompoase, nici de lăudă, nici de iertare, căci şi-au ispăşit demult cu sânge păcatele. De iertare avem nevoie mai mult noi pentru făţărnicie şi uitare. De altfel, ei nu cer nimic de la noi, doar sinceritate şi neuitare, să le păstrăm vie amintirea şi să le cinstim memoria tuturor Eroilor ce şi-au jertfit tinereţea la altarul de glorie al Neamului, îndemnurile venind din predica ÎPS Meletie şi din elogierile primarului Ilia Prun, Ecaterinei Huţuleac, preşedintele Consiliului Raional, Dianei Covalciuc, adjunct al şefului Administraţiei Raionale, ultima, de altfel, sensibilizând că urmează să învăţăm generaţia tânără să-şi venereze eroii, ca nicicând să nu uite şi să procedeze astfel ca acele timpuri tragice, ca şi evenimentele oribile din estul Ucrainei, să nu se mai repete: „Să ne amintim de Eroii care şi-au dat viaţa pentru Libertate nu doar o dată sau de două ori pe an, când venim să-i comemorăm, ci să-i avem în suflete şi să-i pomenim în rugăciunile noastre şi dimineaţa, şi seara. Numele acestor mucenici să rămână dăltuite cu litere de aur în inimile noastre”.
Printre cei cu durere şi neuitare în suflet, rana în inima căruia încă sângerează, e şi Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi, care personal a gustat din „raiul” adus de satrapii sovietici – la vârsta de dor 7 anişori fiind deportat, împreună cu buna lui măicuţă şi cu ceilalţi fraţi, în stepele sterpe ale Kazahstanului, unde au îndurat foame, ger şi necaz. A avut poate că mai mult noroc ca ceilalţi surghiuniți – după ani de calvar s-au reîntors acasă: „Am trăit cu această durere ce-mi sângerează mereu în suflet. De aceea, cu ajutorul satului şi bisericii ortodoxe creştine, am hotărât să înălţăm şi aici un monument simbolic acelor martiri care şi-au dus crucea feroce până la sfârşit. Să-i readucem în cimitirul satului măcar prin acest semn comemorativ. E a cincea cruce înălţată de Societatea „Golgota”, pe care o conduc, în memoria jertfelor regimului totalitar. Consider că prima lecţie de istorie la 1 septembrie profesorii urmează să le-o ţină elevilor aici, lângă monumentul Eroilor”.
Cu sinceritate şi pioşenie a evocat tragediile trecutului nostru, lângă Crucea istoriei şi durerii, unde înalte feţe bisericeşti, comunitatea locală, români şi ucraineni, s-au rugat pentru martirajul şi suferinţa Eroilor, Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, care împărtăşeşte tristeţile românilor din nordul Bucovinei, fiind mereu prezentă la parastasele de pomenire ce au avut şi au loc în tot ţinutul – la Herţa, Cernăuţi, Mahala, Culiceni, Storojineţ etc, prin acest gest nobil subtilizând că nu suntem uitaţi, ci susţinuţi de Patria noastră istorică. „Să ne rugăm pentru odihna sufletelor celor care s-au jertfit pentru idealul naţional ca astăzi să avem această libertate de rugăciune şi exprimare. Iar rănile pe care le avem în istoria noastră comună sunt durerile pe care nu trebuie să le uităm pentru a avea un viitor democratic şi prosper. Prin fapta comună înălţătoare a românilor şi ucrainenilor, prin rugăciunea ierarhilor bisericeşti, a ÎPS Meletie, a soborului de preoţi în frunte cu Vasile Covalciuc, protopopul raionului Storojineţ, acest monument simbolic, această cruce a durerii capătă puteri divine, iar acest loc devine sfânt, binecuvântat. Rugăciunea românilor şi ucrainenilor este înălţătoare, precum şi faptele martirilor noştri. Slăvită fie activitatea acelor oameni, care sfinţesc locurile pline de sânge, îi comemorează pe acei morţi în suferinţă şi lacrimi, care, rupţi de la sânul familiei, baştinei, au fost duşi forţat în locuri pustii pentru a îndura foame, ger şi lipsuri. Nouă ne este greu să citim despre aceste drame, să venim să ne închinăm, să ne rugăm, dar dintre acei Eroi care au fost duşi la moarte în vagoane pentru vite puţini s-au reîntors la vetre. Acest loc sfânt e chemat să ne amintească despre chinurile şi drama noastră, pe care nu trebuie să le dăm uitării”.
Maeştrii Corului „Dragoş Vodă”, dirijaţi de Dumitru Caulea şi susţinuţi de primarul s. Mahala, raionul Noua Suliţă, Elena Nandriş, ţinând sus Tricolorul, şi elevii de la şcoala locală, au glorificat eroii prin versuri şi cântece patriotice.
Evocând importanţa evenimentului creştinesc, Vasile Covalciuc, protopopul raionului Storojineţ, a sensibilizat că, precum cei 12 Apostoli mucenici, martirii oribil omorâţi de regimul totalitar, prin chinurile cristice ale morţii sunt trecuţi în rândurile sfinţilor. Iar prin „Crucile Sfinte, înălţate după 1990 aproape în fiecare sat din ţinut, în Valea Plângerii, astfel sunt numite cimitirele, unde sunt înhumaţi eroii, au fost înviaţi acei scumpi şi dragi, patrioţi ai Ţării şi iubitori ai pământului natal, care au fost duşi cu forţa şi omorâţi, nu au nici cruci la căpătâi, ci încă plâng, îngropaţi cu sutele în gropi comune”.
Uniţi – români şi ucraineni – în puterea divină a rugăciunii prin drama trecutului, dar şi tragediile prezentului, prin pomenirea poate chiar pentru prima dată după atâţia ani a Eroilor, precum a specificat Valerian Cical, parohul Bisericii locale Sfânta Parascheva, la masa de pomenire am servit din bucatele gustoase, pregătite de credincioasele sfântului locaş de sufletul Sfinţilor Martiri.
Felicia NICHITA-TOMA
http://www.zorilebucovinei.com/news/show/749/
Fotografii de Nicolae HAUCAhttp://www.zorilebucovinei.com/news/show/749/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu