ZIUA EROILOR, MARCATĂ LA CERNĂUŢI
La praznicul Înălţării Domnului, clopotele bisericilor noastre româneşti din nordul Bucovinei au bătut în unison cu cele ale locaşurilor de închinare din Ţară şi străinătate întru pomenirea şi păstrarea memoriei tuturor eroilor, care s-au sacrificat pentru CREDINŢĂ, NEAM ŞI LIBERTATE.
La Cernăuţi, în ziua marii sărbători creştine – Înălţarea Domnului Iisus Hristos, de Ziua Eroilor, unde durerea înstrăinării de fraţi şi de Ţară mocneşte în multe inimi de români, flacăra sacră a memoriei se aprinde şi mai viu în sufletele celor care îşi poartă veacul cu dor şi tristeţe, care, ca şi familia noastră (buneii Nicolae Nichita al lui Gheorghe din Hruşăuţii Hlibocii (Adâncata) şi Dumitru Iacoban din Lihucenii Noua Suliţei au decedat la Onega) au pierdut pe cineva scump şi drag şi numai cel de Sus ştie unde le odihnesc osemintele.
Cu simţul datoriei şi sentimente de pietate faţă de cei 400 de martiri osândiţi, împuşcaţi de NKVD-işti în închisoarea din Cernăuţi în primul an de ocupaţie sovietică, faţă de răposaţii deportaţi, exterminaţi în lagărele morţii şi închisori, faţă de toţi acei sacrificaţi pe crucea Golgotei Neamului Românesc, faţă de toţi militarii români, căzuţi la datorie, pe câmpurile de luptă, care şi-au jertfit tinereţea pentru apărarea Ţării, pentru Reîntregirea Neamului şi pentru Libertate, faţă de cei 695 de ostaşi şi ofiţeri români, care şi-au găsit liniştea veşnică, fiind înhumaţi în Cimitirul Eroilor din Cernăuţi, tineri în floarea vârstei, intelectuali români cu flori argintii la tâmple, s-au unit, într-o oază de reculegere, la Complexul Memorial al Militarilor şi Martirilor Români din capitala Bucovinei, înălţat cu sprijinul financiar al Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor din Bucureşti, înveşnicirea eroilor orfani, care au murit pentru Glie şi Credinţă, înfăptuindu-se, cu ani în urmă, cu mari probleme şi piedici din partea fostelor autorităţi ucrainene, prin osârdia şi insistenţa celor două Societăţi „Golgota” – orăşenească şi regională. Adevărul e că, împărtăşind acelaşi simţ al datoriei, Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” din Ucraina, care a evocat momentele dificile şi eforturile pe care le-a depus societatea pe care o conduce pentru a obţine permisiunea autorităţilor de a înălţa memorialul, ţine mereu vie amintirea martirilor, organizând, în fiecare an, de Ziua Eroilor, parastasul de pomenire a celor care s-au sacrificat la ALTARUL IUBIRII DE NEAM.
Emoţionanta liturghie, oficiată la monumentul-simbol din Cimitirul Evreiesc din Cernăuţi întru pomenirea martirilor de către preoţii Gheorghe Basaraba de la Biserica Sfânta Parascheva şi Oleg Poleanko de la Biserica Sfânta Olga din Cernăuţi, a picurat cu lacrimi în sufletele celor prezenţi la comemorarea Eroilor Neamului Românesc, care s-au jertfit pentru NEAM şi ŢARĂ. În cucernica sa predică preacuviosul părinte Gheorghe ne-a amintit că tragedia românilor rupţi de la sânul Patriei-mamă nu s-a sfârşit cu masacrul de la Lunca şi Fântâna Albă, ci a continuat cu deportările şi exterminările în masă a românilor în lagăre şi închisori. Iar decizia pomenirii eroilor în ziua Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos a fost adoptată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 şi consfinţită prin alte două hotărâri sinodale mai recente, din anii 1999 şi 2001, care au proclamat ziua ca sărbătoare naţională bisericească. Deci, Legea nr.379 din 2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, praznicul Înălţării Domnului - Ziua Eroilor – sărbătoare naţională a poporului român. „Evident, fiind „eliberaţi” de sovietici în 1940, nimeni nu ne-a întrebat dacă dorim să ne rupem de la Patriarhia României, dar acum slujitorii bisericilor noastre româneşti din nordul Bucovinei, care se supun Patriarhiei Moscovei, au frică să se rupă de la ea. Încă prin anii’90 Patriarhul Filaret a investit Biserica Română din ţinut cu dreptul de a-şi crea un vicariat pe teritoriul Bucovinei, iar cu timpul puteam cere să ne unim cu Patriarhia României, însă, spre regret, mulţi preoţi se temeau şi se tem că vor rămânea fără parohii şi am rămas bătând pasul pe loc. Consider că frica ar trebui să dispară ca să nu uităm că ocupanţii ruşi au fost înşelători şi vicleni, precum sunt şi în prezent. De aceea trebuie să uităm de frică şi să mergem înainte”, a îndemnat preacucernicul părinte.
Praznicul Înălţarea Domnului e ziua când ne cinstim eroii, ne aplecăm frunţile şi rostim o rugăciune pentru acei ce au murit departe de cei dragi, luptând pentru o cauză dreaptă. Un pios omagiu a adus eroilor ce nu şi-au trădat Ţara şi sacrele idealuri pentru care au luptat, domnul Edmond Neagoe, consul la Consulatul General al României la Cernăuţi, sensibilizând că la sosirea sa la Cernăuţi a fost invitat la o asemenea acţiune de suflet, de cinstire a gloriei eroilor neamului, marcată la Mahala prin grija şi disponibilitatea dnei primar Elena Nandriş, prezentă şi dumneaei la recviemul din vechiul cimitir din Cernăuţi, dând citire telegramei adresate de Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, cu ocazia elogierii eroilor căzuţi în lupte de-a lungul veacurilor pentru CREDINŢĂ, LIBERTATE, pentru APĂRAREA şi REÎNTREGIREA NEAMULUI, martirilor ce s-au sacrificat pentru aceste sfinte idealuri.
Graţie hărniciei cercetătorului Petru Grior, directorul Centrului de cercetări istorice şi culturale din Cernăuţi, au fost identificate numele de familie a 26 de ostaşi români, decedaţi în anii 1941-1942 şi îngropaţi aici, în Cimitirul Eroilor.
Conștientizând că a trebuit să treacă zeci de ani pentru a ni se permite să ne comemorăm eroii, o eroare nemaiîntâlnită în nici o ţară civilizată, scriitorul Dumitru Covalciuc a evocat momente de tristă pomină, când nu ni se permitea să ne omagiem eroii, consideraţi duşmani ai poporului ucrainean. „Până anul acesta n-am avut dreptul să avem eroi. În anii trecuţi vecinii ieşeau în stradă şi strigau „Haniba!” la adresa noastră. Azi, slavă Domnului, îi putem omagia. Aceşti eroi, care poate au fost plugari, ciobani, intelectuali, au executat un ordin, au fost încorporaţi precum în prezent ucrainenii pentru a-şi apăra ţara de agresori, iar războiul din 1941 a fost Războiul pentru Reîntregire, au fost priviţi ca duşmani. Armata română a fost privită ca o forţă ce a atacat uniunea sovietică, dar nicicând nu s-a amintit că Stalin a început războiul şi nu Antonescu. Cu ani în urmă am avut onoarea să asist la procesul de reabilitare a lui Antonescu la Timişoara. Am făcut parte din curtea de juraţi şi mi-am pus semnătura pe un document de importanţă istorică. La dezbateri s-a accentuat că n-a trebuit armata română să treacă Nistrul, ci să se oprească să-şi ia pământurile pierdute pentru a le administra. Erau 2 generali şi un colonel care au ajuns până la Stalingrad. Toţi 3 erau din Cernăuţi şi am îndrăznit să-i întreb: „De ce aţi trecut Nistrul?”. „Ruşii ne împuşcau din faţă, iar nemţii – din spate”, mi-au răspuns. Dacă la Berlin s-a discutat: să mai existe monumentul ostaşilor sovietici sau nu, Angela Merkel a spus – „să fie , căci ei sunt de-acum istorie, dar nu vrăjmaşii noştri”. Astfel şi administraţiile din ţinut nu trebuie să se teamă de eroii care şi-au făcut datoria de cetăţean şi care-s în lumea umbrelor. Noi ştim care-s hotarele Bucovinei. Ce-au căutat sovieticii în ţinutul Herţa? N-au ţinut cont de convenţie, au luat cât au dorit, iar când căpitanul Boroş, locotenentul Dragomir şi ostaşul Solomon au ieşit în faţa tancurilor, încercând să-i oprească, au fost împuşcaţi. Or, eroii şi-au dobândit un loc în cer şi mulţi dintre ei au rămas necunoscuţi”.
De ani la rând, Ştefan Rotaru, preşedintele Fundaţiei „Pro-Rădăuţi”, şi colonelul Nicolae Nicolovici, reprezentant al Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, filiala Rădăuţi, cu un cuvânt de elogiere şi încurajare a tinerei generaţii, care are o datorie sacră de a îngriji mormintele eroilor, de a le păstra amintirea, sunt alături de Societatea „Golgota” pentru a comemora eroismul şi sacrificiul ostaşilor români şi populaţiei civile, nimiciţi de cuceritorii sovietici. „Nu trebuie să ne fie frică să ne omagiem eroii. Toate popoarele lumii îşi comemorează eroii, amintirea buneilor şi străbuneilor”, a îndemnat Ştefan Rotaru.
Prezenţi la recviemul în panteonul românilor din Cimitirul Eroilor, profesorul Octavian Voronca s-a referit la cea mai îngrozitoare şi cea mai amplă deportare a românilor nevinovaţi din ţinut şi din satul Mahala ce a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1940, iar Alexandra Jar din Mihorenii Herţei, printr-un vers a înălţat o rugă fierbinte celui de Sus: „Fă, Doamne, pentru noi dreptate/, Să fie Ţara-n hatul ei cel sfânt...”. O lumânare în veşnicia celor ce şi-au dat viaţa pentru LIBERTATE şi ŢARĂ, a aprins, alături de elevul său Octavian Bivolaru, de liderii societăţilor naţional-culturale româneşti din ţinut, de jurnalişti şi alţi intelectuali români din nordul Bucovinei şi din Ţară, ucraineanul Nicolai Hanchevici, prietenul românilor, care nu-i poate vedea cu ochi buni pe asupritorii ruşi, e îngrijorat de faptul că „rusul îşi arată din nou colţii, din frate mai mare a devenit duşman şi cuceritor”. Cu pioşenie s-au închinat eroilor neamului, tineri bucovineni, îmbrăcaţi în frumosul şi veritabilul costum naţional, care au venit să-şi îndeplinească datoria creştinească faţă de cei ce s-au sacrificat pentru glia străbună. Or, ei au sfânta menire de a păstra mereu vie candela memoriei în sacra catedrală a eroilor neamului.
Felicia NICHITA-TOMA
Fotografii de autor şi de Nicolae HAUCA
SURSA: http://www.zorilebucovinei.com/news/show/659/
Înnobilând cu prezenţa sa sărbătoarea, cuvinte de gratitudine pentru personalitatea care a clădit punţi de legătură între culturile română şi ucraineană a adresat dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, exprimându-şi respectul faţă de Mircea Lutic ca personalitate marcantă a culturii, dar şi ca om cu un destin ce ne înalţă spre alte culmi mai luminoase,
Doina Cernica i-a 
De asemenea, Doina Cernica a spus că ,,Bucovina întreagă se mândreşte cu intelectualul şi scriitorul Mircea Lutic, cu diriguitorul «Zorilor Bucovinei» – cetate a limbii române de-a lungul vremii cu furtunile ei, se mândreşte cu poetul Mircea Lutic, laureat al Premiului «Mihai Eminescu» al Academiei Române, şi, deopotrivă, sensibil implicat în cea mai bună versiune a «Luceafărului» în limba ucraineană, multiplu premiată, realizată de distinsul scriitor Vitali Kolodii; cu traducătorul Mircea Lutic, al cărui efort tălmăcitor a dus la apropierea condeielor şi a mai bunei cunoaşteri a trei literaturi, română, ucraineană, rusă, dar mai ales Bucovina întreagă, aşa cum a spus şi Excelenţa Sa, dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, se mândreşte cu omul Mircea Lutic, al cărui 
Profesionist desăvârşit, cu sentimentul unei misiuni nobile, Mircea Lutic, o personalitate marcantă de o vastă cultură, face parte din generaţia care a ştiut să-şi preţuiască valorile, versurile lui izvorăsc din seva expresivităţii unei limbi frumoase, coborâtoare din vechile cazanii şi, totodată, moderne şi actuale, după cum a sensibilizat docentul universitar Lora Bostan
Cu melodii sclipitoare l-a purtat pe aripile muzicii maestrul Nicolae Hacman, Artist emerit al Ucrainei, dulce şi fermecător i-a cântat talentata Carolina Jitaru. Un impresionant recital din versurile lui Mircea Lutic au susţinut elevii de la Gimnaziul nr.6, îndrumaţi de profesoara de română Doina Colesnicov.
Printre cele mai cordiale mesaje de felicitare din Ţară sunt şi cele adresate de scriitoarea Lucia Olaru Nenati în pagina de pe Facebook:
