Manifestări consacrate Luceafărului şi Culturii Române

(163 роки тому  народився Міхай Емінеску.
http://www.rri.ro/art.shtml?lang=12&sec=444&art=337065 )

La Cernăuți   în  ziua  de  15.01.2013  cu prilejul Zilei  naţionale a Culturii Române şi a Zilei de naştere a Luceafărului poeziei româneşti  au fost  depuse flori la bustul poetului din curtea Casei lui Aron Pumnul  

şi la monumentul poetului  din faţa localului  ДАК («DACUL», denumirea  veche fiind IZOGRAF).

La  aceste  manifestări  au participat  membri ai societăţilor culturale româneşti din regiune, reprezentanţi ai  puterii locale, ai Consulatului  General al României la Cernăuţi, precum şi reprezentanţi ai intelectualităţii româneşti din regiunea Cernăuţi.

La sediul Societăţii pentru Cultură Românească  „Mihai Eminescu” din Cernăuţi  (Piaţa Centrală, nr.9) a avut loc vernisajul expoziţiei personale a pictorului bucovinean Mihai Elisaveti 

„Figuri emblematice în creaţia lui Mihai Eminescu”, organizată de Muzeul literar-memorial ”Mihai Eminescu” din Cernăuţi, cu sprijinul Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” şi al Fundaţiei Culturale de Binefacere „Casa Limbii Române” din Cernăuţi.

Tot aici a avut loc şi o expoziţie informativă „Cărţi noi despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu”, intrate recent în fondurile Muzeului literar-memorial „Mihai Eminescu” din Cernăuţi.

 

**********************************************************************************************

Ziarul "Zorile Bucovinei"

Eminesciala-13  NU VENIM NUMAI CU DORUL   Cu aceleaşi sentimente de vinovăţie

De 163 de ani, renaşte din izvorul veşniciei, din dragostea şi credinţa noastră. Mereu, în plină iarnă, de-i vreme însorită sau de se „întinde gheaţa asemeni oglinzilor”, în acest vecinic dătător de viaţă şi binecuvântare cerească 15 ianuarie ne înfloresc în suflet teii, „se scutură de floare liliecii”. Ne regăsim în dulcea suferinţă a Poetului care ne-a dăruit nemurirea şi scoatem la suprafaţă tot ce avem mai frumos în suflet, simţindu-ne fericiţi că ne-a dat Dumnezeu acest dar pentru a fi mai puternici, mai rezistenţi la încercările timpurilor, mai îndrăzneţi măcar într-un minuscul efort al încercării de a ne elibera de povara vremurilor. Căutăm cele mai frumoase cuvinte pentru a-i elogia numele, descoperind cu uimire că frumuseţile ce ne freamătă în suflet răsar din „marele copac din care toţi ne tragem.”, cum l-a numit Lucian Blaga pe Eminescu. Trăind la umbra acestui copac, sorbim vigoare şi dragoste de viaţă din rădăcinile sale.
Dar, oricât de frumos am cuvânta atunci când ne adună cele două zile de 15 – a naşterii şi morţii Poetului, şi oricâte imnuri de laudă i-am închina pe hârtie, vorbele alese nu ne scutesc de datorii şi sentimente de vinovăţie. Mai ales, noi, românii din Cernăuţi, ar trebui să ne simţim vinovaţi faţă de Eminescu. Nu mă refer aici la degradarea limbii române în şcoli sau la îngustarea drepturilor noastre naţionale în pofida intrării în vigoare a Legii Ucrainei cu privire la politica limbilor, ci la sentimentele cu care ne apropiem de bustul lui Mihai Eminescu din curtea Casei lui Aron Pumnul. Or, unde în altă parte în spaţiul populat de români avem o astfel de Casă? Şi unde mai există o atât de tristă delăsare! Eminescologii încă n-au pus punct polemicii referitor la locul naşterii pruncului Mihai Eminovici, oscilând între Ipoteşti şi Botoşani. Însă nimeni nu neagă faptul că chemarea de Luceafăr a lui Mihai Eminescu s-a născut la Cernăuţi, în Casa lui Aron Pumnul. Aici adolescentul romantic se pierdea în nirvana trecutului, aici se visa în epoca lui Alexandru cel Bun, petrecându-şi nopţi de veghe deasupra cărţilor din biblioteca bogată a iubitului profesor. Dar nu ne mai încălzeşte astăzi bucuria că, în sfârşit, Casa lui Aron Pumnul a fost eliberată de locatari şi trecută de primăria Cernăuţiului la gospodăria comunală pentru a găzdui Muzeul literar-memorial „Mihai Eminescu”. Dacă la 15 ianuarie din anul trecut mai aveam o speranţă că până la următoarea Zi de Naştere a Poetului se va face măcar un pas înainte, acum ne-am întâlnit în acest loc sfânt pentru noi cu o mare tristeţe şi dezamăgire. Nu s-a pus nicio proptea, nu s-a bătut niciun cui, Casa continuând să degradeze sub ploi şi ninsori. Directoarea Muzeului, dna Elena Vântu-Tărâţeanu, ne-a întâmpinat lângă bustul Poetului fără nicio veste bună, aprofundându-ne simţul de vinovăţie cu sesizarea: „Cu părere de rău sunt nevoită să constat că, deşi au trecut doi ani din ziua când Muzeul etnografic regional (instituţie de stat căreia îi sunt subordonate toate muzeele literare şi casele memoriale din ţinut) a deschis un cont bancar special pentru acumularea de fonduri în vederea reparaţiei Casei lui Aron Pumnul, unde vor fi găzduite exponatele viitorului muzeu „Mihai Eminescu”, în acest cont, dat publicităţii în presa regională şi raională, nu s-a decontat până la momentul de faţă nicio grivnă… Este regretabil faptul că la apelul nostru n-au răspuns nici multele societăţi culturale care funcţionează în regiunea noastră, nici instituţiile de învăţământ sau cele de cultură”. Exprimându-şi regretul în legătură cu lăsarea în paragină a acestui imperativ naţional, dna Elena Vântu-Tărâţeanu a apelat la conştiinţa şi sentimentele patriotice ale românilor, îndemnându-i să contribuie la cauza comună: „Mă gândesc că dacă fiecare din cei 250 mii de români din regiune ar depune doar o grivnă în acest cont, Muzeul literar-memorial „Mihai Eminescu” ar funcţiona chiar din anul acesta în lăcaşul care i-a fost repartizat”.
Pentru mai multă convingere dna directoare a invocat un eveniment semnificativ din istoria neamului, când prin subscripţie publică, prin colecte băneşti au fost adunate mijloace pentru înălţarea Ateneului Român, evidenţiind că modelul sloganului „Daţi un leu pentru Ateneu”, ar putea fi preluat de românii din regiunea Cernăuţi, astfel adunându-se fonduri necesare reparaţiei Casei lui Aron Pumnul.
Îndemnul este bun de urmat, dacă am da crezare spuselor dumneaei că „potrivit proiectului de deviz, lucrările de restaurare şi de reparaţie capitală a imobilului, cu o vechime de 160 de ani, necesită câteva sute de mii de grivne, la care ar mai trebui adăugate alte zeci de mii pentru dotarea muzeului cu mobilier corespunzător”. Însă, cei doi ani de absolută inactivitate de la eliberarea localului, ne fac să credem că rezolvarea problemei prin colecte publice este o utopie. Acest fapt a fost sensibilizat şi de redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei” şi preşedintele Societăţii jurnaliştilor români independenţi din regiunea Cernăuţi, Nicolae Toma, care a propus ca soluţie rezonabilă demararea unui proiect european cu perspectiva afilierii la Complexul memorial din Ipoteşti. Numai astfel Muzeul „Mihai Eminescu” din Cernăuţi are şansa la viaţă. Există şi alte păreri. Bunăoară, scriitorul Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, mai speră la susţinerea statului ucrainean, propunând să se înainteze un demers comun din partea tuturor societăţilor naţionale româneşti.
Încercarea vină n-are, s-ar putea face apeluri prin toată lumea, numai de ne-ar fi cu folos. Mai ales că Eminescu rămâne unicul şi cel mai puternic unificator al conaţionalilor noştri, principalii organizatori, Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi (poetul Ilie T. Zegrea) şi Societatea „Mihai Eminescu” (Vasile Bâcu), începând împreună suita manifestărilor de la Bustul din curtea Casei unde, deşi nu s-a depus nicio grivnă pe cont, s-au adus braţe de flori – de la studenţii Catedrei de Filologie Română şi Clasică (o prezenţă numeroasă, în frunte cu dr. doc. Lora Bostan), Consulatul General al României la Cernăuţi (viceconsulul Denisa Gabor), scriitori, membri ai prezidiului Societăţii „Mihai Eminescu”... În aceeaşi componenţă, la care s-au alăturat oaspeţi din România, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor Cernăuţiului şi regiunii, ne-am reîntâlnit la Monumentul din centrul oraşului – în acordurile melodioaselor versuri eminesciene, cântate de corul „Dragoş Vodă”.
În nirvana trecutului
Nu e nevoie să reamintim că Eminescu a fost un adorator al trecutului, simţindu-se fericit în clipele de reverie în nirvana secolelor de glorie a românilor. Momente revelatorii ne-a dăruit expoziţia de portrete „Figuri istorice ale neamului”, inaugurată la sediul Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”. Un plus de simţire românească marcată de căutarea identităţii atribuie acestei galerii destinul autorului, care cu mare întârziere s-a regăsit în albia sa firească. Or, pictorul Mihai Alisavetei vorbeşte cu sfială în româna sa maternă, cuvântând mai uşor în „limba” dragă inimii din copilărie – cea a culorilor, întrupate în tablouri din care ne privesc bravi voievozi şi înaintaşii deschizători de drumuri, descoperiţi de artistul plastic în plină maturitate. Dorul de Eminescu, care a dormitat în inima lui, s-a realizat în tablouri ce-l reprezintă pe Poet la diferite vârste, precum şi în portretele „dulcii mame”, Veronicăi Micle, prietenilor Ion Creangă, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale.
Mihai Alisavetei citeşte cu mari dificultăţi din volumele de poezii ale lui Eminescu, însă îşi caută febril identitatea, iar marea dragoste cu care i-a pictat pe vitejii voievozi (Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Alexandru cel Bun, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza) îi izvorăşte din fremătările eminesciene primite în suflet ca pe o cuminecătură. Fiind pasionat şi de arta tapiseriei, a expus şi un goblen în care a redat Casa de la Ipoteşti, învăluită în miracolul naturii. O apreciere aparte expoziţiei sale, integrate armonios în sărbătoarea eminesciană şi Ziua Culturii Române, a venit din partea dnei viceconsul Denisa Gabor.
Ca o răscumpărare a întârzierii ajungerii la Eminescu, pictorul a executat, fără nici o recompensă, mai multe portrete pentru Muzeul „Mihai Eminescu”. Dna Lora Bostan mi-a mărturisit că a primit în dar pentru catedră portretul lui Eudoxiu Hurmuzachi şi stema Bucovinei. E o mare minune revenirea acestui bărbat la origini, voievozii din portretele sale privindu-l fără reproşuri (chiar şi Vlad Ţepeş) şi binecuvântându-i drumul înspre sinele său cel mai bun, care pentru orice român este Eminescu.
Încă un pas în universul cărţii
Poate nu e inedită, însă cum nu se poate mai binevenită ideea preşedintelui Uniunii Scriitorilor Români, Ilie T. Zegrea, de a desfăşura un recital de poezie şi prezentarea celor mai importante apariţii editoriale la Biblioteca regională „Myhailo Ivasiuk”. De fapt, prezentarea celor mai recente cărţi despre opera şi viaţa lui Mihai Eminescu a început de la sediul Societăţii ce-i poartă numele (de reţinut este înştiinţarea făcută de preşedintele Vasile Bâcu referitor la o solidă donaţie primită din România – ediţia integrală a operei lui Eminescu, în 11 volume îngrijite de D. Vatamaniuc). Şi-au urmat drumul spre bibliotecă pentru a-şi continua recitalul lirico-muzical şi studenţii din anul întâi de la filologia română – grupa dnei Lora Bostan. Aceşti tineri, care, în pofida timpurilor nefaste, şi-au ales destinul în limba română, au deprins de la profesoara lor că duhul eminescian vine din credinţa şi istoria noastră, că în apa vie a poeziei lui Eminescu românul se caută pe el însuşi, îşi regăseşte părinţii şi poveştile străbune. Versurile respirate şi recitate cu gingăşie de tinere, încărcate de emoţia celor cântate în acompaniamentul chitarei de colegul lor Dumitru Facas, ne-au transpus într-un templu al divinităţii, emoţionându-i până la lacrimi chiar şi pe cei ce nu ne cunosc limba – lucrători ai bibliotecii, poetul Vitali Kolodii, care a citit din traducerile sale. Astfel, au răsunat în ucraineană poezii de Mircea Lutic, Vasile Tărâţeanu şi, desigur, prietenul nostru ucrainean nu putea să nu dea glas măcar câtorva strofe din Luceafărul, considerat punctul culminant al creaţiei sale în calitate de traducător.
Pornind de la faptul că cea mai de preţ avere pentru Eminescu au fost cărţile, n-au lipsit nici discuţiile în jurul celor mai reprezentative apariţii editoriale. Ziaristul Ion Creţu spera ca până la ziua lui Eminescu să scoată de sub tipar antologia de poezii a lui Vasile Posteucă „Poeme prigonite”, consacrată centenarului acestui conaţional înstrăinat de meleagurile natale. Din păcate, ne-a arătat doar coperta, volumul aşteptând sponsori pentru a vedea lumina zilei. Se pare că blestemul exilului îl urmăreşte şi astăzi pe acest sincer patriot al neamului. Criticul literar Ştefan Broască a făcut o succintă exegeză a volumelor de versuri din colecţia „Ideal” – „101 poeme” de Ilie T. Zegrea şi Simion Gociu. În acelaşi context s-a vorbit şi despre creaţia lirico-filozofică a lui Mircea Lutic, legată organic şi în rezonanţă cu divinitatea. Prof. dr. doc. Ilie Luceac ne-a pus la curent cu apariţia unui studiu al profesorului din România, Cornel Munteanu – „Eminescu, polimorfismul operei”, iar Nicolae Toma a amintit de proaspăta apariţie a impunătoarei lucrări de etimologie a lui Gheorghe Gorda „Sfânt e numele tău, Voloca”. La discuţii şi proiecte serioase în privinţa editării unor cărţi reprezentative pentru nordul Bucovinei ne-a provocat criticul literar Ştefan Gostiuc. S-a găsit timp şi pentru poeta populară Eugenia Ciocoboc, care a îmbrăcat cu această ocazie costumul naţional.
Pe unduioasele ritmuri ale versurilor lui Marin Gherman, Ilie T. Zegrea, Simion Gociu am poposit la Gimnaziul nr. 6, unde ne aşteptau cei mai tineri admiratori ai creaţiei eminesciene şi profesorii lor de limba română. Fără proiecte speciale, doar cu investiţii sufleteşti, Concursul-recital, ajuns la a opta ediţie, răstoarnă părerea că tinerii de astăzi nu sunt atât de receptivi la poezie. Şi poezia, şi muzica, şi primii fiori ai dragostei îi apropie inevitabil de Eminescu. Juriul a avut o misiune foarte dificilă la desemnarea celor mai buni. Bunăoară, elevii de la ŞM Ciudei nr. 1, pregătiţi de profesoara Maria Micailu, au venit îmbrăcaţi în portul naţional pitoresc, şi-au acompaniat recitalul la fluier şi vioară. Înmânând diplomele din partea Uniunii Scriitorilor Români din Cernăuţi, preşedintele juriului, Simion Gociu, era copleşit de emoţii, recunoscând că în grupa mare (clasele 10-11) toţi ar fi meritat premiul I. Al doilea an la rând, locul întâi în prima categorie de vârstă i-a revenit Anei-Maria Calancea (ŞM Ostriţa, raionul Herţa, profesoară Maria Bodnaraş), la fel fiind apreciat şi Vlad Grişco (Gimnaziul nr. 6, Cernăuţi, profesoară Doina Colesnicov). În categoria a doua (clasele 8-9) întâietatea i-a fost acordată Nadejdei Vicol (Liceul raional „Gheorghe Asachi”, Herţa, profesoară Ala Vicol). Pe toţi i-a cucerit talentul actoricesc al lui Denis Apetri (clasa a 10-a de la acelaşi Liceu), care s-a clasat pe primul loc cu „Scrisoarea II”, meritele împărţindu-le cu profesorul său Vasile Tutunaru. Am rămas cu impresia că numai în virtutea factorilor subiectivi, nelipsiţi în orice concurs, Maria Tocar (ŞM Voloca, profesor Nicolae Mintencu) nu s-a clasat pe locul I, alături de concurentul din Herţa, iar Elena Vâsoţca (ŞM nr. 10 Cernăuţi) s-a ales doar cu diploma de participare. O surpriză ne-a venit din Colincăuţi: eleva clasei a 9-a, Tatiana Oroşean, a declamat „Atât de fragedă…” fără a da de înţeles că învaţă într-o şcoală ucraineană. De fapt, profesoara Tatiana Ungurean mi-a spus că are un curs facultativ la limba română – câte două ore şi jumătate pe lună în clasele 5-6, astfel ţinându-i cât de cât pe copii în sânul dragostei de graiul matern. Însă ne dăm bine seama că aceasta nu-i nici cât o picătură de dulceaţă într-un ocean de amar. Toţi participanţii la concurs au primit diplome ale Departamentului Învăţământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport al ARS şi seturi de cărţi din partea Uniunii Scriitorilor Români din Cernăuţi. Răstimpul cât membrii juriului au făcut bilanţul le-a adus plăcute revelaţii celor rămaşi în sală, elevii din Marşinţi, mărturisind prin compoziţia literară, cu fascinante elemente coregrafice, că Eminescu e o prezenţă mereu vie printre ei.
De-acum gazdele de la Gimnaziul nr. 6 pot să stingă luminile pomului de Crăciun, păstrat în casa lor cea mare special până la Naşterea Pruncului venit pe pământ pentru dăinuirea peste veacuri a românilor.

Maria TOACĂ
 Foto si video de Nicolae Hauca. 
************************************************************************************

La manifestările culturale ce au avut loc în această zi  – recital de poezie la Biblioteca regională "M. Ivasiuk" 

şi Concursul-recital de poezie eminesciană la Gimnaziul Nr. 6 din Cernăuţi,

 indiferent de cine au fost organizate, au fost invitaţi toţi cei care ţin la 

cultura noastră şi opera marelui nostru poet, Mihai Eminescu, numit pe bună dreptate „omul deplin al culturii române”. 

Foto si video de  Mihai Grosu.
****************************************************************

Конкурс юних декламаторів творів М. Емінеску провели у Чернівцях

Share on vk

Share on facebookShare on twitterShare on odnoklassniki_

У конкурсі взяли участь 24 учасники

oblosvita.com

15 січня у приміщенні Чернівецької гімназії №6, у рамках літературно-мистецьких заходівз нагоди відзначення 163-ої річниці з дня народження М. Емінеску, провели обласний учнівський конкурс юних декламаторів творів Міхая Емінеску.

Як повідомили у Департаменті освіти і науки, молоді та спорту Чернівецької ОДА, у конкурсі взяли участь 24 учасники. Серед конкурсантів – учні 5-11 класів шкіл з румунською мовою навчання Герцаївського, Глибоцького, Новоселицького, Сторожинецького районів; гімназії № 6, ЗОШ № 10, 13, 17 Чернівців, а також учениця 9-го класу Колінковецького НВК Хотинського району Орошан Тетяна.

Пам’ять Міхая Емінеску вшанували у Чернівцях 

Учасникам було запропоновано декламувати один твір з поетичного доробку М.Емінеску, який не передбачений шкільною програмою.

Переможцями конкурсу стали:

у І віковій категорії (5-7 класи)

• І місце – Ана-Марія Каланча, учениця 6 класу Острицької ЗОШ Герцаївського району та Влад Гришко, учень 7 класу Чернівецької гімназії № 6;
• ІІ місце – Мірабела Плеван, учениця 7 класу Купського НВК Глибоцького район та Діана Руснак, учениця 6 класу Чернівецької ЗОШ № 17;
• ІІІ місце – Сільвія Федоряк, учениця 5 класу Боянської ЗОШ Новоселицького району та дует у складі: Андріана Романчука та Василя Падуре, учні 5-го та 6-го класів Чудейської ЗОШ № 1 Сторожинецького району.

у ІІ віковій категорії (8-9 класи)

• спеціальний приз отримала Тетяна Орошан, учениця 9-го класу Колінковецького НВК Хотинського району;
• І місце – Надія Вікол, учениця 8 класу Герцаївського районного ліцею імені Г.Асакі;
• ІІ місце – Міхаела Кирчу, учениця 9 класу Карапчівського ліцею імені М.Емінеску Глибоцького району та Дмитро Падуре, учень 8 класу Чудейської ЗОШ № 1 Сторожинецького району;
• ІІІ місце – Кароліна Савчук, учениця 8 класу Строїнецького НВК Новоселицького району.

у ІІІ віковій категорії (10-11 класи)

• І місце – Денис Апетрі, учень 10 класу Герцаївського районного ліцею імені Г.Асакі та Анжела Бордіян, учениця 10 класу Чернівецької ЗОШ № 10;
• ІІ місце – Марія Токар, учениця 11 класу Волоківської ЗОШ Глибоцького району та Міхаела Топорівська, учениця 11 класу Чернівецької гімназії № 6;
• ІІІ місце – дует у складі: Регіни Терсиної та Вадима Кіріла, учні 10 класу Маршинецького НВК Новоселицького району, а також Євген Альбін, учень 11 класу Чудейської ЗОШ № 1 Сторожинецького району.

****************************************************************

Cine a realizat cea mai cunoscuta 

fotografie a lui Mihai Eminescu?

Vezi  aici: 

http://www.clubulfoto.com/cine-a-realizat-cea-mai-cunoscuta-fotografie-a-lui-mihai-eminescu/