VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 22/09/2022

  Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire;

Ctrl și (–) la micșorare 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Dezvelirea solemnă şi sfinţirea unui Monument. 2022.

2 VIDEO - https://www.facebook.com/nicolae.hauca/videos/633067138394237/?notif_id=1664069541211068&notif_t=video_processed&ref=notif //// https://www.youtube.com/watch?v=xkQ7Jm4cjf8 ///// Maria Andries UN MONUMENT SFINȚIT CU LACRIMILE MEMORIEI LA ROȘA CERNĂUȚEANĂ, ACOLO UNDE AU FOST ȘI MAI SUNT ROMÂNI PE VIAȚĂ ȘI PE MOARTE Cu 30 de ani în urmă, românii de la Roșa, partea de pământ cea mai veche şi mai frumoasă din trupul Cernăuţiului, o fărâmă de inimă a oraşului brăzdată de rănile trecutului, au înălţat în faţa sfântului lor lăcaş de închinare un monument simbolic. Pe două plăci, străjuite de o Cruce, au scris nume scumpe ale bunicilor, părinților, fraților oprimaţi, osândiţi la moarte în primii ani de ocupaţie sovietică, numai din motiv că erau cinstiţi gospodari, că-şi păstrau credința în care s-au născutși sufletul românesc. De atunci, din octombrie 1992, în fiecare toamnă, când Acoperemântul Maicii Domnului se aşterne protector peste durerile trecutului, membrii Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, împreună cu reprezentanți ai altor societăți naționale, veneau la confrații de la Roşa – cu o lumânare aprinsă, cu cele trei culori scumpe sufletelor lor, cu un cuvânt de recunoştinţă pentru neuitarea acestor buni creștini. De fiecare dată pomenirea era însoțită de regretul că nu toți cei martirizați au fost readuși la baștină măcar cu numele înscris pe acest monument. Toamna aceasta pentru prima dată ne-am întâlnit mai devreme și cu inima mai împăcată, văzând aievea cum s-au împlinit în fapte cuvintele președintelui Societății ”Golgota”, Vasile Rauț, că va contribui la renovarea monumentului. De fapt, promisiunea sa pornea de la cutezătoarea hotărâre a unei doamne, Stela Cerchez-Leonte, de a înălța un nou complex memorial, care să le fie casă tuturor celor pierduți prin negre străinătăți. Ca și mulți alți români din parte locului, Stela avea mustrări de conștiință că n-a făcut cât se cuvine pentru pomenirea bunicului Gheorghe Leonte. Îmi spunea și mai înainte că pierderea grădinilor și livezilor roditoare n-a fost cea mai dureroasă pentru neamul ei. Cel mai mult au suferit din cauza despărțirii de țară și nimicirea celor dragi. După ocupația sovietică, aproape toți bărbații de naționalitate română au fost mânați în lagărul de la Onega. Tata Stelei avea 14 ani când și-a pierdut părintele. ”Ce numai nu a făcut bunica ca să-și salveze bărbatul?! L-a ascuns în ieslea vitelor, l-a acoperit cu fân... Când l-au luat pe bunelul Gheorghe, ea era gravidă în a cincea lună. A născut un băiețel, care nu și-a văzut niciodată tatăl. L-a numit Gheorghe, de parcă știa că bărbatul nu i se va întoarce”, această tragedie a familiei, purtată în suflet, Stela a auzit-o de la tatăl ei. O povestește copiilor și nepoților, ca să nu se rupă firul memoriei, ca s-o cunoască și s-o ducă mai departe. De aceea a și stăruit să ridice un nou monument, pe un fundament mai temeinic. Căci au rămas puţini români „de la Cernăuţi la vale”, cum se revarsă sfâşietoare jale dintr-un vechi cântec. Ne trecem, slăbim de puteri, îmbătrânim, murim, și ne pierdem cu totul dacă nu lăsăm ceva rezistent în urma noastră. Nu mai sunt cei care au osârduit la înălţarea Crucii – preoţii Victor Cazacu şi Adrian Acostachioaie, enoriaşii Maria Saftencu, Ion Scripcaru, ... (soţul Mariei Olaru, despre care am aflat acum că a trecut și ea în lumea celor drepți), dar lucrarea lor, după cum vedem, e preluată de generaţia succesoare. Găsind sprijin și ajutor de nădejde de la Vasile Rauț, de la tânărul gospodar de la Roșa, Mihai Grosu, de la soțul ei Mihai Bordean și prietenul său Vasile Sidor, care au lucrat la turnarea fundamentului și asamblarea monumentului, doamna Stela și-a văzut visul realizat și pe bunicul Gheorghe Leonte reîntors în sânul familiei. Însă emoțiile i s-au potolit doar în după amiaza zilei de 24 septembrie, după ce soborul preoțesc a rostit rugăciunea de binecuvântare a mesei de pomenire. Cu fiecare clipă ce o apropia de momentul sfințirii acestui sfânt simbol din fața bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, neliniștea îi creștea, dumneaei încărcând mesele din curtea sfântului lăcaș cu colaci, pachete cu dulciuri – pomană pentru sufletele celor morți din cauza foametei, celor care n-au avut o fărâmă de pâine, o gură de apă în ceasul cel din urmă. De prisos i-au fost emoțiile, căci și-a asumat și Vasile Rauț o parte din moderarea evenimentului, ce a derulat după serviciul divin oficiat de soborul de preoți, în frunte cu Arhimandritul Nikita, secretarul Eparhiei Cernăuților și a Bucovinei din cadrul BOU. Alături de parohul Bisericii Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, părintele Ion Blaga, s-au aflat preoții Cristofor de la Biserica Mitropoliților ”Trei Ierarhi” din Cernăuți, Vasile Molodeanu, slujitor la Mănăstirea din Molodia, Carp și diaconul Mihai de la Catedrala Înălțarea Sf. Duh, Cernăuți. După sfințirea duhovnicească a monumentului și minutul de reculegere, a urmat sfințirea cu lacrimile memoriei, revărsate din cele trei culori ale florilor depuse la postamentul Crucii de diplomații români, Consulul General al României la Cernăuți, doctor în drept, Irina Loredana Stănculescu și dr. Florin Stan, referent principal relații, împreună cu soția sa prof. Viorica Stan. Doamna Consul General a exrimat mulțumiri de la inima sa, precum și recunoștința statului român pentru asemenea fapte creștinești, de un impresionant patriotism național. De asemenea, doctorul în istorie Florin Stan, care manifestă un viu interes pentru trecutul Bucovinei, a relevat că ne regăsim în același ocean de durere și unică rugăciune. Durerea rămasă după ”Trenul morții”, ce ne-a răpit neamuri scumpe, a fost evocată de tânăra Sofia Ostafii, elevă la Liceul nr. 10 de la Roșa, care a recitat poezia cu același titlu – versuri emblematice de Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina ”Mihai Eminescu”. Octogenarul Ilie Popescu, președintele Societății regionale ”Golgota”, cunoaște ororile din vagoanele blestematului tren din propria-i copilărie, salvată de puterea rugăciunii. Însă, dincolo de amintirile sale amare, a avut un cuvânt de laudă pentru Vasile Rauț, menționând că e un om al faptelor concrete, un continuator demn al înaintașilor pe care-i pomenim cu pietate. Cu date din cartea neagră a martirajului românilor din partea ocupată a Bucovinei a venit Petru Grior, președintele Centrului de cercetări istorice și culturale, Cernăuți, gânduri, aprofundate de emoții și recunoștința pentru memoria vie a românilor de la Roșa au exprimat Nicolae Toma, redactorul-șef al publicației ”Zorile Bucovinei”, președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți din Ucraina, Elena Vântu-Tărâțeanu, directoarea Muzeului ”Mihai Eminescu”, profesoara Maria Timcu. Anul trecut, în duminica, 13 octombrie, am auzit de la inimoasa doamnă Maria Timcu, preşedinta filialei de la Roşa a Societăţii republicane „Golgota”, că multe din neamurile reprimate ale rosoşenilor încă n-au fost readuse acasă, măcar prin înscrierea pe crucea de la mormântul simbolic: „Din păcate, n-a rămas nimeni în viaţă dintre cei care au contribuit la ridicarea Crucii, au întocmit listele persoanelor deportate. Au fost omişi mulţi bărbaţi mânaţi în lagărul exterminării prin muncă silnică de la Onega – Gheorghe Timcu, Iordache Cantemir, Nicolae Lencu, Gheorghe Cozma, Gheorghe a lui Nicolae Jitaru, Aurel Bolboacă, supus la mari chinuri în Siberia”. De-acum acest gol a fost completat, membrii filialei conduse de dumneaei având numai cuvinte de mulțumire pentru Stela Cerchez, Vasile Rauț, Mihai Grosu și alți buni creștini care au pus umărul la înălțarea noului monument. Am scris și am spus de multe ori că înscrişi sau nu pe Cruce, toţi trăiesc în memoria urmaşilor, fiind pomeniţi cu pietate la slujbele preotului, în cântările psalmice ale corului bisericesc. Am simțit cât de viu vibrează în inimile lor durerea amintirilor, stând de vorbă cu oameni mai în vârstă, pe care i-am întâlnit și în anii trecuți. Unii nu mai sunt în viață sau nu-i țin picioarele să vină până la biserică. M-am bucurat să-l întâlnesc pe Nicolae Cozma, care peste câteva zile va împlini 93 de ani. De la vârsta de trei anișori l-au purtat părinții la biserică. Degrabă va rotunji nouă decenii de când pașii îl poartă la sfântul altar. Din cărțile martirajului românesc, i-am dăruit volumul despre DESTINUL BISERICII ROMÂNEȘTI DIN NORDUL BUCOVINEI ÎN PERIOADA SOVIETICĂ. Un crâmpei dramatic din destinul Bisericii de la Roșa am auzit de la Maria Cojocar-Dabula. Un străbunic din partea mamei ei, Mihai Gherman era pălimar la biserică. Ocupanții ruși au vrut să facă grajd de cai din biserică, iar el a încuiat sfântul lăcaș, a purtat cheia ascunsă în sân, declarând că mai bine moare decât să vadă o asemenea batjocură. Maria era mulțumită că și-a văzut înscriși pe monument doi unchi – frații tatălui ei, Mihai și Gheorghe, dispăruți în război. Și tatăl ei, născut în 1929 a luptat în Armata Română, dar s-a întors de pe front, având zile până în anul 2000 (”pentru că n-a venit cu trenul”, le povestea el copiilor). Maria Prodanciuc se bucură că și-a văzut trei uncheși readuși printre cei înveșniciți în granitul noului monument – trei frați Cozma. Soții Mihai și Domnica Andrieș îl pomenesc pe Iordache Cantemir, fratele mamei lor. Un unchi, un tată, un frate ... cât de mult le potolește durerea urmașilor această nobilă lucrare a unor oameni vrednici de toată mulţumirea, enoriași ai sfântului lăcaș, care îi mențin în patria limbii române. Și câtă dreptate au bunicii de la Roşa când le spun nepoţilor că biserica este salvarea lor! (Maria TOACĂ) FOTO SI VIDEO DE NICOLAE HAUCA //// https://www.facebook.com/tatiana.golciuk/posts/pfbid0zTtsSG5YTAL6i4jkLCv1LvYFYWBk9aR3LEmv5U1wpnyHTsAoqjysKEJ8GBWQsCXpl?notif_id=1664042837671475&notif_t=feedback_reaction_generic_tagged&ref=notif //////////////////////////////// https://bucpress.eu/un-monument-sfintit-cu-lacrimile-memoriei-la-rosa-cernauteana-acolo-unde-au-fost-si-mai-sunt-romani-pe-viata-si-pe-moarte/?fbclid=IwAR1vMLN6ewg9PBVELFz5QSsMkxjBFY1gp79Zb_e5-cvP6h0HpbLHJBNcuWU 

MAI MULTE FOTO VEZI AICI: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10219822938795472&type=3

ANSAMBLUL "MIORIȚA" din comuna Boian la 67 de ani. 2022.

Video - https://www.facebook.com/nicolae.hauca/videos/817493872593716/?notif_id=1663956159103588&notif_t=video_processed&ref=notif //// Maria Andries FLORI DE PACE ÎN POMUL VIEȚII DE LA ”MIORIȚA” BOIANULUI Tot mereu întinerind, mai tânăr decât a fost vreodată, ansamblul folcloric de dansuri ”Miorița” al Casei de Cultură din Boian a ajuns la vârsta respectabilă de 67 de ani. Ca să nu se rupă firul tradițiilor, conducătoarea artistică Maria Basaraba a ținut să ducă socoteala anilor de la data înființării colectivului, 1955. Se vede că, în calitatea-i de profesoară de matematică la Liceul din Boian-centru, îi place rânduiala în toate, reușind să-și îmbine datoriile profesionale cu nestăvilita pasiune pentru dansuri, cu dragostea față de datini, de valorile sufletești ale boincenilor. Or, ansamblul ce-l conduce în calitate de coregraf, manager și alte funcții necesare unui colectiv de talia ”Mioriței”, nu-i doar un simplu grup de amatori, ci o adevărată instituție de cultură care păstrează, promovează și îmbogățește comorile folclorice ale comunei. De obicei, micii și mai marii artiști din regatul ei de comori populare își etalau măiestria de ziua satului, la sărbătoarea Hramului Sfintei Marii, 21 septembrie. Anul acesta sărbătorile ne vin prin nori grei de lacrimi. Și dacă cântecul își mai ia zborul în doine de jale, focul dansului nu se aprinde în câlcâie. Dansurile ”Mioriței” din Boian sunt expresia bucuriei zborului, a dragostei de viață, așa cum sunt și visele copilăriei. Dar și la vârsta fragedă ce-o au, copiii din ansamblul ”Miorița” și cei din jurul lor, care le-au înavuțit anul acesta sărbătoarea, știu și cred că frumusețea va salva lumea. Pe măsura puterilor lor, cu semințele de lumină și fărâmele de frumusețe purtate în suflet, ei încearcă să salveze, dacă nu o întreagă lume, măcar pe câțiva oameni mai triști, mai năpăstuiți de atrocitățile războiului. La această aniversare, la inițiativa conducătoarei, membrii ansamblului, ajutați de părinți, au ales să-și sărbătorească aniversarea cu o acțiune de caritate. Animați de nobila inițiativă, au poposit la Palatul Național al Românilor din Cernăuți cu un iarmaroc de obiecte de artifact confecționate de copii, concordând sărbătoarea ”Mioriței” la trista realitate și suferințele acestor timpuri. Le-a fost alături, cu emoționante cuvinte de apreciere și încurajare Consulul General al României la Cernăuți, doamna Irina loredana Stănculescu. Boincenii îi sunt recunoscători pentru ajutorul acordat refugiaților cu dizabilități, găzduiți în comuna lor, iar dumneaei le poartă un respect deosebit pentru că sunt vrednici păstrători de tradiții, că nu se lasă de portul și credința strămoșească, lăudabilă fiind și respectiva manifestare, care, a menționat diplomatul român, așterne un pod de flori între Ucraina și România. Copiilor le-a dorit să se bucure de pace, să nu le fie sărbătorile umbrite de tristețe, iar cele trei drapele – ale României, Ucrainei și Uniunii Europene – să se contopească, să fâlfâie alături sub cer senin. În unison cu aceste cuvinte a răsunat ”Rugăciunea pentru pace”, revărsată cu pietate de vocea Allei Caștelean, jurist de profesie, dar cântăreață din leagăn. Se pare că prietenia cu copiii din acest ansamblu îi răscolește duioase amintiri, din timpul când visa să ajungă și ea o stea în constelația artiștilor renumiți. Printre micii boinceni le-am recunoscut pe surioarele Sofia și Anastasia Poclitari, care ne-au cântat la Palatul Național și de Ziua Limbii Române. Când cu lacrimi, când cu zâmbet o îmbrățișa pe bunica Maria, nepoțica Magdalena Vaipan. În pofida austerității programului, câțiva băieți au împrovizat un fragment din ”Batuta de la Boian”, dansată la ultima sărbătoare a satului în timp de pace. O simpatică domnișoară, Adina Botă, studentă la secția de jurnalism de la Universitatea Cernăuțeană, a recitat un poem pentru triumful păcii pe pământ. Tineri de la Roșa, membri ai unui studio teatral, au pledat pentru cauza păcii într-un minispectacol. Doamna Irina Loredana Stănculescu s-a grăbit să cumpere tabloul cu chipul înlăcrimat al unei mamei, în jurul acestuia fiind adunate obiectele lucrate de mâinile copiiilor pentru a-i ajuta pe alți copii. ”E un tablou al pictoriței noastre din Boian, Diana Moldovan, înzestartă cu har artistic. Cred că n-ați auzit de ea, pentru că e prea modestă”, mi-a spus conducătoarea ”Mioriței”, sugerându-ne ideea că ar fi bine să-i organizăm la Palatul Național o expoziție de lucrări, ca să o facem cunoscută românilor din Cernăuți. Astfel, în lumina lacrimilor de cântec, copiii s-au ruagat în română și în ucraineană pentru pentru regina vieții – PACEA, ”Miorița”, câștigând noi admiratori și prieteni. (Maria Toacă)

MAI MULTE FOTOGRAFII VEZI AICI:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10219818817492442&type=3

VEŞTI DIN NORDUL BUCOVINEI, BASARABIEI și ȚINUTUL HERȚEI / Ziare noi de limba română din 15/09/2022

 Atenție! Pentru a citi ziarul în mărime reală,

accesați tastele Ctrl și (+) la mărire;

Ctrl și (–) la micșorare 

  /////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

ALEXANDRU VICTOR MICULA ESTE NOUL AMBASADOR AL ROMÂNIEI ÎN UCRAINA

În după ameaza zilei de 19 septembrie, la Cernăuți a avut loc o întâlnire a noului Ambasador Extraordinar și plenipotențiar al României în Ucraina, Excelența Sa Alexandru Victor Micula cu lideri și reprezentanți ai mediului asociativ românesc din regiunea Cernăuți. Noul șef al misiunii diplomatice românești de la Kiev a fost însoțit de doamna Irina Loredana Stănculescu, Consul general al României la Cernăuți, care cunoaște deja problemele românilor din zonă cu lux de amănunte.

— Scopul întâlnirii domnului Ambasador este să ne cunoaștem mai îndeaproape, să vorbim despre problemele care persistă în sânul comunității românești, aceasta de la Cernăuți fiind cea mai numeroasă din Ucraina, — a spus în deschiderea întâlnirii colocviale șefa misiunii diplomatice române din capitala istorică a Bucovinei.

Alexandru Victor Micula a adus un mesaj de sprijin pentru Ucraina în războiul din țară, condamnând politica de agresiune a Kremlinului și a liderului acestuia Vladimir Putin.

Mai bine de două ore, cu mare răbdare, Ambasadorul a ascultat și a notat păsurile noastre, expuse de reprezentanții comunității românești. Ele au fost numeroase, însă după cum menționa diplomatul, nu „cred că acestea sunt toate problemele dumneavoastră. Cel mai important pentru mine e că am aflat multe lucruri noi și interesante” — a spus Micula.

Reprezentanții românilor din regiune i-au vorbit diplomatului despre problema școlilor, aceasta fiind cea mai importantă din punctul de vedere al tuturor celor prezenți: reducerea numărului de ore la limba română, oportunitatea trecerii limbii române în lista obiectelor obligatorii de studiu cu examen de stat la absolvirea școlii, abrogarea sau cel puțin modificarea articolului 7 din Legea educației în Ucraina, lipsa manualelor la limba și literatura română, și a celora în limba română la alte discipline școlare și fără îndoială calitatea acestora despre care se poate vorbi îndelungat.

Nu au rămas în afara atenției granturile și proiectele lansate de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, numărul cărora în ultima vreme a crescut mult. Aici a fost vorba despre granturile în cadrul cărora au fost ajutați oameni nevoiași din rândurile comunității românești, s-au adus mulțumiri statului român pentru bursele elevilor care studiază în școlile cu limba română de predare, sperăm că la rând sunt studenții de la Catedra de română și profesorii din școlile românești.

A mai fost vorba despre recunoașterea în Ucraina a diplomelor absolvenților instituțiilor de învățământ din România, s-a pus în dezbatere traducerea și editarea manualelor în limba română care au girul Ministrerului învățământului și științei a Ucrainei.

La întâlnire au participat profesori școlari și universitari, ziariști și scriitori, lideri de asociații, directori și primari, care au adus mulțumiri reprezentanților statului Român pentru ajutorul consistent la vreme de război și pentru eforturile în sprijinirea activităților de păstrare a identității noastre lingvistice și naționale.

Nicolae ȘAPCĂ

Foto Nicolae HAUCA

Monitorul Bucovinean 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Maria Andries

43 мин.  · 

ÎNTÂLNIRE CU NEAMUL DIN MORMINTE. LA PAS CU AMBASADORUL ROMÂNIEI LA KIEV, ALEXANDRU VICTOR MICULA, PRIN VECHIUL CIMITIR DIN CERNĂUȚI

A doua zi a vizitei la Cernăuți, domnul Ambasador Alexandru Victor Micula, însoțit de Consulul General, dna Irina Loredana Stănculescu, a început-o de la cimitire. După ce a adus un pios omagiu ostașilor căzuți în războiul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, înmormântați pe Aleea Eroilor din cimitirul central, printre care și tânărul român Denis Morăraș, și-a continuat drumul până în celălalt capăt al orașului, cu un popas în istoria făurită de înaintașii care-și dorm somnul veșnic în vechiul cimitir. Împreună cu Vasile Rauț, președintele Societății ”Golgota” a românilor din Ucraina, am avut onoarea să-i însoțim pe distinșii diplomați români prin panteonul românesc, îndreptându-ne pașii pe aleea principală ce duce spre Capela Mitropoliților cu hramul ”Trei Ierarhi” și alte alei cu cripte ale înaintașilor neamului nostru. N-a fost simplu să ne încadrăm în timpul prevăzut, căci pe unde am păși în acest cimitir, oriunde ne-am îndrepta privirile ne întâlnim cu neamul nostru românesc. Timpul, însă, fiind limitat, am ales să ne oprim la figurile emblematice de pe aleea personalităților românești: Isidor Bodea, medic pediatru, om de știință și de cultură, fondatorul spitalului de copii din Cernăuți, George Gallin, consul al României la Cernăuți în perioada austriacă, renumitul istoric Dimitrie Onciul, președinte al Academiei Române (1920-1923), de la moartea căruia se împlinesc 100 de ani, teologul Dionisie Bejan, artizanul Unirii, președinte al Congresului Național al Bucovinei, președinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, de la trecerea căruia se împlinesc 99 de ani... Cripta familiei Sbiera, unde odihnește academicianul Ion Sbiera, custodele Bibliotecii Bucovinei și primul șef al Catedrei de Limba și Literatura Română de la Universitatea Cernăuțeană, cea a familiei Hurmuzachi, mormântulul lui Aron Pumnul și al lui Epaminonda Bucevschi ne-au amintit de Eminescu, mai ales că pictorul Epaminonda Bucevschi i-a fost prieten din anii de studii la Viena și ai pregătirii Marii Serbări de la Putna (1871). De la mormântul lui Bucevschi nu e departe până la cripta familiei Dollizsturm, unde și-a găsit locul de veci sora mai mică a lui Mihai Eminescu, talentata pianistă Aglaia Drogli. Ne bucurăm că a fost descoperit și avem grijă de acest mormânt, ce ne amintește de Eminescu, de dragostea Poetului pentru Bucovina, de legăturile sale sufletești cu Cernăuțiul.

Mergând spre falnicul stejar cu ramurile amputate, veghetor al odihnei arboroseanului Zaharie Voronca, am amintit că pe aproape se află și mormântul profesorului George Tofan (1880-1920), militant pentru școala românească și învățământul în limba română, o problemă actuală și în zilele noastre. Nu e de prisos să amintim încă o dată că Zaharie Voronca a fost a doua persoană după Ciprian Porumbescu în conducerea Societății studențești ”Arboroasa”, desființată de autoritățile austriece și s-a aflat printre cei cinci arboroseni arestați, motiv servind telegrama de condoleanță expediată primăriei Iașilor la comemorarea voievodului martir Grigore Ghica. Asemenea secretarului de stat al României George Cârciu, Ambasadorul Alexandru Victor Micula a rămas profund emoționat de cele văzute, a promis că va susține proiectul de reabilitare a mormintelor personalităților de seamă ale culturii și științei românești. Un imbold de a grăbi acest proces ne dă și moartea academicianului Vasile Tărâțeanu, înmormântat pe o luminoasă alee, mai sus de Zaharie Voronca. În drum spre mormântul poetului, care a mărit numărul academicienilor din acest cimitit, redat pământului sub flamura tricoloră, Excelența sa A. V. Micula a observat și s-a oprit la cripte cu inscripții românești. Cu tristețe și profund regret pentru irecuperabila pierdere a comunității a pomenit faptele temerare ale adormitului întru Domnul Vasile Tărâțeanu.

Conducerea Societății ”Golgota” este recunoscătoare României pentru atenția îndreptată în ultimul timp asupra Cimitirul vechi din Cernăuți, care este cartea noastră de istorie, poate cea mai veridică și de necontestat. Și ca orice carte foarte veche, cimitirul cu osemintele mitropoliților Bucovinei, academicienilor, profesorilor, artiștilor români, dar și oamenilor simpli ai neamului, necesită atenție majoră, protecție și îngrijire. (Maria TOACĂ)

• 
  
  
  
  
  
  

  Igor Pomerantsev

  дякуююю!

  

  • 
    

    A

AL ROMÂNIEI ÎN UCRAI